Caracterizare Harap-Alb

Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un basm cult publicat in revista Convorbiri literare in 1877. Personajele din basmul cult Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga (oameni, dar si fiinte himerice cu comportament omenesc) sunt purtatoare ale unor valori simbolice: binele si raul in diversele lor ipostaze. Conflictul dintre bine si rau se incheie in basm prin victoria fortelor binelui. Cu toate acestea, Povestea lui Harap-Alb contrazice intr-o oarecare masura asteptarile cititorului de basme. Eroul basmului, mezinul craiului, Harap-Alb, nu are puteri supranaturale si nici insusiri exceptionale ( vitejie, darzenie, istetime), asemenea lui FatFrumos din basmele populare. El are calitati si defecte, sugerate si de oximoronul din numele sau. Prin trecerea probelor la care il supune Spanul, pe parcursul calatoriei initiatice, fiul cel mai mic al craiului va dobandi calitatile necesare unui viitor imparat, unui monarh luminat (mila, bunatatea, generozitatea). Din acest punct de vedere, basmul poate fi considerat un bildungsroman. Initial, mezinul craiului este timid, rusinos, lipsit de curaj. Cand tatal sau ii mustra pe fratii lui mai mari pentru a se fi intors din drum de frica ursului, el nu are curaj sa dea glas dorintei de a merge sa-si incerce norocul acolo unde ceilalti au dat gres. Reactia sa este evidentiata de narator prin intermediul caracterizarii directe: Fiul craiului cel mai mic, facandu-se atunci ros cum ii gotca, iese afara in gradina. Incapabil sa distinga esenta de aparenta, tanarul o respinge de 2 ori pe batrana cersetoare, fara sa banuiasca maca intelesul ascuns al cuvintelor ei. In cele din urma, desi nu le intelege semnificatia, este totusi farmacat de vorbele babei si o miluieste cu un banut. Milostenia ii este imediat rasplatita, fiinda batrana femeie il invata cum sa-si induplece tatal ca sa-l lase sa plece la drum pentru a deveni succesorul la tron al unchiului sau, Verde Imparat. Astfel, cersetoarea ii spune sa ceara calul, armele si hainele cu care tatal sau a fost mire si sa aleaga calul punand in mijlocul hergheliei o tava cu jaratic. Auzind ceea ce-i cere fiul sau, craiului nu i-a prea venit la socoteala, fapt ce-l determina pe cititor sa creada ca, in tinerete, si tatal a trecut printr-o initiere asemanatoare. In momentul alegerii calului, fiul craiului se lasa din nou inselat de aparente. Animalul nazdravan insa reuseste sa manance jaratic si, dupa ce isi arata calitatile ( zboara si vorbeste), va deveni ajutor si indrumator al fiului de crai. Cu sprijinul calului, mezinul craiului va trece de ursul de la pod. Ursul este, de fapt craiul deghizat, care vrea astfel sa probeze destoinicia fiilor. Inainte ca fiul sau cel mic sa plece la drum, craiul il sfatuieste sa dea ascultare calului, ii daruieste pielea de urs si ii spune sa se fereasca de omul span si omul ros. Trecerea podului semnifica pentru mezinul craiului trecerea catre o alta etapa a existentei, ireversibila. Insa podul nu ofera cheia, ci doar sansa transformarii, o sansa pe care fratii mai mari o ratasera. A trece podul reprezinta totusi un act de curaj: ajungarea in necunoscut. Apoi craisorul se rataceste in padurea-labirint, dovedind astfel ca mai are multe de invatat. In plus, uita repede povetele craiului si isi ia drept calauza un span, care i se arata de 3 ori sub diferite infatisari, acest fapt conducandu-l la naiva concluzie ca aista-i tara spanilor. Fiul craiului, boboc in felul sau la trebi de aieste (caracterizare directa realizata de catre narator) este supus de Span prin viclesug. Antagonistul il inchide pe tanar intr-o fantana si ii cere, pentru a-l lasa in viata, sa faca schimb de identitate si sa-i dea ascultare intru toate, pana cand va muri si iar va invia, conditionare paradoxala, dar care arata si calea de eliberare. De asemenea, Spanul ii da fiului de crai numele de HarapAlb. De remarcat faptul ca pana in momentul in care este botezat de Span nu se

precizeaza numele mezinului, pentru ca el nu are o identitate proprie, ci se afirma doar ca fiu al cuiva. Harap (arap) inseamna om cu pielea si cu parul de culoare neagra. Prin traditie, in Orient, oamenii cu pielea neagra erau robi din nastere, astfel ca harap a devenit sinonim pentru rob, sclav. Numele de Harap-Alb semnifica sclav-alb, rob de origine nobila, dar si faptul de a fi supus initierii. Dintre procedeele de caracterizare indirecta se utilizeaza caracterizarea prin fapte, limbaj, relatii cu alte personaje, nume. Ajunsi la curtea Imparatului Verde, Spanul il supune pe Harap-Alb la 3 probe: aducerea salatilor din Gradina Ursului, aducerea pielii cerbului, cu cap cu tot, asa batute cu pietre scumpe, cum se gasesc si a fetei Imparatului Ros pentru casatoria Spanului. Mijloacele prin care eroul trece probele din de miraculos, iar ajutoarele au puteri supranaturale. Primele 2 probe le trece cu ajutorul Sfintei Duminici, care il sfatuieste cum sa procedeze si ii da obiecte magice: pentru urs o licoare cu somnoroasa, iar pentru cerb, o licoare, dar si obrazarul si sabia lui Statu-Palma-Barba-Cot. Prima proba ii solicita curajul, iar a doua, mai dificila, pe langa curaj in manuirea sabiei, stapanirea de sine si respectarea juramantului, in pofida ispitei de a se imbogati. A treia proba presupune o alta etapa a initierii, este mai complexa si necesita mai multe ajutoare, fapturi himerice. Drumul spre Imparatul Ros, om cu inima haina, incepe cu trecerea altui pod. Simbolistica este aceeasi, trecerea intr-o alta etapa a maturizarii, probata prin faptul ca Harap-Alb are acum initiativa actelor sale. Cum pe pod tocmai trece o nunta de furnici, tanarul se dovedeste responsabil si hotaraste sa protejeze viata acestora, punand-o in pericol pe a sa si pe a calului, pentru ca alege sa treaca inot o apa mare. Drept rasplata pentru bunatatea sa, primeste in dar de la craiasa furnicilor o aripa. Aceeasi rasplata o primeste si de la craiasa albinelor pentru ca face un stup roiului hoinar. In plus, cel care va deveni candva imparat dovedeste pricepere, curaj si intelepciunea de a ajuta popoarele gazelor. Ceata de monstri il insoteste spre a-l ajuta, pentru ca s-a arata prietenos si comunicativ: Ochila, Gerila, Setila, Flamanzila si Pasari-Lati-Lungila. Pentru a-i da fata, Imparatul Ros il supune pe Harap-Alb la o serie de probe, trecute datorita puterilor supranaturale ale ajutoarelor ( personaje himerice si animaliere): casa de arama, ospatul pantagruelic, alegerea macului de nisip. Urmatoarele 3 probe au legatura cu fata de imparat: straja nocturna si prinderea ei, recunoasterea fetei si calul lui HarapAlb si turturica ei trebuiau sa aduca trei smicele de mar dulce, apa vie si apa moarta. Proba fiind trecuta de cal (prin inselaciune), fata il insoteste pe Harap-Alb la curta Imparatului Verde. Pentru erou, drumul acesta este si cea mai dificila incercare, pentru ca se indragosteste de fata, dar, credincios juramantului facut, nu-i marturiseste adevarata sa identitate. Fata il demasca pe Span, care il acuza pe Harap-Alb ca a divulgat secretul si ii taie capul. In felul acesta il dezleaga de juramant, semn ca initierea este incheiata, iar rolul Spanului ia sfarsit. Calul este acela care distruge intruchiparea raului. Decapitarea eroului este ultima treapta si finalul initierii. Invierea este realizata de farmazoana, cu ajutorul obiectelor magice aduse de cal. Eroul reintra in posesia palosului si primeste recompensa: pe fata Imparatului Ros si imparatia. Nunta si schimbarea statutului social (devine imparat) confirma maturizarea eroului. Deznodamantul consta in refacerea echilibrului si rasplata eroului. Spanul nu este doar o intruchipare a raului, ci are si rolul initiatorului, este un rau necesar. De aceea calul nazdravan nu-l ucide inainte ca initierea eroului sa se fi incheiat.

Eroul este sprijinit si de ajutoare si donatori: fiinte cu insusiri supranaturale (Sfanta Duminica), animale fabuloase (calul nazdravan, craiasa furnicilor si a albinelor), fapturi himerice (cei 5 tovarasi) sau obiecte miraculoase (aripile craieselor, smicele de mar, apa vie, apa moarta) si se confrunta cu raufacatorul (Spanul), care are si functie de trimitator. Personajul cautat este fata de imparat. Specific basmului cult este modul in care se individualizeaza personajele. Cu exceptia eroului care este vazut in evolutie, celelalte personaje reprezinta tipologii umane reductibila la o trasatura sufleteasca dominanta. Prin portretele fizice ale celor cinci tovarasi ai eroului, se ironizeaza defete umane, far astectul lor grotesc ascunde bunatatea si prietenia. Imparatul Ros si Spanul sunt rai si vicleni, iar Sfanta Duminica este inteleapta. Desi este un personaj de basm, Harap-Alb nu este acel Fat-Frumos din basmele populare, caci evolutia sa reflecta conceptia despre lume a scriitorului, prin umanizarea fantasticului. Protagonistul este un om de soi bun, care traverseaza o serie de probe, invata din greseli si progreseaza, se maturizeaza, pentru a merita sa devina imparat, basmul putand fi astfel considera un bildungsroman.