Azamfirei Andrei 10F 25.09.

2019

Apartenenta operei "Harap Alb" la specia basmului

cult

Prozator din Epoca Marilor Clasici , Ion Creanga (1839 -

1889), este un excelent povestitor care s-a impus prin originalitatea
stilului sau aducand in literatura culta farmecul si spontaneitatea
literaturii populare.

"O adevarata carte de invatatura comentata", aceasta ar fi cea

mai potrivita acceptiune a operei lui Creanga, luand in considerare cele
afirmate de criticul literar Pompiliu Constantinescu.

Ion Creanga este unul dintre clasicii literaturii romane care

surprinde artistic lumea satului intr-o viziune si perspectiva plina de
umor. Basmul cult ca specie literara apare in secolul XIX-lea odata cu
redoscoperirea folclorica in perioada romantica. Apar si primele
teoretizari ale basmului precum si primele culegeri (1812 - Fratii Grimm)

Printre pleiada de scriitori si autori de basme se numara si Hans

Christian Anderson, Lev Tolstoi, Charles Perrault dar si Nicolae Filimon,
Mihai Eminescu, Ion Creanga si Ion Slavici.

Povestea "Harap Alb" a fost publicata in revista "Convorbiri

literare" la 1 septembrie 1877, autorul evocand o lume arhaica si
dandu-i o nota de fabulos stilizand-o.
 Povestea lui Harap Alb este un basm cult avand carecteristicile
acestei specii literare dar si elemente originale in privinta viziunii despre
lume.

Basmul este o opera epica in proza de mari dimensiuni in care se

prezinta lupta dintre bine si rau, finalizata deobicei cu victoria binelui in
care personajele si imtamplarile au caracter fabulos. Termenul de basm
provine din literatura populara, opera culta asemandu-se cu cea
populara prin forma (prezenta formelor specifice) si continut (imbinarea
de realitate si fictiune si personaje simbolice reprezentative pentru cele
doua forte ale binelui si ale raului, lupta dintre bine si rau).

Dupa apartenenta la literatura populara sau culta basmele pot fi

populare sau culte, astfel in timp ce in basmul popular se intalnesc
caracter anonim (autor neccunoscut), colectiv (rodul imaginatiei mai
multor scriitori ce intervin pe text), preponderenta narativa, infatisarea
personajelor unilaterale pozitive sau negative, basmul cult intruneste
toate modurile de expunere pentru a prezenta eroii in comlexitatea lor.

Basmul cult imita relatia de comunicare de tip oral specifica

basmului popular dar scriitura poarta marcile originalitatii autorului
respectiv.

In structura basmului cult se intalnesc mai multe teme si motive:

calatoria, obstacolul, imparatul fara urmasi, probele, ajutoarele, tracul,
cifrele magice, calul nazdravan etc.

Povestea lui Harap Alb prezinta o lume arhaica, autor dandu-i o

nota de fabulos, autorul surprinde in proportii de epopee istoria unor
proble de curaj pe care trebuie sa le treaca un tanar pentru a se
maturiza.
 Harap Alb considerat cel mai slab dintre fii, reuseste sa treaca prin
incredere in fortele proprii de proba la care este supus de tatal sau
imbracat in blana de urs la capul podului. Pe de alta parte, tanarul nu
are cum sa respecte povata tatalui si desi initial refuza, a treia oara se
intovaraste cu spanul, devenind astfel eroul care isi dovedeste
maturizarea prin trecerea probelor.

Particularitatile de structura si de compozitie sunt specifice

basmului. Exista formule specifice dar ele sunt orientate crearea unei
lumi verosimile.

Formula initiala este mult mai concisa decat cea specifica

basmelor populare: "Amu, cica era odata intr-o tara". Reperele de timp
subliniaza o discordanta intre timpul povestirii (adverul de timp "Amu")
si timpul povestit (verbul la imperativ "era" si adverbul de timp "odata")
se configureaza un timp si un spectru nedeterminat, iar conjuctia "cica"
are un rol distributiv, autorul declinandu-si responsabilitatile in legatura
cu cele intamplate.

Formulele mediana subliniaza o invatatura morala anticipand

actiunea. Formula finala pune accent pe autoironie avand note
sarcastice "un pacat de povestitor fara bani in buzunariu".

Autorul porneste de la modelul popular si organizeaza teme

conform propriei viziuni, intr-un text mai complex decat al basmelor
populare. Actiunea se petrece in timpuri imemorabile la curtea unei crai
imparat ce avea 3 feciori.

Intriga este constituita din motivul prejudiciului, Verde imparat,

tatal a trei fete, trimite o scrisoare Craiului prin care il roaga sa ii tirmita
unul din fii sai pentru a conduce imaparatia.
 Imparatul isi supune cei trei fii unor probe, asa ca ii asteapta la
pod imbracat ca un urs. Calul, calaretul si fiul mijlociu s-au speriat asa
de tare incat s-au intors acasa.

Fiul cel mic se rusineaza de cuvintele aspre de mustrare de la tatal

sau si iese in gradina unde ii apare o baba care il sfatuieste sa se duca
chiar el pe dificilul drum.

Desfasurarea actiunii porneste cu motivul mozinului in care acesta

trece de proba ursului. Podul, locul unde se desfasoara cea de a intaia
proba, leaga sfarsitul imparatiei tatalui de un spatiu nemilos, enigmatic,
amenintator. Acesta simbolizeaza trecerea de la o etapa a vietii la alta.

Sfanta Duminica l-a pregatit pe tanar la initiere, l-a ajutat sa

depaseasca probele Omului Span. Calul se dovedeste a fi inzestrat cu
puteri supranaturale.

In cadrul taramului nemilos, tanarul se rataceste. El se intalneste

cu Omul Span, care il determina pe fecior sa incalce sfatul parintesc.
Naivitatea tanarului este dovedit atunci cand acesta este parasit.

Calatoria consituie un act initiatic, un proces de formare si

maturizare al acestuia. Drumul lui Harap-Alb este unul spiritual, de
perfectionare.

Motivul fantanii este un moment fundamental, care schimba

curusl destinului eroului. In plan simbolic, fantana constituie cristelnita
in care fiul era botezat.

Basmele culte se diferentiaza dincolo de tesatura narativa de

epasul popular prin constructia personajelor. Acestea sunt clasificate ca
in orice basm pe criterii epice (bine/rau), estetice (frumos/urat), insa
iesirea din tiparul clasic este posibil.

Fata imparatului Ros are la inceput atribute malefice dar

metamorfoza prin iubire isi schimba statutul moral devenind personaj
pozitiv chiar justitiar (demasca adevarata identitate a lui Harap Alb)

In constructia personajelor fabuloase, Creanga este original prin

asocierea principiului binelui cu cel al raului: cei cinci tovarasi de
calatorie al eroului au infatisari atipice hiddoase.

Eroul basmului cult se confrunta cu antagonistii (Spanul, Imparatul

Ros) cu personaje preluate din lumea reala si nu din cea fabuloasa.

Conform credintei populare omul demonizat este si cel care este

marcat pe chip: Omul Span, Omul Ros, ce simbolizeaza rautatea,
cruzimea, lacomia.

O caracteristica fundamentala a stilului lui Creanga intalnit si in

basmul cult este oralitatea. Ea se realizeaza prin vorbirea personajelor,
a enuntului la persoana intaia si a doua, a interjectiilor, exclamatiilor si
interogatiilor retorice precum: "Hei, hei!"; "Cum sa mi se para dragul
meu tovaras?"; "Buna calea, drumetule!"; "Teleop, teleop, teleop".

Printre sursele umorului se afla si ironia, autoironia, prezenta

diminutivelor cu valorea augmentativa, a cuvintelor si vorbelor de duh
introduse prin vorba ceea, dativ etic etc ca de exemplu : "La placinte
inainte, la razboi inapoi".
Pentru argumente aduse mai sus pot confirma ca opera literara
"Harap-Alb" de Ion Creanga apartine speciei de basm cult.