,,Baltagul’’-Mihail Sadoveanu

1.Tema si viziunea despre lume

Evidenţierea unor trăsături specifice care fac posibilă

încadrarea textului în categoria romanului obiectiv

Opera ,,Baltagul’’ de Mihail Sadoveanu a apărut în anul 1930, este un

roman interbelic, obiectiv, realist-mitic şi tradiţional. Structura polimorfă este
dată de ,,amestecul de roman realist și narațiune arhetipală grefată pe un
scenariu polițist’’(Carmen Mușat, Romanul românesc interbelic)
Romanul este specia genului epic, în proză, de mari dimensiuni, cu o
acţiune complexă, desfăşurată pe mai multe planuri, în timp şi în spaţiu
precizate, antrenând un număr mare de personaje puternic individualizate. Prin
multitudinea aspectelor înfăţişate, romanul oferă o imagine amplă asupra vieţii.
Romanul este realizat pe două coordonate fundamentale: aspectul realist
(monografia lumii pastorale, reperele spațiale, tipologia personajelor, tehnica
detaliului semnificativ) și aspectul mitic (gesturile rituale ale Vitoriei, traditițiile
pastorale, motivul comuniunii om-natură și mitul marii treceri).
O caracteristică a romanului realist o constituie veridicitatea, care este
asigurată de toponimele din zona Dornelor și a Bistriței, pe drumul parcurs de
Vitoria împreună cu Gheorghiță, pe urmele lui Nechifor: Bicaz, Călugăreni,
Borca, Vatra Dornei. Se poate vorbi despre o scriere ficțională cu valențe mitice,
în care Sadoveanu imaginează satul Lipanilor, Măgura Tarcăului, și utilizează
toponime simbolice (satul Doi Meri, râul Neagra).
Timpul derulării acțiunii este vag precizat, prin reperele temporale din
calendarul religios al satului tradițional: ,,aproape de Sf. Andrei’’, ,,în Postul
Mare’’, ,,10 Martie’’. Perioada istorică poate fi dedusă ca fiind începutul
secolului al XX-lea, din menționarea trenului și a telefonului în zona Moldovei.
 ,,Baltagul” este un roman al transhumanței, având în vedere faptul că se
bazează pe urcatul și pe coborâtul oilor. Oamenii își sincronizează viața după
mersul bărbatului cu oile între munți, în timp ce femeia rămâne acasă, având
grijă de gospodărie și de copii, dar si de produsele rezultate de la animale.
,,Baltagul” este un roman social, deoarece se realizează o frescă socială
prin ilustrarea categoriilor sociale în evoluție. Oamenii (sătenii) își organizează
viața la sat.
De asemenea, opera este un roman mitic, deoarece apar elemente
legendare cum ar fi vrăjitoria, magia sau farmecele, dar care nu se adeveresc, ele
stând la baza genezei operei sau la subiectul acesteia. Caracterul mitic,
tradițional este dat de legăturile romanului cu folclorul românesc, de pildă
inspirația din balada populară ,,Miorița’’, sugerată chiar de scriitor prin mottoul
,,Stăpâne,stăpâne,/Mai chiamă ș-un câne...’’.

Tema textului şi două secvenţe sugestive

Tema rurală a romanului tradiţional este dublată de tema călătoriei

iniţiatice şi justiţiare. Romanul prezintă monografia satului moldovenesc de la
munte, lumea arhaică a păstorilor și are în prim-plan căutarea și pedepsirea
celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan. Însoțiță de Gheorghiță, Vitoria
reconstituie drumul parcurs de bărbatul său, pentru descoperirea adevărului și
realizarea dreptății.
O primă secvenţă o constituie coborârea în râpă care reprezintă o scenă
semnificativă pentru maturizarea tânărului și pentru evoluția relației dintre cele
două personaje. Când, ajutați de câinele Lupu, mama și fiul găsesc locul unde
fusese prăvălit Nechifor de ucigași, între Suha și Sabasa, în dreptul Crucii
Talienilor. La ordinul repetat al mamei: ,,Coboară-te în râpă îți spun!’’.
Gheorghiță găsește rămășițele tatălui, iar Vitoria pleacă să anunțe autoritățile și
să pregătească toate cele necesare înmormântării și îl lasă pe flăcău să vegheze
lumânarea aprinsă lângă trupul neînsuflețit al lui Nechifor. Inițierea presupune
o probă a curajului bărbătesc. Gheorghiță nu s-a maturizat pe deplin și, de
aceea, caută să se îndepărteze de locul încremenit unde se aflau rămășițele
pământești ale tatălui său.
Nu în ultimul rând, parastasul lui Lipan este o scenă simbolică, întrucât
Vitoria reconstituie scena morții soțului ei și o povestește în fața sătenilor. Îi
cere baltagul lui Calistrat Bogza și îl acuză indirect: ,,Gheorghiță-vorbi cu
mirare femeia-mi se pare că pe baltag e scris sânge și acesta-i omul care a lovit
pe tatu-tău.’’ Bogza își pierde cumpătul, se repede la flăcău ca să-și ia arma și
este lovit cu propriul baltag. Astfel, tânărul răzbună moartea tatălui său și
restabilește dreptatea. Inițierea flăcăului este desăvârșită: el este acum pregătit
să-și asume rolul de cap al familiei, în locul lui Nechifor.

Evidenţierea elementelor de structură, de compoziţie

şi de limbaj ale textului narativ studiat

Un prim element de structură îl constituie titlul, care are valoarea

simbolică: în sensul său propriu, baltagul este un topor cu două tăişuri, iar în
sensul său figurat este arma crimei şi instrumentul actului justiţiar, reparator.
Baltagul tânărului Gheorghiță se păstrează neatins de sângele ucigaşilor.
Perspectiva narativă este obiectivă, iar naraţiunea se realizează la
persoana a III-a, de către un narator omniscient, obiectiv. Deşi naratorul este
omniscient, el este unic la parastasul soţului, Vitoria preia rolul naratorului,
deoarece inteligentă şi calculată, ea reconstituie crima şi îi determină pe
Calistrat Bogza şi pe Ilie Cuțui să-şi recunoască vina.
Principalul conflict al romanului este cel dintre Vitoria și cei doi ucigași ai
soțului ei, Calistrat Bogza și Ilie Cuțui. Vitoria reconstituie drumul parcurs de
Lipan, află adevărul și îi demască pe ucigași în fața autorităților. Este ajutată de
Gheorghiță, pe care călătoria îl maturizează. Vitoria trăiește și un puternic
conflict interior cauzat de dispariția lui Nechifor Lipan, ,,dragostea ei de
douăzeci și mai bine de ani’’. Ea pornește la drum hotărâtă să-și găsească soțul,
să facă dreptate și să-l înmormânteze creștinește. Este prezent, de asemenea, un
conflict între tradiție și inovație, între lumea arhaică, pastorală și modernitatea
care începe să pătrundă în satul muntenilor, Vitoria este un spirit conservator,
în timp ce tinerii receptivi la noutățile civilizației. Minodora și Gheorghiță sunt
readuși de mama autoritară la rolurile impuse prin tradiție.
Romanul este structurat în şaisprezece capitole, cu o acţiune desfăşurată
cronologic, urmărind momentele subiectului. În raport cu tema călătoriei,
capitolele pot fi grupate în trei părţi: I. constatarea absenţei şi pregătirile de
drum; II. căutarea soţului dispărut; III. găsirea celui căutat, înmormântarea şi
pedepsirea făptaşilor.
Prima parte ( capitolele I-VI) cuprinde frământările Vitoriei în aşteptarea
soţului şi pregătirile de drum. Vitoria ţine post negru douăsprezece vineri, se
închină la icoana Sf. Ana de la mănăstirea Bistriţa, anunţă autorităţilor
dispariția soţului, vinde unele lucruri pentru a face rost de bani de drum, pe
Minodora o lasă la mănăstirea Văratec, iar lui Gheorghiță îi încredinţează un
baltag sfinţit.
Partea a doua (capitolele al VII-lea, al XIII-lea) conţine desfăşurarea
acţiunii şi prezintă drumul Vitoriei şi al fiului ei, Gheorghiță. Pune întrebări din
han în han, din localitate în localitate şi află că între Suha şi Sabasa s-a petrecut
omorul, la Borca dă peste un botez, iar la Cruci peste o nuntă, a căror ordine
sugerează Vitoriei înmormântarea din final. Cu ajutorul câinelui Lupu,
munteanca descoperă rămăşiţele lui Lipan.
Partea a III-a (capitolele al XIV-lea, al XVI-lea) prezintă sfârşitul
drumului : ancheta poliţiei, înmormântarea, parastasul lui Nechifor Lipan şi
pedepsirea ucigaşilor. Coborârea în râpă şi veghea nocturnă a mortului sunt
probe de maturizare pentru Gheorghită, încheiată cu înfăptuirea actului de
dreptate la parastas. Punctul culminant este scena de la parastas, în care Vitoria
povesteşte cu fidelitate scena crimei, surprinzându-i şi pe ucigaşii Ilie Cuțui şi
Calistrat Bogza. Primul îşi recunoaşte vina, însă al doilea devine agresiv. Este
lovit de Gheorghiță cu baltagul tatălui său şi este sfâşiat de câinele Lupu,
făcându-se astfel dreptate. În deznodământ, ucigaşul Bogza îi cere iertare
Vitoriei şi-şi recunoaşte fapta.
Relaţia incipit- final. Incipitul romanului este o legendă despre ocupaţiile
şi modul de viaţă al păstorilor şi al altor neamuri, pe care o spunea Nechifor la
,,cumătrii şi nunți’’. Legenda este rememorată de Vitoria în absenţa soţului ei şi
anticipează destinul acestuia, având rol de prolog. Finalul (epilogul) cuprinde
planurile de viitor ale Vitoriei în legătură cu familia ei, rostite după încheierea
deznodământului.
Personajele romanului înfăţişează tipologii umane, reprezentative pentru
lumea satului de la munte, la începutul secolului al XX-lea. Vitoria Lipan este
personajul principal, femeia voluntară, hotărâtă să facă dreptate şi aparţine
lumii arhaice, patriarhale. Gheorghiță este fiul Vitoriei şi al lui Nechifor,
reprezintă generaţia tânără, care trebuie să ia locul tatălui dispărut. Nechifor
este personajul absent, el simbolizează destinul muritor al oamenilor. Personaje
episodice: moş Pricop, părintele Dănilă, Minodora şi baba Maranda, dar şi
personajul colectiv, muntenii, care este portretizat încă de la început în legenda
pe care obişnuia să o spună Lipan la cumetrii, dar şi pe la nunţi.

Concluzia
 Romanul ,,Baltagul’’, rămâne inedit prin tema ancestrală a păstrării
tradiţiilor şi a setei de a face dreptate, dar şi prin viziunea realistă asupra lumii,
reuşeşte să păstreze anumite simboluri, tradiţii şi să reliefeze faptul că ţinerii
pot fi receptivi la noutăţile civilizaţiei; iar ,,baltagul’’ poate fi asociat cu arma
crimei, obiectul justiţiar, menit să păstreze dreptatea şi cinstea. Manolescu
afirmă că ,,Baltagul este un roman realist în sensul cel mai propriu’’ şi alege ca
pretext situaţia din balada ,,Miorița’’.

2.Caracterizarea personajului “Vitoria Lipan”

Vitoria Lipan este personajul principal al romanului Baltagul de Mihail

Sadoveanu, ea fiind munteanca din zona Dornelor, mai exact Magura Tarcaului.
Vitoria este nevasta lui Nechifor Lipan, un om ce se ocupa cu oieritul, ca
majoritatea barbatilor din acea perioada.
Vitoria este un personaj principal, rotund, dinamic, puternic
individualizat, reprezentand tipul femeii justitiare care pleaca impreuna cu fiul
ei in cautarea lui Nechifor, plecat sa cumpere oi la Dorna. Vitoria si Lipan au
avut sapte prunci, dar cinci dintre ei au murit de difterie, ramanand doar cu doi,
un baiat, Gheorghita si o fata,Minodora.
Vitoria era o femeie in varsta, trecuta prin multe, mai ales ca femeilor de
la sat le era foarte greu deoarece barbatii fiind plecati mai mereu cu oile, ele
trebuiau sa aiba grija atat de copii, cat si de gospodarie si de prepararea
produselor provenite de la oi:“viata muntenilor e grea, mai ales viata femeilor.
Uneori stau vaduve inainte de vreme, ca dansa”. Avea o viata grea si nu se putea
spune ca, castigau nespus de bine “aveau cat le trebuia: poclazi in casa, piei de
miel in pod, oi in munte. Aveau si parale stranse intr-un cofaiel cu cenusa”.
Vitoria si Nechifor Lipan, impreuna cu cei doi copii ai lor erau o familie unita,
relatia lor familiala fiind pusa la incercare doar de absentarea indelungata a lui
Nechifor, dar cu toate astea aveau o afacere bine pusa la punct “munteanului ii
e dat sa-si castige painea cea de toate zilele cu toporul, ori cu cata. Cei mai
vrednici intemeiasa stani in vale.”
In opera se evidentiaza doua modalitati de caracterizare a personajului,
cea directa si cea indirecta.
 Caracterizarea directa a Vitoriei Lipan se realizeaza prin intermediul
naratorului, in special prin atitudinea sa pe care o are fata de protagonista. In
acelasi timp, parerea altor personaje, dar si autocaracterizarea contribuie la
caracterizarea acesteia.
Vitoria Lipan, o sotie iubitoare, porneste in cautarea barbatului sau: “era
dragostea ei de douazeci si mai bine de ani. Asa-i fusese drag si acuma, cand
aveau copii mari cat dansii.”
Ea e descrisa ca fiind o femeie frumoasa cu ochi caprui “aprigi si inca
tineri”, “care erau dusi departe”.
Datorita lipsei sotilor de acasa, nevestele de la sat aveau in grija
gospodariile, copii si animalele cat timp acestia erau la munte cu turmele de oi
“Veni iar catra el, cu pita proaspata si cu un harzob de pastravi afumati.
Trimisese pe Mitrea la domnu Iordan crasmaru, s-aduca o leaca de rachiu de cel
bun”, “goispodina facu paturile devreme”. Astfel, Vitoria are o mare
responsaibilitate pe umerii sai, dar fiind o femeie hotarata, puternica, abia nu
era nicio sarcina pe care aceasta sa nu o duca la indeplinire “inainta sprintena”,
“mama lui hotari plecarile si intoarcerile”.
Vitoria era o femeie traditionala, tipica mediului din care facea parte.
Purta imbracaminte traditionala “Nevasta se ridica in picioare, isi paturi pe ea
catrinte si-si stranse sub sani birneata. Apoi intra in odata din drapta si-si
schimba broboada […] isi lua pe umeri un sumaies.”. Astfel, ea refuza sa renunte
la obiceiuri si traditii, respingand modernismul, accentuand in acest fel conditia
omului de la sat, in special a femeilor “femeile stiau ceva nedeslusit depsre
tren”, “o ajungea mintea ce are de facut insa fata de o lume necunoscuta pasea
cu o oarecare sfiala”, “nevasta intelegea ceva, dar era biruitoare ca orice femeie
si desprinsa sa rasara la orice intepatura”.
Sotia lui Nechifor era o femeie credincioasa si apela intotdeauna la
Dumnezeu pentru a o ajuta sa-si gaseasca sotul “intai am sa fac rugaciunile de
cuviinta de la Maica Domnului, zise ea. Dupa aceea am sa tin post negru 12
vineri in sir. Pan’ atunci poate mi se intoarce omu”. In fata lui Dumnezeu ea se
arata intotdeauna cu “umilinta si cu fruntea plecata”.
Femeia avea de multe ori o infatisare “incruntata si dusmanoasa”, “se uita
numai cu suparare si i-au crescut tepi de aricioaica”, dar numai datorita faptului
ca “ea era plina de ganduri, de patima si de durere”.
Restul personajelor o descriu ca fiind de pe alta lume “Femeia asta trebuie
sa fie de pe alta lume; cele de la noi sint mai prietenoase; taie cu vorba nu cu
baltagul” sau din contra, ca o femeie misterioasa si care cunoaste bine
comportamentul oamenilor, dar ea la randul ei nu era inteleasa de multi “ea era
deasupra tuturor, avea intr-ansa o privire s-o taina pe care Lipan nu era in stare
sa o dezlege”, “mama asta trebuia sa fie fermecatoare, cunoaste gandul omului”,
“asta-i o dispearata”. Cu toate acestea, unii barbati erau atrasi de iscutimea si
misterul ei “daca n-as fi ovrei si insurat si munteaca asta n-ar avea sot, intr-o
saptamana as face o nunta”.
Vitoria se autocaracterizeaza ca fiind o femeie iscusita, desteapta si
vicleana “eu te cetesc pe tine, macar ca nu stiu carte” in ciuda faptului ca nu a
avut parte de o educatie superioara.
In acelasi mod, ea afirma ca Gheorghita, Minodora si Nechifor sunt toata
familia ei “eu frati n-am avut, surorile mele au ramas departe incolo dupa alti
munti si nu m-am mai raspuns cu ei. Asa ca aicea traim numai noi cu copiii”.
Personajul principal, al romanului, Vitoria Lipan este caracterizat
indirect, dominantele sale trasaturi evidentiindu-se prin gesturi, limbaj,
comportament, fapte, vestimentatie si relatia cu celelalte personaje.
Vitoria Lipan reprezinta, in opera, tipul femeii autoritare, cumparate cu
un bun spirit de observatie. Caracterul sau bine individualizat s-a format
datorita incercarilor la care a fost supusa de-a lungul vietii. Femeia isi iubeste
sotul, ca la prima tinerete, este mereu cu gandul la el “isi aducea aminte, stand
singura pe prispa”. Desi viata alaturi de sot nu a fost intotdeauna dulce, femeia
pretuieste viata barbatului ce i-a fost alaturi mai mult decat orice. De multe ori,
ea indurase si bataie din partea sotului insa asta n-o facea sa ii poarte prica
“Muierea indura fara sa cracneasca puterea omului ei si ramanea neinduplecata
cu dracii pe care-i avea”. Asadar, ea recunoaste autoritatea barbatului si se
supune cu umilinta in fata acestuia. Vitoria isi iubeste cei doi copii, insa pare ca
ea pretuieste mai mult baiatul caruia ii puse nume Gheorghita “caci era numele
cel adevarat si tainic al lui Nechifor Lipan”, baiatul ii aminteste mereu femeii de
Lipan la varsta tineretii de aceea il apara cu ardoare “il ocrotea si-l apara de cate
ori in ochii lui Lipan erau nouri de vreme rea”.
Vitoria este o femeie harnica si gospodina, stie cum sa organizeze mersul
lucrurilor. Este isteata si da dovada de pricepere atunci cand hotaraste sa o
caute pe baba Miranda “dupa ce se insereaza trece la baba Miranda pe
intuneric, ca sa nu o vada nimeni”.
Femeia tine la prestigiu si nu vrea sa fie vazuta intr-o ipostaza care sa o
faca subiect de discutie in randul oamenilor, dorind ca familia ei sa fie privita ca
una respectabila in sat. Totodata ea doreste sa evite oamenii care mereu
intreaba de Lipan si asta o face sa se simta umilita si rusinata, deoarece acesti
oameni ar putea crede ca sotul o parasise, fiindca nu avea ce raspuns sa le dea.
 Munteanca stie ce are de facut si nu se zgarceste cand vine vorba de bani,
cum ea insasi ii recunoaste preotului “Acum n-am la mine parale, dar om da cat
se cuvine caci avem de unde”.
Vazand ca barbatul nu se intoarce, Vitoria hotaraste sa preia indatoririle
barbatului, merge la preot tocmai pentru a trimite o scrisoare lui Gheorghita
prin care ii spunea sa vanda din oi pentru a face rost de banii necesari achitarii
datoriilor pe care le avea. Ea de asemenea, va vinde o parte din produsele de
acasa si-i va trimite bani.
Este asadar tipul femeii cu simt practic, stie sa se descurce si nu permite
ca suferinta pe care-o poarta sa o afecteze atat de mult, incat sa uite de
gospodarie si copii. Se simte mai responsabila si lupta pentru dreptate. Este
puternica si nu se lasa coplesita de durere. Are insa un moment de slabiciune
cand, in preajma sarbatorilor de iarna Gheorghita se intoarce acasa. Femeia il
primeste asa cum se cuvine si arata inca o data, iubirea ce i-o poarta fiului
“Vitoria il primi cu mare bucurie si il saruta pe amanoi obrajii, dupa aceea trecu
in alta odaie si se incuie pe dinauntru, ca sa poata plange singura”. Nu vrea sa
para slaba in fata copiilor, in special in fata baiatului pentru care vrea sa fie un
exemplu de urmat, acum ca simte ca sotul ei s-a prapadit. Doreste sa-si formeze
baiatul, sa-l faca sa capete un caracter puternic, ca al tatalui, caruia ii poarta
numele si cu care se aseamana fizic fapt ce o emotioneaza pe Vitoria cand il
revede.
Dupa ce isi varsa durerea in singuratate, femeia isi aminteste de
indatoririle pe care le are si se intoarce alaturi de copii, parand ca toata
suferinta s-a scurs, insa ea o tine ascunsa in suflet si nu o exteriorizeaza pentru
copiii sai.
Ca mama, Vitoria este iubitoare si blanda, insa doar fata de Gheorghita,
greseste facand diferenta intre el si Minodora, fata de care este aspra si dura,
certand-o si vorbindu-i pe un ton in care se resimte dojana “Vitoria il admira
(pe Gheorghita) din cealalta parte a masutei, Minodora se cuibarise pe un
scaunel, jos, gata sa sara de cate ori trebuia ceva”. Nu acorda importanta fetei,
pe care o pune pe planul al doilea, ocupandu-se doar de baiat, acesta fiind in
ochii mamei cel mai de pret. S-ar putea ca Vitoria sa aiba acest comportament
fata de Minodora doar fiindca ea stie ce inseamna statutul de femeie, stie cat a
trudit si cum arata viata muntenilor de la Magura Tarcaului.
Vitoria Lipan este o femeie agera, are gandirea limpede si o strategie bine
cugetata. Doreste sa porneasca in cautarea lui Lipan dupa ce va termina de
postit cele 12 vineri. In aceasta calatorie o va insoti Gheorghita, tocmai pentru a-
i da baiatului o lectie importanta care sa-l faca sa se maturizeze. Baiatul pare sa
nu inteleaga atitudinea mamei ceea ce pe Vitoria o preocupa si face ca durerea
sa fie mai apasatoare “Ofta cu naduf si incepu sa se stranga masa, cu miscari
smucite”. Se simte neinteleasa, dar nici nu ar vrea sa-si spuna durerea ce-i
macina sufletul. Ïn inchipuirea ei banuiala care intrase insa era un vierme
neadormit”.
Incepuse sa reflecteze tot mai mult asupra ceea ce are de facut, se
consulta in sinea ei si voia sa-si puna ordine in minte si in suflet “Din fata
nadejdii pe care si-o pusese in singurul barbat al casei inteelgea ca trebuie sa
dea inapoi”.
Se simte singura, fara sprijin, pe Gheorghita il vede nepregatit pentru
ceea ce ii pregatise si asta o face sa se inspaimante de intensitatea cu care fiinta
launtrica se zbate in ea. Are o vointa de fier si este capabila sa indure orice
pentru a obtine un rezultat, un semn. Are vorba taioasa si spune lucrurilor pe
nume si propriului copil “Asa se spune, ii raspunse maica-sa dar sa stii ca pentru
noi nu mai poate fi nici bucurie, nici belsug”. Doreste sa isi trezeasca baiatul la
realitate si sa-l motiveze sa-i taie din elan, sa-l faca sa inteleaga situatia in care
se afla. Este sigura pe afirmatiile pe care la face si reuseste sa provoace neliniste
atunci cand prevesteste ceva “Nu te uita urat Gheorghita, ca pentru tine de-aici
inainte incepe a rasari soarele”. Isi cunoaste abilitatile si prin istetimea vorbelor
stie cum sa i se adreseze baiatului. Ëu te cetesc pe tine, macar ca nu stiu carte,
intelege ca jucariile au stat. De-acu trebuie sa te arati barbat. Eu n-am alt sprijin
si am nevoie de bratul tau”. Sfaturile parintesti ii inmoaie sufletul lui
Gheorghita, Vitoria putand sa se bucure de faptul ca modul de abordare folosit
daduse roade. Femeia este foarte credincioasa si cauta un semn din partea Sf.
Ana, mergand cu Gheorghita la Manastirea de la Bistrita. Aici ea simti ca
primise inca un semn care vesteste moartea lui Lipan. Monahul de la manastire
o indeamna pe femeie sa mearga la autoritati si ea asculta.
Despre munteanca se poate spune si ca este o fire sociabila, careia ii place
sa comunice si sa intre in vorba pana si cu necunoscutii, […] “dupa ce a stat
multa vreme de vorba cu femei venite din locuri departate”. Femeii ii place sa
aiba mereu programul zilei de maine bine pus la punct, este calculata si
actioneaza numai dupa ce se gandeste indelung la ceea ce va face Ea ramane
singura, supt candela si supt icoane, gandindu-se atintit ce are de facut a doua
zi”. Ii place sa rezolve problemele dupa propria-i lege fara sa tina cont de legile
lumesti”[…] nu i-a pasat si n-a avut nevoie de niciun fel de slujbaj al mariei sale”.
Desi hotarata si cu un plan bine pus la punct, femeia are o oarecare retinere de
a duce la bun sfarsit ceea ce isi propusese” […] insa fata de o lume necunoscuta
pasea cu o oarecare sfiala “. Se simte complexata de faptul ca este o taranca care
pana acum nu mai iesise din satul sau, de aceea ii este teama ca ar putea sa-i
taie calea printre necunoscuti.
Dupa ce Vitoria Lipan se infatiseaza subprefectului, acesta ii sugereaza
ideea de moarte a lui Lipan. Ea stia ce are de facut mai departe si este si mai
hotarata ca pana acum sa faca dreptate sotului.
” Avand intr-ansa stiinta mortii lui Nechifor Lipan si crancena de durere,
se vazu totusi eliberata din intuneric” […] “incepu a pune la cale indeplinirea
unor hotarari mari”. Este foarte convinsa de ceea ce are de facut, in ea
nascandu-se dorinta de razbunare “N-am sa mai am hodina cum n-are paraul
Tarcaului, pan’ ce l-oi gasi pe Nechifor Lipan”, “sa stie si altii cat mi-i de neagra
inima”. Dupa ce pusese totul la punct in gospodarie, ca o buna administratoare,
Vitoria o duse pe Minodora la manastire, moment ce reflecta atitudinea rece a
mamei fata de fiica “copila plangea in pumni, iar obrazul maica-sii parca era un
portret neclintit”. Este distanta si nu isi arata afectiunea si nici durerea, vrand sa
para in continuare o femeie puternica.
Fata de Gheorghita ea devina mai autoritara, baiatul ascultand intocmai
indicativele mamei “flacaul incuviinta si asta, in tacere”.
Vitoria, sotia lui Lipan, dovedeste ca se pricepe sa negocieze, reusind sa-l
convinga pe domnul David sa-i cumpere produsele cu pretul pe care ea il
stabilise.
In drumul sau, Vitoria intreaba de Lipan, insa agera la minte, nu spune
ca-i este sotie si pentru ce il cauta si inventeaza povesti, spunand ca Lipan ii
este dator cu niste bani.
Cand femeia vrea sa plateasca domnului David pentru gazduire, ea cere
bani “marunti de cateva mii”pentru ca este precauta, vrea sa se pazeasca de hoti
“Nu vreau sa se simta ca am cu mine ca sa nu ispitesc pe nimeni.” Este agera la
minte si stie ce are de facut, se poate spune ca reprezinta tipul femeii cu
judecata, ce are o strategie buna ce-i dovedeste inteligenta.
Vitoria are convingerile si credinta proprie pe care si-a format-o de-a
lungul vietii fiind si o femeie conservatoare “Nu stii ca Dochia isi scutura
cojoacele si dupa aceea le intinde la soare?”, “Toate stateau ca-ntr-o asteptare.
Cand vor porni iar la vale puhoaiele, trebuiau sa duca o veste noua. Asa dezlega
Vitoria intelesul acestor infatisari schimbate”, “numarand zilele, sarbatorile si
posturile dupa moda papistasilor”, “au baut pe rand in acelasi pahar, neuitand
sa inchine pentru mort”. Cu toate astea, VItoria este o femeie credincioasa, care
se roaga lui Dumnezeu, merge prin manastiri si preoti, are incredere in ei si le
asculta sfaturile. “Dumnezeu prin Sfanta de la Bistrita, a adus-o pe dansa, pe cai
ocolite, tocmai unde trebuia ca sa-si gaseasca pe cel drag, sa-l ridice din locul
pieirii si sa-l puie in pamant cu toate randuielile stiute”, “Iar cine ucide un om
nu se poate sa scape de pedeapsa dumnezeiasca”, “poate a da Dumnezeu sa ma
mai opresc pe la dumnealui vreodata”, “Preotii au cerut lui Domnu Dumnezeu
pace pentru sufletul robului sau, apoi au cantat cu glas inalt vesnica pomenire”,
“ce ti-a dat Dumnezeu, nu poti imprumuta.”, “ochii Vitoriei se intristara si se
intoarsera catra rasarit, la icoane. Facand trei cruci, femeia saluta pe sfinti”,
“astept de la Dumnezeu sa se faca lumina. Hotararea Lui are sa cada la vreme”.
Femeia se simte ofensata de-a lungul drumului cand oamenii o
subapreciaza si nu ii vad inteligenta: “De unde stii ca-l cheama Macovei?” “Cum
sa nu stiu daca asa-i scris pe firma, deasupra usii? Dumitru Macovei
(Gheorghita), “Vad ca toti santeti cu cap si cu invatatura. Numai eu is o
proasta”.
Vitoria isi respecta cuvantul dar, dovedindu-se de incredere: “Poftim si
tie, Neculaies, paralele pe care ti le-am fagaduit”.
Ea isi iubeste sotul cu adevarat “au baut pe rand…neuitand sa inchine si
pentru mort”. Doreste sa faca dreptate, isi gaseste energia necesara pentru a o
lua de la inceput si puterea de a continua pentru a-si indeplini scopul “Cu asa
glas a strigat, incat prin toti cei de fata a trecut un cutremur. S-a daramat in
genunchi; si-a rezemat fruntea de marginea sicriului.”, “Cum de-am gasit in
mine atata putere sa rabd atatea si sa implinesc toate”.
Vitoria are un suflet bun si este educata deoarece nu uita sa le
multumeasca celor care o ajuta, iar cu cei necunoscuti se poarta ca niste
prieteni: “Spune lui domnul Toma ca-l multamesc…si spune mamuca-ta vorbe
bune”, “Vitoria a primit plosca si a facut frumoasa urare miresei. Arata vesela
fata si limba ascutita, desi s-ar fi cuvenit sa fie scarbita, caci se duceau la rai
datornici”, “Veniti cu tot cu nevestele dumneavoastra. Tare frumos va
povestesc.
Pentru Gheorghita, Vitoria este un model, cea care il iarta si il sustine, il
ajuta se sa maturizeze si il sprijina mereu. Conducandu-l cu siguranta, dar si cu
asprime, femeia il lasa pe fiul ei sa actioneze doar atunci cand stie ca s-a
maturizat. “Gheorghita, hotari ea, tu sa stai aici sa priveghezi pe tatu-tau.”, “Eu
am necazul meu. Fa cum spun.”,”Fac cum spui, se invoi Gheorghita”, “Impus de
un alt tipat al femeii, feciorul mortului simti in el crescand o putere mai mare si
mai dreapta a ucigasului. Primi pe Bozga in umar, i-l dadu indarat, apoi il lovi
scurt cu muchea baltagului, in frunte.”
Vitoria joaca rolul vaduvei nevinovate, credule, putin superficiale: “Ca o
femeie necajita ce ma aflu am venit la niste prietini.”, “Sa ma fereasca
Dumnezeu sfantul de un gand rau, ori de o banuiala.”, “Si-a fi gasit alta femeie,
ranji Bogza. Asta se poate, primi munteanca, zambind si ea palid, numai sa nu
fie cea cu dinti ranjiti.” Astfel ea isi ascunde adevarata personalitate luand prin
surprindere pe cei doi ciobani care l-au omorat pe Lipan.
Inteligenta ei si logica sa impecabila sunt calitatile care au ajutat-o sa
culeaga cu atentie informatiile necesare si sa reconstruiasca momentul omorarii
lui Nechifor. Cu mult tact si ambitie, ajutata si de spiritul sau justitiar reuseste
sa descopere criminalul mai repede decat jandarmii. Vitoria gaseste slabiciunile
omului si il provoaca, astfel criminalul se preda si ii cere iertare.
La sfarsitul romanului, femeia isi reia cursul vietii, preocupandu-se de
gospodarie si de MInodora “S-apoi dupa aceea ne-am intoarce iar la Magura, ca
sa luam de coada toate cate-am lasat. iar pe sora-ta sa stiu ca niciun chip nu ma
pot invoi ca sa-o dau dupa feciorul acela nalt si cu nasul mare al dascalitei lui
Topor’”. Pentru femeie, moartea sotului reprezinta inceputul unei noi vieti, in
care va trebui sa-si asume mai multe responsabilitati.
Gheorghita, fiind deja format ca adult prin maturizare, ii da incredere
mamei sale, acesta bazandu-se pe el pentru a substitui absenta tatalui din casa.
Personajul literar Vitoria Lipan se incadreaza in tipologia femeii justitiare
si hotarate care reuseste sa-si duca la bun sfarsit misiunea care i-a fost menita.
Vitoria Lipan impresioneza prin calitatile sale, dar si prin slabiciuni,
reusind sa isi duca viata mai departe indiferent de circumstante.