Baltagul

Mihail Sadoveanu

- roman interbelic, obiectiv, realist-mitic, tradițional -

I. Eseu particularitățile unui text epic studiat scris de Mihail Sdoveanu /

Mihail Sadoveanu este unul dintre cei mai importanți și prolifici prozatori români din
prima jumătate a secolului XX având o activitate literară care se întinde pe parcursul a cinzeci de
ani. Romanul „Baltagul” de Mihail Sadoveanu a fost publicat în noiembrie 1930 este un roman
interbelic, obiectiv, realist-mitic și tradițional. Structura polimorfă a acestuia este dată „de
amestecul realist și narațiune arhietipală grafată pe un scenariu polițist .
Romanul este specia genului epic, în proză, cu o acțiune amplă, desfășurată pe mai .multe
planuri, cu personaje numeroase și cu o intrigă complicată.
Romanul este organizat pe două coordonate fundamentale, pe de o parte, aspectul realist,
sugerat de reconstituirea monografică a lumii pastorale și căutarea adevărului, iar pe de altă parte,
aspectul mitic, reprezentat de sensul ritual al gesturilor personajului principal.
Veridicitatea, caracteristică a romanului realist, este asigurată de toponimele din zona
Dornelor și a Bistriței, pe urmele parcurs de Vitoria și Ghiorghiță în căutarea lui Nechifor, și anume
Bicaz, Călugăreni, Borca, Vatra Dornei.
Timpul derulării acțiunii este vag precizat, prin reperele temporale din calendarul religios
al satului tradițional „aproape de Sf. Andrei”, „în Postul Mare”, „10 Martie”.
De asemenea, cadrul mitic, tradițional, este dat de legăturile romanului cu folclorul
românesc, de pildă inspirația din balada populară „Miorița”, sugerată chiar de scriitor prin mottoul
„Stăpâne, stăpâne / Mai chiamă ș-un câne...”
Naratorul este omniscient, omniprezent, heteordiegetic, dar nu este în totalitate obiectiv,
deoarece la parastasul lui Nechifor Vitoria preia rolul naratorului. Perspectiva narativă este
obiectivă, narațiunea se face la persoana a III-a, cu focalizare zero, iar viziunea este „din spate”.
Titlul este o structură nominală alcătuită dintr-un substantiv comun, articulat „baltagul”
care are valoare de simbol, deoarece în mitologia autohtonă, baltagul este arma magică și simbolică
menită să îndeplinească dreptatea, fiind o ulneată justițiară. Principala trăsătură a baltagului eset
că, atunci când este folosit pentru prima dată acesta nu se pătează de sânge.
Cuvântul „baltag” poate veni din grecescul „labrys”, care înseamnă săcure cu două tăișuri,
dar și labirint. În roman, este vizibil simbolul labirintului ilustrat de drumul șerpuit pe care-l
parcurge Vitoria Lipan în căutarea soțului, atât un labirint interior, al frământărilor sale de neliniște,
la bănuială, apoi la certitudine, cât și un labirint exterior, al drumului săpat în stâncile munților pe
care-l parcursese și Nechifor Lipan.
Roman al perioadei de maturitate, marile teme sadoveniene se regăsesc aici precum viața
pastorală, natura, miturile, iubirea, arta povestirii, înțelepciunea.

1
 Tema rurală a romanului tradițional este dublată de tema călătoriei inițiatice și justițiare.
Romanul „Baltagul” prezintă mongrafia satului moldovenesc de la munte, lumea arhaică a
păstorilor, și are în prim-plan căutarea și pedepsirea celor doi care l-au ucis pe Nechifor Lipan.
Însoțită de Gheorghiță, Vitoria reconstituie drumul parcurs de bărbatul său, pentru descoperirea
adevărului și realizarea dreptății.
Două secvențe relevate pentru temă sunt pe de o parte, găsirea rămășițelor lui Nechifor în
râpă, iar pe de altă parte, demascarea ucigașilor la parastas.
Călătoria, căutarea adevărului constituie axul romanului și se asociază cu motivul
labirintului. Parcurgerea drumului are diferite semnificații. Vitoria reconstituie evenimentele care
au condus la moartea bărbatului ei, ceea ce devine o dublă aventură, pe de o parte, cunoașterea
lumii, iar pe de altă parte, cunoașterea de sine. Pentru Gheorghiță, călătoria are rol eduvativ, de
inițiere a tânărului, din acest punct de vedere se poate vorbi despre un Bildungsroman. Nechifor,
personaj absent, prezentat indirect, aparține planului mitic. Când își caută soțul, Vitoria parcurge
simultan două lumi, pe de o parte, spațiul real, concret și comercial iar pe de altă parte, lumea „de
semne și minuni”, al căror sens ea știe să-l descifreze.
„Baltagul” este structurat în XVI capitole cu aciune desfășurată cronologic, urmărind
momentele subiectului.
Prima parte, acătuită din capitolele I-VI, cuprinde frământările Vitoriei în așteptarea soțului
și pregătirile de drum include expozițiunea și intriga,
În expozițiune, se prezintă satul Măgura Tracăului și schița portretului fizic al Vitoriei,
care toarce pe prispă și se gândește la întârzierea soțului ei, plecat la Dorna ca să cumpere oi.
Portretul fizic al acesteia este conturat de narator în mod direct și relevă frumuseșețea acestei a
prin tehnica detaliului semnificativ „Nu mai era tânără, dar avea o frumusețe neobișnuită în privire.
Ochii îi străluceau ca-ntr-o ușoară ceață în dosul genelor lungi și răsfrânte în cârligașe”.
Intriga romanului surprinde frământările ei, dar și acțiunie întreprinse înainte de plecare în
căiutarea soțuilui și anume ține post negru douăsprezece vineri, se închină la icoana Sfintei Ana de
la Mănăstirea Bistrița, anunță autorităților dispariția lui Nechifor, vinde unele lucruri pentru a face
bani de drum, o lasă pe Minodora la Mănăstirea Văratec, îi încredințează un baltag sfințit lui
Gheorghiță.
Partea a doua, alcătuită din capitolele VII-XII, conține desfăsurarea acțiunii și relevă
drumul parcurs de Vitoria și de Ghoerghiță în căutarea lui Nechifor Lipan. Ea reconstituie traseul
lui Nechifor, fâcând o serie de popasuri la hanul lui Donea de la gura Bicazului, la crâșma domnului
David de la Călugăreni, la moș Pricop și la Baba Dochia din Fărcașa, la Vatra Dornei, la han și la
„canțelarie, unde află de actul de cumpărare al oilor,
De asemenea, întâlnesc un botez, la Borca și o nuntă la Cruci. Succesiunea acestor
evenimente din viața omului dă de gândit Vitoriei și anticipează înmormântarea din final.
Întrebând din sat în sat, își dă seama că soțul ei a dispărut între Suha și Sabasa, iar cu
ajutorul câinelui, Lupu, aceasta descoperă într-o râpă rămășițele lui Nechifor, în dreptul Crucii
Talienilor.
Partea a treia, alcătuită din capitolele XIII-XVI, prezintă atât sfârșitul drumului, cât și
ancheta , înmormântarea, parastasul și pedepsirea ucigașilor.

2
 Coborârea în râpă și veghea nocturnă a mortului marchează maturizarea lui Gheorghiță
dovedită în înfăptuirea actului de dreptate la parastas.
Punctul culminant este momentul în care Vitoria „un Hamlet feminin”, reconstituie, cu
fidelitate, scena crimei, surprizându-i chiar și pe ucigașii Ilie Cuțui și Calistrat Bogza. Primul își
recunoaște vina, însă al doilea devine agresiv. Cuțui este lovit de Gheorghiță cu baltagul lui
Nechifor și sfâșiat de câinele Lupu, fâcându-se, astfel, dreptate. În deznodământ, ucigașul Calistrat
Bogza îi cere iertate Vitoriei și-și recunoaște fapta . Finalul, epilogul, cuprinde planurile de viitor
ale Vitoriei în legătură cu familia ei, rostite după încheierea deznodământului.
Principalul conflict al romanului este cel dintre Vitoria Lipan și cei doi ucigași ai soțului ei,
Ilie Cuțui și Calistrat Bogza. Vitoria reconstituie drumul parcurs de Lipan, află adevărul și-i
demască pe ucigași în fața autorităților. Este ajutată de Gheorghiță, pe care călătoria îl maturizează.
Vitoria trăiește, la începutul romanului, un conflict interior cauzat de dispariția lui Nechifor
Lipan „dragostea ei de douăzeci și mai bine de ani”. Ea pornește la drum hotărâtă să-și găsească
soțul, să facă dreptate și să-l înmormânteze creștinește.
Este prezent, de asemenea, un conflict între tradiție și inovație, între lumea arhaică,
pastorală și modernitatea care începe să pătrundă în datul muntenilor. Vitoria este un spirit
conservator, în timp ce tinerii receptivi la noutățile civilizației, Minodoara și Gheorghță, sunt
readuși de mama autoritară în rolurile impuse prin tradiție.
În concluzie, romanul „Baltagul” de Mihail Sadoveanu aparține realismului-mitic, având
ca pretext situația din balada populară „doi ciobani ucid pe al treilea ca să ia oile”.

3
4