Morometii

Marin Preda a fost un academician, nuvelist, romancier, scriitor, director de editur romn. Opera lui
Marin Preda constituie o noua varsta a romanului romanesc. Ca si formula estetica, proza lui Preda se
incadreaza in realismul postbelic (neorealism) si ilustreaza, cu o mare putere de sugestie, sfarsitul
romanului doric renuntarea partiala la omniscienta si nasterea unei obiectivitati moderne.
Romanul Morometii apare in doua volume, primul in 1955 iar al doilea 12 ani mai tarziu in 1967.
Daca primul volum al romanului Morometii, surprinde relatia complexa om-istorie, evitand uneori sa
spuna adevarul pana la capat, cel de-al doilea volum ...este o carte a adevarului spus pana la urma.
Desi modalitatea artistica si problematica celor doua volume ale romanului Morometii difera, romanul
este unitar, deoarece reconstitue imaginea satului romanesc intr-o perioada de criza, inainte si dupa
cel de-al Doilea Razboi Mondial. Sunt inregistrate transformarile vietii rurale, ale mentalitatilor si
institutiilor.
Pentru Marin Preda, romanul reprezinta reflectarea unor sentimente ale scriitorului in anumite
momente ale existentei sale. Preda afirma: Scriind, totdeauna am admirat ceva, o creatie
preexistenta, care mi-a fermecat nu numai copilaria, ci si maturitatea: eroul preferat, Moromete, care a
existat in realitate, a fost tatal meu. Viziunea despre lume se contureaza in roman prin tematica
abordata, prin conflict, prin particularitatile de compozitie, prin evenimentele prezentate, si mai ales
prin perspectiva personajului Ilie Moromete asupra vietii si a intamplarilor.
Perspectiva narativa obiectiva, prin povestirea intamplarilor la persoana a III-a, se completeaza prin
aceea a reflectorilor (Ilie Moromete, in primul volum si Niculae in al doilea volum), dar si prin cea a
informatorilor (personaje-martori ai unor evenimente, pe care le relateaza ulterior altora).
Romanul prezinta destramarea simbolica pentru gospodaria taraneasca traditionala a unei familii
de tarani dintr-un sat din Campia Dunarii, Silistea-Gumesti. Aceasta tema se impleteste cu altele, care
nuanteaza fresca vietii rurale dinainte si de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.
Titlul Morometii aseaza tema familiei in centrul romanului, insa evolutia si criza familiei sunt simbolice
pentru transformarile din satul romanesc al vremii, astfel ca romanul unei familii este si un roman al
deruralizarii satului (N. Manolescu).
O alta tema este criza comunicarii, absenta unei comunicari reale intre Ilie si familia sa. Tema timpului
viclean, nerabdator (timpul nu mai avea rabdare), relatia dintre individ si istorie nuanteaza tema
sociala. Criticul Eugen Simion considera drept tema centrala a cartii libertatea morala in lupta cu
fatalitatile istoriei.
Actiunea romanului se desfasoara pe o perioada de un sfert de veac si infatiseaza destinul taranului la
confluenta dintre doua epoci istorice. Dimensiunea real-imaginara a spatiului unde se desfasoara
actiunea este realizata, pe de o parte, concret Satul Silistea-Gumesti, iar pe de alta parte, simbolicstanoaga podistei, casa, ograda, poiana lui Iocan, campia.
Incipitul se realizeaza prin referire la tema timpului. La inceput timpul pare ingaduitor cu oamenii (se
pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare; viata se scurgea aici fara conflicte mari). Verbul se
pare sugereaza ca aceasta imagine a timpului este insa doar o iluzie a lui Ilie Moromete, care va fi
contrazisa de toate intamplarile care se petrec pe parcursul primului volum.
Finalul primului volum este construit simetric fata de incipit. Astfel timpul (istoria colectiva) devine
necrutator si intolerant, mai ales ca evenimentele istorice care vor urma, vor supune satul unor
transformari ireversibile: Trei ani mai tarziu, izbucnea cel de-al Doilea Razboi Mondial. Timpul nu mai
avea rabdare.
Motivul timpului rabdator si al timpului nerabdator confera sfericitate primului volum al romanului,
care cuprinde o epoca incheiata din viata satului traditional romanesc.
Un triplu conflict va destrama familia lui Moromete. Este mai intai dezacordul dintre tata si cei trei fii ai
sai din prima casatorie: Paraschiv, Nila si Achim, izvorat din modalitatea diferita de a privi lumea. Fii

cei mari isi dispretuiesc tatal fiindca nu stie sa transforme in bani produsele economiei rurale, precum
vecinul Tudor Balosu. Cel de-al doilea conflict izbucneste intre Moromete si Catrina, sotia lui.
Moromete vanduse in timpul secetei un pogon din lotul sotiei, promitandu-i trecerea casei pe numele
ei. De teama fiilor celor mari care isi urau mama vitrega, Moromete amana indeplinirea promisiunii.
Femeia isi gaseste initial refugiul in biserica, dar in al doile volum Catrina il paraseste pe Ilie, dupa ce
afla de vizita lui la Bucuresti. Al treilea conflict este cel dintre Moromete si sora lui, Guica, care si-ar fi
dorit sa ramana in gospodaria lui Moromete si sa creasca copii. Faptul ca Moromete ii construieste o
casa la marginea satului, ii aprinse ura impotriva lui, pe care Maria o transmite nepotilor.
Un conflict secundar este acela dintre Ilie Moromete si fiul cel mic, Niculae. Copilul isi doreste sa
mearga la scoala, in timp ce tatal il ironizeaza (alta treaba n-avem noi acuma! Ne apucam sa
studiem). Pentru a-si realiza dorinta de a studia, baiatul se desprinde treptat de familie.
In volumul al doilea, conflictul dintre tata si fiii cei mari trece in planul al doilea. Conflictul principal
opune mentalitatea traditionala si mentalitatea impusa, colectivista. Personaje-reflector pentru cele
doua mentalitati sunt Ilie Moromete (cel din urma taran) si fiul sau Niculae. Vechea imagine a lui Ilie
Moromete este distrusa, fiind inlocuita de o alta, lipsita de glorie. Autoritatea lui in sat se diminueaza,
iar unitatea distrusa a familiei nu se reface.
Compozitia primului volum utilizeaza tehnica decupajului si accelerarea gradata a curgerii timpului
naratiunii. Volumul este structurat in trei parti, cu o actiune concentrata, care se desfasoara pe
parcursul verii. Prima parte, de sambata seara pana duminica noaptea, contine scene care ilustreaza
viata rurala. Partea a doua se deruleaza pe parcursul a doua saptamani, incepand cu plecarea lui
Achim cu oile, la Bucuresti si pana la serbarea scolara cu ocazia careia Niculae ia premiul intai. Partea
a treia, de la seceris pana la sfarsitul verii, se incheie cu fuga feciorilor. Cele trei parti confera echilibrul
compozitiei. Fiecare parte incepe cu o prezentare de ansamblu: masa, prispa si secerisul.
In volumul al doilea, structurat pe cinci parti, se prezinta viata rurala intr-o perioada de un sfert de
veac, de la inceputul anului 1938, pana spre sfarsitul anului 1962. Prin tehnica rezumativa,
evenimentele sunt selectionate, unele fapte si perioade de timp sunt eliminate (elipsa), timpul
naratiunii cunoaste reveniri (alternanata).
Actiunea primului volum este structurata pe mai multe planuri narative. In prim plan, se afla Morometii,
o familie numeroasa, macinata de nemultumiri. Taran din clasa mijlocasa, Ilie Moromete incearca sa
pastreze intreg, cu pretul unui trai modest, pamantul familiei sale, pentru a-l transmite baietilor. Fiii cei
mari isi doresc independenta economica.Ei se simt nedreptatiti pentru ca, dupa moartea mamei lor, Ilie
s-a insurat cu o alta femeie, Catrina cu care mai are trei copii : Tita, Ilinca si Niculae. Indemnati de
sora lui Ilie, Maria Moromete, baietii pun la cale un plan distructiv. Ei intentioneaza sa plece la
Bucuresti, fara stirea celorlalti membri ai familei. Moromete se lasa convins de planul lui Achim, sa
pasca oile la Bucuresti pentru a vinde lapte si branza, dar acesta vinde oile in capitala astepdandu-si
fratii. Dupa seceris, Nila si Paraschiv fug cu caii si o parte din zestrea fetelor. Moromete este nevoit sa
vanda din nou o parte din pamant pentru a-si reface gospodaria, pentru a plati foncierea, rata la banca
si taxele de scolarizare ale lui Niculae.
Planurile secundare sustin actiunea romanului, conferindu-i caracterul de fresca sociala si completand
viziunea despre lume a autorului: boala lui Botoghina, revolta taranului sarac Tugurlan, familia
chiaburului Tudor Balosu, dragostea dintre Polina si Birica.
In primul volum exista diferite scene narative de mare profunzime, care sustin temele cartii.
Scena cinei se realizeaza lent, prin acumularea detaliilor. Ceremonialul cinei pare a surprinde un
moment din existenta familiei traditionale, condusa de un tata autoritar. Asezarea in jurul mesei
sugereaza evolutia ulterioara a conflictului, iminenta destramare a familiei: Cei trei frati vitregi,
Paraschiv, Nila si Achim, stateau spre partea dinafara a tindei, ca si cand ar fi fost gata in orice clipa
sa plece[..] De partea cealalta a mesei, langa vatra, statea intotdeauna Catrina. Moromete statea
parca deasupra tuturor. Locul lui era pragul celei de-a doua odai, de pe care el stapanea cu privirea pe
fiecare.

O alta secventa epica cu valoare simbolica este aceea a taierii salcamului. Ilie Moromete taie salcamul
pentru a achita o parte din datoriile familiei, fara a vinde pamant sau oi. Taierea salcamului, duminica
in zori, in timp ce in cimitir femeile isi plang morii, prefigureaza destramarea familiei, prabusirea satului
traditional, risipirea iluziilor lui Moromete. Lumea Morometilor isi pierde sacralitatea. Odata distrus
arborele sacru, axis mundi de veghe la ordinea lumii, a microcosmosului rural si familial, haosul se
instaleaza treptat.
Scenele in care sunt prezentate aspecte din viata colectivitatii se constituie intr-o adevarata
monografie a satului traditional: hora, calusul, intalnirile duminicale din gradina lui Iocan, serbarea
scolara. Unul dintre cele mai ilustrative episoade pentru viata rurala este secerisul. Se infatiseaza o
realitate arhetipala; miscarile, gesturile, pregatirea si plecarea la camp se integreaza unui ritual
stravechi. Secerisul e trait in acelasi fel de intregul sat, intr-un ceremonial mitic specific colectivitatii
arhaice.
Personajul Ilie Moromete reprezinta un tip de taran aparte in literatura romana: un spirit reflexiv,
contemplativ, inteligent, ironic. Personaj exponential, al carui destin ilustreaza moarte unei lumi, cel
din urma taran reprezinta conceptia traditionala fata de pamant si fata de familie. Criza satului arhaic
se reflecta in constiinta acestui personaj confruntat, tragic, cu legile implacabile ale istoriei, cu timpul
nerabdator.
Monologul este semnificativ in ansamblul romanului pentru ca scoate in evidenta consecintele nefaste
ale disparitiei clasei taranesti, in contextul transformarilor socialiste ale agriculturii. Atitudinea
personajului este critica fata de noua societate, care se intemeiaza utopic, pe anularea unei clase
sociale, taranimea, adica pe distrugerea unei civilizatii si a unui cod stravechi de comportament si
intelepciune.
Personajul principal este caracterizat in mod direct de catre narator in debutul capitolul X (Era cu
zece ani mai mare decat Catrina, facuse razboiul, si acum avea acea varsta intre tinerete si batranete
cand numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva.)
Autocaracterizarea realizata in finalul volumului al doilea, in discutia cu doctorul, scoate in evidenta
libertatea individului in ciuda constrangerilor istoriei: Domnule...eu totdeauna am dus o viata
independenta.
Caracterizarea indirecta, ce se desprinde din gesturile, faptele, vorbele si gandurile personajului,
actiunile la care participa si din relatiile cu celelalte personaje, evidentiaza trasaturile lui.
Incadrandu-se in tematica rurala, ilustrata in literatura interbelica prin romanele lui Rebreanu si
Sadoveanu, romanul lui Marin Preda aduce in prim plan conditia taranului in istorie, la confluenta
dintre doua epoci. Consider ca romanul Morometii surprinde dramatica iluzie ca viata isi poate
continua cursul in tiparele traditionale, cu toate ca istoria modifica si distruge tiparele existentiale, atat
la nivelul vietii individuale, familiale, cat si la nivelul comunitatii. Colectivizarea fortata si comunismul
inlocuiesc, intr-o maniera brutala, satul traditional romanesc.
In concluzie, Morometii este un roman al deruralizarii satului, Criza ordinii sociale se reflecta in criza
valorilor morale, in criza unei familii. Este un roman realist, pentru ca dezvolta problema relatiei omului
cu istoria si un roman modern in compozitie, in realizarea personajului principal si in stil.