Scrie un eseu,de 2-3 pagini,despre ideologia promovata de revista Dacia literara,asa cum se

reflecta aceasta intr-o opera literara studiata

-prezentarea a patru trasaturi ale ideologiei literare promovate in studiul Introductiei;

-stabilirea unei relatii intre ideile identificate in programul revistei si o opera literara
studiata (text narativ sau text poetic);

-exprimarea unei opinii argumentate despre importanta ideologiei promovate de

revista Dacia literara,pentru literatura romana a secolului al XIX-lea.

Perioada pasoptista este scena unor evenimente decisive pentru soarta natiunii, aparand relativ
tarziu, fiind o perioada literara situata aproximativ intre 1830 si 1860, incepand odata cu nasterea
literaturii moderne, modernizarea rapida si masiva a vietii sociale in principatele romane datorita
influentelor apusene, avandu-i ca reprezentanti pe V. Carlova, Grigore Alexandrescu, I.H. 212e48c
Radulescu si C. Negruzzi. In aceasta perioada literatura se apropie de marile surse ale lirismului
romantic avand ca teme principale istoria, natura, si experienta interioara, incheindu-se in
perioada in care societatea ieseana ,,Junimea" favorizeaza aparitia marilor creatori. In aceasta
epoca de la 1848 desemnata de curentul literar numit Pasoptism, apar primele scoli care se vor
imparti in scoli primare, de fete, normale si conservatoare, primele teatrea, cel mai reprezentativ
fiind ,,Teatrul National" din Iasi aflat sub conducerea lui Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri si
Costache Negruzzi, tot acum dezvoltandu-se si stiintele, reprezentanti in acest domeniu fiind Ion
Ionescu de la Brad, Eufrosiu Poteca, Eftimie Murgu si Ion Zalomid. Tot in aceasta epoca apar si
primele ziare : in Muntenia, I.H.Radulescu va infiinta ,,Curentul romanesc" din 1828 la Bucuresti,
in Moldova, Gheorghe Asachi infiinteaza ,,Albina romaneasca" la Iasi 1829, iar in Transilvania,
Gheorghe Baritiu scoate ,,Gazeta Transilvaniei" la 1828. Editarea celor trei ziare va culmina cu
aparitia la 30 ianuarie 1840 a programului ,,Dacia literara", program ce va fi embrionul miscarii
culturale pasoptiste. In ciuda unei existente meteorice - vor aparea doar trei numere - aceasta
revista a imprimat niste directii clare pentru fondarea unei literaturi autentice. Rolul de
indrumator cultural si-l va asuma Mihail Kogalniceanu. In primul numar al revistei, in
programul ,,Introductie" se precizau o serie de deziderate care urmareau dezvoltarea literaturii
romane. Articolul debuteaza cu un omagiu adus initatorilor presei romanesti si continua cu
exprimarea intentiei de a le duce mai departe opera, intregindu-le preocuparile dar evitandu-le
erorile. Unul din telurile ,,Daciei literare" este combaterea imitatiei si traducerilor mediocre,
afirmand ca originalitatea este ,,insusirea cea mai pretioasa a unei literaturi" , punctul de vedere a
lui M.Kogalniceanu fiind ferm : ,,Traductiile nu fac literatura". Se dorea realizarea unei litaraturi cu
specific national si a unei limbi unitare si de asemenea rezolvarea scrierii in limba romana prin
inlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin, insa proiectul incercat de Iacob Negruzzi va esua. Printre
dezideratele ,,Introductiei" se mai aflau inlaturarea provincialismului in limba romana prin unirea
in paginile revistei a tuturor scriitorilor indiferent de zona, precum si alcatuirea unei antologii de
poezie romaneasca. Direct legat de dezvoltarea romantismului romanesc este apelul adresat
scriitorilor de a se inspira din realitatea autohtona, indicandu-le sursele principale : istoria:
,,Alexandru Lapusneanul" - C.Negruzzi, natura: ,,O primblare prin munti" - V. Alecsandri sau
folclorul romanesc: ,,Muma lui Stefan cel Mare" - D. Bolintineanu. Unul din rolurile literaturii
vremii trebuia sa fie o anumita indreptare a modului in care gandea si era organizata societatea de
atunci, insistandu-se asupra instituirii unei atitudini critice obiective si constructive. Ultimul
deziderat, insa nu cel mai putin important, este sprijinirea de catre scriitori a idealului de eliberare
si unitate nationala, lucru dorit din ce in ce mai insistent de romani si care se va infaptui in 1859.
Pentru a sustine toate dezideratele mentionate, revista avea patru sectiuni: prima gazduia
compunerile originale ale redactorilor, a doua reproducea articole semnificative din presa
1
romaneasca, a treia se ocupa de critica noutatilor editoriale, iar a patra publica note informative
cu caracter literar si stiintific.

Majoritatea scriitorilor pasoptisti au scris opere cu un pregnant continut patriotic si militant,

preamarind idealurile luptei pentru emancipare sociala si unitate nationala.

Istoria, ca demers al actului narativ si sursa de inspiratie pentru creatorii lirici si dramatici, va fi
astfel redescoperita in cultura romana in perioada pasoptista, perioada de nastere a
romantismului romanesc, un model al celui francez anuntat de catre Victor Hugo in prefata la
drama "Hernani" in care acesta pleda pentru necesitatea "liberalismului in literatura". Sub
imperiul acestor imbolduri de realizare a unei literaturi nationale vor scrie Vasile Alecsandri,
Dimitrie Bolintineanu, Alecu Russo, Grigore Alexandrescu, Cezar Bolliac, Ion Heliade Radulescu, o
pozitie privilegiata avand-o Costache Negruzzi . Sub semnul acestor directii, aceasta etapa va fi o
perioada de inflorire in special a genului epic si mai ales a nuvelei romanesti.Unul dintre scriitorii
romani care au cultivat aceasta specie literara este si Costache Negruzzi, apreciat de Al. Piru drept
,,un clasic al romantismului", fiind totodata primul scriitor care valorifica intr-o creatie literara
cronicile moldovenesti. Astfel, primul numar al revistei ,,Dacia Literara" aparut in 1840, face
cunoscuta nuvela istorica ,,Alexandru Lapusneanul" ce va fi inclusa in volumul ,,Fragmente
istorice" si avea sa fie opera fundamentala pentru literatura romana, aceasta abordand un subiect
inspirat din istoria nationala.

Fiind o specie literara a genului epic in proza cu un fir narativ central si cu o constructie epica
riguroasa, cu un conflict concentrat implicand un numar redus de personaje, avand dimensiunile
intre schita si roman cu intamplari relatate alert si obiectiv - interventiile naratorului fiind minime
- atentia orientandu-se, mai ales, asupra caracterizarii complexe a personajului, ,,Alexandru
Lapusneanul" este considerata nuvela .Faptul ca aceasta reactualizeaza o pagina din istoria
Moldovei si respira influente romantice ce imbina elemente clasice intr-o viziune realista face ca
nuvela sa aiba un caracter proteic. Nuvela este clasica prin simetrie, incipitul si finalul fiind axate
pe moartea unui domnitor, echilibrul tablourilor- acestea fiind in numar de patru, prin valoare -
fiind singura nuvela istorica, neegalata nici pana azi, << care ar fi putut sta alaturi de ,,Hamlet" daca
ar fi avut prestigiul unei limbi internationale>>- G. Calinescu, prin ,,elementele de
paratextualitate"- G. Genette, prin limbajul elevat, prin mesajul educativ al operei, sobrietatea
auctoriala, atitudinea detasata a naratorului, prin concizie, prin personajele care apartin de regula
aristocratiei, valorile morale, limbajul elevat si prin economia de mijloace artistice. Discursul
narativ are o constructie riguroasa, nuvela fiind dispusa in patru capitole, fiecare insotit de un
motto semnificativ ,, Daca voi nu ma vreti, eu va vreu", ,,Ai sa dai sama, Doamna! ", ,, Capul lui Motoc
vrem! ". ,,De ma voi scula pre multi am sa popesc si eu! "care concentreaza conflictul dominant avand
valoare de element anticipativ, dar si moment al subiectului, conform tehnicii ,,mise en abime".

O prima particularitate ce coroboreaza ideologia promovata de revista ,,Dacia literara" este

inspiratia din cronicile Moldovei, hipotextul acesteia fiind ,,Letopisetul Tarii Moldovei" de Grigore
Ureche - paginile afectate domniei lui Alexandru Lapusneanu si ,,Letopisetul Tarii Moldovei" de
Miron Costin - secventa linsarii lui Batiste Veveli folosita de Negruzzi pentru scena linsarii lui
Motoc, din paginile cronicarului preluand si elemente care tin de psihologia gloatei si personajul
colectiv. Nuvela se distanteaza insa de realitate prin apelul la fictiune, totul fiind transfigurat
artistic. Astfel, naratorul va comite in mod voluntar unele inadvertente printre care: Motoc murise
decapitat imediat ce s-a inscaunat Alexandru Lapusneanu. Naratorul ii confera o resurectie fizica,
pentru a-l ucide moral dar si fizic, pentru a-i atribui un exitus pe masura lipsei lui de caracter, iar
Stroici si Spancioc sunt si ei adusi in diegeza pentru realizarea antitezelor specifice romantismului
: intre patriotismul acestora si interesele meschine in raport cu momentul ale lui Motoc, intre

2
consecventa acestora si labilitatea aceluiasi boier, intre personalitatea accentuata a lui
Lapusneanul si lipsa de caracter a lui Motoc.

O a doua particularitate ce coroboreaza ideologia promovata de revista ,,Dacia literara o

reprezinta tema care vizeaza evocarea unei perioade din istoria reala: ultimii cinci ani de domnie
a lui Alexandru Lapusneanu - 1564 - 1569. si faptul ca spatiul si timpul alese sunt reale din punct
de vedere istoric : Moldova secolului al XVI-lea.

O alta trasatura ce coroboreaza ideologia promovata de revista ,,Dacia literara o reprezinta

subiectul care inglobeaza intamplari care au ca punct de plecare evenimente istorice. Astfel, primul
capitol avand motto-ul "Daca voi nu ma vreti, eu va vreu" reprezinta expozitiunea. Alexandru
Lapusneanul revine in Moldova cu intariri turcesti ,, intovarasit de sapte mii spahii si de vreo trei
mii oaste stransura", dorind sa-si reia scaunul domnesc, nereusind altfel sa-l alunge pe Stefan
Tomsa, care-i urmase la domnie. Lapusneanul fusese inlaturat de pe tron de boierii care acum il
intampina la granita, in dumbrava din Tecuci : vornicul Motoc, postelnicul Veverita, spatarul
Spancioc si Stroici. Acestia il avertizeaza ca poporul nu-l doreste ,,tara nici te vrea nici te iubeste"
si ca mai oportuna ar fi renuntarea la tron. In ciuda avertismentelor boierilor, Lapusneanul, dand
dovada de o vointa inflexibila - reprezentata prin celebra replica integrata mottoului - ajunge la
putere si, in scopul limitarii puterii boierilor ii ucide cu sau fara motiv,,la cea mai mica greseala
dregatoreasca", astfel incat in fiecare zi, capul unui boier ucis era tintuit in poarta cetatii.
Porunceste apoi sa fie arse toate cetatile Moldovei - in afara de Hotin ,,ca sa sece influenta boierilor
si sa starpeasca cuiburile feudalitatii". Intriga este reprezentata de capitolul al doilea, care sta sub
motto-ul "Ai sa dai sama, Doamna!", acesta reprezentand replica unei jupanese cu cinci copii,
vaduva unui boier ucis de Lapusneanul si care o ameninta pe sotia acestuia, doamna Ruxanda ca
va da seama in fata lui Dumnezeu si a poporului, fiind considerata complice a crimelor comise de
sotul ei. In sala tronului Doamna Ruxanda il roaga pe sotul ei sa puna capat varsarii de sange si
durerilor nesfarsite la care ii condamna pe urmasii celor ucisi, relatandu-i intalnirea cu ,, o
jupaneasa cu cinci copii" , al carei sot fusese ucis de acesta. Intrigat de atitudinea sotiei sale
domnitorul riposteaza brutal, promitandu-i ulterior un ,,leac de frica". Astfel, episodul intrigii
mareste incordarea dramatica din momentul culminant al operei. Desfasurarea actiunii se intinde
pe prima parte a capitolului al treilea, ce are motto-ul "Capul lui Motoc vrem!". La Mitropolie,
Lapusneanul participa la liturghie, incercand prin discursul tinut dupa slujba religioasa sa-i
convinga pe boierii prezenti de sinceritatea intentiilor sale. In scopul castigarii increderii
acestora, foloseste argumente hotaratoare: poarta hainele domnesti, se inchina cu evlavie la
icoane sarutand moastele Sf.Ioan si citeaza din Biblie, invitandu-i pe boieri la curtea domneasca
pentru un ospat de impacare. Punctul culminant, momentul de maxima tensiune a operei dezvaluie
caracterul crud al domnitorului. La ospat. cand postelnicul Veverita doreste sa inchine in cinstea
domnitorului, slujitorii aflati in spatele boierilor incep sa-i omoare pe meseni. Lupta este scurta
dar inversunata, desfasurandu-se sub privirile lui Lapusneanul si ale lui Motoc. Dupa ce sunt ucisi
pe cei patruzeci si sapte de boieri prezenti la ospat, Lapusneanul le asaza capetele intr-o piramida,
o cheama pe doamna Ruxanda si ii arata "leacul de frica" promis. Zarva provocata de uciderea
boierilor aduna multimea in curtea domneasca. In ciuda revendicarilor initiale pe care le au: "sa
ne micsureze dajdiile!", este de ajuns ca unul sa strige numele lui Motoc, pentru ca acest cuvant sa
fie ,,ca o schinteie electrica" deoarece ,,toate glasurile se facura un glas". Naratorul surprinde aici
psihologia gloatei reusind sa construiasca magistral personajul colectiv, care afirma Calinescu
"reactioneaza sinergic". Oamenii renunta astfel la revendicarile initiale care, indeplinite le-ar fi
adus avantaje, in scopul satisfacerii setei de sange, ei ajungand sa ceara unanim pe Motoc,
considerat unicul vinovat de toate relele din tara. Rugamintile vornicului nu il indupleca pe
domnitor, acesta indeplinind dorinta poporului care, dupa linsarea lui Motoc se retrage ca si cum
acesta ar fi fost scopul adunarii. In al patrulea capitol, avand ca motto "De ma voi scula, pre multi
am sa popesc si eu!" se contureaza deznodamantul nuvelei. Dupa patru ani de la omorarea
3
boierilor si a lui Motoc, Lapusneanul se imbolnaveste de tifos exantematic si se retrage in cetatea
Hotinului. In cosmarurile generate de friguri are viziunea cumplita a victimelor sale si, cuprins de
remuscari, cere mitropolitului Teofan sa-l calugareasca daca-l va vedea in agonie. Ajunge astfel sa
fie calugarit dupa dorinta lui conform obiceiului pamantesc, pentru ca sufletul sau sa poate fi
mantuit, punandu-i-se numele de Paisie. Trezindu-se din agonie, nu accepta faptul ca nu mai este
domn, se revolta si ameninta cu uciderea pe toti cei pe care-i considera vinovati de calugarirea lui,
inclusiv pe fiul sau, mostenitorul tronului. Sfatuita de boierii Stroici si Spancioc, care
supravietuisera masacrului fugind din tara, si cu incuviintarea discreta a mitropolitului Teofan,
doamna Ruxanda ii ofera sotului ei o cupa cu otrava. Scena uciderii domnitorului este
cutremuratoare, naratorul descriind in detalii naturaliste modul prin care este realizat exitus-ul
personajului. Acesta"se zvarcolea in spasmele agoniei; spume facea la gura, dintii ii scrasneau, si
ochii sai insangerati se holbasera", pana cand in sfarsit "isi dete duhul in mainile calailor sai".
Concept binar, in doua trepte narative, finalul are accente cronicaresti: ,, Acest fel fu sfarsitul lui
Alexandru Lapusneanul, care lasa o pata de sange in istoria Moldovei", naratorul consemnand in
aceeasi descendenta umanista ca a fost inmormantat la manastirea Slatina, unde "se vede si astazi
portretul lui si a familiei sale".

O alta particularitate care incadreaza nuvela in ideologia pasoptista o constituie personajele care
beneficiaza de echivalente istorice. Cel mai bine individualizat este personajul principal, Alexandru
Lapusneanul, imaginea transfigurata artistic a domnitorului Alexandru Lapusneanu.El ese
protagonist - deoarece el centreaza diegeza, central - datorita rolului important pe care il are in
transmiterea mesajului operei, eponim - deoarece se regaseste in titlul operei, naratorul a dorit si
aici sa-si individualizeze personajul, el articuland substantivul propriu pentru a-l uniciza. Este
personaj tridimensional - deoarece evolueaza pe parcursul acesteia si romantic - exceptional
deoarece este situat in intamplari exceptionale beneficiind de un ,,destin de exceptie". Acesta se
evidentiaza in mod clar pe parcursul diegezei desfasurate in cele patru . Portretul moral al
personajului este realizat initial prin caracterizare directa din asertiunile naratorului:"sangele
intr-insul incepu a fierbe", cat si din discursul altor personaje : "Crud si cumplit este omul acesta"-
mitropolitul Teofan, "Nu-mi voi spurca vitejescul junghi in sangele cel pangarit al unui tiran ca
tine" - Stroici, " Eu sunt Spancioc, a carui avere ai jafuit-o, lasandu-i femeia si copiii sa cerseasca pe
la usile crestinilor" care il apreciaza astfel ca pe un om fara mila. Partea cea mai ampla a portretului
moral se deduce insa prin caracterizare indirecta din faptele, vorbele si atitudinile personajului
nemilos si rau:" Iesiti! Ca pre toti va omor! Si cauta o arma pe langa el, dar negasind decat potcapul,
il azvarli cu manie in capul unui calugar", " Iar pre cateaua asta voi s-o tai in patru bucati impreuna
cu tancul ei.". Astfel, Alexandru Lapusneanul este tipul domnitorului tiran si crud, cu vointa
puternica, ambitie si fermitate in organizarea razbunarii impotriva boierilor care il tradasera in
prima domnie, acesta fiind principalul motiv pentru care s-a urcat a doua oara pe tronul Moldovei.
El detine arta disimilarii, scena din biserica fiind reprezentativa in acest sens, imbracat cu mare
pompa domneasca participa la slujba, se inchina pe la icoane, saruta moastele sfantului, il ia
martor pe Dumnezeu pentru cainta de a fi comis crime, in timp ce el pregateste cel mai sadic omor
din toate cele comise. Se dovedeste a fi un bun cunoscator al psihologiei umane cand il cruta pe
Motoc pentru a se folosi de perfidia lui in aplicarea planului de razbunare si-i promite ca sabia lui
"nu se va manji de sangele"lui. Se tine de cuvant, nu-l omoara pe boierul tradator, insa, inteligent,
stie sa profite de multimea adunata la portile curtii domnesti, care cere capul lui Motoc, pentru a
scapa de un boier tradator. Lapusneanul dovedeste o strategie de autoaparare, fiind in aceasta a
doua domnie foarte vigilent cu boierii, in asa fel incat sa nu-l poata trada nimeni. Inteligent si
perfid, Lapusneanul reuseste sa manipuleze poporul casatorindu-se cu doamna Ruxanda, fiica lui
Petru Rares, domnitor de buna amintire pentru acesta, pe boieri, promitandu-le impacarea, dar
ucigandu-i in masa, pe Ruxanda, pe Motoc. Expert in aceasta arta, el reuseste sa manevreze pe
oricine si sa-si ascunda adevaratele planuri de razbunare, pe care le pune in aplicare cu
meticulozitate si cu o satisfactie deosebita. Cruzimea este trasatura dominanta a personajului
4
motivata de mai multe fapte cumplite :"leacul de frica "pe care i-l ofera doamnei Ruxanda, linsarea
lui Motoc, schingiuirea si omorarea cu sange rece, ba chiar cu satisfactie a boierilor. Stie sa
foloseasca orice imprejurare in interesul sau. Lipsit de sentimente umane, ii considera pe toti cei
din jurul sau potentiali dusmani si traieste cu obsesia tradarii celorlalti. Dorinta de putere duce la
cruzimea exacerbata, ajungand pana la a vedea crima ca pe un "act gratuit"-Andre Gide. Ateismul
il face sa se apropie de Dumnezeu doar in fata mortii, sperand in vindecarea lui. Lapusneanul da
dovada de oarecare demnitate rugandu-I pe Stroici si Spancioc sa-l injunghie pentru a putea muri
ca un domnitor, insa este otravit chiar de blanda lui sotie, o plata bine meritata pentru cruzimea
lui. Placerea zicerilor memorabile - "Prosti dar multi ", "Voi mulgeti laptele tarii, dar a venit vremea
sa va mulg eu pre voi", "Mai degraba isi va intoarce Dunarea cursul indarapt" - si predilectia pentru
gestul teatral menit sa copleseasca - piramida de capete, linsarea lui Motoc - sunt alte caracteristici
ale acestui personaj romantic. Doamna Ruxanda este un personaj secundar de tip romantic
construit in antiteza cu Lapusneanul: angelic-demonic, blandete-cruzime, caracter slab-caracter
tare. Boierul Motoc reprezinta tipul boierului tradator, viclean, las si intrigant. Nu urmareste decat
propriile interese. Personajele episodice precum Spancioc si Stroici reprezinta boierimea tanara
avand rol justitiar. In relatie cu personajul colectiv, multimea revoltata de targoveti, care cere un
tap ispasitor pentru suferintele indurate, Lapusneanul dovedeste cunoasterea fortei gloatei:
,,Prosti, dar multi!" , dar si psihologia acesteia pe care o manipuleaza in sensul propriei razbunari.

O alta particularitate ce coroboreaza ideologia promovata de revista ,,Dacia literara o constituie

faptul ca reconstituirea epocii se face pe baza culorii locale, motivarea estetica a operei fiind
sustinuta de arta naratiunii, a descrierii si dialogului. Culoarea locala se evidentiaza astfel pe baza
arhaismelor fonetice ,, pre", ,,sama" , ,,scanteiara", ,,vreu."; arhaismelor lexicale ,,cabanita",
,,dulama", ,,zobon"; arhaismelor semantice ,,a popi" - cu sensul de a ucide, ,,prost" - cu sensul de
om simplu, fara rang, abderit, arhaismele dominand in descrierile de interioare si ale
vestimentatiei. Se evidentiaza in mod pregnant tehnica inlantuirii prin aditiune - sfarsitul unei
secvente constituind inceputul alteia; tehnica basoreliefului - toate celelalte personaje gravitand
in jurul personajului principal, atat prin fapte cat si prin replici reusind sa potenteze, sa proiecteze
pe fundal personalitatea lui Lapusneanul ca tip al tiranului, al domnitorului feudal, dornic sa
concentreze puterea in mainile sale. Pentru acest lucru scriitorul are mare grija in motivarea
artistica a operei, constantele narative demonstrand acest lucru. Astfel perspectiva narativa este
heterodiegetica - prin nararea la persoana a treia, naratorul este omniscient, aflat cu totul in afara
diegezei, pozitia lui fiind extradiegetica, el nefiind personaj. Realismul nuvelei este dat de
verosimilitatea aspectelor prezentate, naratorul reactualizand o perioada din istoria Moldovei, de
veridicitatea scenelor, de stilul sobru si impersonal - obiectivitatea fiind unul dintre imperativele
enuntate de ,,Dacia Literara" in programul ,,Introductie". Viziunea este auctoriala, naratorul este
detasat, nu se amesteca in enuntarea unor pareri personale in raport cu faptele prezentate, nu e
personaj, e in afara diegezei, totusi exista unele abateri, unele imixtiuni ale vocii auctoriale, abateri
de la obiectivitate prin anumite pareri subiective: "dupa aceasta desantata cuvantare",
"Lapusneanul a carui ochi scanteira ca un fulger".

Datorita faptului ca epoca sta la confluenta benefica a clasicismului, realismului si romantismului

, aceasta nuvela va beneficia de un caracter proteic. Astfel , se regasesc in opera atat elemente
clasice precum rema, realiste pentru ca este folosit un prezent obiectiv si este prezentata scena
linsarii celor patruzeci si sapte de boieri, cat si romantice prin personajele romantice si datorita
temei istorice.

Astfel, prin izvorul de inspiratie istorica, prin concizie, tehnica detaliului, anticipari ale actiunii,
prin motto-urile de la inceputul fiecarui capitol care valideaza tehnica ,,punerii in adancime"si
hipotextul cronicaresc , prin faptul ca eroul sta sub semnul timpului, prin caracterul scenic dat de
concizie, prin observatia psihologica si sociala, prin caracterul pictural al unor scene si
5
surprinderea multimii revoltate se demonstreaza ideologia promovata de revista ,,_Dacia literara"
in aceasta nuvela istorica. Prima nuvela istorica din literatura romana realizeaza magistral
portretul tiranului, personajul romantic, alcatuit din contraste, exceptional prin cruzime si
reconstituie culoarea de epoca in aspectul ei documentar.