Baltagul

Romanul este specia literară a genului epic în proză, de mare întindere, cu personaje
numeroase, complexe și amplu caracterizate, cu o intrigă complicată și o acțiune
amplă. Romanul social dezbate, ca temă, viața citadină a unei comunități, iar
romanul obiectiv este specific doar realismului și se axează pe mai multe
particularități.
   Realismul este curentul literar apărut la mijlocul secolului al XIX-lea, a cărui
estetică se bazează pe reflectarea veridică a realității în artă. Operele surprind o
realitate neînfrumusețată, dar valorificată artistic. 
   Tradiționalismul este atitudinea culturală care exprimă un atașament excesiv
pentru valorile trecutului, ale tradiției, văzute într-o poziție de superioritate față de
cele noi.  
   Mihail Sadoveanu a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și
om politic român, fiind considerat unul dintre cei mai importanți prozatori români din
prima jumătate a secolului al XX-lea. 
   Opera literară “Baltagul” scrisă de Mihail Sadoveanu aparține genului epic, fiind un
roman realist, social, obiectiv, de tip tradițional. De asemenea, opera este un roman
al transhumanței deoarece se bazează pe urcatul și coborâtul oilor, dar și un roman
mitic deoarece apar elemente legendare cum ar fi vrăjitoria, magia sau farmecele. 
   Publicată în anul 1930, opera a necesitat un număr de doar șapte până la zece zile
de scriere deoarece se afla în mintea scriitorului de foarte mult timp. La baza
inspirației scriitorului au stat trei tipuri de surse: autobiografice, folclorice si mitice.
   Sursele biografice arată că într-un interviu oferit de scriitor, acesta povestește cum
în călătoriile sale pe jos prin Moldova a facut popas la un han. Acolo a avut prilejul să
asculte doi jandarmi care vorbeau despre uciderea unui cioban căruia i s-au furat
oile.
   Sursele folclorice susțin că opera se inspiră din teme, motive sau tipuri de
personaje care apar în trei balade populare. Din balada populara “Miorița” se preia
motivul complotului, motivul transhumanței, și motto-ul operei “Stăpâne, stăpâne /
Mai cheamă ș-un cîne”. Din balada populară “Șalga” se preia tipul femeii justițiare, iar
din balada populară “Dolca” se preia imaginea câinelui credincios.
   Sursele mitologice asociază o parte a poveștii familiei Lipan cu legenda lui Osiris,
fost rege al Egiptului. După ce a fost ucis de fratele său, soția sa, Isis, dă naștere
unui fiu pe nume Horus. După ce copilul ei crește, împreună cu mama sa și însoțit de
un caine, pleacă în căutarea ucigașului. În toate picturile rupestre, băiatul poartă în
mână o armă cu două tăișuri.
   Titul operei, din punct de vedere morfologic, este format dintr-un substantiv
articulat cu articolul hotarat “-ul” care, în sens denotativ, semnifică un topor cu două
tăișuri. În sens conotativ, se concretizează motivul labirintului la nivelul acțiunii.
Baltagul devine obiect simbolic: armă a crimei și instrumentul actului justițiar,
reparator.
   Tema textului este monografia satului moldovenesc de la munte, lumea arhaică a
pastorilor, având în prim-plan căutarea și pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor
Lipan. De asemenea, marile teme sadoviene se regăsesc aici: viața pastorală,
natura, miturile, iubirea, arta povestirii, înțelepciunea.
   Narațiunea se face la persoana a III-a, iar naratorul omniprezent și omniscient
reconstituie în mod obiectiv, prin tehnica detaliului și a observației, lumea satului de
munteni și acțiunile Vitoriei. Deși naratorul omniscient este unic, la parastasul soțului,
Vitoria preia rolul naratorului. Inteligentă și calculată ca “un Hamlet feminin”, ea
reconstituie crima pe baza propriilor deducții și o povestește veridic celor prezenți,
ceea ce îi determină pe criminali să-și recunoască vina în fața satului și a
autorităților.
   Din punct de vedere compozițional, textul este structurat în șaisprezece capitole,
urmărind două coordonate fundamentale: aspectul realist și aspectul mitic.
   În expozițiune se prezintă satul Măgura Tarcăului și schița portretului fizic al
Vitoriei, care este surprinsă torcând pe prispă și gândindu-se la întârzierea soțului
care a plecat la Dorna să cumpere oi.
   Intriga cuprinde frământările ei, dar și acțiunile intreprinse înainte de plecarea ei in
căutarea soțului: ține post negru douăsprezece vineri, se închină la icoana Sfintei
Ana, anunță autoritățile de dispariția soțului, vinde unele lucruri pentru a face rost de
bani de drum, pe Minodora o lasă la mănăstire, iar lui Gheorghiță îi încredințează un
baltag sfințit.
   Desfășurarea acțiunii relevă drumul parcurs de Vitoria și fiul ei, Gheorghiță, în
căutarea lui Nechifor Lipan. Ei reconstituie traseul lui Nechifor, făcând o serie de
popasuri. De asemenea, întâlnesc o cumetrie la Borca și o nuntă la Cruci.
Succesiunea acestor mari momente din viața omului îi dă de gândit Vitoriei și
anticipează înmormântarea din final.
După ce a întrebat din sat în sat, ea își dă seama că soțul său a disprut între Suha și
Sabasa. Cu ajutorul câinelui regăsit, Lupu, munteanca descoperă într-o râpă
rămășițele lui Lipan, în dreptul Crucii Talienilor. 
   Scena coborârii lui Ghiorghiță în prăpastie validează faptul că "Baltagul" este un
bildungsroman. Procesul inițiatic presupune o moarte simbolică, adică o coborâre în
prăpastia unde neinițiatul se confruntă cu imaginea rămășițelor părintelui său. Opera
poate fi considerată un roman polițist deoarece respectă cu fidelitate schema clasică:
asasinarea, ancheta, detectivul, criminalul, complicele, rezolvarea cazului și
demascarea vinovaților.
   Punctul culminant este momentul în care Vitoria reconstituie cu fidelitate scena
crimei, surprinzându-i chiar și pe ucigașii Ilie Cuțui și Calistrat Bogza. Primul își
recunoaște vina, însă al doilea devine agresiv. Este lovit de Gheorghiță cu baltagul
lui Nechifor, și sfâșiat de câinele Lupu, făcându-se astfel dreptate.    
   Deznodământul îl surprinde pe Bogza, care îi cere iertare “femeii mortului” și își
recunoaște fapta.
   Personajele lui Sadoveanu oscilează între tipicitate și atipicitate, în sensul că unele
reprezintă tipuri umane: nevasta credincioasă, fata de măritat, flăcăul.
   În opinia mea, "Baltagul" este o scriere despre vechile norme de civilizație, despre
confruntarea dintre modern și arhaic, atmosfera romanului fiind mitică.
   În concluzie, opera literară “Baltagul” de Mihail Sadoveanu este un roman realist,
social,  obiectiv și mitic, de tip tradițional.