Că lin Andreea

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

CARACTERIZAREA PERSONAJULUI STEFAN GHEORGHIDIU

Camil Petrescu (1894-1957) a fost poet, romancier, dramaturg, debutand in revista "Facla",
colaborator al revistei "Zburatorul", redactor la "Revista Fundatiilor Regale", participant activ la
Primul Razboi Mondial, director al teatrului national din Bucuresti, cat si membru al Academiei
Romane. Acesta a debutat in literatura cu volumul din 1923- "Versuri. Idee. Ciclul mortii."

Romanul "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" este unul de analiza
psihologica, redat la persoana I, din perspectiva subiectiva a naratorului personaj. Publicand acest
roman, in 1923, Camil Petrescu a pus bazele romanului citadin si ale autenticitatii, directii pe care
le-au urmat, atat colegii sai de generatie, cat si scriitorii postbelici. Camil Petrescu dezaproba
roamnul omniscient, in care autorul cunoaste totul despre personajele sale, propunand o schimbare
prin romanul modern, pornind de la idea ca nu putem stii cu exactitate ce se petrece in cunostiinta
semenilor nostri. Astfel, romanul este unul modern, de tip subiectiv, prin autenticitatea perspectivei
narative, memoria involuntara (termen consacrat de opera lui Marcel Proust), care determina
reconstituiurea unor secvente intamplatoare, determinate de anumite gesturi, cuvinte, fraze, etc,
naratiunea la persoana I, anticalofilism (calofilie=stil frumos; sinonim cu falsul, livrescul), cat si prin
autenticitate. Camil Petrescu teoretizeaza romanul modern , de tip proustian, in "Noua structura si
opera lui Marcel Proust ": "Eu nu pot gandi onest decat la persoana I."

Noul roman, care are la baza autenticitatea, se caracterizeaza printr-o naratiune

homodiegetica, cu focalizare interna, cu narator intradiegetic si relatare la persoana I. Romanul
devine, astfel, o experienta interioara a lui Stefan Gheorghidiu, cititorul traindu-i povestea doar din
perspectiva sa, a lui Stefan.

Ș tefan este personajul principal al romanului, un narator- personaj implicat în acţiune, tipul
intelectualului modern, lucid, analitic, inadaptat social. Este student, că să torit cu Ela, o frumoasă
colegă de la Universitate, în mare parte reflectâ nd personalitatea autorului. Să rac, orfan de tată ,
locuieşte la o mă tuşă a Elei înainte să capete moştenirea unchiului Tache. Mai are două surori, iar
relaţia cu mama vă duvă se degradează pe parcursul romanului din cauza moştenirii. Odată cu
începerea ră zboiului este concentrat şi primeşte gradul de sublocotenent în armata româ nă .

Portretul acestuia se contureaza treptat, prin acumularea trasaturilor fizice si morale,

desprinse atat prin intermediul caracterizarii directe (autocaracterizare, realizata de catre alte
personaje), cat si prin intermediul caraterizarii indirecte (prin fapte, gesturi, atitudine etc.)

In capitolul I, Stefan priveste cu ironie si realizeaza modul in care armata romana se

pregatea de razboi, povestind situatia de pe Valea Prahovei, dintre Busteni si Predeal. Acesta este
realist, priveste cu luciditate si analizeaza atent ceea ce se intampla in jurul sau. El relateaza analitic
drama soldatior romani, dar surprinde, in acelasi timp, si framantarile sale nauntrice: "noptile mi le
petreceam in lungi insomnii." Ș tefan Gheorghidiu izbucneste itolerant, in urma discutiei despre un
fapt divers, relatat in presa, privind achitarea de catre justitie a sotului care si-a ucis sotia, surprinsa
in adulter, considerandu-se superior moral celor din jurul sau. Eroul e orgolios, sufera din dragoste,
dar are un limbaj sfidator, sanctionand drastic interlocutorii: " Discutati mai bine ceea ce va
pricepeti."

Capitolul II se deschide cu relatarea lui Stefan Gheorghidiu despre relatia sa cu Ela, cu care
era casatorit de doi ani si jumatate. Gelos, acesta incepe sa nu mai aiba incredere in aceasta si,
dominat de incertitudini, analizeaza propriile sale trairi. Stefan povesteste cum era magulit, pentru
ca era iubit de una dintre cele mai frumoase studente de la Universitate, dezvaluindu-si vanitatea.

Dupa impartirea averii lasate de Tache Giurgiuveanu, unchiul batran si avar al lui Stefan, personaj
de factura balzaciana, si dupa ce Stefan cedeaza o parte din ea familiei, Nae Gheorghidiu, incantat, ii
invita la masa pe Stefan, pe mama sa, surorile, cumnatul si, la un moment dat, se retrage cu cei doi
barbati, propunandu-le sa se ocupe el de afacerile familiei, ironizandu-l pe Stefan. Student la
filosofie, intelectual, acesta nu se poate descurca la impaienjenisul afacerilor: i se reproseaza de
catre Nae ca nu are spirit practic, ca nu stie ce sunt afacerile, debutatul comparandu-l cu tatal sau.
Stefan este inadaptat, lupta cu ordinea sociala, cu afacerismul si politecianismul.

Ela doreste sa-l determine sa accepte mostenirea si il incurajeraza sa se lupte cu toate

rudele, pentru a nu fi profitat cineva de bunatatea lui. Dupa afirmatiile Elei, Stefan este naiv,
dezinteresat de avere. Eroul o observa pe Ela si analizeaza cu luciditate, atent, atitudinea sa fata de
domnul G., exagerand fiecare gest al acesteia, in excursia de la Odobesti. Stefan este sensibil,
amplifica semnficatia fiecarui gest si isi da seama ca avea o predisputie de " a despica firul in patru".

Cartea a II-a reprezinta jurnalul de razboi al scriitorului, imprumutat si eroului narator,

Stefan Gheorghidiu. El considera participarea la razboi un act de cunoastere, fiind atras de
cunoasterea existentiala in cat mai multe domenii. Pe campul de lupta isi da seama, cu luciditate, ca
viata lui si a ostasilor este sub semnul hazardului si simte panica, frica, lasitate, groaza. Ideea este
accentuata in capitolul "Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu", atunci cand lui Gheorghidiu i se
povesteste cum unul dintre soldatii sai, A Mariei, alearga cu capul retezat de un obuz.

In final, drama iubirii intra definitiv in umbra, experienta razboiului fiind decisiva. Fiind
ră nit, Ștefan Gheorghidiu este trimis la București, unde toată familia îl copleșește cu ceea ce el
consideră falsă afecțiune. Mama lui, odată foarte ostilă la citirea testamentului, acum vine să -i aducă
cele trebuincioase la spital. Stefan este generos, lasandu-i Elei intreaga avere. Totodata, acesta
refuza dorinta de a o vedea si nu vrea sa stie ce s-a intampplat.

Așadar, Stefan Gheorghidiu reprezinta drama intelectualului intransigent, aflat in cautarea

absolutului.