Nuvela istorică și romantică „Alexandru Lăpușneanul”

Costache Negruzzi
Schema analizei

 reprezentant al per. paşoptiste, creatorul nuvelei istorice românești

 textele sale literare sunt grupate în vol. „ Păcatele tinereţii”
 creatorul nuvelei istorice românești
1. Încadrare într-o specie/curent
Specia- nuvelă
 avem un singur fir epic ( în roman mai multe) ce prezintă ultima parte a vieţii
personajului principal
 avem un singur personaj principal- Alexandru Lăpuşneanul
Nuvelă romantică
 are un personaj central, excepțional de factură romantică, trăsăturile sale negative
sunt duse la extrem
 în opoziţie cu el e domniţa Ruxanda => antiteza demon – înger
 sensibilitatea și sentimentalismul domniței Ruxanda
 otrăvirea, amploarea crimei – motive romantice
Nuvelă istorică
 inspirată din „ Letopiseţul Tării Moldovei” scris de Grigore Ureche
 construirea unui personaj inspirat din viața unui domnitor al Moldovei
2.Tema ilustrată prin 2 secvențe reprezentative
Tema – zbuciumata istorie a Moldovei din perioada Imperiului turcesc şi a domnitorilor
pământeni, undeva în secolul al XVI-lea
 1 secvență- intrarea abuzivă în țară a lui Alexandru Lăpușneanul în urma discuției
cu cei patru boieri care îi transmit că țara nu îl vrea
 a 2-a secvență- uciderea celor 47 de boieri, un episod violent care exprimă cruzimea
personajului principal
Viziunea despre lume
 este una specific pașoptistă, Negruzzi se înscrie în programul „Daciei Literare”,
inițiat de Kogălniceanu, prin inspirația din istoria națională. În acest fel devine și
creatorul nuvelei istorice românești.
3.Elemente de structură
Titlul- ne îndreaptă interesul asupra personajului principal al nuvelei, erou literar de mare
complexitate şi forţă, un personaj ce trădează vitalitate.
Perspectiva narativă– naraţiunea este la persoana a III-a, naratorul este omniscient,
prezintă cu dexteritate comportamentul personajelor, având cunoştinţă cu privire la
gândurile şi atitudinile lor. Naratorul este parţial obiectiv, în mare parte evitând să-şi
expună judecăţile vizavi de personajele sale.
Construcţia subiectului.
 Expoziţiunea. Timpul este cel istoric, perioadă din cadrul sec. al XVI-lea iar
principiul compoziţiei este cel cronologic ( în ordinea în care se întâmplă faptele).
Ni se prezintă personajele : Alexandru L., boierii ( Stroici, Spancioc, Moţoc),
Domniţa Ruxandra. Locul- undeva pe teritoriul Moldovei la început, palatul
domnesc, mitropolia, cetatea Hotinului.
 Intriga. Ni se dezvăluie în cadrul întâlnirii dintre domn şi boierii trimişi ai lui
Tomşa care îi cer în numele obştii să renunţe la tron. Dialogul are o deosebită forţă
 dramatică iar răspunsul lui Lăpuşneanu este memorabil: ,, Dacă voi nu mă vreţi, eu
vă vreu….. Şi dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pre voi.,,
 Acţiunea continuă, Alexandru ajunge pe tronul Moldovei, începe pedepsirea
trădătorilor. Ni se prezintă şi portretul doamnei, descendenţa ei, toate într-o antiteză
romantică cu felul crud de manifestare a domnului. Aceasta trăieşte un conflict
interior ( între statutul de soţie şi dezacordul faţă de faptele lui Alexandru) şi-i cere
acestuia să oprească omorurile.
 Într-un gest de macabră viclenie domnul le cere iertare boierilor la mitropolie şi-i
strânge pe toţi la un loc ca să-i ucidă cu sânge rece. Acest moment este punctul
culminant.
 Deznodământul ne prezintă moartea lui Alexandru, ucis de soţie la îndemnul
boierilor.
Identifică conflictele prezente în nuvelă.
Analizează textul și precizează particularități de limbaj.
„Îndată ce sosise, Lăpuşneanul porunci să împle cu lemne toate cetăţile Moldaviei, afară
de Hotin şi le arse, vrând să strice prin aceasta azilul nemulţămiţilor, carii de multe ori,
subt adăpostul zidurilor acestora, urzeau comploturi şi aţâţau revolte. Ca să sece influinţa
boierilor şi să stârpească scuiburile feudalităţii, îi despoia de averi sub feluri de pretexte,
lipsindu-i cu chipul acesta de singurul mijloc cu care puteau ademeni şi corumpe pre
norod.

Dar nesocotind de ajuns planul acesta, îi omorea din când în când. La cea mai mică
greşeală dregătorească, la cea mai mică plîngere ce i s-arăta, capul vinovatului se spânzura
în poarta curţii, cu o ţidulă vestitoare greşalei lui, adevărate sau plăsmuite şi el nu apuca
să putrezească, când alt cap îi lua locul.”

Menționează particularități ale stilului lui C. Negruzzi.

4. Statut personaje
Alexandru Lăpușneanul

 personaj principal
 personaj excepțional, puternic individualizat, de factură romantică
 imaginea domnitorului tiran
 personaj de inspirație istorică
5. Trăsături ale personajelor ilustrate prin secvențe semnificative
Alexandru Lăpușneanul

 hotărât- vrea cu orice preț să-și recapete tronul- secvența inițială (întâlnirea cu solia
boierilor)
 tiran- conduce cu autoritate și violență, pedepsind la orice greșeală
 crud- hotărăște să se răzbune și ucide în masă- secvența uciderii boierilor și
piramida cu cele 47 de capete dar și antiteza cu domnița Ruxanda
Identifică trăsături și moduri de caracterizare a personajelor în fragmentele:
„Să ma întorc? Mai degrabă-și va întoarce Dunărea cursul îndărăpt.”

„Voi mulgeți laptele țării dar a venit vremea să vă mulg și eu pre voi.”
„Boieri dumneavoastră! Să trăim de acum în pace, iubindu-ne ca nişte fraţi, pentru că
aceasta este una din cele zece porunci: „Să iubeşti pre aproapele tău ca însuţi pre tine şi
să ne iertăm unii pre alţii, pentru că sântem muritori, rugându-ne Domnului nostru Iisus
Hristos — îşi făcu cruce — să ne ierte nouă greşalele, precum iertăm şi noi greşiţilor
noştri.“. Sfârşind această deşănţată cuvântare, merse în mijlocul bisăricii şi, după ce se
închină iarăşi, se înturnă spre norod în faţă, în dreapta şi în stânga, zicând: — Iertaţi-mă,
oameni buni şi boieri dumneavoastră!”

„— A! voi m-aţi călugărit, striga Lăpuşneanul cu glas răguşat şi spărios; gândiţi că veţi
scăpa de mine?… M-aţi popit voi, dar de mă voi îndrepta, pre mulţi am să popesc şi eu!”

„Împotriva obiceiului său, Lăpuşneanul, în ziua aceea, era îmbrăcat cu toată pompa
domnească. Purta corona Paleologilor şi peste dulama poloneză de catifea roşie, avea
cabaniţa turcească. Nici o armă nu avea alta decît un mic junghi cu plăselele de aur; iar
printre bumbii dulămii se zărea o zea de sârmă. După ce a ascultat sf. slujbă, s-a coborît
din strană, s-a închinat pe la icoane şi, apropiindu-se de racla sf. Ioan cel nou, s-a plecat
cu mare smerenie şi a sărutat moaştele sfântului. Spun că în minutul acela el era foarte
galben la faţă şi că racla sfântului ar fi tresărit.”

Tema și viziunea despre lume

Costache Negruzzi este un prozator care publică în perioada pașoptistă, operele sale de
referință fiind adunate în volumul de nuvele „Păcatele tinereții”, unde este inclusă și
nuvela „Alexandru Lăpușneanul”. Negruzzi respectă ideologia lui Kogălniceanu,
exprimată în articolul „Introducție” din „Dacia literară”, prin inspirația din realitățile
noastre naționale devenind astfel prin operele sale creatorul nuvelei istorice românești
(„Alexandru Lăpușneanul”, „Sobieski și românii”).

1. Încadrare într-o specie/curent

Ca specie, Alexandru Lăpușneanul este o nuvelă prin construcția unui singur fir narativ
ce prezintă ultima parte din viața lui Alexandru Lăpușneanul și prin conturarea unui
singur personaj principal, excepțional și puternic individualizat.
Creația este una romantică prin imaginea personajului central, Alexandru, creație literară
de o mare forță interioară, ale cărui trăsături negative (cruzimea, răutatea) sunt duse la
extrem. Tot romantică este și antiteza cu domnița Ruxanda, care are rolul de a scoate în
evidență caracterul negativ al personajului principal. O altă latură romantică a nuvelei
este inspirația din specificul național românesc, descrierea unei perioade întunecate din
istoria Moldovei, sub domnia lui Alexandru Lăpușneanul precum și sensibilitatea și
sentimentalismul de care dă dovadă soția domnitorului în relație cu acesta și cu văduvele
boierilor uciși.
Istorică este prin inspirația din trecutul național în construcția personajelor, în descrierea
obiceiurilor vremii și a vestimentației specifice. Negruzzi folosește în acest sens cronicile
lui Grigore Ureche (Letopisețul Tării Moldovei…), istoric român din secolul al XVII-lea.
2.Tema ilustrată prin 2 secvențe reprezentative
Tema nuvelei prezintă zbuciumata istorie a Moldovei din perioada imperiului otoman și
a domnitorilor pământeni, undeva în secolul al XVI-lea, istorie presărată cu lupte pentru
putere politică și dorință de răzbunare.
Întâlnirea lui Alexandru Lăpușneanul cu delegația celor 4 boieri trimiși de țară
reprezintă scena introductivă a nuvelei, moment ce reflectă determinarea personajului dar
și specificul vremurilor, pline de intrigi politice și dorință după putere. În ciuda faptului
că țara nu îl vrea nici nu îl place, Alexandru hotărăște să înainteze, cu voia ori fără
lor, rostind replica-motto: „Dacă voi nu mă vreți eu vă vreu…”. Secvența uciderii celor
47 de boieri și așezarea capetelor lor într-o piramidă, după funcție și rang, ilustrează
dorința de răzbunare a personajului în fața unor boieri care îl vânduseră în trecut. Scena
are suport istoric real și este creată pentru a dinamiza nuvela și a pune în evidență
cruzimea personajului principal.
Viziunea despre lume a lui Negruzzi este una specific pașoptistă. Negruzzi se înscrie în
programul „Daciei literare”, inițiat de Kogălniceanu prin inspirația din istoria națională.
În nuvelă, Costache Negruzzi îmbină elemente din realitatea istorică (existența
personajului principal, uciderea boierilor) cu elemente ficționale (boierul Stroici, uciderea
lui Moțoc), construind astfel o cutremurătoare creație epică.
3. Elemente de structură
Titlul ne îndreaptă interesul asupra personajului principal al nuvelei, erou literar de mare
complexitate şi forţă, un personaj romantic ce trădează putere și vitalitate.
Perspectiva narativă este obiectivă naraţiunea este la persoana a III-a, naratorul este
omniscient, prezintă cu dexteritate comportamentul personajelor, având cunoştinţă cu
privire la gândurile şi atitudinile lor. Naratorul este parţial obiectiv, în mare parte evitând
să-şi expună judecăţile vizavi de personajele sale.
Acțiunea și momentele subiectului
Timpul prezentat în expozițiune este ce istoric, perioadă din cadrul sec. al XVI-lea iar
principiul compoziţiei este cel cronologic ( în ordinea în care se întâmplă faptele). Ni se
prezintă personajele : Alexandru L., boierii ( Stroici, Spancioc, Moţoc), Domniţa
Ruxandra. Spațiul este unul autohton, undeva pe teritoriul Moldovei la început, apoi
palatul domnesc, mitropolia, cetatea Hotinului. Intriga este constituită de cadrul întâlnirii
dintre domn şi boierii trimişi ai lui Tomşa, care îi cer în numele obştii să renunţe la tron.
Dialogul are o deosebită forţă dramatică iar răspunsul lui Lăpuşneanu este memorabil: ,,
Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu….. Şi dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pre
voi”. Desfășurarea acțiunii continuă cu a doua înscăunare a domnitorului Alexandru pe
tronul Moldovei. Odată ajuns la putere, acesta începe pedepsirea boierilor trădători prin
schingiuiri de tot felul la cea mai mică plângere sau greșeală administrativă și prin dese
omoruri cu spectacolul crud al afișării capetelor. Ni se prezintă şi portretul doamnei
Ruxanda, descendenţa ei, toate într-o antiteză romantică cu felul crud de manifestare a
domnului. Aceasta trăieşte un conflict interior ( între statutul de soţie şi dezacordul faţă
de faptele lui Alexandru) şi-i cere acestuia să oprească omorurile, asaltată de plângerile
jupâneselor văduve. Într-un gest de macabră viclenie domnul le cere iertare boierilor la
mitropolie, îi va strânge pe toţi la un loc, invitându-i la un ospăț regal unde îi va ucide cu
sânge rece construind o piramidă din capetele lor. Acest moment este punctul
culminant. Deznodământul ne prezintă finalul vieții lui Alexandru. Bolnav și retras în
cetatea Hotinului, domnitorul cere să fie călugărit pentru iertarea păcatelor dar într-un
moment de luciditate promite răzbunare și plănuiește moartea fiului său. La îndemnul
boierilor Stoici și Spancioc și însuflețită de grija maternă, Ruxanda hotărăște să-și
otrăvească soțul când acesta îi cere apă, confințind astfel finalul tragic al crudului
personaj.
4. Statut personaje
Alexandru Lăpușneanul, personaj principal al nuvelei este o creație de factură romantică
fiind puternic individualizat și pus în situații excepționale (omorârea boierilor etc.).
Personajul este de inspirație istorică, întruchipând imaginea domnitorului tiran și crud.
Varietatea și multitudinea trăsăturilor de caracter pe care i le putem atribui fac din el un
personaj complex, excepțional și rotund surprinzând prin gesturile și planurile sale
malefice. Nicolae Manolescu spunea că „gesturile și cuvintele personajelor au menirea
de a fi memorate”.
5. Trăsături ale personajelor ilustrate prin secvențe semnificative
Prima secvență a nuvelei creionează întâlnirea dintre Alexandru și solia boierilor trimiși
de țară pentru a-i spune că nu este dorit. Replica acestuia devine reprezentativă și rămâne
motto-ul capitolului: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu și dacă voi nu mă iubiți, eu vă
iubesc pre voi și voi merge ori cu voia ori fără voia voastră.”. Scena denotă prin
caracterizare indirectă hotărârea personajului care dorește să-și recapete tronul cu orice
preț, neținând seama de opinia publică. Revenit în Moldova, nu întâmpină nicio
rezistență, boierii și domnitorul preferând să fugă la străini pentru a feri țara de lupte. Față
de cei rămași manifestă o atitudine tiranică. Cea mai mică greșeală administrativă sau
plângere din partea oamenilor era un prilej de pedeapsă sau schingiuire a boierilor.
Moartea era ceva comun, capetele celor uciși nu apucau să se usuce până ce altele le luau
locul. Punctul culminant al nuvelei este uciderea cucruzime (caracterizare indirectă)
a celor 47 de boieri. Promite soției încetarea omorurilor și un leac de frică. Adună astfel
boierii la biserică unde dă dovadă de smerenie și căință pentru faptele trecute și la finalul
unui ospăț la curtea domnească îi ucide în masă, ridicând o piramidă de 47 de capete,
după funcție și rang. Cruzimea și răutatea sunt evidențiate de contrastul cu domnița
Ruxanda, gingașa și tandra lui soție care, deși obligată să se căsătorească cu el, îl iubește
și îi rămâne supusă și ar fi rămas așa până la capăt dacă ar fi găsit în el măcar puțină
bunătate. Întâlnim în text și caracterizare directă, făcută de autor: „tiranul”, „bolnavul”,
„nenorocitul domn” dar și de alte personaje: „crud și cumplit este omul acesta”
(mitropolitul Teofan), „sângele cel pângărit al unui tiran ca tine” (Spancioc).

Prima nuvelă istorică românească se înscrie în programul pașoptist al lui Kogălniceanu și

propune cititorului un antierou patriot. Este romantică prin construcția acestui personaj
excepțional dar are și un spirit clasic prin condamnarea vicleniei și a cruzimii lui
Alexandru în opoziție cu bunătatea domniței.