Povestea lui Harap-Alb

de Ion Creanga

Tema si viziunea despre lume

Introducere:

Epoca Marilor Clasici (1860-1890) – perioada infloritoare in literatura noastra, deoarece se inregistreaza
progrese insemnate in domenii variate: poezie, proza, dramaturgie, critica si eseistica literara. Tot acum au
publicat si au scris unii dintre cei mai importanti creatori ai literaturii romane: I. Creanga, I. Slavici,
I.L.Caragiale, M.Eminescu, Titu Maiorescu.

I.Creanga, reprezentant de seama al acestei epoci, a avut un rol important in dezvoltarea prozei,
remarcandu-se ca cel mai mare povestitor.

Sugestiva in acest sens este opera Povestea lui Harap-Alb, care, potrivit lui George Calinescu, e un chip
de a dovedi ca omul de soi bun se vadeste sub orice strai si la orice varsta.

Specia literara: -basm, deoarece este o naratiune pluriepisodica ce prezinta intamplari fantastice ale
unor personaje cu valoare simbolica, unele cu puteri supranaturale(calul, albinele, furnicile);

-personajele intruchipeaza binele si raul si indeplinesc o serie de functii:

antagonistul(Spanul), ajutoarele(calul, monstrii), donatorii(Sfanta Duminica, albinele, furnicile);

-actiunea operei implica fabulosul/elementele supranaturale si este supusa unor

stereotipii/actiuni conventionale care prezinta parcurgerea drumului maturizarii de catre erou;

-timpul si spatiul sunt vag conturate, in structura basmului remarcandu-se formule

specifice, cifre si obiecte magice(cifra trei, triplicarea; apa vie, apa moarta, smicelele de mar dulce,
licoarea data de Sfanta Duminica).

Curentul literar: -este reprezentat de realismul taranesc al lui Creanga prin tendinta de a hiperboliza, de
a prezenta lumea ca spectacol si de a umaniza fantasticul(monstrii sunt niste fiinte simpatice, deoarece
nu provoaca spaima, se comporta asemenea unor oameni).

Viziunea despre lume este cea a lumii pe dos , exprimata in monologul lui Ochila: deasupra capului meu
vad o multime nenumarata de vazute si nevazute; vad iarba cum creste din pamant…copacii cu varful in
jos, vitele cu picioarele in sus si oamenii umbland cu capul intre umere.→in text, Ochila este o proiectie a
autorului, care vede totul in jurul sau altfel decat ceilalti.

Tema: are valoare moralizatoare si educativa: lupta dintre bine si rau, din care triumfator iese binele
→scopul este maturizarea mezinului craiului →acesta parcurge o aventura, un drum al maturizarii,
necesar pentru a deveni imparat →aspect de bildungsroman(roman al formarii unei personalitati).
Motive literare: - imparatul fara urmasi; superioritatea mezinului, calatoria, supunerea prin viclesug,
muncile, demascarea raufacatorului(Spanul), pedeapsa, rasplata eroului, casatoria.

In opera este vorba despre Verde Imparat care , neavand descendenti pe linie masculina, ii cere fratelui
sau, craiul, sa ii trimita pe cel mai vrednic dintre nepoti pentru a-i lasa mostenire imparatia. Pentru a le
testa baietilor vitejia, craiul isi supune feciorii la o proba, aceea de a trece podul din apropierea casei, la
capatul caruia el ii asteapta deghizat in urs. Dintre toti baietii, doar mezinul are curajul sa se infrunte cu
ursul, ceea ce dovedeste faptul ca le este superior fratilor mai mari, dar si ca intruneste conditiile cerute
de Verde Imparat, fiind cel mai vrednic, motiv pentru care porneste catre imparatia unchiului sau. Inainte
de a pleca la drum este sfatuit de tata sa se fereasca de omul ros, iara mai ales de cel span, caci sunt
foarte sugubeti. Pe parcursul calatoriei, protagonistul infrunta mai multe obstacole.

Secvente sugestive in conturarea temei si a viziunii despre lume:

 Coborarea in fantana: In drumul sau, in padurea-labirint, Spanul i se arata craisorului de trei ori,
sub diferite infatisari, facandu-l sa creada ca se afla in “tara spanilor”. Pentru a nu se rataci in
padure, este nevoit sa il accepte pe Span drept calauza, uitand repede sfatul tatalui, care ii
spusese sa nu se imprieteneasca pe drum cu oamenii insemnati, pentru ca sunt sugubeti, rai.
Secventa dovedeste, astfel, naivitatea eroului. Mai mult, Spanul(antagonistul) il ademeneste pe
feciorul craiului sa intre intr-o fantana pentru a se racori. Il inchide in aceasta, iar pentru a-l
elibera ii cere sa faca schimb de identitate, sa devina robul lui si sa jure pe ascutisul
palosului(semn al unui comportament de onoare)ca-l va asculta pana cand va muri si iar va invia,
conditie care ofera si modalitatea eliberarii. Din fantana feciorul iese cu o alta identitate,
Harap-Alb. Scena echivaleaza cu inceputul initierii eroului si contureaza, prin caracterizarea
directa facuta de narator, lipsa de experienta a fiului de crai: Fiul craiului, boboc in felul sau la
trei de aieste, se potriveste Spanului si se baga in fantana.

 Ajunsi la curtea lui Verde-Imparat, Harap-Alb nu isi dezvaluie adevarata identitate, iar Spanul, in
dorinta de a scapa de el, il supune unui alt set de trei probe: aducerea “salatilor”din Gradina
Ursului; a nestematelor cerbului si petirea fetei de imparat.Aceste probe sunt trecute cu ajutorul
Sfintei Duminici si al celor cinci monstri, iar prin comportamentul sau eroul dovedeste ca stie sa
manuiasca sabia, este demn de a pastra un juramant, fiind si rabdator si rezistent.→aceste
incercari pun in lumina si caracterul de initiator al Spanului, deoarece, cu cat incercarile la care il
supune pe tanar sunt mai grele, cu atat eroul dobandeste calitati morale necesare unui viitor
imparat.
 Intoarcerea lui Harap-Alb si a fetei Imparatului Ros la curtea lui Verde-Imparat este si ea o
secventa importanta. Fata imparatului Ros, o farmazoana de fata cu puteri supranaturale, il
demasca pe Span, care crede ca Harap-Alb a divulgat secretul si ii taie capul. Acum se dovedeste
faptul ca Spanul a fost raul necesar, el l-a ajutat pe erou sa se maturizeze pentru statutul de
viitor imparat; prin rautatea sa, Spanul il dezleaga de juramant, ceea ce inseamna ca initierea lui
s-a terminat. Protagonistul este readus la viata de fata cu ajutorul obiectelor magice:(apa vie,
apa moarta, smicelele de mar dulce), apoi devine imparat . Coborarea in Infern /moartea
initiatica echivaleaza cu incheierea procesului de initiere.
Titlul este un oximoron ce sugereaza tema basmului si are in structura sa numele protagonistului, din
care se contureaza conditia sa duala: rob,sluga(Harap); de origine nobila(Alb); substantivul comun
“povestea” –ideea de nascocire.

Perspectiva narativa se contureaza prin naratiunea la persoana a III-a ; intamplarile sunt relatate de un
narator omniscient, dar nu si total detasat, deoarece intervine prin comentarii sau reflectii, unele
adresate unor interlocutori imaginari: Fiul craiului, boboc in felul sau la trebi de aieste, se potriveste
Spanului si se baga in fantana; Ce-mi pasa mie? Eu sunt dator sa spun povestea si va rog sa ascultati.

Incipitul si finalul basmului: se afla in reatie de simetrie, prin prezenta formulelor compozitionale tipice,
care marcheaza intrarea si iesirea din lumea fabuloasa. →formula initiala (Amu cica era odata) realizeaza
intrepatrunderea planului real cu cel fabulos. Ea pregateste intrarea in lumea fantastica, si are si aspect
verosimil, prin incadrarea actiunii in spatiu, ca in realism. In incipit reperele temporale si spatiale sunt
vag conturate, nedeterminate, mitice, specifice basmului.

Spatiul este reprezentat de o margine a pamantului si de cealalta margine a pamantului.

Finalul este fericit, conflictul se incheie cu triumful binelui si se termina intr-o atmosfera de veselie, cand,
prin opozitia dintre lumea basmului si cea reala, se iese din lumea fabulosului. →se revine la planul
realitatii, prin reinnodarea dialogului cu cititorul, in cadrul caruia se insista pe diferenta dintre lumea
basmului si cea reala: Iar pe la noi, cine are bani bea si mananca, iara cine nu, se uita si rabda.

Nu lipsesc nici formulele mediane, care trezesc interesul cititorului si asigura continuitatea narativa: Si
merg ei o zi, merg doua si merg patruzeci si noua.

Actiunea operei: - se desfasoara liniar, cronologic, prin inlantuirea secventelor narative;

-respecta modelul structural al basmului;

-este organizata pe momentele subiectului:

 Expozitiunea/situatia initiala: prezinta situatia de echilibru: existenta craiului cu trei

feciori si a lui Verde-Imparat cu trei fete.
 Intriga/tulburarea echilibrului: apare odata cu scrisoarea imparatului care aduce in
centrul atentiei absenta mostenitorului pe linie masculina(motivul imparatului fara
urmasi).
 Desfasurarea actiunii/recuperarea echilibrului: cuprinde mai multe episoade:
-probele la care craiul isi supune fiii;
-pregatirea mezinului pentru calatorie;
-coborarea in fantana si schimbarea identitatii;
-depasirea, de catre erou, a probelor la care este supus de Span,
beneficiind de sprijinul personajelor donatoare si ajutoare. A treia proba
cuprinde mai multe probe(triplicarea).
 Punctul culminant/actiunea reparatorie: se realizeaza odata cu dezvaluirea
identitatii reale a lui Harap-Alb.
  Deznodamantul/refacerea echilibrului: aduce rasplata eroului, care acum
reintra in posesia palosului si primeste drept recompensa pe fata Imparatului
Ros si imparatia unchiului sau.

Personajele: -sunt purtatoare ale unor valori simbolice: Binele(eroul, Sfanta Duminica, calul, monstrii,
furnicile, albinele) si Raul(Spanul si Imparatul Ros);

-doar protagonistul evolueaza , probele la care este supus ii cultiva trasaturi necesare unui
viitor imparat: mila, bunatate, prietenie, curaj, puterea de a pastra un juramant.

Limbajul: -naratorul si personajele folosesc un limbaj asemanator, caracterizat prin umor: diminutive cu
valoare augmentativa(buzisoare, bauturica); caracterizari haioase(portretul lui Gerila, al lui Ochila);

-stilul se caracterizeaza prin oralitate: prezenta proverbelor si a zicatorilor, introduse prin

expresia vorba ceea(Vorba ceea: Frica pazeste bostanaria); versuri populare(De-ar sti omul ce-ar
pati/Dinainte s-ar pazi); fraze rimate si ritmate, precum aceea in care este descris Ochila.

In opinia mea, prin evolutia lui Harap-Alb se contureaza valoarea moralizatoare si educativa a basmului,
mesajul desprins atat din constructia subiectului, cat si din evolutia personajului, fiind acela ca binele
invinge mereu raul,asadar valorile morale triumfa.

Astfel, basmul lui Creanga prezinta o lume fabuloasa originala, vazuta ca o proiectie a lumii reale, careia
ii infatiseaza modele de moralitate.
 Povestea lui Harap-Alb

de Ion Creanga

Particularitati de constructie a personajului

Harap-Alb: -este protagonistul operei, forta a binelui,un erou atipic de basm, deoarece nu are insusiri
supranaturale.

-este construit in mod realist, ca o personalitate complexa, care invata din greseli si se
maturizeaza, fiind supus unui drum al initierii, necesar pentru a deveni imparat.

-iese din stereotipia superioritatii mezinului, este un personaj rotund, tridimensional,

intrucat iese din tipar si surprinde cititorul prin reactiile sale: ii da calului cu fraul in cap sau rade
impreuna cu Gerila si cu ceilalti in casa de arama.

Statutul social i se modifica pe parcursul operei . Astfel, la inceput, este neinitiatul, mezinul craiului,
naiv, pentru ca nu stie sa distinga adevarul de minciuna, nu poate intui adevaratul caracter al omului
dincolo de aparente. El nu are incredere in fortele proprii, motiv pentru care accepta conditia umila de
sluga, sub influenta Spanului, pentru ca, la final, sa isi asume rolul de imparat .

Din punct de vedere psihologic, eroul este urmarit prin intermediul procesului maturizarii sale, la
inceput fiind sovaitor in fata deciziilor, gata sa se lase dominat de frica, este naiv si este coplesit de rolul
pe care si l-a asumat. Pe parcurs insa, el isi dezvolta personalitatea, dobandind calitati precum curajul si
increderea in sine, gratie probelor la care l-a supus Spanul.

In plan moral, se deosebeste de fratii sai prin bunatate, calitate dovedita cand o miluieste cu un leu pe
Sfanta Duminica, deghizata in cersetoare, aceasta recompensandu-I apoi cu sfaturi utile. De asemenea, la
finalul initierii sale, va avea toate calitatile necesare unui viitor imparat: bunatate, milostenie, curaj,
cinste, demnitate, insusiri pe care fetele de imparat le-au remarcat inca de la inceput.

Desi are calitatile necesare unui viitor imparat, fiind cel mai vrednic dintre nepoti, aceste trasaturi nu ii
sunt evidentiate de la inceput, ceea ce inseamna ca este necesara initierea sa in experienta vietii pentru
a-si descoperi calitatile pe care le are. →acesta este si rolul probelor la care este supus, in timpul carora
isi dovedeste generozitatea, prietenia, capacitatea de a respecta un juramant.

Cele trei nume ale sale corespund, in plan compozitional, celor trei etape ale drumului initiatic: la
inceput este fiul craiului, mezinul, naivul; pe parcursul calatoriei devine invatacelul, este Harap-Alb; la
final, este imparatul, initiatul.
Este construit atat prin mijloace de caracterizare directa(de catre narator, de catre alte personaje, prin
autocaracterizare), dar si prin cele de caracterizare indirecta(fapte, vorbe, limbaj, ganduri, nume, relatia
cu cei din jur).

Pe parcursul operei, este cunoscut de cititor in timpul unui proces de evolutie de la naivitate la
maturitate. El are un destin aparte, prezis de Sfanta Duminica prin caracterizare directa: putin mai este
si o sa ajungi imparat cum n-a mai fost altul pe fata pamantului. Sfanta Duminica i se adreseaza cu
respect: luminate craisor.

Optimist, increzator in sine ca va reusi in ceea ce si-a propus, se decide sa plece la drum, nu inainte de

a-i cere tatalui calul, armele si hainele cu care acesta a fost mire, deoarece asa l-a sfatuit Sfanta
Duminica, drept urmare a milosteniei fata de aceasta, trasatura pe care i-o recunoaste si
batrana(caracterizare directa).

In mod indirect (prin comportament si atitudine) se dovedeste a fi impulsiv, pentru ca loveste calul
slabanog ce se repezise la tava cu jaratic, fara sa banuiasca ce mentor adevarat va descoperi in acesta.
Curajul este pus in lumina si in momentul in care, la pod, se lupta cu ursul care nu era altul decat tatal
sau deghizat.

Desi eroul si-a dovedit anumite calitati, primele intalniri cu initiatorii sai (Sfanta Duminica, apoi calul si
Spanul) scot in evident naivitatea, incapacitatea de a distinge adevarul de minciuna, dar si imaturitatea,
caci, abia plecat din casa parinteasca, uita foarte repede sfatul tatalui, motiv pentru care devine victima
a vicleniei Spanului.

O scena sugestiva in acest sens este coborarea in fantana. In drumul sau, in padurea-labirint, Spanul i se
arata craisorului de trei ori, sub diferite infatisari, facandu-l sa creada ca se afla in tara spanilor. Pentru a
nu se rataci in padure, este nevoit sa il accepte pe Span drept calauza, uitand repede sfatul tatalui, care ii
spusese sa nu se imprieteneasca pe drum cu oamenii insemnati, pentru ca sunt sugubeti, rai. Secventa
dovedeste, astfel, naivitatea eroului. Mai mult, Spanul(antagonistul) il ademeneste pe feciorul craiului sa
intre intr-o fantana pentru a se racori. Il inchide in aceasta, iar pentru a-l elibera ii cere sa faca schimb de
identitate, sa devina robul lui si sa jure pe ascutisul palosului(semn al unui comportament de onoare)ca-l
va asculta pana cand va muri si iar va invia, conditie care ofera si modalitatea eliberarii. Din fantana
feciorul iese cu o alta identitate, Harap-Alb. Pentru Span, eroul este fecior de om viclean, pui de
vipera(caracterizare directa).

Scena echivaleaza cu inceputul initierii eroului si contureaza, prin caracterizarea directa facuta de
narator, lipsa de experienta a fiului de crai: Fiul craiului, boboc in felul sau la trei de aieste, se potriveste
Spanului si se baga in fantana.

Ajunsi la curtea lui Verde-Imparat, Harap-Alb nu isi dezvaluie adevarata identitate, iar Spanul, in dorinta
de a scapa de el, il supune unui alt set de trei probe: aducerea salatilor din Gradina Ursului; a
nestematelor cerbului si petirea fetei de imparat.Aceste probe sunt trecute cu ajutorul Sfintei Duminici si
al celor cinci monstri, iar prin comportamentul sau eroul dovedeste ca stie sa manuiasca sabia, este
demn de a pastra un juramant, fiind rabdator si rezistent.→aceste incercari pun in lumina si caracterul
de initiator al Spanului, deoarece, cu cat incercarile la care il supune pe tanar sunt mai grele, cu atat
eroul dobandeste calitati morale necesare unui viitor imparat. Ultima proba, aducerea fetei de imparat,
este depasita si datorita personajelor ajutoare si a donatorilor, ca raspuns la generozitatea si mila pe
care Harap-Alb le-a avut la nunta furnicilor si fata de albinele carora le-a facut un stup. Totodata, proba
evidentiaza si prietenia si spiritul de tovarasie fata de cei cinci monstri, prin relatia cu acestia
caracterizandu-se indirect.

Ultima proba presupune mai multe incercari, prin care imparatul vrea sa indeparteze ceata de
petitori(casa incalzita, ospatul, alegerea macului de nisip). Toate acestea o vizeaza direct pe fata, care
fuge si se transforma in pasare, apoi urmeaza ghicitul fetei(motivul dublului) si proba impusa chiar de
fata: aducerea unor obiecte magice: trei smicele de mar dulce si apa vie si apa moarta de unde se bat
muntii in capete. Aducerea fetei de imparat este cea mai grea proba, pentru ca la intoarcere, in drum
spre curtea lui Verde-Imparat, se indragosteste de ea. Cu toate acestea, eroul isi respecta juramantul
fata de Span si nu-i dezvaluie fetei adevarata sa identitate.

Intoarcerea celor doi la curtea lui Verde-Imparat este si ea o secventa importanta. Fata imparatului Ros
, o farmazoana de fata cu puteri supranaturale , il demasca pe Span, care crede ca Harap-Alb a divulgat
secretul si ii taie capul. Acum se dovedeste faptul ca Spanul a fost raul necesar, el l-a ajutat pe erou sa
se maturizeze pentru statutul de viitor imparat. Calul il pedepseste pe Span, aruncandu-l la cer si dandu-i
drumul de acolo.Protagonistul este readus la viata de de fata cu ajutorul obiectelor magice:(apa vie, apa
moarta, smicele de mar dulce), apoi devine imparat . Coborarea in Infern /moartea initiatica echivaleaza
cu incheierea procesului de initiere a eroului, semn ca s-a maturizat, prin rautatea sa, Spanul il dezleaga
de juramant, ceea ce inseamna ca initierea lui s-a terminat. Prin moartea fizica eroul se elibereaza de
juramant, revenind la starea de puritate de la inceput. Invierea personajului principal echivaleaza cu
trecerea catre o alta identitate, aceea de imparat iubit si puternic .La finalul operei, el primeste
binecuvantarea si imparatia de la Verde-Imparat, dar si pe fata imparatului Ros, toate fiind o recompensa
pentru calitatile dobandite.

In opinia mea, prin probele la care este supus eroul, ca si prin experienta sa de rob al Spanului, autorul
evidentiaza valoarea moralizatoare si educativa a basmului.

Astfel, prin experienta traita de protagonist, se adevereste afirmatia lui George Calinescu,potrivit careia
opera Povestea lui Harap-Alb e un chip de a dovedi ca omul de soi bun se vadeste sub orice strai si la
orice varsta.
 Povestea lui Harap-Alb

de Ion Creanga

Relatia dintre doua personaje

Opera aduce in centrul atentiei numeroase personaje, intre care se stabilesc relatii diferite, cel mai bine
conturata fiind aceea dintre Harap-Alb si Span.

Harap-Alb: statut social - mezinul craiului; este protagonistul, reprezinta binele, dar este erou atipic
pentru basm, deoarece nu are insusiri supranaturale.

-El este construit in mod realist, ca o fiinta complexa, care invata din greseli si se maturizeaza.

-personaj rotund, evolueaza pe parcursul actiunii de la naivitate la maturitate, aparand pe

parcurs in ipostaza de sluga a Spanului, ca, in final, sa dobandeasca statutul de mostenitor la tronul
imparatului Verde, echivalent, in plan simbolic, cu rolul de initiat.

-daca in plan psihologic probele la care este supus au rolul de a-l maturiza, din perspectiva
moralitatii, el se comporta inadecvat cand incalca sfatul tatalui si accepta tovarasia Spanului, greseala
care i se iarta, pentru ca este imatur. Totusi, spre deosebire de Span, se comporta moral, intrucat este
loial juramantului depus si nu il incalca, nu foloseste viclenia.

Spanul este antagonistul, intruchipeaza raul necesar, nici el nu este unul tipic, pentru ca nici acesta nu
are puteri miraculoase(nu este zmeu sau animal fabulos)si nici nu este simbol al maleficului desavarsit.
→prin el se evidentiaza conceptia populara despre omul rau, insemnat, ceea ce justifica psihologic
viclenia, ticalosia de care da dovada, supunandu-l prin viclesugul sau pe eroul imatur.

-personaj plat, deoarece statutul sau social, psihologic si moral ramane, in opera, neschimbat.

-Spanul este construit si el in mod realist, iar prin rautatea sa il pune pe Harap-Alb in diferite
situatii pe parcursul carora acesta trebuie sa-si evidentieze calitatile.

Tipul relatiei: este aceea dintre initiator(Spanul) si cel supus initierii(Harap-Alb), Spanul fiind mentorul
acestuia pe parcursul drumului initierii, la finalul caruia trebuie sa treaca intr-un alt plan al existentei,
semn de maturitate.

Statutul initial al eroului este cel de neinitiat. Mezinul craiului este naiv, imatur, deoarece nu distinge
adevarul de minciuna, nu stie sa surprinda adevaratul caracter al omului dincolo de aparente. De aceea,
el are nevoie de experienta vietii spre a dobandi intelepciune. Se deosebeste de fratii sai, inca de la
inceput, prin bunatate, calitate pe care Sfanta Duminica i-o rasplateste dupa ce o miluieste cu un ban.
Desi are calitatile necesare unui viitor imparat, acestea nu sunt conturate de la inceput, el le descopera
pe parcursul probelor la care este supus. Acum da dovada de generozitate, prietenie, cinste, curaj,
respectarea juramantului, responsabilitate.

Numele Harap-Alb inseamna sclav alb, adica rob de origine nobila, dar si conditia de om supus initierii,
transformarii.

Cele trei ipostaze ale sale corespund, in plan compozitional, celor trei etape ale initierii:

-cea de la inceput: mezinul craiului/naivul

-cea de pe parcursul calatoriei: devine Harap-Alb/invatacelul;

-cea de la sfarsit: imparatul/initiatul

Cel care are o influenta decisiva in acest drum al initierii este Spanul.

In opera este vorba despre Verde Imparat care , neavand descendenti pe linie masculina, ii cere fratelui
sau, craiul, sa ii trimita pe cel mai vrednic dintre nepoti pentru a-i lasa mostenire imparatia. Pentru a le
testa baietilor vitejia, craiul isi supune feciorii la o proba, aceea de a trece podul din apropierea casei, la
capatul caruia el ii asteapta deghizat in urs. Dintre toti baietii, doar mezinul are curajul sa se infrunte cu
ursul, ceea ce dovedeste faptul ca le este superior fratilor mai mari, dar si ca intruneste conditiile cerute
de Verde Imparat, fiind cel mai vrednic, motiv pentru care porneste catre imparatia unchiului sau. Inainte
de a pleca la drum este sfatuit de tata sa se fereasca de omul ros, iara mai ales de cel span, caci sunt
foarte sugubeti. Pe parcursul calatoriei, protagonistul infrunta mai multe obstacole.

Scene sugestive in conturarea relatiei dintre cei doi.

O scena sugestiva in acest sens este coborarea in fantana. In drumul sau, in padurea-labirint, Spanul i se
arata craisorului de trei ori, sub diferite infatisari, facandu-l sa creada ca se afla in tara spanilor. Pentru a
nu se rataci in padure, este nevoit sa il accepte pe Span drept calauza, uitand repede sfatul tatalui, care ii
spusese sa nu se imprieteneasca pe drum cu oamenii insemnati, pentru ca sunt sugubeti, rai. Secventa
dovedeste, astfel, naivitatea eroului. Mai mult, Spanul(antagonistul) il ademeneste pe feciorul craiului sa
intre intr-o fantana pentru a se racori. Il inchide in aceasta, iar pentru a-l elibera ii cere sa faca schimb de
identitate, sa devina robul lui si sa jure pe ascutisul palosului(semn al unui comportament de onoare)ca-l
va asculta pana cand va muri si iar va invia, conditie care ofera si modalitatea eliberarii. Din fantana
feciorul iese cu o alta identitate, Harap-Alb. Pentru Span, eroul este fecior de om viclean, pui de
vipera(caracterizare directa).

Scena echivaleaza cu inceputul initierii eroului si contureaza, prin caracterizarea directa facuta de
narator, lipsa de experienta a fiului de crai: Fiul craiului, boboc in felul sau la trei de aieste, se potriveste
Spanului si se baga in fantana.

 Ajunsi la curtea lui Verde-Imparat, Harap-Alb nu isi dezvaluie adevarata identitate, iar Spanul, in
dorinta de a scapa de el, il supune unui alt set de trei probe: aducerea salatilor din Gradina
Ursului; a nestematelor cerbului si petirea fetei de imparat.Aceste probe sunt trecute cu ajutorul
 Sfintei Duminici si al celor cinci mosntri, iar prin comportamentul sau, eroul dovedeste ca stie sa
manuiasca sabia, este demn de a pastra un juramant, fiind si rabdator si rezistent.→aceste
incercari pun in lumina si caracterul de initiator al Spanului, deoarece, cu cat incercarile la care il
supune pe tanar sunt mai grele, cu atat eroul dobandeste calitati morale necesare unui viitor
imparat.
 Intoarcerea lui Harap-Alb cu fata Imparatului Ros la curtea lui Verde-Imparat este si ea o
secventa importanta. Fata imparatului Ros, o farmazoana de fata cu puteri supranaturale, il
demasca pe Span, care crede ca Harap-Alb a divulgat secretul si ii taie capul. Acum se dovedeste
faptul ca Spanul a fost raul necesar, el l-a ajutat pe erou sa se maturizeze pentru statutul de
viitor imparat; prin rautatea sa, Spanul il dezleaga de juramant, ceea ce inseamna ca initierea lui
s-a terminat. Protagonistul este readus la viata de fata cu ajutorul obiectelor magice:(apa vie,
apa moarta, smicelele de mar dulce), apoi devine imparat . Coborarea in Infern /moartea
initiatica echivaleaza cu incheierea procesului de initiere a lui Harap-Alb, semn ca rolul
antagonistului s-a incheiat.

Cele doua personaje sunt construite pe baza unei serii de opozitii intre bine si rau: om de onoare –
ticalos; om de origine nobila – sluga; cinstit- necinstit.

In opinia mea, eroul este intruchiparea omului de soi bun, el este vrednic, se maturizeaza invatand din
greselile pe care le face.

Asadar, in relatia mentor-invatator, Spanul simbolizeaza raul necesar, asa cum afirmase si calul: si unii ca
acestia sunt trebuitori pe lume cateodata, pentru ca fac pe oameni sa prinda la minte.

Prin urmare, prin antiteza dintre cei doi se evidentiaza valoarea moralizatoare si educativa a basmului,
binele invingand, in cele din urma, raul.