POVESTEA LUI HARAP-ALB

Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un basm cult, publicat in revista
“Convorbiri Literare” in anul 1877.
Basmul este o specie e genului epic in proza, aparută din cele mai vechi timpuri ,
cu o structură ampla, în care fortele binelui se infrunta cu cele ale raului pe care in final le
inving. In basmul cult autorul preia tiparul narativ al basmului popular, dar reorganizeaza
elementele stereotipe dupa propria sa viziune artistică si după propriul său stil.
Deasemenea, el preia relaţia de comunicare de tip oral, de unde oralitatea stilului.
Povestea lui Harap-Alb este un basm cult deoarece autorul este unul consacrat,
Ion Creanga, are interferente cu alte basme culte si populare (E. Legrand Omul fara
barba si basmul polonez Slugobil si cavalerul invizibil), naratiunea este dramatizata prin
dialogul ce are rol in evolutia actiunii si in caracterizarea personajelor, iar autorul
introduce ample pasaje descriptive cum ar fi descrierea celor cinci monstri simpatici, a
ostrovului în care trăieşte Sf. Duminică. Alt element de basm cult este relaţia cu miturile
(mitul lui Pegas -calul nazdravan, mitul Atlantilor prin intermediul Imparatului Ros si a
fiicei sale etc.), alaturi de eruditia paremiologica (numeroase proverbe si zicatori
introduce prin sintagma “vorba ceea”:”Omul sfinteste locul”,”Frica păzeşte bostănăria”
etc.), antropomorfizarea fantasticului (tratarea fabulosului in mod realist) si originalitatea
stilului.
Titlul , Povestea lui Harap-Alb , sugereaza fuziunea contrariilor prin simbolistica
cromatica, negru-alb.”Harap” sau “arap” inseamna om cu pielea si parul de culoare
neagra care prin naştere era hărăzit condiţiei de sclav la Curtea Otomana. Ataşarea
adjectivului alb sugerează conditia intermediară a eroului până la desăvârsire cand va fi
demn sa fie stăpân.
Tema este cea specifica tuturor basmelor, lupta dintre bine si rau. Intâlnim
numeroase motive literare, precum: superioritateamezinului, calatoria, labirintul, descen-
sus ad infernos etc.
Din punct de vedere structural, basmul este un mic roman de aventuri ce are
drept scop principal formarea fiului de crai. Periplul iniţiatic prin care trece neofitul
conferă operei şi caracter de Bildungsroman.
Respectând tiparul basmului, Povestea lui Harap-Alb incepe cu formula iniţia-lă
”Amu cica era odata”, ce are rolul de a ne introduce intr-o lume de poveste,intr-un spatiu
si timp nedeterminate. Actiunea este lineara, iar expozitiunea se suprapune peste o stare
de echilibru. Echilibrul este reprezentat de un context aproape banal:o împărătie, un
imparat, cei trei feciori ai lui, iar in alt colt de lume o alta imparatie, fratele craiului,
Verde-Împarat si cele trei fete ale lui.
Intriga este marcată de scrisoarea lui Verde-imparat si consta in absenta
mostenitorului pe linie masculine. Imparatul îşi roagă fratele să îi trimită pe cel mai
vrednic dintre băietii sai pentru a-i fi urmas la tron.
Din acest moment incepe desfasurarea actiunii .Cautarea eroului se
concretizeaza prin incercarea la care ii supune tatal pe feciori: acesta se imbraca in piele
de urs si iese in fata lor de sub un pod; conform structurii formale a basmului reuseste sa
treaca proba doar mezinul. Acesta trece proba parcurgand o etapa a initierii sale, cu
ajutorul Sfintei Dumineci, care il sfatuieste să ia hainele si armele tatălui sau si calul care
vine la tava cu jaratec, dar si datorita faptului ca este curajos, calitate innascuta. El devine
astfel protagonistul actiunii. In plan simblic, podul reprezinta limita lumii cunoscute si
inceputul unei alte lumi.De asemenea, el marcheaza si fiecare etapa a initierii tanarului.
In acst loc tatal il sfatuieste sa se pazeasca de omul Span si de omul ros si ii da pielea de
urs.
Trecere podului este urmata de ratacirea in padurea-labirint,simbol ambivalent,
loc al mortii si al regenerarii,caci aici se va inchia o etapa si va incepe alta.Cum are
nevoie de un initiator ,cele trei aparitii ale Spanului il determina sa incalce sfatul
parintesc si, crezand ca se afla in “tara spanilor” il tocmeste ca sluga.Naiv insa,fiul
craiului coboara in fantana fara a se gandi la urmari.Coborarea in fantana reprezinta o
coborare in infern (descensus ad infernos).Schimbarea numelui\a identitatii reprezinta
inceputul initierii spirituale conduse de Span.Personajul intra in fantana ca naiv fecior de
crai pentru a deveni Harap-Alb,rob al Spanului.Juramantul din fantana include si conditia
eliberarii (sfarsitul initierii):”pana cand ii muri si iar ii invie ”.
Ajunsi la curtea lui Verde-imparat, Spanul il supune la trei probe:aducerea
“salatilor” si Gradina Ursului, aducerea pielii cerbului si a fetei Imparatului Ros pentru
casatoria Spanului. Primele doua probe le trece cu ajutorul Sfintei Dumineci care il
sfatuieste cum sa procedeze si ii da obiectele magice necesare.A treia proba presupune o
alta etapa a initierii, una mai complexa ce necesita mai multe ajutoare. Drumul spre
Imparatul Ros, om cu “inima hiena” incepe tot cu trecerea unui pod. Simbolistica este
aceeasi, trecerea intr-o alta etapa a maturizarii. Drept rasplata pentru bunatatea lui
primeste de la craiasa albinilor si de la cea a funicilor cate o aripa. Fiind prietenos si
comunicativ el isi gaseste ajutoare in personajele himerice : Gerila, Flamanzila, Setilă,
Ochila si Pasari-Lati-Lungila.
La curtea Imparatului Ros Harap-Alb este supus la doua serii de probe, fiind
ajutat de personaje himerice si animaliere cu puteri supranatural: casa de aramă cu
ajutorul lui Gerila, ospatul pantagruelic cu ajutorul lui Flamanzila si Setila, alegerea
macului de nisip cu ajutorul furnicilor. O alta serie de probe este legata de fata de impa-
rat: pazirea nocturna si prinderea fetei transformata in pasare cu ajutorul lui Ochila si
Pasari-Lati-Lungila, ghicitul fetei cu ajutorul albinelor. Fata Imparatului Ros,“o farma-
zoana cumplita” impune o ultima proba:calul lui Harap-Alb si turturica ei trebuie sa
aduca trei smicele de mar,apa vie si apa moarta.Ajunsi la curtea lui Verde-imparat fata il
demasca pe Span,iar acesta,crezand ca Harap-Alb a divulgat secretul, il omoara.Prin
aceasta Spanul il dezleaga de juramant, semn ca initierea erolui este terminata, iar rolul
Spanului a luat sfarsit. Calul este cel care distruge intruchiparea raului. Decapitarea
eroului este ultima treapta si sfarsitul initierii sale avand semnificatia unei morti initiatice.
Invierea este realizata de fata Imparatului Ros cu obiectele aduse de cal. Deznodamantul
consta in refacerea echilibrului si rasplata eroului.
Personajele(oameni si fapturi himerice cu comportament uman) au valori
simbolice: binele sau raul in diverse ipostaze.
Harap-Alb nu are puteri supranaturale si nici insusiri exceptionale, dar prin
trecerea probelor dobandeste o serie de calitati psiho-morale(bunatate, milostenie,
prietenie, respectare juramantuli) necesare unui imparat,in viziunea autorului. Numele lui
sugereaza conditia lui duala:cea de sluga si cea de imparat, iar sugestia cromatica alb-
negru sugereaza starea intermediara.
Spanul nu este doar o intruchipare a raului, ci el are rol de initiator, fiind un “rău
necesar”. De aceea, calul il omoara doar atunci când initierea eroului a luat sfarsit.
 Eroul este sprijinit de ajutoare si donatori: fiinte cu puteri supranaturale (Sfânta
Duminica), animale fabuloase(calul nazdravan, craiasa albinilor si a furnicilor), fapturi
himerice (cei cinci tovarasi) si se confrunta cu personajul antagonist (Spanul).
Specific basmului cult este si felul in care sunt individualizate personajele. Cu
exceptia personajului principal al carui caracter evolueaza pe parcurs celelalte personaje
reprezinta tipologii umane reductibile la o singura trasatura dominanta. Descrierea celor
cinici monstrii ironizeaza defecte umane, dar sub aspectul lor grotesc se ascund calitati
sufletesti precum bunatatea si prietenia. Spanul si Imparatul Ros sunt rai si vicleni, iar
Sfanta Duminica este inteleapta.
Naratiunea este la persoana a III ca in orice creatie obiectiva. Autorul isi dezva-
luie identitatea de narator printre invitatii de la nunta. Cititorul este invitat la aceasta
nunta nesfarsita,care “mai tine inca”.
Povestea lui Harap-Alb este un basm cult, care, asemenea basmului popular, pune
în evidenţa idealul de dreptate, adevăr si de cinste, fiind “o oglindire a vietii in moduri
fabuloase”(G.Calinescu)