PLUMB

G. Bacovia

Tema si viziunea despre lume: 2+3+4+5+6+7+8+9+10+11+C1

Simbolism: 1+3+4+5+6+7+8+9+10+11+C2

1. Simbolismul este un curent literar aparut in Franta, ce s-a remarcat, in special, prin
tehnica celor 3 ,,s”: simbolul, sugestia si sinestezia. Etapa de plenitudine a simbolismului
romanesc este reprezentata de George Bacovia, care sintetizeaza notele specifice curentului,
intuind un nou orizont al sensibilitatii si viziunii.Universul poetic bacovian are la baza cateva
motive specifice liricii simboliste. Este vorba, in primul rand, de motivul singuratatii, numai
ca, la Bacovia, solitudinea devine un sentiment sumbru, apasator. In multime, eul poetic
bacovian se simte instrainat, inadaptat, fara putinta de comunicare cu ceilalti. Sentimentul
inadaptarii produce instrainarea si dorinta de evadare. Motivul solitudinii apasatoare poate fi
surprins in poezia ,,Plumb”, ce a aparut in anul 1916, in volumul cu acelasi nume.
2. George Bacovia face parte din randul poetilor interbelici, iar curentul valorificat de
creatiile acestuia este simbolismul. Aspectul tematic central al poeziei ,,Plumb”, aparuta in
1916 in volumull cu acelai nume, este conditia omului superior, iar viziunea despre lume ce se
desprinde din text este sumbra, apasatoare, fiinta percepand lumea inconjuratoare ca pe o
inchisoare.
3. Tema operei o constituie conditia poetului intr-o societate lipsita de aspiratii si
artificiala. Lumea ostila si stranie, conturata de cateva pete de culoare este proiectia universului
interior, de un tragism asumat cu luciditate.
4. Titlul poeziei este simbolul ,,plumb”, care sugereaza apasarea, angoasa, greutatea
sufocanta, cenusiul existential, universul monoton, inchiderea definitiva a spatiului existential,
fara solutii de iesire. Totodata, acesta devine si laitmotiv, repetandu-se de 6 ori in cadrul
textului.
5. Textul este structurat in doua catrene, ce corespund celor doua planuri ale realitatii:
realitatea exterioara, obiectiva, simbolizata de cimitir si de cavou si realitatea interioara,
subiectiva, simbolizata de sentimentul iubirii, a carui invovare se face cu disperare, fiind si el
conditionat de natura mediului.
6. Lirismul subiectiv este redat la nivelul expresiei, prin marcile subiectivitatii: persoana
I a verbelor, ,,stam”, ,,am inceput”, persoana I a adjectivului posesiv, ,,(amorul) meu”.
7. Prima secventa surprinde elemente ale cadrului spatial inchis, apasator, sufocant, in
care eul poetic se simte constrans: un cavou, ce sugereaza imposibilitatea iesirii dintr-un spatiu
limitat in care insului i se refuza orice implinire spirituala. Printr-o simetrie perfecta a
constructiei compozitionale, datele lumii exterioare devin simboluri ale vietii sufletesti ravasite
de deziluzie. Elementele decorului funerar sunt: ,,sicriele de plumb”, ,,funerar vestmant’’,
,,flori de plumb”, ,,coroanele de plumb”. Repetarea epitetului ,,de plumb” are multiple sugestii
(cromatica, fizica), insistand asupra existentei mohorate, anoste, lipsita de transcendenta sau
de posibilitatea inaltarii. Lumea obiectuala, in manifestarile ei de gingasie si frumusete, florile,
este marcata de impietrire. Vantul este singurul element care sugereaza miscarea, insa produce
efecte reci, ale mortii: ,,Si scartaiau coroanele de plumb”. Cadrul temporal nu este precizat, dar
atmosfera macabra poarta sugestia nocturnului.
8. Secventa a doua debuteaza sub semnul tragicului existential, generat de
disparitia/moartea afectivitatii: ,,Dormea intors amorul meu de plumb”. Adjectivul ,,intors”
este expresia intoarcerii spre apus, adica moarte. ,,aripele de plumb” presupun acel zbor in jos,
cadere surda si grea, implicand lipsa oricarei posibilitati de inaltare. Impresia pe care o creeaza
imaginea ,,Si-i atarnau aripele de plumb” este de neliniste coplesitoare, generata de certitudinea
ca drumul spre implinirea oricarui ideal s-a frant. Strigatul esre o nota discordanta, dar nu
singulara in atmosfera de dizolvare a personalitatii, de inregistrare resemnata a semnelor
izolarii, a ruperii oricaror punti de kecatura intre eul care contempla si lumea in cadere: ,,Si-
am inceput sa-l strig”.
9. Elementele naturii primordiale sunt, in poezie, frigul si vantul, care produc disolutia
materiei. Instrainarea, impietrirea, izolarea, solitudinea, privirea in sine ca intr-un strain se
circumscriu esteticii simboliste.
10. Simetria este marcata in text prin repetitii, ceea ce creeaza si muzicalitatea specifica
simbolistilor. Repetitia verbului ,,a dormi”, aflat in pozitii simetrice, sugereaza moartea, iar
repetitia epitetului metaforic ,,flori de plumb” marcheaza lipsa de viata, prospetime, frumusete.
11. La nivel lexical, se remarca prezenta cuvintelor din campul semantic al mortii: ,,sicriu”,
,,cavou”, ,,funerar”, ,,coroana”, ,,mort”. Din punct de vedere morfologic, se remarca prezenta
verbelor, in marea lor majoritate statice. Timpul imperfect desemneaza trecutul nedeterminat,
permanenta unei stari de angoasa: ,,dormeau”, ,,stam”, ,,era”, ,,scartaiau”, ,,dormea”,
,,atarnau”. Cele doua verbe, la perfect compus, ,,am inceput” si respectiv, la conjunctiv, ,,sa
strig”, sugereaza disperarea poetului atunci cand constata ca universul inconjurator este cuprins
de atmosfera sumbra a mortii. Adverbul adanc, asezat langa verbul ,,dormeau” sugereaza
somnul vesnic, moartea. Apropierea dintre somn si moarte este clasica, atat datorita nemiscarii
pe care ambele stari o presupun, cat si faptului ca ambele constituie o rupere de lumea reala.
Repetarea conjunctiei copulative ,,si” realizeaza suprapunerea de imagini pentru a reda aceeasi
stare. La nivel stilistic, se remarca prezenta simbolului central, asociat metaforelor (,,flori de
plumb”, ,,coroanele de plumb”, ,,aripele de plumb”) si expresivitatea epitetului din versul
,,Dormea intors amorul meu de plumb”. La nivel fonetic, cuvantul plumb cuprinde o vocala
inchisa de cate doua consoane ,,grele”, ceea ce sugereaza o inchidere a spatiuului. In ceea ce
rpiveste prozodia, poezia are o constructie riguroasa, care sugereaza prezenta mortii, prin
inchiderea versurilor cu rima imbratisata, masura fixa de !) silabe, iambul alternand cu
amfibrahul.

Concluzii:

C1: Poemul ,,Plumb” este, indiscutabil, o capodopera a liricii bacoviene, dezvaluind o

sensibilitate profunda si ciudata. Cavoul din poem este spatiul in care e prizonier poetul, este
proiectia spatiului sau inferior, infiorat de spaima mortii afective.

C2: Prin atmosfera, muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolului si a corespondentelor,

prin prezentarea starilor sufletesti de angoasa, de singuratate, de vid sufletesc, astfel poezia
,,Plumb’’ incadrandu-se in estetica simbolista. In acelasi timp, poezia bacoviana depaseste
cadrul simbolismului si realizeaza trecerea la modernitate, dupa cum afirma si Rodica Zafiu:
,,Bacovia apartine unei faze mai tarzii a simbolismului, in care […] se presimte un modernism
mai acut, scindat’’.