Moromeții

de Marin Preda
Tema și viziunea despre lume într-un
roman realist și social, obiectiv și modern

Scrie un eseu de 2 – 3 pagini, în care să prezinţi tema şi viziunea despre lume, reflectate într-un roman studiat. În
elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
C1. Evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea romanului studiat într-o perioadă, într-un curent
cultural/literar sau într-o orientare tematică;
C2. Comentarea a două secvențe relevante pentru tema romanului studiat;
C3. Analiza a două elemente de structură, compoziție și de limbaj, semnificative pentru romanul studiat (de exemplu:
acțiune, conflict, relații spațiale și temporale, incipit, final, tehnici narative, perspectivă narativă, instanțele comunicării
narative, registre stilistice, limbaj etc.)

Cerinţa-reper Dezvoltarea
I. Introducere Marin Preda este un important romancier postbelic care se impune în literatură ca
o adevărată conştiinţă, ca un autor care a rezistat în perioada ameninţată de cenzura
comunistă, prin romanele sale (Risipitorii, Delirul, Moromeţii, Cel mai iubit dintre
pământeni).
Opera literară Moromeții este publicată în două volume, volumul I în 1955 și
volumul al II-lea în 1967 și ilustrează perioada postbelică. Romanul este unitar
deoarece reconstituie imaginea satului românesc în perioade de criză, în preajma celui
de-al Doilea Război Mondial și în comunism.

C1. Evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea romanului studiat într-o perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o
orientare tematică;

II. Argumentarea
C1 Încadrarea într-o
a. Specia
romanului Romanul este specia literară a genului epic, în proza, de mare întindere cu
personaje numeroase, complexe și amplu caracterizare, cu o intrigă complicată și o
acțiune amplă. Romanul social este romanul ce dezbate viața a unei comunități.

b. Curentul Ca formulă estetică, proza lui Marin Preda se încadrează în curentul neorealist
realist și marchează sfârșitul romanului doric, denumire dată de criticul Nicolae Manolescu
romanului tradițional.
Romanul corespunde neorealismului prin aspectul social al prezentării vieţii
rurale interbelice, prin crearea unei tipologii determinate istoric şi social, prin
prezentarea obiectivă a faptelor de către un narator obiectiv, prin structura circulară a
primului volum.
O primă trăsătură a neorealismului este tematica socială, ilustrarea cu
verosimilitate a satului românesc din Câmpia Dunării, aflat la răscrucea istoriei.
Elementul de noutate este înregistrarea transformărilor vieții rurale, a mentalităților și
a instituțiilor. Ilie Moromete reprezintă mentalitatea arhaică amenințată de schimbare,
adică de mentalitatea nouă a celor trei fii Paraschiv, Achim și Nilă, care se continuă în
volumul al II-lea cu mentalitatea socialistă, reprezentată de Niculae Moromete. De
asemenea, elemente care definesc romanul social sunt și scenele monografice (hora,
călușul, secerișul), raportul dintre om și istorie și analiza relațiilor din familia
tradițională.
O altă trăsătură a neorealismului este îmbinarea obiectivității cu „renunţarea
parţială la omniscienţă” (Nicolae Manolescu), întrucât perspectiva naratorului obiectiv,
care relatează la persoana a III-a, se completează prin aceea a reflectorilor (Ilie
Moromete, în volumul I, şi Ilie Moromete cu Niculae, în volumul al II-lea), cat şi prin
aceea a informatorilor (personaje-martori ai evenimentelor, pe care le relatează ulterior
altora, cum este, de exemplu, Parizianu, care povesteşte despre vizita lui Moromete la

1
 băieţi, la Bucureşti sau Scămosul care l-a văzut pe Achim la Bucureşti). Efectul este
limitarea omniscienţei şi perspectiva mult mai clară asupra lumii şi vieţii ţăranului.
Geneza complexă a romanului se bazează pe propria existență a scriitorului și
susține verosimilitatea acțiunii și a personajelor. Mai întâi, satul Siliștea Gumești este
locul în care s-a născut scriitorul și despre care mărturisea că este singurul loc în care a
fost pe deplin fericit. În al doilea rând, familia scriitorului și el însuși se regasesc în
ipostaza personajelor de roman, Tudor Călărașul, tatăl scriitorului despre care Marin
Preda mărturisea „Putea sta zile întregi pe stănoagă să privească spectacolul lumii și nu
s-ar fi plictisit niciodată” este modelul după care este conturat personajul Ilie Moromete.
Scriitorul însuși îl reprezintă pe Niculae Moromete, mezinul familiei a cărui copilarie a
fost chinuită de toanele oii Bisisica. Nilă este chiar fratele scriitorului mort în al II-lea
Razboi Modial, iar Tita și Ilinca sunt Mița și tot Ilinca din realitate, surori ale
scriitorului.
C2. Comentarea a două secvențe relevante pentru tema romanului studiat;

1.Tema Tema socială centrală o constituie destrămarea unei familii de ţărani din satul
Siliştea-Gumeşti din Câmpia Dunării, în perioada de dinaintea celui de-al Doilea Război
Mondial. Tema familiei se împletește cu tema pământului, deoarece destrămarea familiei
devine simbolică pentru destrămarea societății tradiționale românești. Astfel că romanul
unei familii este și o frescă a vieții rurale.
O altă temă este cea a crizei de comunicare, ilustrând absența unui dialog real
între un tată autoritar și familia sa.
O supratemă este cea a timpului care la început „avea o nesfârșită răbdare”, iar
spre finalul primului volum devine „nerăbdător”, ilustrând raportul dintre omul
insignifiant și istoria dură.
Romanul are mai multe niveluri de interpretare: poate fi roman de dragoste, din
perspectica cuplului Polina-Birică, dar şi roman al formării unei personalităţi, prin
evoluţia lui Niculae. Volumul al II-lea propune altă lume şi alte concepţii şi vizează o
realitate socială mai întinsă.

2.Scene Scenele semnificative pentru destrămarea familiei și a societății sunt scena cinei
reprezentative și cea a tăierii salcâmului. Scena cinei surprinde un moment din existenţa familiei
tradiţionale, condusă de un tată autoritar, dar dezvăluie tensiunile şi conflictele din
a. Scena cinei familie. Ilie Moromete apare în ipostaza unui pater familias care domină o familie
numeroasă cu trei fii din prima căsătorie și trei din a doua. Astfel, aşezarea în jurul mesei
prefigurează tensiunile și iminenta destrămare: „Cei trei fraţi vitregi, Paraschiv, Nilă şi
Achim, stăteau spre partea dinafară a tindei, ca şi când ar fi fost gata în orice clipă să se
scoale de la masă şi să plece afară.” Catrina Moromete este de „cealaltă parte a mesei,
lângă vatră”, ocupându-se de oalele cu mâncare și încercând să-i protejeze pe ai ei
(Niculae, pe Ilinca, şi pe Tita, copii făcuţi cu Moromete) de răutatea fraților vitregi.
Moromete „stătea parcă deasupra tuturor”, așezat pe prag, încercând să păstreze
echilibrul în familie.
b. Scena tăierii O altă secvenţă relevantă este aceea a tăierii salcâmului, care prefigurează
salcâmului destrămarea familiei, prăbuşirea satului tradiţional și risipirea iluziilor lui Moromete.
Acesta este nevoit să taie salcâmul pentru a achita o parte din datoriile familiei, fără a
vinde pământ sau oi. De aceea răspunsul lui la întrebarea lui Nilă, care vrea să știe de ce
taie salcâmul, pare îndreptățit: „Ca să se mire proștii!”
Tăierea salcâmului, duminică în zori, în timp ce în cimitir femeile își plâng
morții, simbolizează destrămarea familiei. În viziunea criticului Eugen Simion salcâmul
„reprezintă... unitatea, trăinicia Moromeţilor, fiind în lumea obiectelor ceea ce reprezintă
tatăl în viaţa familiei. E un arbore cu autoritate, dominator, un punct stabil de referinţă.”
Odată doborât se crează sentimentul de gol, de ruptură: „totul se făcuse mic. Grădina,
caii, Moromete însuşi arătau bicisnici”. Apar și ciorile ca semne rău prevestitoare. Odată
distrus arborele sacru (axis mundi), ce sprijinea universul rural și familial, haosul se
instalează treptat, iar lumea se desacralizează.

2
C3. Analiza a două elemente de structură, compoziție și de limbaj, semnificative pentru romanul studiat (de exemplu: acțiune, conflict,
relații spațiale și temporale, incipit, final, tehnici narative, perspectivă narativă, instanțele comunicării narative, registre stilistice,
limbaj etc.)

1. Titlul Titlul anunță tema principală a volumului I, deoarece acest substantiv propriu la
plural desemnează o familie exponențială pentru lumea satului și ilustrează condiția
țăranului român de la începutul secolului al XX-lea. Cele trei generații Ilie, cei trei fii și
Niculae Moromete reprezintă evoluția mentalității epocii. Ideea de țăran tradițional este
în relație cu tematica timpului răbdator și cu istoria care îl strivește pe individ, istorie ce
aduce cu sine dispariția țăranului și derularizarea satului. Așadar, titlul Morometii
concentrează într-un singur cuvânt toată complexitatea romanului.
Un element al textului narativ, semnficativ pentru prezentarea temei şi viziunii
2. Structura despre lume este structura. Compozitional romanul este structurat pe două volume ce
evidențiază trei planuri: destinul familiei, destinului individual și cel al comunității
rurale. Desfășurarea lor epică se realizează în jurul a două personaje: tatăl și fiul cel mic.
Ca tehnici de compoziţie, Marin Preda utilizează în primul volum tehnica decupajului şi
accelerarea gradată a timpului narațiunii, iar în cel de-al doilea apare tehnica rezumativă,
cu întoarceri în timp şi eliminări de fapte.
Volumul întâi este alcatuit din trei părți cu ritmuri epice diferite, cu o acțiune
concentrată care se desfășoară pe parcursul verii, cu trei ani înaintea izbucnirii celui de-al
Doilea Război Mondial.
Prima parte prezintă întâmplări petrecute de sâmbătă seara până duminică
noaptea și conține scene monografice: cina, tăierea salcâmului, întâlnirea duminicală din
poiana lui Iocan, hora. Partea a doua se derulează pe parcursul a două săptămâni,
începând cu plecarea lui Achim cu oile la București. Partea a treia, de la seceriș până la
sfârșitul verii, se încheie cu fuga celorlalți doi fii, Paraschiv și Nilă, la București.
Este romanul unei familii, avându-l ca protagonist pe Ilie Moromete care
trăiește cu iluzia că familia lui este unită și nimic nu poate amenința aceasta unitate atâta
timp cât deține 14 pogoane de pământ. În ciuda convingerilor tatălui, numeroasa familie
este macinată de neînțelegeri și de conflicte care treptat vor duce la dezbinarea ei, pentru
că cei trei băieți din prima căsătorie o urăsc pe Catrina și pe copii ei (Tita, Ilinca și
Niculae) copiii făcuți cu Moromete.
Volumul al doilea reia personajele principale urmandu-le evoluția destinului pana
in deceniul al șaselea al sec xx-lea. Volumul prezinta întamplari și situatii referitoare la
tragedia postbelica a satului romanesc, evenimente ce vor fi supuse unei analize
obiective si necrutatoare. Autorul nu creează o lume nouă, ci o comentează și o dezvoltă
pe cea din volumul anterior.
Un alt element semnificativ pentru romanul neorealist este simetria incipitului cu
3. Simetria incipit- finalul, realizată prin cele două referiri la tema timpului, în incipit şi în paragraful final al
excipit volumului I. La început, timpul pare îngăduitor, „Se pare că timpul era foarte răbdător cu
oamenii; viaţa se scurgea fără conflicte mari”, pentru ca enunţul din finalul volumului,
„timpul nu mai avea răbdare”, să modifice imaginea timpului, care devine necruţător.
Imaginea timpului răbdator reprezintă doar o iluzie a lui Ilie Moromete, contrazisă de
evenimentele petrecute pe parcursul romanului.
Tot în incipit sunt trasate în mod veridic coordonatele spaţio-temporale:
acţiunea romanului se desfăşoară în Siliştea – Gumeşti, un sat din Câmpia Dunării în
care existenţa decurge de generaţii întregi „fără conflicte mari”, pe o perioadă de un sfert
de veac şi înfăţişează destinul ţăranului la confluenţa dintre două epoci istorice: înainte şi
după al Doilea Război Mondial.
4. Conflictele Conflictele existente în romanul Moromeții sunt atât de natură exterioară, cât și
de natură interioară. Cele exterioare apar între Moromete și fii cei mari, între Moromete
și soția lui Catrina, între Moromete și sora Guica, precum și între cele două categorii de
copii. Neînțelegerile lui Ilie cu băieții cei mari reflecta conflictul dintre generații și

3
 modalitățile diferite de a vedea lumea. Toate acestea alimentează conflictul interior trăit
de Moromete care face eforturi să-și țina familia unită. Când aceasta se destramă, el nu
reușește să înțeleagă unde a greșit, cu toate că își pune numeroase întrebări în acest sens.
Un triplu conflict vă destramă familia lui Moromete. Este mai întâi dezacordul
dintre tată și cei trei fii ai săi din prima căsătorie, Paraschiv, Nilă și Achim, izvorât dintr-
o modalitate diferită de a înțelege lumea și de a-i prețui valorile (pământul – banii). Fiii
cei mari își disprețuiesc tatăl pentru că nu știe să transforme în bani produsele și pentru
că, prin a doua căsătorie, le pune în pericol moștenirea.
Cel de-al doilea conflict izbucnește între Moromete și Catrina, deoarece bărbatul
vânduse în timpul secetei un pogon din lotul soției, promițându-i, în schimb, trecerea
casei pe numele ei, dar amână îndeplinirea promisiunii. Nemulțumită, ea își găsește
refugiul în biserică, dar în al doilea volum, Catrina îl părăsește pe Ilie, după ce afla de
propunerea făcută fiilor lui, la București.
Al treilea conflict se desfășoară între Moromete și sora lui Maria, poreclită
Guica, care și-ar fi dorit că fratele văduv să nu se recăsătorească. În felul acesta, ea ar fi
rămas în casa fratelui să se ocupe de gospodărie și de creșterea copiilor, pentru a nu
rămâne singura la bătrânețe. Faptul că Moromete se recăsătorise îi cuprinsese ura
împotrivă lui, pe care o transmite celor trei fii mai mari.
Un alt conflict secundar este acela dintre Ilie Moromete și fiul cel mic, Niculae.
Copilul își dorește cu ardoare să meargă la școală, în timp ce tatăl, care trebuie să
plătească taxele, îl ironizează sau susține că învățătură nu aduce niciun „beneficiu”.
Pentru a-și realiza dorința de învățat, băiatul se desprinde treptat de familie.
5. Acțiunea Acțiunea primului volum este structurată pe mai multe planuri narative. În prim-
plan se afla Moromeții, o familie numeroasă, măcinată de nemulțumiri mocnite. Țăran
mijlocaș, Ilie Moromete încearcă să păstreze întreg, cu prețul unui trai modest,
pământurile familiei sale, pentru a-l transmite apoi băieților. Fiii cei mari ai lui Ilie
Moromete, Paraschiv, Nilă și Achim își doresc independența economică. Ei se simt
nedreptățiți pentr că, după moartea mamei lor, Iliei Moromete s-a recăsătorit cu alta
femeie, Catrina, și că are încă trei copii: Tită, Ilinca și Niculae. Îndemnați de sora lui Ilie,
Măria Moromete, poreclită Guica, ce trei băieți pun la cale un plan distructiv.
Ei intenționează să plece la București fară știrea familiei pentru a-și face un rost.
În acest scop, ei vor să ia oile cumpărate printr-un împrumut la banca și al căror lapte
constituie principala hrană a familiei și caii, indispensabili pentru munca la câmp. Prin
vânzarea oilor și a cailor ar obține un capital pentru a începe viață la oraș. Datoria la
banca nefiind achitată, planul celor trei băieți urmează o grea lovitura familiei. Achim îi
propune tatălui să-l lase să plece cu oile la București, să le pască în marginea orașului și
să vândă laptele și brânză la un preț mai bun.
Moromete se lasă convins de utilitatea acestui plan, amână achitarea datoriei la
bancă și vinde o parte din lotul familiei pentru a-și putea plăti impozitul pe pământ
(„fonciirea”). Însă, Achim vinde oile la București și așteaptă venirea fraților. După
amânările generate de refuzul lui Nilă de a-și lasă tatăl singur în preajma secerișului, cei
doi fug cu caii și o parte din zestrea surorilor. Moromete este nevoit să vândă din nou o
parte din pământ pentru a-și reface gospodăria pentru a plăti taxa funciară, rata la bancă
și taxele de școlarizare ale lui Niculae, fiul cel mic.
Planurile secundare completează acțiunea romanului, conferindu-i caracterul de
fresca socială, boala lui Boțoghină, revolta țăranului sarac Țugurlan, familia bogată a lui
Tudor Balosu, dragostea dintre Polina și Birică, discuțiile din poiana lui Iocan, rolul
instituțiilor și al autorităților în satul interbelic. De exemplu, cuplul Polina – Birică
reflectă tema iubirii și a căsătoriei care nu ține cont de constrângerile sociale. Căsătoria
dintre fiica unui bogat și un țăran sărac se construiește polemic la adresa cuplului Ion –
Ana, din romanul lui Liviu Rebreanu, după mărturisirea lui Marin Preda într-un interviu
realizat de Florin Mugur.

III. Concluzia În concluzie, Moromeţii este un roman al deruralizării satului, care aduce în prim-plan

4
condiția țăranului în istorie, iluzia protagonistului că viaţa îşi poate continua cursul în
tiparele tradiţionale. Criza socială se reflectă în criza valorilor morale și a familiei.