Povestea lui Harap-Alb

I. Creanga

Tema si viziunea despre lume: 1+2+3+5+6+7+8+9+10+11+12+13+14+15+16+17+C1

Basm cult: 1+2+4+5+6+7+8+9+10+11+12+13+14+15+16+17+C2

1. Ion Creanga, autor cu o semnificativa activitate literara in perioada clasica, fiind

contemporan cu I. Slavici, M. Eminescu si I. L. Caragiale, este considerat unul dintre cei mai
valorosi povestitori ai poporului nostru, reprezentativ pentru spiritualitatea ancestrala
romaneasca. Operei sale capitale, scrierea memorialistica ,,Amintiri din copilarie”, i se adauga
basmele culte, care proiecteaza in fabulos lumea taraneasca apropiata sufletului sau intr-o
maniera originala de exprimare.
2. ,,Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult, publicat in revista ,,Convorbiri literare”,
in anul 1877. G. Calinescu afirma despre mesajul operei: ,,<<Povestea lui Harap-Alb>> e un
chip de a dovedi ca omul de soi bun se vadeste sub orice strai si la orice varsta”.
3. Pornind de la modelul basmului folcloric, caracterizat de stereotipie, autorul
reactualizeaza teme de circulatie universala, dar le organizeaza conform propriei viziuni
(fuziunea dintre real si fabulos), intr-un text narativ mai complex decat al basmelor populare,
supralicitand procedeul triplicarii.
4. Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor
valori simbolice, cu actiune implicand fabulosul/supranaturalul si supusa unor
stereotipii/actiuni conventionale, care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre
erou. Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui. Personajele
indeplinesc, prin raportare la erou, o serie de functii (antagonistul, ajutoarele, donatorii), ca in
basmul popular, dar sunt individualizate prin atributele exterioare si prin limbaj. Reperele
temporale si spatiale sunt vagi, nedeterminate. Sunt prezente cliseele compozitionale, numerele
si obiectele magice. In basmul cult, stilul este elaborat, se imbina naratiunea cu dialogul si cu
descrierea.
5. Tema basmului este triumful binelui asupra raului, tema frecvent intalnita si in operele
populare. Notiunile de bine si de rau, in acest caz, sunt relative prin faptul ca cel care ar fi
trebuit sa reprezinte binele nu are nicio calitate deosebita care ar fi putut sa faca din el un erou.
Asadar, antagonistul devine un rau necesar, interventia acestuia avand o finalitate constructiva,
deoarece duce la maturizarea protagonistului. Motivele narative specifice sunt: superioritatea
mezinului, calatoria, supunerea prin viclesug, muncile, demascarea raufacatorului (Spanul),
pedeapsa, casatoria.
6. Titlul enunta specia, cat si numele personajului principal, dar anticipeaza si caracterul
fabulos. Numele personajului ii reflecta conditia duala: rob, sluga (Harap) de origine nobila
(Alb), devenind astfel un oximoron.
7. Intamplarile sunt relatate din perspectiva unui narator omniscient, care intervine adesea
prin comentarii sau reflectii caracterizate prin umor sau oralitate. Naratiunea este dramatizata
prin dialog, are ritm rapid, iar individualizarea actiunilor si a personajelor se realizeaza prin
amanunte. Dialogul are o dubla functie: sustine evolutia actiunii si caracterizarea personajelor.
8. Cele trei ipostaze ale protagonistului corespund, in plan compozitional, unor parti
narative, etape ale drumului initiatic: etapa initiala, de pregatire pentru drum, la curtea craiului
(,,fiul craiului”, ,,mezinul” - naivul), parcurgerea drumului initiatic (Harap-Alb – novicele/cel
supus initierii), rasplata (imparatul – initiatul). Sunt marcate ritualic prin cele doua morti si
invieri: dobandirea identitatii de Harap-Alb (prima moarte) si devine imparat si sot (a doua).
9. Incipitul debuteaza cu o formula initiala, ,,Amu cica era odata intr-o tara”, prin care se
evidentiaza caracterul de atemporalitate si aspatialitate. Naratorul inoveaza aceasta formula,
punand povestea pe seama spuselor altcuiva (,,cica”), fara a nega ca in basmul popular: ,,a fost
odata ca niciodata”. Formula finala, ,,Iar pe la noi, cine are bani bea si mananca, iara cine nu,
se uita si rabda.”, include o reflectie asupra realitatii sociale, alta decat in lumea basmului si
face trecerea de la universul fictional imaginat de autor la realitatea cotidiana.
10. Actiunea se desfasoara linear, cronologic, prin inlantuirea secventelor narative/ a
episoadelor si respecta modelul structural stereotip si ciclic al basmului: o situatie initiala de
echilibru (expozitiunea), tulburarea echilibrului/prejudiciul (intriga), parcurgerea unui drum cu
trecerea probelor (desfasurarea actiunii), actiunea reparatorie (punctul culminant), refacerea
echilibrului si rasplatirea eroului (deznodamantul).
11. Situatia initiala (expozitiunea) prezinta o stare de echilibru: un crai avea trei feciori, iar
in alt capat de lume, un frate mai mare al sau, Verde-Imparat, avea doar fete.
12. Tulburarea echilibrului (intriga) are drept cauza o lipsa relevata de scrisoarea lui Verde-
Imparat: absenta mostenitorului pe linie masculina (motivul imparatului fara urmasi). Craiul
este rugat de fratele sau sa i-l trimita ,,pe cel mai vrednic dintre nepoti”, ca sa-i urmeze la tron.
Vrednicia trebuie insa dovedita prin trecerea mai multor serii de probe.
13. Desfasurarea actiunii incepe cu prima calatorie, alcatuita din mai multe probe
desfasurate la curtea craiului: proba milosteniei (ajutarea batranei), proba vredniciei (ingrijirea
armurii si hranirea calului). Proba labirintului consta in calatoria in padure, unde apar motivul
incalcarii interdictiei (discutia cu Spanul) si motivul inversarii rolurilor (mezinul devine Harap-
Alb). In urma intalnirii dintre cei 2, Harap-Alb este supus altor probe, castigate cu ajutorul
Sfintei Duminici: proba vredniciei si a intelepciunii (confruntarea cu ursul) si proba curajului
si a rabdarii (ispita fiind frumusetea care ucide).
14. Ajunsi la curtea lui Verde-Imparat apare o noua intriga: aparitia fetei Imparatului Ros,
travestita in pasare. De aici incepe o noua calatorie de verificare, marcata prin trecerea podului.
Pe parcursul drumului, acesta este supus probei prieteniei si a altruismului, in urma carora este
insotit de 5 personaje cu trasaturi exagerate si primeste obiecte magice de la cele 2 craiese, care
il vor ajuta in urmatoarele aventuri. La curtea Imparatului Ros, Harap-Alb si prietenii sai trec
printr-o multitudine de teste: casa de arama incinsa (ajutat de Gerila), ospatul pantagruelic
(ajutat de Setila si Flamanzila), alegerea macului din nisip (ajutat de furnici), pazirea fetei
(ajutat de Ochila si Pasarila), ghicirea miresei adevarate (ajutat de albina) si intrecerea dintre
cal si turturica.
15. Calatoria de inapoiere presupune despartirea de prieteni si idila cu fata de imparat.
Punctul culminant este reprezentat de momentul dezvaluirii adevarului despre span si al mortii
ritualice (taierea capului lui Harap-Alb). Rolul fetei este de a-l invia pe antierou, aflat in acest
moment in ultimul stadiu al evolutiei sale. Deznodamantul este marcat de rasplata mezinului,
fiind utilizat motivul nuntii imparatesti.
16. Personajele (oameni, dar si ,,fiinte himerice” cu comportament omenesc) sunt
purtatoare ale unor valori simbolice si reprezinta binele si raul in diversele lor ipostaze. Eroul
(protagonistul) este sprijinit de ajutoare si donatori: fiinte cu insusiri supranaturale (Sfanta
Duminica), animale fabuloase (calul, craiasa furnicilor si a albinelor), fapturi himerice (cei
cinci tovarasi) sau obiecte miraculoase (aripile craieselor, smicelele de mar, apa vie, apa
moarta) si se confrunta cu antagonistul (Spanul). Cu exceptia erpului, al carui caracter
evolueaza pe parcurs, celelalte personaje au o trasatura dominanta: Imparatul Ros si Spanul
sunt vicleni, Sfanta Duminica este inteleapta.
17. Oralitatea textului este data de cuvinte si expresii populare, regionalisme (,,a mana
porcii la jir”), versuri populare (,,La placinte,/ inainte/ Si la razboi,/ inapoi”), proverbe si
zicatori (,,omul sfinteste locul”), formule specifice (,,vorba unei babe”). Umorul in proza lui
Creanga este dat de starea permanenta de buna dispozitie a autorului. Acesta este realizat prin:
combinatii neasteptate de cubinte (,,Te-as vari in san, dar nu incapi de urechi”), caracterizari
pitoresti (,,zgatie de fata”) si poreclele personajelor (,,Pasarila”, ,,Buzila”).

Concluzii:
C1. In concluzie, putem afirma ca povestile lui Creanga sintetizeaza conceptia acestuia
despre perioada maturitatii cu puternice accente autobiografice, asa cum ,,Amintirile…”
prezinta varsta de aur a copilariei.

C2. ,,Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult avand ca particularitati: reflectarea
conceptiei despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului, individualizarea personajelor,
umorul si specificul limbajului. Insa, asemenea basmului popular, pune in evidenta idealul de
dreptate, de adevar si de cinste, fiind ,,o oglindire… a vietii in moduri fabuloase” (G.
Calinescu).