“Morometii”

de Marin Preda
-tema si viziune-

Realismul este un curent literar care se manifesta la sfarsitul secolului al XIX-lea in

Franta ca o reactie impotriva romantismului, propunand in operele literare o viziune asupra vietii
cat mai aproape de real.
Considerand ca prozatorul trebuie sa tina cont in crearea operei sale de trei coordonate -
istorie, adevar, realitate, Marin Preda marcheaza prin romanul “Morometii” un moment esential
in vederea evolutiei literaturii romane. Publicat in perioada postbelica, romanul este alcatuit din
doua volume, primul aparut in 1955, iar al doilea 12 ani mai tarziu, in 1967.
Opera se incadreaza in realism prin valorificarea trasaturilor specifice curentului: au-
tenticitatea (inspiratia din contextul social al satului romanesc de dinainte de Al Doilea Razboi
Mondial, dar si din timpul perioadei comuniste), veridicitatea (sustinuta de caracterul verosimil
al faptelor si al personajelor), obiectivitatea (viziunea detasata asupra universului descris). De
asemenea, caracterul realist este sustinut de tematica sociala, prin crearea unor personaje tipice,
reprezentative pentru anumite categorii sociale si prin valorificarea tehnicii detaliului
semnificativ atat in descrierea personajelor, cat si a mediului in care acestea traiesc.
Tema romanului este viata satului si a taranului din Campia Dunarii, reflectand
una dintre problemele cele mai importante ale vietii romanesti din a doua jumatate a
secolului al XX-lea: disparitia taranimii traditionale. De asemenea, sunt valorificate si tema
familiei, in centrul actiunii stand viata familiei Moromete, tema timpului si tema initierii,
fiind urmarita pe parcursul romanului evolutia lui Niculae, opera fiind un bildungsroman.
Perspectiva narativa este obiectiva, naratiunea fiind relatata la persoana a III-a de catre
un narator omniscient si este completata de viziunea personajelor reflectoare: Ilie Moromete -
in primul volum si Niculae - in cel de-al II-lea.
Relatiile spatio-temporale sunt determinate, actiunea petrecandu-se in satul Silistea-
Gumesti din Campia Dunarii, aproape de Bucuresti. Primul volum urmareste evenimentele care
se petrec pe parcursul unei veri inaintea inceperii celui de-Al Doilea Razboi Mondial, in timp ce
al doilea volum urmareste evenimentele care se petrec inca din primul an de razboi pana la
sfarsitul deceniului al saselea.
Vazut ca roman al unei familii, element esential al lumii taranesti, in centrul actiunii se
afla familia taranului Ilie Moromete, o familie numeroasa. Ilie Moromete, tatal, are din prima
casatorie trei baieti: Paraschiv, Nila si Achim, iar Catrina, cea de-a doua sotie a lui Moromete,
are si ea dintr-o prima casatorie o fiica, Marita, care nu locuia, insa, cu ei. Impreuna, Moromete
si Catrina mai facusera trei copii: Tita, Ilinca si Ni-culae.
O prima scena semnificativa pentru tema operei este scena cinei, care evidentiaza
imaginea unei familii traditionale, inca unita, intrucat toti stau in jurul aceleiasi mese. Moromete
“sta parca deasupra tuturor”, in pragul celei de-a doua odai, stapanindu-i pe toti cu privirea. Se
evidentiaza astfel pozitia sa autoritara in familie, in timp ce Catrina evidentiaza statutul
traditional al femeii, acela de-a avea grija de gospodarie si de copii, intrucat “era jumatate
intoarsa” catre oalele cu mancare de pe foc. Alaturi de ea erau copiii facuti cu Moromete, iar in
pozitie opusa stau fiii lui Moromete din prima casatorie. Acestia isi urasc mama vitrega, dar si
surorile care toata ziua isi faceau “toale” si erau “vesele si vioaie”, in timp ce ei muncesc la camp
“parca erau bolnavi”. Discutia membrilor familiei evidentiaza conflictele care pornesc.
Moromete are datorii la “fonciire” si la banca, iar Achim ii aminteste ca ar putea pleca la
Bucuresti cu oile, ca, pana toamna, sa poata plati datoria la banca, dar Moromete se teme ca nu
va avea cu ce sa-si hraneasca familia. Furios ca toti incearca sa-si exprime nemultumirile,
Moromete intervine autoritar si “pana la sfarsitul mesei nimeni nu mai vorbi”.
O a doua scena semnificativa este taierea salcamului. Ilie Moromete este nevoit sa taie
salcamul pentru a achita o parte din datoriile familiei, fara a vinde pamant sau oi. Simbolizand
lumea veche, caderea salcamului nu numai ca declanseaza revolta lumii inconjuratoare, fiind
acompaniata de plansetele femeilor din cimitirul apropiat, dar anunta si decaderea lui Moromete
din viata tihnita si patriarhala Lumea Morometilor se desacralizeaza. Odata distrus arborele sacru
,, axis mundi,,, ce sta de veghe la ordinea lumii, haosul se instaleaza treptat.
Titlul este reprezentat de un substantiv propriu articulat care trimite la ideea de
familie. Insa, lecturand romanul, titlul isi dezvaluie valoarea de antifraza. Morometii nu sunt
altceva decat un grup de persoane care stau laolalta sustinuti parca artificial de legatura de sange.
Primul volum este structurat in trei parti, cu o actiune concentrata, care se desfasoara
pe parcursul verii, cu trei ani inantea celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Prima parte, care
prezinta intamplari petrecute de sambata seara pana duminica noaptea, contine scene care
ilustreaza monigrafic viata rurala: cina, taierea salcamului, intalnirea duminicala din poiana lui
Iocan. Partea a doua se deruleaza pe parcursul a doua saptamani, incepand cu plecarea lui Achim
cu oile la Bucuresti. Partea a treia de la seceris pana la sfarsitul verii, se incheie cu fuga celor doi
fii ai lui Moromete la Bucuresti.
Simetria compozitionala este data de cele doua referiri la tema timpului. La inceput,
pare ingaduitor ,, Se pare ca timpul era foarte rabdator cu oamenii,,, pentru ca enuntul din finalul
volumului,, timpul nu mai avea rabdare,,, sa modifice imaginea timpului, care devine necrutator.
Un triplu conflict va destrama familia lui Moromete. Primul este dezacordul dintre Ilie
Moromete si cei trei fii din prima casatorie, Paraschiv, Nila si Achim. Cei trei fii isi dispretuiesc
tatal deoarece nu stie sa transforme in bani produsul economiei rurale, precum Tudor Balosu,
care se adapteaza mai usor noilor realitati capitaliste. Cel de-al doilea conflict izbucneste intre
Ilie Moromete si Catrina, sotia sa. Ilie vanduse in timpul secetei un pogon din lotul sotiei,
promitandu-i in schimb trecerea case pe numele ei. De teama fiilor cei mari, care isi urau mama
vitrega, Ilie amana indeplinirea promisiunii. Al treilea conflict este cel dinte Ilie Moromete si
sora sa, Guica, care si-ar fi dorit ca fratele vaduv sa nu se mai casatoreasca pentru a doua oara. In
felul acesta, Guica ar fi avut grija de gospodarie si de cresterea copiilor pentru a nu ramane
singura la batranete. Faptul ca Ilie se recasatoreste si isi construieste o casa departe de locuinta
ei, ii aprinde Guicai o ura impotriva lui pe care o va transmite celor trei fii mai mari. Guica are
un impact negativ asupra nepotilor si va contribui la destramarea familiei. Un conflict secundar
este cel dintre Ilie Moromete si Niculae, fiul cel mic. Baiatul isi doreste cu ardoare sa mearga la
scoala, insa Ilie, care trebuie sa plateasca taxele, il ironizeaza si ii spune ca scoala nu aduce
niciun beneficiu. Pentru a-si indeplini dorinta de a studia, baiatul se desprinde treptat de familie.
In volumul al doilea, structturat in cinci parti, se prezinta viata rurala dintr-o perioada de
un sfert de veac. Vechea imagine a lui ilie Moromete este distrusa, fiind inlocuita de o alta
comunismul inlocuieste intr-o maniera brutala obiceiurile satului traditional romanesc. Problema
strangerii cotelor si predarea lor de catre stat, infiintarea formule-lor colective de munca aduc la
suprafata necunoscuti care nu-si meritau si nu-si recunosteau numele de tara. Toata energia lui
Moromete se concentreaza in incercare de a-i aduce acasa pe baietii fugari. Catrina il paraseste,
Iar Nila moare in razboi.Moromete se stinge incet, traindu-si ultimii ani din viata in singuratate si
tacere.
In concluzie, Marin Preda realizeaza in acest roman una dintre cele mai verosimile si
complexe imagini literare ale satului romanesc ante si postbelic.