“Morometii”

de Marin Preda
-tema si viziune-

Realismul este un curent literar care se manifesta la sfarsitul secolului al XIX-lea in

Franta ca o reactie impotriva romantismului, propunand in operele literare o viziune asupra vietii
cat mai aproape de real.
Considerand ca prozatorul trebuie sa tina cont in crearea operei sale de trei coordonate -
istorie, adevar, realitate, Marin Preda marcheaza prin romanul “Morometii” un moment esential
in vederea evolutiei literaturii romane. Publicat in perioada postbelica, romanul este alcatuit din
doua volume, primul aparut in 1955, iar al doilea 12 ani mai tarziu, in 1967.
Opera se incadreaza in realism prin valorificarea trasaturilor specifice curentului: au-
tenticitatea (inspiratia din contextul social al satului romanesc de dinainte de Al Doilea Razboi
Mondial, dar si din timpul perioadei comuniste), veridicitatea (sustinuta de caracterul verosimil
al faptelor si al personajelor), obiectivitatea (viziunea detasata asupra universului descris). De
asemenea, caracterul realist este sustinut de tematica sociala, prin crearea unor personaje tipice,
reprezentative pentru anumite categorii sociale si prin valorificarea tehnicii detaliului
semnificativ atat in descrierea personajelor, cat si a mediului in care acestea traiesc.
Tema romanului este viata satului si a taranului din Campia Dunarii, reflectand
una dintre problemele cele mai importante ale vietii romanesti din a doua jumatate a
secolului al XX-lea: disparitia taranimii traditionale. De asemenea, sunt valorificate si tema
familiei, in centrul actiunii stand viata familiei Moromete, tema timpului si tema initierii,
fiind urmarita pe parcursul romanului evolutia lui Niculae, opera fiind un bildungsroman.
Perspectiva narativa este obiectiva, naratiunea fiind relatata la persoana a III-a de catre
un narator omniscient si este completata de viziunea personajelor reflectoare: Ilie Moromete -
in primul volum si Niculae - in cel de-al II-lea.
Relatiile spatio-temporale sunt determinate, actiunea petrecandu-se in satul Silistea-
Gumesti din Campia Dunarii, aproape de Bucuresti. Primul volum urmareste evenimentele care
se petrec pe parcursul unei veri inaintea inceperii celui de-Al Doilea Razboi Mondial, in timp ce
al doilea volum urmareste evenimentele care se petrec inca din primul an de razboi pana la
sfarsitul deceniului al saselea.
Vazut ca roman al unei familii, element esential al lumii taranesti, in centrul actiunii se
afla familia taranului Ilie Moromete, o familie numeroasa. Ilie Moromete, tatal, are din prima
casatorie trei baieti: Paraschiv, Nila si Achim, iar Catrina, cea de-a doua sotie a lui Moromete,
are si ea dintr-o prima casatorie o fiica, Marita, care nu locuia, insa, cu ei. Impreuna, Moromete
si Catrina mai facusera trei copii: Tita, Ilinca si Ni-culae.
O prima scena semnificativa pentru tema operei este scena cinei, care evidentiaza
imaginea unei familii traditionale, inca unita, intrucat toti stau in jurul aceleiasi mese. Moromete
“sta parca deasupra tuturor”, in pragul celei de-a doua odai, stapanindu-i pe toti cu privirea. Se
evidentiaza astfel pozitia sa autoritara in familie, in timp ce Catrina evidentiaza statutul
traditional al femeii, acela de-a avea grija de gospodarie si de copii, intrucat “era jumatate
intoarsa” catre oalele cu mancare de pe foc. Alaturi de ea erau copiii facuti cu Moromete, iar in
pozitie opusa stau fiii lui Moromete din prima casatorie. Acestia isi urasc mama vitrega, dar si
surorile care toata ziua isi faceau “toale” si erau “vesele si vioaie”, in timp ce ei muncesc la camp
“parca erau bolnavi”. Discutia membrilor familiei evidentiaza conflictele care pornesc.
Moromete are datorii la “fonciire” si la banca, iar Achim ii aminteste ca ar putea pleca la