Baltagul

Mihail Sadoveanu
~roman realist-mitic~

Mihail Sadoveanu a fost unul din cei mai importanți si profilic prozatori
români, fiind autorul unor opere precum: „Baltagul“, „Hanul Ancuței“, „Frații
Jderi“, „Dumbrava minunată“. Temele sale esențiale sunt: istoria, natura, iubirea și
copilăria. Romanul Baltagul este cea mai cunoscută creație sadoveniană, ce
ilustrează perfect formula tradițională a romanului realist de observație socială și de
problematică morală.
Romanul „Baltagul“, apare în anul 1930, fiind un roman realist și simbolic în
același timp, încadrându-se într-un tip aparte de realism, și anume realismul mitic.
Criticii literari au relevat profunzimea romanului, generozitatea acestuia în
diversitatea codurilor de lectură pe care le permite, complexitatea relațiilor umane,
și nu în ultimul rând forța personajului principal, Vitoria Lipan.
„Baltagul“ este roman deoarece este o scriere epică în proză, cu o acțiune
complexă, de mare întindere, cu personaje numeroase și o intrigă complicate.
Personajele puternic individualizate sunt angrenate în conflicte puternice,
conturându-se o imagine bogată și profundă a vieții.
Realismul este un curent literar care a apărut în Franța în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea ca reacție împotriva romantismului. Acesta are drept
caracteristici prezentarea veridică a realității, perspectiva obiectivă, tehnica
detaliului semnificativ, personaje tipice surprinse în situații tipice.Opera aparține
realismului prin reflectarea veridică, verosimilă a realității, dar și prin construcția de
personaje tipologice.
O primă trăsătură a realismului prezentă în text este prezentarea veridică,
verosimilă a realității societății moldovenești de la începutul secolului 20, o
societate supusă metamorfozelor. Veridicitatea este asigurată de toponimele din
zona Dornelor și a Bistriței, pe drumul parcurs de Vitoria împreună cu Gheorghiță,
pe urmele lui Nechifor: Bicaz, Călugăreni, Borca, Vatra Dornei.
O a doua trăsătură a realismului prezent în text este construcția de personaje
tipologice, reprezentative pentru societatea înfățișată de universul ficțional.
Protagonista ,Vitoria Lipan, întruchipează tipul muntencei, al femeii de la țară. Pe
parcursul discursului narativ, însă, personajul feminin este urmărit în trecerea sa de
la tipicitate la individualitate.
Tema rurală a romanului tradițional este dublată de tema călătoriei inițiatice și
justițiare. Romanul prezintă monografia satului moldovenesc de la munte, lumea
arhaică a păstorilor, și are în prim-plan căutarea și pedepsirea celor care l-au ucis
pe Nechifor Lipan.
O primă scenă reprezentativă pentru temă este cea în care Vitoria găsește
oseminte soțului său și refuză să le ia de acolo așteptând „stăpânirea”( subprefectul,
doctorul și procurorul) să înceapă o anchetă. La momentul sosirii prefectului, ea știe
cum să conducă vorba în vederea înfăptuirii dreptății („-Cum așa? Eu mă duc să-i
cercetez și dumneata îi poftești la îngropăciune?”, „De ce să nu-i poftesc?”).
O a doua scenă reprezentativă pentru temă este cea a praznicului, când Vitoria
îi obligă pe cei doi ucigași să se autodemaște. Atunci, munteanca povestește cum a
fost omorât Nechifor, „punct cu punct, pas cu pas”. Replica sa „pe baltag stă scris
sânge, iar aceasta-i omul care o lovit pe tatu-tău” devine o emblemă atât pentru
curajul Vitoriei, cât și pentru dreptatea pe care a instaurat-o numele celui decedat.
Titlul este simbolic, baltagul însemnând un topor cu două tăișuri, având
caracter ambivalent: armă a crimei și instrument al dreptății. De remarcat este că, în
roman, același baltag îndeplinește ambele funcții, întrucât Gheorghiță folosește
baltagul criminalilor pentru realizarea dreptății, al său rămânând neatins de sângele
ucigașilor.
Romanul este structurat în 16 capitole, cu acțiune desfășurată cronologic, ce
urmărește momentele subiectului. În raport cu tema călătoriei, capitolele pot fi
grupate în trei părți: prima parte (constatarea absenței și pregătirile de drum), a doua
parte (căutarea soțului dispărut) și a treia parte(găsirea celui căutat, înmormântarea
și pedepsirea făptașilor).
Prima parte prezintă frământările Vitoriei în așteptarea soțului și pregătirile de
drum. În expozițiune se prezintă satul și schița portretului fizic al Vitoriei care
toarce pe prispă, gândindu-se la întârzierea soțului său plecat la Dorna să cumpere
oi. Intriga cuprinde frământarile ei, dar și acțiunile pe care aceasta le face înaintea
de a pleca în căutarea soțului:ține post negru 12 vineri, se închină la icoana Sfintei
Ana, anunță autoritățile despre dispariția lui Nechifor, vinde lucruri pentru a face
rost de bani pentru drum, pe Minodora o lasă la mănăstire, iar lui Gheorghiță îi
încredințează un baltag sfințit.
A doua parte conține desfășurarea acțiunii și prezintă drumul parcurs de
Vitoria și fiul ei Gheorghiță în căutarea lui Nechifor Lipan. Ei reconstituie traseul
lui Nechifor, făcând o serie de popasuri. De asemenea participă la anumite
evenimente precum un botez și o nuntă, marile momente din viața omului, lucru
care o face pe Vitoria să creadă că următorul eveniment va fi o înmormântare.
Întrebând din sat în sat, ea își dă seama în ce localitate a dispărut soțul ei. Își
regăsește câinele, în gospodăria unui sătean și cu ajutorul acestuia femeia descoperă
rămășițele lui Lipan într-o râpă.
Partea a treia prezintă sfârșitului drumului: ancheta poliției, înmormântarea,
parastasul lui Nechifor Lipan și pedeapsa ucigașilor. Coborârea în râpă și veghea
nocturnă a mortului sunt probe de maturizare pentru Gheorghiță, etapă care se
încheie cu înfăptuirea actului de dreptate la parastas. Punctul culminant este scena
de la parastas în care Vitoria povestește în detaliu scena crimei, surprinzând pe
ucigași: Ilie Cuțui și Calistrat Bogza. Primul își recunoaște vina, însă al doilea
devine agresiv. Este lovit de Gheorghiță cu baltagul lui Nechifor și sfâșiat de câinele
Lupu, făcându-se astfel dreptate. În deznodământ, ucigașul Calistrat Bogza îi cere
iertare Vitoriei și își recunoaște fapta. Finalul cuprinde planurile de viitor ale
Vitoriei în legătură cu familia ei, rostite după încheierea deznodământului.
Conflictul principal al romanului este cel dintre Vitoria Lipan și cei doi
ucigași ai soțului ei. Vitoria reconstituie drumul parcurs de Lipan, află adevărul și îi
demască pe ucigași, ea fiind însoțită de Gheorghiță pe care călătoria îl maturizează.
De asemenea, Vitoria traiește în incipit un puternic conflict interior, cauzat de
dispariția lui Nechifor Lipan. Este prezent și un conflict între tradiție și inovație,
Vitoria fiind un spirit conservator, în timp ce tinerii sunt receptivi la noutățile
civilizației. Totuși, Minodora și Gheorghiță sunt readuși de mama lor la rolurile
impuse de tradiție.
Personajele înfățișează tipologii umane reprezentative pentru lumea arhaică
pastorală, a satului de la munte la începutul sec al XX-lea. Personajul Vitoria Lipan
se încadrează în tipologia femeii voluntare, curajoasă si ambițioasă, perseverentă și
dispusă să își asume roluri pe care puțini bărbați le-ar putea duce la sfârșit. În
derularea evenimentelor Vitoria apare în mai multe ipostaze: munteancă , mamă,
soție, detectiv, fiecare dintre acestea reliefând trăsături precum: inteligență, iubire,
caracter puternic, autoritate etc. Personajul secundar, Gheorghiță, reprezintă
generația tânără care trebuie să preia locul tatălui dispărut, fiind prezentat drumului
său spre maturizare.
În concluzie, romanul realist, mitic, social, inițiatic, „Baltagul“ de Mihail
Sadoveanu, transformă intriga „Mioriței“ într-o monografie a unei societăți. Opera
oferă o imagine amplă și profundă asupra vieții și conturează modul de viață al
oamenilor de munte, unde tradițiile și obiceiurile sunt păstrate întocmai. „Baltagul“
este considerat expresia cea mai înaltă a stilului sadovenian și unul dintre cele mai
reușite romane din literatura română.