12 Grafică inginerească pentru construcții

1.3. FORMATE UTILIZATE ÎN DESENUL TEHNIC (SR EN ISO 5457)

Formatul reprezintă spațiul delimitat, pe coala de desen, pe care se realizează un desen la

scară, în condiții de precizie și acuratețe maximă. Standardul SR EN ISO 5457 stabilește formele și
dimensiunile planșelor de desen tehnice, inclusiv acelea realizate de calculator, în vederea
uniformizării desenelor și a utilizării raționale a hârtiei.
Conform SR EN ISO 5457, care reglementează forma, dimensiunile și elementele grafice ale
planșelor de desen, se pot utiliza următoarele formate:
 formate din seria ISO-A;
 formate alungite

1.3.1. Formate din seria ISO-A (dimensiuni preferate, prima opțiune):

Se recomandă ca desenul original să fie executat pe un suport având cel mai mic format care
permite claritatea și precizia dorite. Mărimile preferate de formate finite și brute ale seriei ISO-A
sunt cele prezentate în tabelul 1.3. Denumirea formatului trebuie amplasată în colțul din dreapta
jos.

Format finit Câmp desen Format brut

Format Figura a1 b1 a2 b2 a3 b3
1) 1) + 0.5 + 0.5 +2 +2

A0 1 841 1189 821 1159 880 1230

A1 1 594 841 574 811 625 880
A2 1 420 594 400 564 450 625
A3 1 297 420 277 390 330 450
A4 1 și 2 210 297 180 277 240 330
NOTĂ : Pentru formate mai mari decât A0, a se vedea ISO 216
1) Pentru toleranțe a se vedea ISO 216

Tabel 1. 3. Dimensiuni de formate finite și brute și câmpul desenului

Fig.1.7. Formate de la A4 până la A0

 Capitolul 1. Normele desenului tehnic 13

Fig.1.8. Formatul A4 in poziție verticală

1.3.2. Formate cu dimensiuni alungite (a doua opțiune).
Aceste formate sunt obținute prin combinarea dimensiunii mici (dimensiunea verticală) a unui
format din seria ISO A, cu dimensiunea laturii lungi (dimensiunea orizontală) a unui format din seria
A, care are suprafața mai mare. Rezultatul este un format nou, notat, de exemplu, cu abrevierea
A.3.2. Formatele posibile din această categorie sunt prezentate în figura 1.8. și tabelul 1.4.
Se menționează că este de dorit ca utilizarea formatelor cu dimensiuni alungite să fie,
pe cât posibil, evitată.

Fig.1.9. Sisteme de formate. Vedere de ansamblu.

14 Grafică inginerească pentru construcții

Denumirea Dimensiunile formatului

formatului alungit [mm]
a1 b1
A1.0 1189 594
A2.1 841 420
A2.0 1189 420
A3.2 594 297
A3.1 841 297
A3.0 1189 297

Tabel 1.4. Formate alungite

Pe parcursul lucrărilor la Geometrie descriptivă și Desen tehnic, studenții vor utiliza
formatele A3 și A4, în pozițiile indicate în figura 1.10.

a. b.
Fig.1.10. Dispunerea formatelor
a. A3; b. A4.

1.4. ELEMENTELE GRAFICE ALE PLANŞELOR DE DESEN TEHNIC

1.4.1. Indicator (în general), (SR EN ISO 7200)

Orice desen tehnic trebuie să fie prevăzut cu un indicator. Acesta este un tabel în care se
scriu informații specifice necesare identificării desenului.

Indicatorul trebuie să cuprindă zona de identificare și una sau mai multe zone cu informații
suplimentare amplasate fie deasupra, fie în stânga zonei de identificare.
Zona de identificare trebuie să cuprindă următoarele informații de bază:
a - numărul de înregistrare sau de identificare al desenului;
b - denumirea desenului;
c - numele proprietarului legal al desenului (firmă, companie, întreprindere).
 Amplasare indicator
În cazul formatelor A0 până la A3 indicatoarele sunt amplasate în colțul inferior dreapta al
spațiului de desen. Reamintim că pentru aceste formate sunt admise doar planșele poziționate
orizontal (fig.1.7). În cazul formatului A4 sunt permise planșe poziționate atât orizontal cât și
vertical, iar indicatorul este situat în partea de jos a câmpului desenului (conform SR EN ISO
5457:2002/A1:2010. Indicațiile asupra poziționării indicatorului, precum și a câmpurilor de date din
indicator se găsesc în secțiunea patru (elemente grafice) din standardul SR ISO 5457, respectiv în
SR EN ISO 7200. Sensul de privire al desenelor este același cu cel al indicatoarelor.
Zona de identificare trebuie pusă în evidență prin încadrarea cu linie continuă, având aceiași
grosime cu linia folosită pentru trasarea chenarului (linie groasă).
 Capitolul 1. Normele desenului tehnic 15
În zonele cu informații suplimentare sunt prevăzute următoarele:
 Informațiile indicative care sunt necesare pentru evitarea erorilor legate de metoda de
reprezentare. Acestea sunt:
 simbolul care indică metoda de proiectare (primul sau cel de-al cincilea triedru, conform ISO 128);
 scara principală a desenului (ISO 5455);
 unitatea de exprimare a dimensiunilor liniare, dacă este o altă unitate decât milimetrul.
Informațiile indicative sunt obligatorii numai atunci când desenul nu poate fi înțeles fără
aceste informații suplimentare.
 Informațiile tehnice se referă la metodele și convențiile speciale pentru desenele de execuție
cum ar fi: metoda de indicare a stării suprafeței, a toleranțelor geometrice, etc.
 Informațiile de ordin administrativ se referă la metodele folosite pentru utilizarea desenului
cum ar fi: formatul planșei de desen, data primei ediții a desenului etc.

Fig.1.11.a Indicator care asigura un spațiu mai mare pentru câmpul proprietarului legal
și un spațiu liber în colțul din dreapta sus (pentru clasificare, cuvânt cheie etc)

Fig.1.11.b Indicator de forma redusă

Este important de reținut faptul că fiecare instituție are dreptul de a-și concepe propriul
indicator cu condiția respectării regulilor standardului menționat mai sus (fig.1.11.a și fig.1.11.b).
1.4.1.1. Indicatorul în desenul de construcții (STAS 1434-83)
În desenul de construcții indicatorul are trei mărimi:
 indicatorul mare (fig.1.12), utilizat la desenele care au formatul mai mare decât A3;
 indicatorul mic (fig.1.13), utilizat la desenele care au formatul mai mic decât A3;
 indicatorul îngust (fig.1.14), utilizat la desenele proiectelor tip sau, pentru economie de spațiu,
pe formatele A4.
Modul de completare al rubricilor indicatorului se va face conform tabelului 1.5.

Rubrica Elementele care se înscriu

1 Denumirea instituției (birou) proiectante
2 Denumirea proiectului, locul construcției, numele beneficiarului, iar la indicatorul
îngust denumirea proiectului tip.
3 Indicativul proiectului
4 Numele și semnătura persoanelor care au proiectat, desenat, verificat, controlat și
aprobat desenul
5 Scara sau scările desenului , iar dedesubt data întocmirii sau predării desenului
6 Denumirea obiectului (când proiectul cuprinde mai multe obiecte) și titlul planșei
7 Faza de proiect
8 Indicativul, respectiv, numărul de ordine al planșei

Tabel 1. 5. Elemente care se înscriu în indicator

16 Grafică inginerească pentru construcții
Conturul exterior al indicatorului se trasează cu linie continuă groasă, liniile care subîmpart
indicatorul în căsuțe se trasează cu grosime mijlocie, iar cele care subîmpart căsuțele sau
coloanele se trasează cu grosime subțire.

1 2 3

20
7

50
4 5 6

30
8

70 15 80 20
185

Fig.1.12. Indicator format mare

1 2 3

18
40
7
4 5 6

22
8
55 12 38 15
120

Fig.1.13. Indicator format mic

1 2 3
4
25
5 6 7 8

65 20 75 15 10
185
Fig.1.14. Indicator format îngust

Pentru întocmirea lucrărilor la desen tehnic se va utiliza indicatorul didactic având

dimensiunile 120x40 mm, completat după modelul din figura 1.15.

Fig.1.15. Indicator didactic

 Capitolul 1. Normele desenului tehnic 17
1.4.2. Margini şi chenar

 Zona neutră este cuprinsă între marginile formatului finit și chenarul care delimitează câmpul
desenului. Toate formatele trebuie să aibă o zonă neutră. Standardul SR ISO 5457 recomandă ca
zona neutră să aibă o lățime minimă de 20 mm pe latura stângă, inclusiv chenarul. Această zonă
poate fi folosită ca fâșie de îndosariere. Toate celelalte zone neutre trebuie să aibă lățimea de 10
mm (fig.1.16).
 Fâșia de îndosariere este prevăzută pentru a permite executarea perforațiilor şi îndosarierea
planșei. Așa cum s-a menționat anterior, fâșia de îndosariere este situată pe latura din stânga
planșei şi trebuie să aibă lățimea minimă de 20 mm.
 Chenarul care delimitează câmpul desenului trebuie executat cu linie având grosimea de 0.7
mm.

Legenda:

1. Unghi de decupare
2. Format finit
3. Zona sistem de coordonate
4. Chenar al câmpului desenului
5. Câmp desen
6. Format brut

Fig.1.16. Margini

1.4.3. Repere de centrare

Pentru a facilita poziționarea desenului în timpul multiplicării, pe toate planșele trebuie

prevăzute patru repere de centrare (fig.1.17). Reperele de centrare sunt situate la extremitățile
celor două axe de simetrie ale planșei finite și trebuie reprezentate cu linii continue având grosimea
de 0,7 mm care încep la marginea formatului finit și depășesc cu 10 mm chenarul.
Pentru întocmirea lucrărilor la desen tehnic studenții vor trasa chenarul și reperele de
centrare după indicațiile din fig. 1.18 .

Fig.1.17. Repere de centrare Fig.1.18. Format A3, elemente grafice obligatorii

18 Grafică inginerească pentru construcții
1.4.4. Sistem de coordonate
În vederea localizării ușoare pe desen a detaliilor, revizuirilor, adăugirilor etc, se recomandă
ca toate formatele să aibă un sistem de coordonate (fig.1.19).
Diviziunile sistemului se notează de sus în jos cu litere majuscule (nu se utilizează literele I și
O) pe una din axe și cu cifre arabe (de la stânga la dreapta) pe cealaltă axă, considerând ca
origine colțul opus al indicatorului. Pe formatele A4 diviziunile sunt amplasate numai pe marginea
de sus și pe cea din dreapta. Dimensiunea literelor și a cifrelor este de 3,5 mm (conform ISO 3098-
0). Lungimea acestor diviziuni este de 50 mm pornind de la axele de simetrie ale formatelor finite
(repere de centrare). Numărul de diviziuni depinde de format (tabelul 1.6). Liniile sistemului de
coordonate trebuie executate cu linie continuă cu grosimea de 0,35.

Denumire A0 A1 A2 A3 A4
Latura lungă 24 16 12 8 6
Latura scurtă 16 12 8 6 4

Tabel 1. 6. Număr de diviziuni

Fig.1.19. Sistem de coordonate și reper de centrare

1.4.5. Repere de decupare
Dispunerea reperelor de decupare în zona neutră de la cele patru colțuri ale formatului finit,
facilitează operația de decuparea planșelor, atât manual cât și automatizat. Reperele de decupare sunt
reprezentate prin două dreptunghiuri suprapuse cu dimensiunile de 10 mm x 5 mm (fig.1.20,a).

Fig.1.20. Repere de decupare

 Capitolul 1. Normele desenului tehnic 19
1.4.6. Notare
Notarea unei planșe preimprimate de desen cuprinde următoarele elemente: descrierea
(“Planșa de desen”), numărul standardului internațional (ISO 5457), denumirea formatului (de la A4
sau A0 sau conform tabelului 1.4. sau figurii 1.9); finit (T) sau brut (U), conform tabelului 1.3; tipul
materialului (calc, hârtie opacă, folie de desen pe baza de poliester; imprimată pe față (F) sau pe
spate (R); indicator. În figura 1.21 sunt prezentate toate elementele grafice ale unei planșe.
 IMPORTANT: În toate cazurile, planșele de desen (preimprimate sau nu) trebuie să prezinte
obligatoriu următoarele elemente: indicator, chenar, repere de centrare. Celelalte elemente grafice
(sistemul de coordonate şi unghiurile de decupare) sunt facultative.

Fig.1.21. Elementele grafice ale unei planșe format A3

1.5. ÎMPĂTURIREA PLANŞELOR (SR 74)

Regulile de împăturire pentru copiile desenelor tehnice sunt cuprinse în SR 74.
Planșele de desen se împăturesc la formatul A4 (împăturirea modulară). Desenele care urmează
să fie îndosariate se împăturesc utilizând una din următoarele metode:
a. împăturirea modulară, prezentată în tabelul 1.1; această metodă este destinată copiilor
desenelor tehnice care urmează a fi păstrate în mape sau în plicuri.
b. împăturirea copiilor desenelor destinate aplicării unei benzi adezive perforate, prezentată în
tabelul 1.2;
c. împăturirea copiilor desenelor destinate perforării, prezentată în tabelul 1.3.
Metodele b și c sunt aplicabile copiilor desenelor care urmează a fi îndosariate.
Împăturirea se face executând mai întâi plierea după linii perpendiculare pe baza formatului,
iar apoi, dacă mai este cazul după linii paralele cu acesta. Liniile de pliere sunt marcate cu linie
întreruptă şi cu numere de ordine, în succesiunea efectuării operațiilor de împăturire.
Desenele se împăturesc în așa fel încât indicatorul să apară complet vizibil, iar fâșia de
îndosariere să apară neacoperită pe toată lungimea sa.
Schemele de împăturire pentru formatele din seria ISO-A (prima opțiune) sunt prezentate în
tabelele 1.7, 1.8, 1.9. Liniile de pliere sunt marcate prin numere de ordine care precizează
succesiunea efectuării operațiilor de împăturire. Pentru formatele alungite speciale și excepționale
(a doua și a treia opțiune) regulile de împăturire se aplică prin similitudine.
20 Grafică inginerească pentru construcții

Tabel.1.7. Împăturirea modulară

 Capitolul 1. Normele desenului tehnic 21

Tabel.1.8. Împăturirea copiilor desenelor destinate aplicării unei benzi adezive perforate
22 Grafică inginerească pentru construcții

Tabel.1.9. Împăturirea copiilor desenelor destinate perforării

În tabelul 1.10 a fost extras modul de pliere și împăturire pentru formatul A3.

Tabel.1.10. Modul de împăturire al formatului A3

Menționăm că există o neconcordanță între standardele SR EN ISO 5457:2002/A1:2010 și SR

74. Astfel, în acest moment, standardul SR EN ISO 5457:2002/A1:2010 stipulează obligativitatea
utilizării formatelor de la A3 la A0 numai în poziție orizontală (vezi paragraf 1.4.1), iar standardul SR 74
indică modul de împăturire a acestor formate și dacă sunt așezate în poziție verticală.

1.6. SCĂRI UTILIZATE ÎN DESENUL TEHNIC DE CONSTRUCŢII (SR EN ISO 5455)

Scara unui desen este dată de raportul dintre dimensiunile liniare măsurate pe desen şi
dimensiunile reale ale obiectului de reprezentat. Acest raport se exprimă sub forma 1:n în cazul
scărilor de reducere, 1:1 în cazul scării de mărime naturală şi n:1, în cazul scărilor de mărire.
Datorită dimensiunilor obiectelor de reprezentat, desenele de construcții se execută, în general, la
scări de reducere.
Scara unui desen se poate exprima fie printr-un raport numeric, fie în mod grafic.
Prescripțiile referitoare la scările de reprezentare utilizate în desenul tehnic de construcții sunt
cuprinse în standardul SR EN ISO 5455.