Azamfirei Andrei

Relația dintre două personaje

Enigma Otiliei

Critic literal, scriitor din perioada interbelică, George Călinescu este un

reprezentant al modernismului în literatura română. Printre operele sale amintim
“Cartea nunţii”, “Trei nuvele” etc. Relaţia dintre Felix şi Otilia, personajele
principale ale romanului “Enigma Otiliei”, conturează tema romanului,
dragostea, totodată ajutând la prezentarea burgheziei bucureştene în care
domina superficialitatea şi snobismul.

Relaţia celor doi este valorificată şi prin prezenţa statului social, moral şi
psihologic al acestora.

Din punct de vedere social, Otilia este fiica nelegitimă a lui moş Costache,
este orfană, se înscrie la conservator pentru că avea talent artistic. Mai mult,
aceasta se căsătoreşte cu Pascalopol, de care divorţează ulterior şi-şi găseşte un
“conte exotic”. Moral vorbind, este o fiinţă complex, o adevărată enigmă în
condiţiile în care fiecare dintre personajele implicate o văd într-o altă lumină.
Spre exemplu, Pentru Aglae este o stricată, o dezmăţată, Moş Costache o vede
ca pe o copilă, iar pentru Pascalopol este o fată delicioasă dar enigmatică. Otilia
se comport de multe ori copilăreşte, putând părea prea superficială, dar în
accelaşi timp dă dovadă de maturitate, înţelepciune, încadrându-se în tiparul
eternului feminine. Psihologic, pare să aibe o personalitate puternică,
extrovertită, fiind o fire de artist dublată însă de cochetoria specific vârsta.

Felix este, din punct de vedere social, orfan aflat sub tudela lui moş
Costache, venit la Bucureşti pentru a studia medicina. Spre finalul textului
aflăm că a reuşit să treacă peste despărţirea de Otilia, ajungând un medic
renumit, la fel ca tatăl său şi se căsătoreşte cu o fată din lumea bună
bucureşteană. Moral, pare să fie un tânăr integru, onest in sentimente,
dezinteresat de averea lui Costache, chiar dacă în finalul romanului îl găsim în
tiparul burghez bucureştean. Psihologic, înfăţişează tânărul intelectualului în
formare, trăind prin intermediul iubirii faţă de Otilia.

Patru elemente de structură şi de compoziţie care evidenţiază relaţia celor

două personaje sunt date de titlul, perspective narativă, relaţiile temporale şi
spaţiale şi incipitul şi finalul.

Titlul este în direct relaţie cu conţinutul textului anticipând rolul central al

personajului eponim Otilia. Din punct de vedere morphologic este alcătuit din
substantivul comun “enigma”, sugerând misterul ce învăluie personajul şi din
substantivul propriu în genetiv “Otiliei”, despre care autorul însuşi mărturisea
că se întruchipează propriei ipostaze feminine. Iniţial totul s-a numit “Părinţii
Otiliei”, valorificând motivul paternităţii stilului, fiind modificat din motive
echiteriale.

Perspectiva narativă constă în prezenţa unui narrator omniscient, obiectiv,

care relatează la persoana a III-a, focalizarea fiind O. Ca un element de
modernitate se conturează însă o limitare a omniscienţei narative. Astfel,
naratorul văzând prin ochii lui Felix, însă unele lucruri se par întunecate,
neclare.

Spaţial, acţiunea se desfăşoară în mare parte în Bucureşti, alte repere fiind

casa lui moş Costache, strada Antim, dar şi moşia lui Pascalopol din Bărăgani.
Temporal, reperele sunt fixate încă de la început, fiind detaliat – iulie 1909 cu
puţin înainte de orele 10:00, acţiunea desfăşurându-se pe o perioadă de
aproxmativ de 10 ani.

Incipitul şi finalul sunt într-o relaţie de simetrie,dând textului circularitate.

Astfel, în debutul textului ne este înfăşişat tânărul Felix Sima care vine la
Bucureşti şi caută strada Antim unde se află casa lui moş Costache. Secvenţa
surprinde deasemenea descrierea realizată în manieră realist a caselor de pe acea
casa, implicit a lui Costache Giurgiuveanu. Ajuns la locuinţa acestuia, tânărul
este întămpinat de bătrân cu vorbele “aici nu stă nimeni”, pe care şi le aminteşte
la finalul textului trecând din nou prin faţa casei lui moş Costache.

Relaţia dintre Felix şi Otilia este reliefată şi prin intermediul a două secvenţe
semnificative.

O secvenţă reprezentativă se conturează chiar la începutul textului, suprizând

venirea lui Felix în casa lui moş Costache. Felix este întămpinat la intrarea în
casă de Otilia care îi apare ca o fiinţă cochetă şi prietenoasă şi îi face cunoştiinţă
cu clanul Tulea şi cu Pascalopol. Mai mult decât atât, Otilia îi oferă camera ei
până când tânărul primeşte propria cameră declanşându-se astfel altruismul în
contrast cu membrii familiei Tulea care îi fac o primire rece, răutăcioasă.
Secvenţa anticipează pe de-o parte conflictul legat de moştenirea averii lui
Costache Giurgiuveanu.

O altă secvenţă reprezentativă pentru relaţia dintre cei doi este cea cu vizită
la moşia lui Pascalopol. Datorită geloziei care sace în el, Felix accept să meargă
cu Otilia la Pascalopol pentru a vedea cum stau de fapt lucrurile. Acesta este
impresionat de bunul gust al moşiei dar şi de respectful pe care Pascalopol i-l
ofera Otiliei. Aici Felix realizează că dragostea dintre Otilia şi Pascalopol este
mai degrabă una tată-fiică.

Tema textului, iubirea, reflect relaţia dintre Otilia şi Felix, o relaţie bazată pe
iubire, atipica acelor vremuri în care domina superficialitatea.

Incă din incipit vedem cum se formează o legatură strânsă între cei doi tineri.
Fire jucăuşă, Otilia îl face pe Felix să se indragostească de ea şi, deşi, manifestă
un interes asupra acestuia, conştientizează că iubirea ei este mai degrabă una
sufocantă şi prefer să plece departe de acesta.
 Mai mult decât atât, se vede din depărtare că dragostea celor doi este una
atipică acelor vremuri când totul se baza pe interes. Vedem de-a lungul
romanului că toţi sunt conduşi de dorinţa de avere, în timp ce Felix şi Otilia,
deşi nu deţin nimic nu manifestă niciun interes pentru bani, ci din contra sunt,
mai mult sau mai puţin conduşi de sentimente.

În concluzie, datorită faptului că relaţia celor doi este una bazată pe iubire,
atipică acelor timpuri în care domina superficilitatea, pot spune că tema textului
reflect relaţia dintre Felix şi Otilia.

Astfel, în lumea burghezei bucureştene, o lume superficial unde toate

relaţiile sunt bazate pe interes, relaţia de iubire dintre Felix şi Otilia vine ca o
gură de aer proaspăt, care deşi nu se împlineşte, dă un strop de culoare
monotoniei care domină vieţile oamenilor.