Povestea lui Harap-Alb

“Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creanga este un basm cult, publicat in revista “Convorbiri
Literare” in anul 1877.
Basmult cult este o specie narativa care implica fabulosul, cu numeroase personaje purtatoare
ale unor valori simbolice, intruchipand binele si raul in diversele lor ipostaze. Personajele
indeplinesc o serie de functii (antagonistul,ajutoarele,donatorii) unele avand puteri
supranaturale.
Actiunea basmului implica prezenta fabulosului si este supusa unor stereotipuri/actiuni
conventionale, care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou. Conflictul
dintre bine sir au se incheie prin Victoria binelui. Reperele temporare si spatiale sunt vagi,
nedeterminate. Elemente de compozitie tipice vizeaza clisee compozitionale/formule specific,
cifre si obiecte magice, procedeul triplicarii.
Titlul sugereaza tema basmului : maturizarea mezinului craiului. Eroul parcurge o Aventura
eroica imaginara, un drum al maturizarii pentru a devenii imparat. Numele personajului ii
reflecta conditia duala : rob, sluga (Harap) de origine nobila (Alb). Motivele narrative specific,
prezente si in “Povestea lui Harap-Alb”, sunt : superioritatea mezinului, calatoria, supunerea
prin viclesug, muncile, demascarea raufacatorului, pedepsa, casatoria.
Doua episoade care infatiseaza tema sunt supunerea prin viclesug si demascarea raufacatorului,
motive narrative care evidentiaza inceputul si sfarsitul initierii feciorului de crai.
In episodul coborarii in fantana, naivitatea tanarului face posibila supunerea prin viclesug.
Antagonistul (raufacatorul) il inchide pe tanar intr-o fantana, si ii cere, pentru a-l lasa in viata, sa
faca schimb de identitate, sa devina robul lui si sa jure “pe ascutisul palosului” sa-I dea ascultare
intru toate. De asemenea, Spanul ii da fiului de crai numele de Harap-Alb.
La intoarcerea la curtea lui Imparat-Verde, fata imparatului Ros il demasca pe Span, care crede
insa ca Harap-Alb a divulgate secretul si ii taie capul. De fapt “rautatea” Spanului il dezleaga pe
erou de juramant, semn ca initierea este incheiata. Eroul este inviat de fata cu ajutorul
obiectelor magice si devine imparat.
Intamplarile sunt relatate din perspectiva unui narrator omniscient, care intervine adesea prin
comentarii sau reflectii caracterizate prin umor sau oralitate. Naratiunea la pers 3 alterneaza cu
dialogul.
Cele 3 ipostaze ale protagonistului corespund unor parti narrative, etape ale drumului initiatic :
etapa initiala, de pregatire pentru drum, la curtea craiului – “fiul craiului” , “mezinul” ;
parcurgerea drumului initiatic – Harap Alb; rasplata – imparatului;
Creanga utilizeaza triplicarea dar supraliciteaza procedeul de tehnica narativa specific basmului
popular, astfel ca eroul nu are de trecut doar trei probe, ci mai multe serii de probe, potrivit
avertismentului dat de tata : “ sa te feresti de omul ros, mai ales de omul span, ca sunt foarte
sugubeti. In basm, sunt prezente numerele magice, simbolice : 3 , 12, 24, si obiectele
miraculoase, unele fiind grupate cate trei ( “trei smicele de mar dulce si apa vie si apa moarta”).
Simetria incipit – final se realizeaza prin clisee compozitonale/formula tipice, conventii care
marcheaza intrarea si iesirea din fabulous. Formula initiala – punand povestea pe seama
spuselor altcuiva : “amu cica era odata”. Formula finala include o comparative intre cele doua
lumi – a fabulosului si a realului.
Precizate in incipit, reperele temporale si spatiale sunt vagi, nedeterminate : “ amu cica era
odata intr-o tara un crai, care avea trei feciori.”. Actiunea incepe la “o margine a pamantului” si
continua la cealalta margine.
Actiunea se desfasoara linear, chronologic, prin inlantuirea secventelor narrative/ a episoadelor
si respecta modelul structural stereotip si cyclic al basmului : o situatie initiala de echilibru,
tulburarea echilibrului, prejudicial, parcuregea unui drum, actiunea repetatorie, refacerea
echilibrului.
Situatia initiala ( expozitiunea) prezinta o stare de echilibru : un crai avea trei feciori, iar in alt
capat de lume, un frate mai mare al sau, Verde-Imparat, avea doar fete.
Tulburarea echilibrului (intriga) are drept cauza o lipsa scrisoarea lui Verde-imparat : absenta
mostenitorului pe linie masculine. Craiul este rugat de fratele sau sa i-l trimita pe cel mai
vrednic dintre nepoti, ca sa-i urmeze la tron.
Desfasurarea actiunii cuprinde mai multe episoade. Cautarea eroului se concretizeaza prin
incercarea la care isi supune craiul baietii : se imbraca in piele de urs si iese fiecaruia in fata de
sub pod. Cel mic reuseste sa treaca de aceasta proba in care este ajutat de sfanta Duminica.
Pe drum se pierde in padurea-labirint si isi ia drept calauza un span. Coborarea in fantana repr o
secventa narativa importanta, intrucat inselatoria provoaca evolutia conflictului.
Rautatea spanului il va supune la proble dificile, in care va demonstra calitatile morale necesare
unui viitor imparat. Spanul ii cere sa ii aduca salati, pielea cu pietrele pretioase sip e fata
impartului Ros.
Primele doua proble le trece cu ajutor unor obiecte magice de la sf Duminica.
A treia proba cuprinde mai multe serii de probe, este o alta etapa a initierii. Pe drumul spre
imparatul Ros, craiasa furnici si cea a albinelor ii daruiesc cate o aripa drept rasplata ca le-a
ajutat poprul de gaze, iar 5 tovarasi in insotesc: gerila, flamanzila, setila, ochila, pasari lati lungi
Datorita acestor personaje himerice,donatori si ajutoare, protagonistul probeaza dobandirea
calitatilor solicitate prin care imparatul Ros tinde sa indeparteze ceata de petitori.
Lichidarea inselatoriei si actiunea reparatorie, coresp pct culminant se petrec la curtea lui
Verde-Imparat, unde Harap-Alb se intoarce cu fata imparatului Ros, care dezvaluie adevarata lui
identitate. Episodul care cuprinde scena taierii capului pers princ si a reinvierii, are semnificatia
mortii initiatice.
Deznodamantul consta in refacerea echilibrului si resplata eroului. El reintra in posesia Palosului
si primeste ca recompense pe Fata imparatului Ros si imparatia, cee ace confima maturizarea.
Personajele sunt purtatoare ale unor valori simbolice si repr binele si raul in diverse ipostaze.
Eroul este sprijinit de ajutoare si donatori : fiinte cu insusiri supranaturale sf Duminica, animale
fabuloase Calul nazdravan, vraiasa furnicilor si a albinelor, fapturi himerice cei cinci tovarasi sau
obiecte miraculoase si se confrunta cu antagonistul (Spanul). Personajul cautat de este fata de
imparat. Cu exceptia eroului, al carui character evolueaza pe parcurs, celelalte pers au o
trasatura dominant : Imparatul Ros si Spanul sunt vicleni, Sfanta Duminica este inteleapta.
Harap-Alb dovedeste prin trecerea probelor o serie de calitati umane necesare unui viitor
imparat, mila, bunatatea, prietenia,curajul, insa nu are puteri supranaturale.
Spanul nu este doar o intruchipare a raului, ci are si rolul initiatorului, este un rau necesar. De
aceea calul nazdravan nu-l ucida inainte ca initierea eroului sa se fi incheiat.
Mijloacele de carac sunt directe (de catre narrator, alte personaje, autocaracterizare) si
indirecte ( fapte,ganduri,relatii cu alte pers, nume) . Specific basmului cult este modul in care se
individualizeaza personajele, in primul rand prin limbaj.
Limbajul naratorului si al pers se carac prin umor (diminutive , buzisoare, bauturica) si oralitate (
frecventa proverbelor, zicatori introduce prin “vorba ceea”) ; versuri popuare : “De-ar stii omul
ce-ar patii,/Dinainte s-ar pazi!”.
In opinia mea, Harap-Alb nu intruchipeaza eroul voinic din basmele populare, ci pe acela al
eroului vrednic, pentru ca evolutia sa reflecta conceptia despre lume a scriitorului, prin
umanizarea fantasticului. Trecerea protagonistului prin incercari dificile, ca si experienta
conditiei umilitoare de rob la dispozitia unui stapan nedrept, contureaza sensul didactic al
basmului, care este exprimat de sf Duminica : “cand vei ajunge si tu odata mare si tare, ii cauta
sa judeci lucrurile de-a fir-a-par si vei crede celor asupriti si necajiti, pentru ca stii acum ce e
necazul”.
Basmul este “o oglindire…a vietii in moduri fabuloase”. “Povestea lui Harap-Alb” este un basm
cult avand ca particularitati umanizarea fantasticului, individualizarea pers prin limbaj, umorul
si oralitatea.