Alexandru Lăpușneanul

de Costache Negruzzi

Prima nuvelă istorică din literatura română este Alexandru Lăpuşneanul de Costache
Negruzzi, apărută în 1840 în primul număr al revistei Dacia literară, ca răspuns la îndemnul
acesteia de a folosi trecutul naţional ca sursă de inspiraţie.
Nuvela istorică este opera epică în proză care are drept personaje figuri atestate istoric
sau prezintă evenimente care se referă la un moment din trecut.
Nuvela este scrisă sub ideologia paşoptistă, respectând ideile impuse de Mihail Kogălniceanu în
articolul Introducţie, care cerea autorilor să promoveze o literatură originală cu teme inspirate
din istoria naţională şi folclorul naţional.
Subiectul nuvelei este preluat din Letopiseţul Ţării Moldovei, de Grigore Ureche și din
Cronica lui Nicolae Costin din care autorul preia anumite scene, fapte şi replici: venirea lui
Lăpuşneanul la a doua domnie, întâlnirea cu boierii trimişi de Tomşa, uciderea celor 47 de boieri,
arderea cetăţilor Moldovei, călugărirea şi uciderea prin otrăvire a domnitorului, scena uciderii
unui boier în timpul domniei lui Alexandru Iliaş. Nuvela reconstituie cea de-a doua domnie a lui
Alexandru Lăpuşneanul (1564-1569), prezentând lupta pentru impunerea autorităţii domneşti în
Moldova secolului al XVI-lea. Autorul nu transcrie evenimentele ca în cronicile istorice ci le
modifică în funcţie de propria sa viziune, influenţată de romantismul paşoptist. Autorul modifică
realitatea istorică, dar acţiunea nuvelei se păstrează în limitele verosimilului.
Personajul lui Negruzzi nu se aseamănă până la confundare cu personalitatea reală,
istorică a lui Alexandru Lăpuşneanul. Personajul ilustrează un tip uman, este un personaj de
factură romantică, prin intermediul căruia autorul îşi exprimă propria sa viziune artistică.

Nuvela are ca temă evocarea artistică a unei perioade zbuciumate din istoria Moldovei, şi
anume cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lăpuşneanul şi consecinţele deţinerii puterii de un
domnitor crud, tiran.
Conflictul nuvelei este complex și are în vedere lupta pentru putere dintre domnitor și
boieri.
Naratorul este omniscient, naraţiunea se realizează la persoana a III-a, perspectiva asupra
evenimentelor fiind obiectivă. Naraţiunea se desfăşoară linear, cronologic, prin înlănţuirea
secvenţelor narative şi a episoadelor. Deşi nuvela este o specie care aparţine genului epic, se
remarcă în acest caz caracterul dramatic oferit de rolul capitolelor în ansamblul textului
(seamănă cu actele unei piese de teatru), de realizarea scenică a secvenţelor narative, de
utilizarea predominantă a dialogului şi de minima intrevenţia a naratorului.
Opera este structurată în patru capitole, fiecare având un moto sugestiv pentru conţinutul
acestora: „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu...”, „Ai să dai samă, doamnă!...”, „Capul lui Moţoc
vrem!...”, „De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu...”.
 Prima parte cuprinde expozițiunea (condițiile în care sosește în țară Lăpușneanu și intriga
(dorința de răzbunare a domnitorului împotriva boierilor care l-au tradat în prima domnie), și are
ca motto avertismentul voievodului “Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu…”, în momentul în care
este întâmpinat de solia lui Tomșa la intrarea în țară.
Tabloul al doilea surprinde relația foarte tensionată dintre domnitor și doamna Ruxandra
datorită unei serii de acțiuni desfășurate de acesta împotriva boierilor (confiscarea averilor,
uciderea boierilor, etc.). De aceea, și mottoul reprezintă avertismentul pe care o văduvă de boier
decapitat i-l adreseară doamnei, pentru că nu ia atitudine față de crimele soțului ei: „ Ai să dai
sama doamnă!...”
Partea a treia pregătește punctul culminant ce surprinde două momente înfiorătoare:
uciderea celor 47 de boieri, după slujba duminicală de la Mitropolie, și aruncarea lui Moțoc în
sânul mulțimii revoltate, ce îl acuză pe acesta de toate nemulțumirile ei. „ Capul lui Moțoc
vrem...” este mottoul acestui tablou și reprezintă cererea vindicativă a norodului strâns la poarta
palatului domnesc.
Ultimul capitol surprinde deznodămăntul textului: moartea tiranului prin otrăvire. Retras
în Cetatea Hortinului, domnitorul bolnav este călugărit înainte de moarte, conform obiceiului,
dar când își revine el amenință că-i va ucide pe toți. Cuvintele sale: „ De mă voi scula, pre mulți
am să popesc și eu…”, devin mottul acestei părți.
Opera lui Costache Negruzzi este o nuvelă romantică datorită mai multor trăsături:
inspirația din istoria națională, tema și conflictul nuvelei, narațiunea lineară, personaj excepțional
pus în situații excepționale, personaje construite în antiteză.