Romanul social realist mitic (traditional)

Baltagul – Mihail Sadoveanu

Eseu – comentariu
 

Perioada literara
Perioada interbelica schimba mentalitatea epocii datorita viziunii textelor
poetice dezvoltate pe tendinte moderniste, realiste si traditionaliste. Mihail
Sadoveanu a fost unul dintre cei mai importanti prozatori din prima jumatate
a secolului al XX-lea si remarca in aceasta perioada datorita povestirilor,
nuvelelor si romanelor alaturi de alti scriitori precum Vasile Voiculescu, Liviu
Rebreanu, Camil Petrescu.

Ipoteza
Opera literara “Baltagul” scrisa de Mihail Sadoveanu apartine genului epic,
fiind un roman social, de tip traditional. In opinia lui George Calinescu, fiind
si un roman mitic, al transhumantei apartinand curentului literar
traditionalism.

Teorie
Romanul este specia literara a genului epic in proza de mare intindere cu
personaje numeroase, complexe si amplu caracterizate, cu o intriga
complicata si o actiune ampla.
Romanul social este roman ce dezbate ca tema viata citadina a unei
comunitati.
Romanul obiectiv este specific doar realismului si se axeaza pe mai multe
particularitati.
Realismul este curentul literar aparut in context european la mijlocul sec. al
19-lea a carui estetica se baza pe reflectarea veridica a realitatii in arta.
Operele surprind o realitate neinfrumusetata, veridica, dar valorificata
artistic. Se realizaza o fresca sociala prin ilustrarea categoriilor sociale in
evolutie.
Traditionalismul este atitudinea culturala care exprima un atasament
excesiv pentru valorile trecutului, ale traditiei, vazute intr-o pozitie de
superioritate fata de cele noi.  Curentul literar se realizeaza ca ideologie in
jurul revistei “Gandirea”, in special aparut la Cluj in 1921, sub conducerea
lui Cezar Petrescu, mutata la Bucuresti in 1922, sub conducerea lui
Nechifor Crainic, unde isi continua aparitia pana in 1944.

Tip de roman
“Baltagul” este un roman al transhumantei deoarece se bazeaza pe urcatul
si coboratul oilor. Oamenii isi sincronizeaza viata dupa mersul barbatului cu
cu oile intre munti, in timp ce femeia ramane acasa, avand grija de
gospodarie si de copii, dar si de produsele rezultate de la animale.
“Baltagul” este un roman social deoarece se realizeaza o fresca sociala prin
ilustrarea categoriilor sociale in evolutie. Oamenii (satenii) isi organizeaza
viata la sat.
De asemenea, opera este un roman mitic deoarece apar elemente
legendare cum ar fi vrajitoria, magia sau farmecele, dar care nu se
adeveresc, ele stand la baza genezei operei sau la subiectul acesteia.

Geneza si surse de inspiratie

Publicata in anul 1930, opera a necesitat un numar de doar spate pana la
zece zile de scriere deoarece se afla in mintea scriitorului de foarte mult
timp. La baza inspiratiei scriitorului au stat trei tipuri de surse:
autobiografice, folclorile si mitice.
Sursele biografice arata ca intr-un interviu oferit de scriitor, acesta
povesteste cum in calatoriile sale pe jos prin Moldova a facut popas la un
han. Acolo a avut prilejul sa asculte doi jandarmi care vorbeau despre
uciderea unui cioban caruia i s-au furat oile.
Sursele folclorice sustin ca opera se inspira din teme, motive sau tipuri de
personaje care apar in trei balade populare. Din balada populara “Miorita”
se preia motto-ul operei “Stapane, stapane / Mai cheama s-un cine”., se
preia motivul complotului si motivul transhumantei. Din balada populara
“Salga” se preia tipul femeii justitiare. Din balada populara “Dolca” se preia
imaginea cainelui credincios.
Sursele mitologice asociaza o parte a povestii familiei Lipan cu legenda lui
Osiris, fost rege al Egiptului zeificat ca zeu al fertilitatii. Dupa ce a fost ucis
de fratele sau Seth pentru a-i urma la tron, sotia lui Osiris, Isis, mare
preoteasa da nastere unui fiu pe nume Horus. Dupa ce copilul ei creste,
impreuna cu mama sa si insotit de un caine, pleaca in cautarea ucigasului.
In toate picturile rupestre, baiatul poarta in mana o arma cu doua taisuri.

Titlul
Titul operei, din punct de vedere morfologic, este format dintr-un substantiv
articulat cu articolul hotarat “-ul” care, in sens denotativ, semnifica un topor
cu doua taisuri. In sens conotativ, se concretizeaza motivul labirintului la
nivelul actiunii. Baltagul devine obiect simbolic, ambivalent: arma a crimei si
instrumentul actului justitiar, reparator.

Tema
Roman al perioadei de maturitate, marile teme sadoviene se regasesc aici:
viata pastorala, natura, miturile, iubirea, arta povestirii, intelepciunea. Tema
textului este monografia satului moldovenesc de la munte, lumea arhaica a
pastorilor, avand in prim-plan cautarea si pedepsirea celor care l-au ucis pe
Nechifor Lipan.

Perspectiva narativa
Naratiunea se face la persoana a III-a, iar naratorul moniprezent si
omniscient reconstituie in mod obiectiv, prin tehnica detaliului si observatiei,
lumea satului de munteni si actiunile Vitoriei. Desi naratorul omniscrient
este unic, la parastasul sotului, Vitoria preia rolul naratorului. Inteligenta si
calculata ca “un Hamlet feminin”, ea reconstituie crima pe baza propriilor
deductii si o povesteste veridic celor prezenti, ceea ce ii determina pe
criminali sa-si recunoasca vina in fata satului si a autoritatilor.

Structura
Din punct de vedere compozitional, textul este structurat in saisprezece
capitolate, urmarind doua coordonate fundamentale, aspectul realist
(reconstituirea monografica a lumii pastorale si cautarea adevarului) si
aspectul mitic (sensul ritual al gesturilor personajului principal). Orizontul
mitic include modul de intelegere a lumii de catre personaje, traditiile
pastorale, dar si comunicarea om-natura si mitul marii treceri.

Prima parte (capitolele I – al VI-lea)

Framantarile Vitoriei in asteptarea sotului si pregatirile de drum – include
expozitiunea si intriga.
In expozitiune se prezinta satul Magura Tarcaului si schita portretului fizic al
Vitoriei, care este surprinsa torcand pe prispa si gandindu-se la intarzierea
sotului sau plecat la Dorna sa cumpere oi.Intriga cuprinde framantarile ei,
dar si actiunile intreprinse inainte de plecarea ei in cautarea sotului: tine
post negru douasprezece vineri, se inchina la icoana Sfintei Ana de la
manastirea Bistrita, anunta autoritatile de disparitia sotului, vinde unele
lucruri pentru a face rost de bani de drum, pe Minodora o lasa la
Manastirea Varatesc, iar lui Gheorghita ii incredinteaza un baltag sfintit.
Partea a doua (capitolele al VII-lea – al XIII-lea)
Contine desfasurarea actiunii si releva drumul parcurs de Vitoria si fiul ei,
Gheorghita, in cautarea lui Nechifor Lipan. Ei reconstituie traseul lui
Nechifor, facand o serie de popasuri: la hanul lui Donea de la gura
Bicazului, la crasma domnului David de la Calugareni, la mos Pricop si bab
Dochia din Farcasa, la Vatra Dornei (la han si la cantelarie,unde afla de
actul de vanzare a oilor), apoi spre Paltinis, Brosteni, Borca, de unde
drumul paraseste apa Bistritei, “intro tara cu totul necunoscuta”. De
asemene, intalnesc o cumetrie, la Borca si la o nunta, la Cruci.
Succesiunea acestor mari momente din viata omului, da de gandit Vitoriei si
anticipeaza inmormantarea din final.
Intrebat din sat in sat, ea isi da seama ca sotul sau a disprut intre Suha si
Sabasa. Cu ajutorul cainelui regasit, Lupu, munteanca descopera intr-o
rapa ramasitele lui Lipan, in dreptul Crucii Talienilor.

Partea a treia (capitolele al XIV-lea – al XVI-lea)

Prezinta sfarsitul drumului: ancheta politiei, inmormantarea, parastasul lui
Nechifor Lipan si pedepsirea ucigasului. Coborarea in rapa si veghea
noctura a mortului marcheaza maturizarea lui Gheorghita, dovedita in
infaptuirea actului de dreptate la parastas. Punctul culminant este moment
in care Vitoria reconstituie cu fidelitate scena crimei, surprinzadu-i chiar si
pe ucigasii Ilie Cutui si Calistrat Bogza. Primul isi recunoaste vina, insa al
doilea devine agresit. Este lovit de Gheorghita cu baltagul lui Nechifor si
sfasit de cainele Lupu, facandu-se astfel dreptate. Deznodamantul il
surprinde pe Bogza, care-i cere iertare “femeii mortului” si-si recunoaste
fapta