Sunteți pe pagina 1din 3

Dispunerea proiecţiilor in desenul tehnic

Pentru reprezentarea obiectelor în desenul tehnic industrial sunt necesare, de


multe ori, mai multe proiecţii care se amplasează în format într-o anumită ordine
stabilită de standardul STAS 614-76. În această situaţie obiectul de reprezentat se
consideră aşezat în interiorul unui cub (fig.1), iar proiecţiile sale ortogonale se obţin
pe feţele interioare ale cubului (metoda cubului de proiecţie), rezultând şase
proiecţii. Rabătând (desfăşurând) feţele cubului într-un plan {1234} ca în fig. 1, se
obţine desfăşurarea plană a proiecţiilor obiectului considerat (fig. 2.).
Cele şase proiecţii se denumesc după cum urmează:
A – vederea din faţă (vederea principală);
B – vederea de sus;
C – vederea din stânga;
D – vederea din dreapta;
E – vederea de jos;
F – vederea din spate.
5 6

5 1 2 6 5

B F
5 6
C D
5

8 A 4 3 7

7
8 E
8

8 7

Fig.1
Dispunerea celor şase proiecţii rezultate se poate face ca în fig. 2 (cea mai
utilizată) sau ca în fig. 3.
Fig. 2

Fig. 3

Vederile definite şi amplasate ca mai sus, precum şi direcţiile de proiectare,


nu se notează. Uneori, pentru o folosire mai judicioasă a câmpului desenului,
vederile definite după regulile de mai sus se pot amplasa şi în alte poziţii, situaţie
când se notează atât direcţia de proiectare cât şi vederea. La fel se procedează şi
când direcţia de proiectare este alta decât una din direcţiile prezentate anterior.
În privinţa alegerii proiecţiilor se fac următoarele recomandări:
- numărul de proiecţii necesar pentru reprezentarea clară a unui obiect se
limitează la minimum. Se recomandă să se folosească, în special, următoarele trei
proiecţii: vederea din faţă, vederea din stânga şi vederea de sus, respectiv secţiunile
corespunzătoare acestora;
- proiecţia principală se alege astfel încât să cuprindă cât mai multe detalii de
formă şi dimensionale şi, de regulă, în poziţie de funcţionare; piesele care pot fi
utilizate în orice poziţie de funcţionare (şuruburi, arbori, tije, etc.), se reprezintă în
poziţia de prelucrare.
După modul de dispunere a proiecţiilor pe desen în funcţie de proiecţia
principală, se folosesc două metode:
a) metoda europeană (denumită şi metoda E), al cărei simbol grafic este
reprezentat în fig. 4-a, în care proiecţiile se dispun ca în fig. 2 sau fig. 3;
b) metoda americană (denumită şi metoda A), cu simbolul grafic ca în fig. 4-b,

a) b)
Fig. 4

Bibliogarafie: cursul d-lui Ing. Virgil Iliuţă- DESEN TEHNIC- Noţiuni de bază