Mitul jertfei pentru creație

Din năzuința spre nemurire a traco-dacilor s-a născut și cel mai tulburător mit al creației
umane: mitul jertfei. Frazer ne amintește obiceiul existent în Grecia modernă conform căruia
atunci când se construiește o clădire nouă trebuia să se taie o pasăre, un animal (cocoș, berbec
sau miel) al cărui sânge este lăsat să curgă peste piatra de temelie, sub care se îngroapă apoi
jertfa. “Scopul sacrificiului este să facă clădirea stabilă și solidă”1

Mitul jertfei zidirii este un mit caracteristic pentru zona sud-est europeană cu o mare
pondere ca motiv în folclorul literar şi în literatura cultă românească. Printre operele din
literatura românească se numără legendele “Monastirea Argeșului” și “Meșterul Manole”.

În varianta Meșterul Manole culeasă de T. Pamfile2, apare legământul caracteristic

breslelor și condiția impusă de a nu mai construi o altă lucrare la fel. Manole primește condițiile,
dar lucrul era în zadar, fiindcă tot ceea ce zideau ziua se surpa noaptea. Ieșirea din impas se
petrece cu ajutorul visului, prin care se transmite mesajul-condiție tabú: sacrificiul unei soții în
temelia noii clădiri, dar din cauza nerespectării jurământului, victimă cade soția lui Manole.

De asemenea, mitul jertfei este reprezentativ și pentru balada populară Monastirea

Argeșului, potrivit căruia nu se poate construi ceva durabil care să înfrunte veacurile decât prin
efort și sacrificiu. Opera se situează la granița dintre baladă și legendă și este structurată pe
momente diferite: tema jertfei, căutarea locului, zidul părăsit, surparea zidurilor, visul,
jurământul, femeia destinată zidirii, zidirea treptată, conflictul feudal.

BIBLIOGRAFIE
1. George Nițu, “Elemente mitologice în creația populară românească”, Editura Albatros,
București, 1988
2. M. Eliade, „Meşterul Manole şi Mănăstirea Argeşului”, în „De la Zalmoxis la Genghis-
Han”, Bucureşti, Ed. Stiinţifică şi Enciclopedică, 1980, p.166-192
3. Alina Oltean, “Convergențe mitice. Meșterul Manole a lui Lucian Blaga și Moartea unui
artist-Horia Lovinescu”, Târgu-Mureș
4. Dim. Păcurariu, "Teme, Motive, Mituri si Metamorfoza lor”, Ed. Albatros, 1990

1.
James George Frazer, Creanga de aur, II, p. 118
2.
Tudor Pamfile, Cântece de țară, II, București 1913