Marin Preda este unul dintre cei mai importanti romancieri din literatura romana

postbelica. El este un continuator al romanului de tip rural, inceput de Liviu Rebreanu,

dar aduce o viziunea proprie asupra acestei tematici.

Una dintre scrierile celebre semnate de Marin Preda este romanul “Morometii”. Din
punct de vedere tipologic, Morometii este un roman psihologic, un roman realist,
obiectiv si traditional, totodata numeroase elemente moderne.

Caracterul obiectiv al acestui roman este dat tehnica narativa folosita. Tehnica
narativa folosita este obiectiva, naratorul omniscient facand ca naratiunea sa fie
heterodigetica (scrisa la persoana a III-a).

Perioada istorica pe care o prefera autorul este cea a confluentei unei epoci radicale,
cand temeliile lumii sunt amenintate de un razboi si iluzia timpului rabdator se risipeste
sub presiunea evenimentelor necrutatoare. Cu trei ani inainte celui de-al Doilea Razboi
Mondial se pare ca timpul era foarte rabdator cu oamenii, viata se scurgea fara conflicte
mari, iar campia Dunarii respira linistita sub lumina soarelui de vara.

Caracterul realist al romanului studiat consta in stabilirea cu exactite a reperelor

spatio-temporale, actiunea primului volum se petrece de la inceputul verii, pana in
toamna anului 1937 in satul Silistea-Gumesti.

Silistea-Gumesti este o comuna mare, cu doua bisericii, o scoala cu patru sute de elevi
inscrisi si vreo sapte invatatori. Campurile comunei cuprind locurile mai vastre sau mai
restranse ale taranilor, precum mosia Maricica, vegheata cu strasnice de un paznic.
Afara de bogatasii satului, care au locuinte mari, taranii ceilalti vietuiesc in case cu 2
sau 3 camere si chiar in bordeie.

Tematica romanului este vasta datorita intinderii foarte mari a operei, astfel ca se
intalnesc teme precum: familia, conditia taranului, conditia familiei, istoria(timpului),
viata satului.

Tema principala a volumului I este cea a destramarii familiei si odata cu ea a civilizatiei

traditionale taranesti. Autorul aseaza tema familiei in centrul romanului, explicatia fiind
aceea ca evolutia si criza acesteia sunt simbolice pentru transformarile din satul
romanesc al vremii.

Titlul anunta tema principala a volumului I, acest substantiv propriu ales intentionat la
numarul plural, directionand atentia cititorului catre toti membrii familiei cu toate
conflictele acestora, dar si catre gospodaria si pamanturile lor care completeaza
imaginea a ceea ce inseamna conditia taranului roman de la inceputul secolului al xx-
lea. Referitor la acest ultim aspect, ideea de taran traditional se relationeaza pe
parcursul celor doua volume cu tematica timpului rabdator si cu istoria care il striveste
pe individ, istorie ce aduce cu sine disparitia taranului si derularizarea satului. Asadar,
titlul “Morometii” concentreaza intr-un singur cuvant toate complexitatea romanului care
isi propune sa dezbata prin exemplificare.

Structura – Compozitional romanul este structurat pe doua volume ce evidentiaza 3

planuri, destinul familiei-plan narativ principal, planul destinului individual, planul
destinului comunitatii rurale. Desfasurarea lor epica se realizeaza in jurul a 2 personaje:
tatal si fiul cel mare. Vol. intai este alcatuit din 3 parti cu ritmuri epice diferite, el este
romanul unei familii, avandu-l care protagonist pe Ilie Moromete care traieste cu iluzia
ca familia lui este unita si nimic nu poate ameninta aceasta unitate atata timp cat ea
detine 14 pogoane de pamant. In ciuda convingerilor tatalui, numeroasa familie este
macinata de neintelegeri si de conflicte care treptat vor duce la dezbinarea ei, pentru ca
cei 3 baieti din prima casatorie o urasc pe Catrina si pe copii ei (Tita, Ilinca si Niculae)
copiii facuti cu Moromete. Volumul al doilea reia personajele principale urmandu-le
evolutia destinului pana in deceniul al saselea al sec xx-lea. Volumul prezinta intamplari
si situatii referitoare la tragedia postbelica a satului romanesc, evenimente ce vor fi
supuse unei analize obiective si necrutatoare. Scrierea contine 5 parti grupate in 91 de
capitole, fata de cele 75 ale primului volum. Autorul nu creeaza o lume noua, ci o
comenteaza si o dezvolta pe cea din volumul anterior.

Esenta epicului nu mai este constituita de timpul devenit personaj, ci de problematica

destramarii satului traditional fata de care Moromete se simte acum strain.

Conflictele existente in romanul “Morometii” sunt atat de natura exterioara, cat si de

natura interioara. Cele exterioara apar intre Moromete si fii cei mari, intre Moromete si
sotia lui Catrina, intre Moromete si sora Guica, precum si intre cele doua randuri de
copii. Neintelegerile lui Ilie cu baietii cei mari reflecta conflictul dintre generatii si
modalitatile diferite de a vedea lumea. Toata acestea alimenteaza conflictul interior trait
de Moromete care face eforturi sa-si tina familia unita. Cand aceasta se destrama,el nu
reuseste sa inteleaga unde a gresit, cu toate ca isi pune numeroase intrebari in acest
sens.

Semnificativa este scena cinei, care parca se deruleaza dupa o ordine prestabilita dupa
un cod, ancestral. Cina de sambata este prezenta sub forma unui ceremonial
atemporal, ca parte indestructibila a satului romanesc, ca este luata in tinda casei
Morometilor, cu familia toata adunata in jurul mesei joase si rotunde, dominate de
statura impunatoare a tatalui autoritar, asezat pe pragul odaii Moromete, state parca
deasupra tuturor, veghindu-si familia si stapanind cu privirea pe fiecare. Semnele
destramarii unor vechi randuieli se fac simtite inca din aceste prime pagini ale scrierii,
naratorul precizand ca cei 3 fiii mari stateau pe partea dinafara a tindei ca si cand ar fi
fost gata in orice clipa sa se scoale de la masa si sa plece afara. Spre finalul volumului I
mai este prezentata o cina, numai ca la masa sta doar tatal aplecat indrajnit peste
farfurie. In vreme ce copii isi mancau bucata de paine trantiti pe colturile tindei.

Un alt episod cu functie simbolica este scena taierii salcamului. Arborele din curtea
gospodarilor pare o fiinta magica, martorul si pastratorul multor si tainicelor manifestari
ale vietii taranesti, dar si simbolul verticalitatii morale a taranilor. El face parte din viata
familiei Moromete, dar si din satului, dovada ca toata lumea cunostea acest salcam.
Scena taierii sale are o simbolistica dramatica, fiind primul semn al destramarii familiei
Moromete, dar si al satului. Caderea lui in zorii zilei de duminica, in sunet de clopot de
rugi si de incovatii inaltate din cimitir.

Din punctul meu de vedere romanul “Morometii” surprinde iluzia personajului principal,
ca viata merge inainte in ciuda evenimentelor istorice petrecute. In romanul studiat sunt
prezentate evenimente din preajma celui de al Doilea Razboi Mondial, perioada in care
transformarile afecteaza atat viata individului, cat si a familiei si a intregii lumi rurale.
Preda arata modul in care colectivizarea fortata si comunismul inlocuiesc satul
traditional romanesc. Aceasta criza a satului se reflecta in constiinta personajului central
Ilie Moromete. El este considerat de critica literara cel din urma taran si ramane
memorabil in literatura romana prin simtul ironiei si prin inteligenta lui vie.