“Baltagul”

de Mihail Sadoveanu

-tema si viziune-

Realismul este un curent literar care apare la mijlocul secolului al XIX-lea in Franta, ca o
reactie impotriva romantismului, impotriva tendintei de evadare din real a romanticilor, promovand
in operele literare o viziune asupra vietii cat mai aproape de realitate.

Trasaturile realismului sunt autenticitatea, veridicitatea si obiectivitatea. Temele preferate de

autori sunt problemele societatii contemporane lor, pe care le prezinta in mod critic, iar personajul este
unul tipic, reprezentativ pentru o categorie sociala.

Scriitor deosebit de prolific, Mihail Sadoveanu a creat o opera care se intinde pe aproape
jumatate de secol, avand amploarea unei intregi literaturi.

Publicat in anul 1930, in perioada interbelica, romanul “Baltagul” de Mihail Sadoveanu

apartine realismului, fiind un roman monografic, mitic, dar si initiatic (bildungsroman).

O primă trăsătură pentru încadrarea romanului în realism este prezența verosimilului: prin
toponime, unele din ele reale(Dorna, Tarcău, apa Bistriței) , altele fictive utilizate pentru a marca
autentic traseul Vitoriei (Suha, Sabasa, Cruci) ; situația veridică în care doi oieri îl ucid pe celălalt pentru
bani

O a doua trăsătură este perspectiva narativă obiectivă, naratiunea fiind relatata la persoana a
III-a, de catre un narator omniscient. Postura naratorului centrală este preluată însă de către Vitoria în
momentul parastasului, ea relatând foarte detaliat circumstanțele uciderii soțului său. Această rocadă
imprimă narațiunii un ritm mai alert, cititorul fiind intens implicat în acțiune.

Tema romanului este calatoria cu scopul aflarii adevarului. Aceasta este, insa, si un pretext
pentru autor pentru a prezenta si lumea arhaica a omului romanesc, specificul nostru national.
Totodata, sunt prezente si tema familiei, dar si a initierii.

Titlul romanului este unul simbolic deoarece baltagul (un topor cu doua taisuri) este atat arma
crimei (cu care a fost ucis Nechifor Lipan), cat si arma dreptatii, intrucat acelasi baltag este folosit pentru
uciderea criminalului.

Compozitional, romanul este alcatuit din 16 capitole prezentate prin inlantuire si evocare.

Relatiile temporale si spatiale sunt relativ definite, actiunea petrecandu-se pe meleagurile

Moldovei, de la sfarsitul toamnei pana la sfarsitul primaverii.

Incipitul textului: are formă de prolog precedat de un motto. Acesta din urmă este preluat din
Miorița: “Stăpâne, stăpâne, mai cheamă ș-un câne,, Sadoveanu valorificând astfel componenta mitică;
motto-ul ghidează lectura din punct de vedere tematic ( căutarea oierului dispărut) dar și atrage
atenția asupra unor elemente din lumea rurală, precum comuniunea om-animal.

Prologul cuprinde legenda relatată de Nechifor, la evenimentele lumii satului, conform acesteia
la crearea lumii Dumnezeu le-a dăruit muntenilor o “inimă ușoară” și “muieri frumoase și iubețe”. Astfel,
prologul anticipează atât caracterul Vitoriei, loială soțului ei cât și atitudinea ei optimistă din finalul
romanului, care atestă, faptul că viața merge înainte.

Acțiunea este, de asemenea, semnificativă. Aceasta începe cu prezintarea personajelor, spatial

si timpul actiunii. Astfel, Vitoria Lipan este o munteanca din Magura Tarcaului, casatorita cu Nechifor
Lipan. Au impreuna doi copii, Gheorghita si Minodora. Pentru ca Nechifor era oier priceput, “avere
aveau cat le trebuia”. Intr-o zi, Nechifor pleaca la Dorna sa cumpere oi si nu se mai intoarce acasa o
buna vreme.

Pleacă în căutarea adevărului, refăcând drumul presupus a fi fost parcurs de soţul ei. Pe tot
parcursul călătoriei, ea îi iscodeşte pe oameni, întreabă, cere informaţii despre Lipan.

În drumul lor, la Borca, asistă la o cumetrie, unde Vitoria respectă obiceiurile unei astfel de
ocazii, iar la Cruci trebuie să facă faţă veseliei unei nunţi. În ţara Dornelor, poposind la un han, află că
întradevăr Nechifor Lipan a cumpărat în noiembrie trei sute de oi, după care a vândut o suta de oi, altor
doi ciobani, continuându-şi drumul toţi trei. Vitoria continuă de aici căutarea pe urmele celor trei ciobani
până la Sabasa, la domnul Toma, şi apoi la Suha

O primă scenă relevantă pentru tema textului este găsirea lui Lipan în râpă. In cautarea sotului
disparut, Vitoria il gaseste pe Lupu, cainele lui Nechifor, in curtea unui gospodar. Cu ajutorul acestuia
descopera ramasitele pamantesti ale sotului sau intr-o rapa de sub Crucea Talienilor. Din punctul de
vedere al suspiciunilor Vitoriei, acest moment este sfârșitul călătoriei, odată cu depistarea osemintelor
lui Nechifor. Pe de altă parte, momentul e punctul care declanșează acțiunea de răzbunare. Simbol
central: râpa, un simbol al morții. Acest simbol marchează o coborâre în infern care reprezintă moartea
lui Nechifor și renașterea lui Gheorghiță precum și maturizarea acestuia.

O ultima scena semnificativa este cea de la parastasul dat in memoria lui Nechifor. Vitoria
intuieste cine este principalul vinovat de crima si pune la cale un abil scenariu, prin vorbe aluzive,
insinuari, reusind sa-l faca pe Calistrat Bogza sa cedeze psihic si sa-si recunoasca vina. Acesta vrea sa isi
recupereze baltagul de la Gheorghita, insa atunci “feciorul mortului simti crescand in el o putere mai
mare si mai dreapta decat a ucigasului”. Il paleste pe Bogza cu baltagul in frunte, arma crimei devenind
astfel si arma dreptatii. Odata dreptatea infaptuita, sufletul ambelor personaje isi poate gasi linistea,
viata reluandu-si cursul ei firesc.

In opinia mea, desi urmareste un singur fir epic, actiunea operei este complexa deoarece in
“Baltagul” se regasesc mai multe tipuri de romane. In primul rand, este un roman monografic prin
prezentarea detaliata a satelor de munte ale Moldovei cu topografia lor, institutiile specifice, obiceiurile,
traditiile, mentalitatea oamenilor. Este si un roman mitic prin numeroasele asemanari cu balada
“Miorita”, dar si cu mitul despre Isis si Osiris. Aspectul initiatic este evident pentru Gheorghita, care este
supus pe parcursul calatoriei unor probe menite sa-l pregateasca pentru viata, dar si pentru Vitoria, care
pleaca de la o lume cunoscuta, cea a satului traditional, catre una necunoscuta.