Basmul este o specie a genului epic in care este prezentata confruntarea dintre bine sir au, binele

iesind invingator, deoarece basmul propune modele de conduita si idealuri pretuite de omul din popor.
Basmul cult este specia narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice
si care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou.
Textul Povestea lui Harap-Alb a lui Ion Creanga este o sinteza a basmului romanesc ce a aparut la
data de 1 august 1877 in revista Convorbiri literare din Iasi, si s-a impus ca un veritabil bildungsroman
fantastic al epicii noastre, dupa spusele lui G. Munteanu.
Apartenenta operei lui Creanga la specia literara numita basm, este data in principal de tema textului,
si anume lupta dintre bine si rau (Harap-Alb si Spanul), finalizata cu victoria binelui (uciderea Spanului de catre
calul lui Harap-Alb). Alte elemente care demonstreaza apartenenta povestii lui Harap-Alb la basm ar fi:
imbinarea elementelor reale cu cele fantastice, existent unor formule initiale (amu cica era odata), mediene (i
merg ei o zi, merg dou i merg patruzeci i nou) si finale(i a inut veselia ani ntregi i acum mai ine nc;
cine se duce acolo bea i mnnc. Iar pe la noi, cine are bani, bea i mnnc, iar cine nu, se uit i rabd) si
prezenta cifrei magice 3 pe tot parcursul textului (3 fii, 3 probe, 3 zile si 3 nopti, etc)
Tema o constituie lupta binelui impotriva raului, incheiata prin triumful binelui. O secventa
reprezentativa pentru tema basmului Povestea lui Harap-Alb o constituie scena fantanii cand Spanul il
pacaleste pe fiul de crai sa coboare in fantata, pentru a-i fura identitatea si a-l face sclavul sau, raul castigand
aceasta lupta. O alta seceventa reprezentativa pentru tema este cea din final, cand Spanul il decapiteaza pe
Harap-Alb dupa ce a fost deconspirat. Spanul este ucis la randul lui de catre calul credincios al lui Harap-Alb iar
protagonistul este readus la vaita de fata de imparat, binele iesind invingator.
Titlul operei este un oximoron prin intermediul caruia este ilustrata natura duala a protagonistului: pe
de o parte se face referire la faptul ca, desi e fiu de imparat si are o origine nobila, Harap-Alb devine slujitor iar
pe de alta parte, numele atrage atentia asupra faptului ca protagonistul nu mai este ideal ca in alte basme, ci
are si defecte.
Perspectiva narativa este una obiectiva, realizata de catre un narator omniscient la persoana a III-a (si
merg ei) care intervine adesea prin comentarii sau reflectii, unele adresate interlocutorilor ipotetici(Ce pot sa
zic? ce sa va spun mai mult). Naratorul pretinde ca evenimentele s-au intamplat fara el si se considera
responsabil numai cu discursul(relatarea evenimentelor).
Actiunea se desfasoara liniar, succesiunea secventelor narative si a episoadelor fiind redata prin
inlantuire si prezentand drumul parcurs de protagonist care se initiaza in stiinta lumii, fapt ce atesta caracterul
de bildungsroman al operei.
Basmul este structurat pe episoade, urmarind tiparele epicii populare. Situatia initiala prezinta o stare
de echilibru-craiul are 3 feciori iar Verde-Imparat are 3 fete-care va fi perturbat prin sosirea scrisorii lui Verde-
Imparat. Acesta nu are mostenitori si ii cere fratelui sau sa ii trimita pe unul dintre fiii sai pentru a-I lasa
imparatia, rugaminte care nu e deloc usor de indeplinit, deoarece cele 2 imparatii se afla departe una de
cealalta, separate de razboaie.
Actiunea de recuperare a echilibrului, care constituie un alt element al tiparului narativ traditional,
incepe in momentul in care fiii mai mari ai craiului pornesc spre imparatia unchiului lor, convinsi ca vor reusi,
dar ambii esueaza lamentabil la proba podului unde sunt asteptati de tatal lor, deghizat in piele de urs. Cand
mezinul cere permisiunea de a pleca in aceeasi calatorie riscanta, este refuzat cu asprime de catre tatal sau.
Suparat, fiul mai mic al craiului se retrage in gradina palatului si intalneste o batrana pe care o miluieste cu un
banut iar drept rasplata, batrana ii da sfatul de a nu pleca la drum spre imparatia lui Verde-Imparat fara calul,
armele si hainele tatalui sau de cand a fost mire.
La pod, tatal il supune aceleiasi probe ca pe fratii sai dinainte dar mezinul o depaseste cu ajutorul
calului sau cu puteri supranaturale. Motivul calatoriei initiatice, specific basmelor, se asociaza cu sfaturile
tatalui sau care ii cere sa se fereasca de omul span si omul ros caci sunt tare sugubeti, daruindu-i pielea de
urs.
La trecerea prin padurea labirint, fiul cariului se rataceste si accepta, dupa 3 intalniri cu omul span,
tovarasia acestuia. Neavand insa calitati supranaturale, Spanul se foloseste de viclenie pentru a-si pune in
aplicare planul de uzurpare a identitatii fiului de crai, recurgand la argument atat de normale incat fiului de crai
i-a fost imposibil sa-i respinga ajutorul. Prin viclesug, la fantana, acesta isi insuseste identitatea fiului de crai,
momentul fiind echivalent cu o renastere si un adevarat botez, intrucat fiul craiului primeste un nume (Harap-
Alb) si o noua identitate (sluga a Spanului).
Procesul initiatic din Povestea lui Harap-Alb este mult mai complicat si include parcurgerea unor
etape complexe, marcand simbolic drumul spre maturitate al protagonistului. Dupa ce ajunge la Verde-
Imparat, Harap-Alb este trimis de catre Span sa aduca salatele nemaiintalnite din Gradina Ursului, proba pe
care o depaseste cu ajutorul calului sau loial si al Sfintei Duminici. Pielea de urs daruita de tatal sau la plecare
isi gaseste justificarea, proba marcand depasirea unei etape initiatice care sugereaza maturizarea fizica, prin
invingerea unei forte primare.
A doua proba la care este supus eroul este una a maturizarii vointei, nestematele cerbului din
padurea fermecata neputand fi dobandite decat de acela care asculta fara sovaire sfaturile Sfintei Duminici.
Harap-Alb trebuie sa sape o groapa in care sa se ascunda dup ace taie capul cerbului dintr-o singura lovitura,
iar ascunzatoarea nu trebuie depasita pana dupa apusul soarelui din cauza privirii ucigase a cerbului care il
striga continuu, asemeni Medusei din mitologia antica care pietrifica oamenii cu privirea sa.
A 3-a proba este si cea mai dificila, ca si in celelate basme, Spanul cerandu-I lui Harap-Alb sa-i aduca
fata Imparatului Ros pentru a o lua de sotie. Aceasta proba presupune alt drum initiatic, cu mai multe etape:
intalnirea cu furnicile carora le cruta viata, primind in schimb o aripa; intalnirea cu albinele carora le
construiecte un adapost si de la care primeste o a 2-a aripa ca si semn de recunostinta (probe ale bunatatii) iar
personajele auxiliare se inmultesc prin intalnirile protagonistului cu Gerila, Flamanzila, Setila, Pasari-lati-
Lungila si Ochila (probe ale prieteniei). La curtea Imparatului Ros, Harap-Alb si insotitorii sai trebuie sa faca fata
altor provocari pentru a dobandi mana fetei de imparat: innoptatul in casa inrosita de foc nu are ca rezultat
moartea tuturor datorita ajutorului dat de Gerila, proba ospatului este depasita cu ajutorul lui Flamanzila si al
lui Setila, alegerea macului de nisip este realizata cu ajutorul furnicilor, fata de imparat este pazita si prinsa de
catre Ochila si Pasari-Lati-Lungila iar alegerea fetei se realizeaza cu ajutorul albinelor. Ultima proba este
impusa de fata si consta in aducerea apei vii, a apei moarte si a celor trei smicele de mar dulce de unde se bat
muntii in capete si sunt implicate de aceasta data personajele cu puteri supranaturale: turturica fetei de
imparat si calul lui Harap-Alb, cel din urma iesind victorios.
Intoarcerea la curtea lui Verde-Imparat marcheaza si ultima etapa a maturizarii eroului, de natura
afectiva deoarece Harap-Alb se indragosteste de fata Imparatului Ros si nu vrea sa i-o dea Spanului cum a
procedat cu trofeele dobandite in cursul celorlalte probe. Restabilirea echilibrului se realizeaza prin dezvaluirea
adevaratei identitati a eroului. Spanul ii taie capul lui Harap-Alb iar calul il omoara ridicandu-l pana in inaltul
cerului de unde ii da drumul iar fata Imparatului Ros recompune trupul eroului cu ajutorul apei vii, apei moarte
si a smicelelor de mar, fapt echivalent cu o renastere care presupune dobandirea unei noi identitati, cea de
imparat.
In opinia mea, ca si in alte basme, Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga valorifica tema
confruntarii dintre bine si rau, si, limitele dintre cele doua notiuni antitetice se sterg adesea, provocandu-l pe
omul obisnuit sa descopere complexitatea unei existente in care el insusi e un erou.