Zaharia Trahanache

-caracterizare-

Reprezentata pe scena in 1884, comedia ,,O scrisoare pierduta” este a treia piesa
dintre cele patru scrise de I. L. Caragiale, o capodopera a genului dramatic. Este o
comedie de moravuri, in care sunt satirizate aspecte ale societatii contemporane
autorului, fiind inspirata din evenimentele politice din 1883, cand s-a scindat Partidul
Liberal.

Tema acestei piese este degradarea vietii publice si private, surprinsa in timpul
unei batalii electorale. Asadar, aspectele prezentate sunt: lupta pentru putere,
imoralitatea vietii de familie, coruptia vietii politice.

Titlul pune in evidenta intriga si contrastul comic dintre aparenta si esenta.

Pretinsa lupta pentru putere politica se realizeaza, de fapt, prin lupta de culise, avand ca
instrument de santaj politic ,,o scrisoare pierduta”- pretextul dramatic al comediei.
Articolul nehotarat indica atat banalitatea intamplarii, cat si repetabilitatea ei (pierderile
succesive ale aceleiasi scrisori).

Subiectul, desfasurat pe parcursul celor patru acte, respecta momentele specifice

evolutiei sale si este determinat de intriga: pierderea scrisorii de dragoste de la prefect de
catre Zoe Trahanache si gasirea ei de catre adversarul lor politic care o foloseste ca arma
de santaj. Acest fapt ridicol starneste o agitatie nejustificata. Desfasurarea actiunii
prezinta modul in care ,,indragostitii” si sotul inselat raspund santajului, precum si
reactiile celorlalte personaje in situatia de criza creata. Punctul culminant, adunarea
electorala in care este declarat candidat Agamemnon Dandanache, este urmat de un
deznodamant fericit, in care scrisoarea revine la Zoe si conflictele se sting intr-o
impacare generala si neasteptata.

Conflictul dramatic principal consta in infruntarea pentru putere politica a doua

forte opuse: reprezentantii partidului aflat la putere (Stefan Tipatescu, Zaharia
Tahanache si Zoe) si gruparea independenta constituita in jurul lui Nae Catavencu.
Conflictul are la baza contrastul dintre ceea ce sunt si ceea ce vor sa para personajele,
dintre aparenta si esenta.
 Personajele din comedii au trasaturi care inlesnesc incadrarea lor tipologica.
Caragiale este considerat cel mai mare creator de tipologii din literatura romana. Ele
apartin viziunii clasice pentru ca se incadreaza intr-o tipologie comica, avand o dominanta
de caracter si un repertoriu fix de trasaturi. Dar scriitorul depaseste cadrul comediei
clasice, avand capacitatea de a individualiza personajele prin coportament,
particularitati de limbaj, nume, dar si prin combinarea elementelor de statut social si
psihologic.

In ,,O scrisoare pierduta” pot fi identificate urmatoarele tipologii: tipul

incornoratului (Trahanache), tipul primelui amorez (Tipatescu), tipul cochetei si al
adulterinei (Zoe), tipul demagogului (Catavencu), tipul cetateanului (Cetateanul
turmentat), tipul servilului (Pristanda).

Zaharia Trahanache este tipul incornoratului simpatic pentru ca refuza sa creada

din ,,enteres” sau din diplomatie in autenticitatea scrisorii de amor si in adulterul sotiei
sale. Conform criticului Pompiliu Constantinescu, el reprezinta si ,,tipul politic”, abil si
avid de putere, fiind ,,prezidentul” mai multor ,,comitete si comitii” din judet si, de aceea,
unul dintre ,,stalpii” locali ai partidului aflat la putere.

Principala sa caracteristica este ticaiala, fapt sugerat de formula stereotipa ,,Aveti

putintica rabdare”, rostita in rarele momente de enervare. ,,Venerabilul” este calm,
imperturbabil, de o viclenie rudimentara, dar eficienta. Stie sa disimuleze si sa
manevreze intrigi politice. Cand este santajat, nu se agita, ci raspunde cu un
contrasantaj. Cu aceeasi abilitate ii combate si pe Farfuridi si Branzovenescu, care il
suspectau pe prefect de tradare.

Recunoaste existenta coruptiei la nivelul societatii, ,,o societate fara moral si fara
printip”, dar practica frauda, falsificand listele de alegeri. Nu accepta imoralitatea in
familie, sustinand ca scrisoarea de amor este o plastografie. Credulitatea exagerata
poate fi pusa pe seama unei convingeri ferme sau poate fi considerata un act de
,,diplomatie”, prin care sa pastreze onoarea familiei si bunele relatii cu prefectul: ,,Nu
cunosc prefect eu! Eu n-am prefect! Eu am prietin!”.

Pentru portretizarea personajului se apeleaza la diverse tipuri de comic, care

ingroasa prin acumularea detaliilor caracterul aparent lipsit de profunzime.
 Personaj principal, Trahanache face parte din triunghiul conjugal (comic de
moravuri, de situatie), unde are un joc ambiguu, iar sub aparenta bonomiei senile isi
ascunde atitudinea corupta in viata politica, fiind implicat in contrasantaj si in
falsificarea listelor electorale (comic de moravuri).

Prin comicul de caracter sunt ironizate cele doua componente incompatibile ale
caracterului sau: sotul inselat este in acelasi timp un politician abil. Nu face parte din
categoria arivistilor; spre deosebire de candidatii la mandat, el este unul dintre stalpii
puterii locale.

O scenă importantă este cea a adunării electorale, în care trăsăturile sunt

evidențiate prin limbaj, gesturi și comportament. Amabilitatea lui este mai degrabă
mimată, deoarece se adresează lui Cațavencu cu apelativul ”stimabile”, dar când
vorbește despre el, îl numește ”mișel”. Trahanache este neinstruit, deformand
neologismele din sfera limbajului politic: ,,dipotat”, ,,docoment”. Se exprima confuz, cu
diverse greseli: truism (,,unde nu e moral, acolo e coruptie”), tautologie (,,enteresul si iar
enteresul”) si cacofonie (,,va sa zica ca nu le are”). Ticul sau verbal, ,,Aveti putintica
rabdare”, exprima tergiversarea individului abil, care sub masca batranetii cauta sa
castige timp pentru a gasi o solutie.

Caracterizarea prin nume este o alta sursa a comicului. Numele Trahanache este
derivat de la cuvantul ,,trahana”, o coca moale, usor de modelat, deciziile personajului
fiind ,,modelate” de ,,enteres”, de Zoe sau de cei de la centru, iar prenumele Zaharia
denota ramolismentul.

Zaharia Trahanache este viclean si abil, singurul barbat politic ,,tare” din judet, iar
pe plan familial este ,,incornoratul simpatic”. Caragiale il ironizeaza pe Zaharia
Trahanache, personaj care infatiseaza un tip uman caracteristic vremii: corupt, ticait si
viclean.