Subiectul al III-lea

Povestea lui Harap-Alb

de Ion Creangă
BASMUL CULT

Eseu nr. 1: Particularități ale unui basm cult

I. INTRODUCERE
1. Date despre autor
Scriitor reprezentativ pentru „epoca marilor clasici”, alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici, I.L.
Caragiale şi Titu Maiorescu, Ion Creangă este considerat unul dintre cei mai valoroşi povestitori ai literaturii
române. Operei sale fundamentale, scrierea memorialistică „Amintiri din copilărie”, i se adaugă basmele culte,
care proiectează în fabulos lumea ţărănească apropiată de sufletul său într-o manieră originală de exprimare.
2. Date despre operă
„Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult, al cărui autor este Ion Creangă, considerat a fi cel mai
de seamă povestitor român. Opera a fost publicată pentru prima dată în anul 1877, în revista „Convorbiri
literare”, iar apoi, în același an, „Povestea lui Harap-Alb” a apărut în ziarul „Timpul”.

II. CUPRINS
3. Evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea nuvelei studiate într-o perioadă,
într-un curent cultural/ literar sau într-o orientare tematică
• precizarea perioadei, a curentului cultural/ literar sau a orientării tematice
Basmul cult este o specie narativă amplă, cu numeroase personaje purtătoare ale unor valori
simbolice, cu acțiune implicând supranaturalul și supusă unor acțiuni convenționale, care înfățișează
parcurgerea drumului maturizării de către erou. Conflictul dintre bine și rău se încheie prin victoria forțelor
binelui. Personajele îndeplinesc, prin raportare la erou, o serie de funcții: antagonist, ajutoare, donatori.
Reperele temporale și spațiale sunt vagi, nedeterminate.
• numirea a două trăsături ale perioadei, ale curentului cultural/ literar sau ale orientării
tematice prezentate
• evidențierea celor două trăsături, prin valorificarea textului
O primă trăsătura a basmului cult este prezența clișeelor compoziționale, a formulelor
tipice. Formula iniţială: „Amu cică era odată” şi formula finală „Şi a ţinut veselia ani întregi, şi acum mai
ţine încă; cine se duce acolo be şi mănâncă. Iar pe la noi, cine are bani bea şi mănâncă, iară cine nu, se uită
şi rabdă” sunt convenţii care marchează intrarea şi ieşirea din fabulos. Formulele mediane: „şi merg ei o zi, şi
merg două, şi merg patruzeci şi nouă”, „şi mai merge el cât mai merge”, „Dumnezeu să ne ţie, că cuvântul din
poveste, înainte mult mai este”, realizează trecerea de la o secvenţă la alta şi menţin cititorul atent,
antrenându-i curiozitatea.
O a doua trăsătură a basmului cult este prezența cifrelor magice, în „Povestea lui Harap-Alb”
cifra magică fiind trei: sunt trei frați la curtea Craiului, trei surori la curtea lui Verde Împărat, calul vine să
mănânce jăratic de trei ori, se dă de trei ori peste cap, îl înalță la cer de trei ori pe Harap-Alb, acesta se
întâlnește de trei ori cu Spânul, la curtea lui Verde Împărat este supus la trei probe.
4. Comentarea a două episoade/ secvențe relevante pentru tema basmului cult
• precizarea temei basmului cult
Întrucât „Povestea lui Harap-Alb” este un basm, tema acestuia este lupta dintre bine și rău,
încheiată cu victoria absolută a binelui. Astfel, protagonistul parcurge o călătorie inițiatică, soldată cu
maturizarea lui emoțională și morală. La sfârșitul acestei călătorii are loc nunta, un moment-cheie în viziunea
caracteristică folclorului românesc. Aceasta reprezintă trecerea către o nouă etapă a existenței umane.
• comentarea oricăror două episoade/secvențe relevante pentru tema basmului studiat
 Un prim episod ilustrativ pentru textul narativ este cel al coborârii în fântână a mezinului -
simbol ambivalent al vieții și al morții. Convins să se lase însoțit de Spân la primul obstacol greu de trecut -
pădurea labirint – „un loc unde i se închide calea și încep a i se încurca cărările”, fiul de crai cade în capcana
Spânului. Acesta îl închide pe tânăr în fântână și îi cere, pentru a-l lăsa în viață, să facă schimb de identitate, să
devină robul lui și să jure „pe ascuțișul paloșului” că-i va deveni slugă „până când va muri și iar va învia”.
Acoperirea fântânii de către spân sugerează o moarte simbolică la care este supus fiul de Crai, încheierea unei
etape a vieții lui din care va apărea un om care va lupta pentru a-și câștiga identitatea. Această coborâre, pentru
fiul de Crai reprezintă începutul sclaviei în slujba Spânului. Astfel personajul intră în fântână naiv fecior de crai
și iese Harap-Alb, rob al Spânului, care joacă rolul inițiatorului.
Un alt episod ilustrativ este cel din finalul basmului, în care are loc pedepsirea răufăcătorului și
restabilirea echilibrului. Harap-Alb se întoarce cu fata Împăratului Roș, iar ea dezvăluie adevărata identitate a
acestuia. Atunci, Spânul îi taie capul băiatului, iar calul lui îl aruncă în înaltul cerului, dupa care fata îl reînvie
pe Harap-Alb cu rămurele de măr dulce, apă vie și apă moartă. Odată cu moartea acestuia, el se eliberează de
promisiunea făcută Spânului și devine astfel liber. Momentul decapitării lui Harap-Alb are o semnificație
aparte, sugerând încheierea procesului de inițiere și întoarcerea la adevărata lui identitate fără a-și încălca
jurământul.
5. Analiza oricăror două elemente de structură, de compoziție şi/sau de limbaj semnificative
pentru basmul studiat (de exemplu: titlu, acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici
narative, *instanțe ale comunicării narative, perspectivă narativă, *registre stilistice, limbaj etc.)
Un prim element de structură semnificativ pentru particularitățile operei îl constituie titlul.
Format dintr-un substantiv propriu, compus, reprezintă numele personajului principal, însă el are și o valoare
simbolică. Fiind alcătuită dintr-un oximoron* care concentrează esența binelui și a răului (Harap–rob;
Alb–stăpân), această structură formată din doi termeni, simbolizează, de fapt, un nou botez al eroului
și o nouă identitate dobândită în momentul nesocotirii sfatului părintesc și al ascultării de spân.
Cel de-al doilea element de structură semnificativ pentru particularitățile operei este acțiunea.
Un crai avea trei feciori, iar în alt capăt de lume, un frate, Verde-Împărat avea trei fete. Îi trimite craiului o
scrisoare prin care îi cere un moștenitor la tronul său, însă să fie vrednic. Această vrednicie trebuie însă
dovedită prin trecerea mai multor probe. Tatăl își supune fiii la o probă: se îmbracă în piele de urs și le iese în
cale. Primii doi eșuează, iar mezinul dovedește curaj și sfătuit de Sfânta Duminică, pe care o miluiește cu un
ban, depășește proba. Acesta constituie un simbol al trecerii spre altă etapă a vieții. Tatăl îl sfătuiește să se
ferească de Omul Spân și de Omul Roș, și îi dăruiește pielea de urs, calul, hainele de la nuntă.
Pe drum se întâlnește cu Spânul, de două ori refuză să vorbească, dar a treia oară își încalcă interdicția,
astfel, Spânul îl supune prin vicleșug, îl testează și îl face slugă. Ajunși la împărăție, Spânul îl supune la o serie
de probe: aducerea salatelor din Grădina Ursului, aducerea pietrelor prețioase din Pădurea Cerbului și pe fata
de împărat. Primele două probe sunt trecute cu ajutorul obiectelor magice de la Sfânta Duminică. A treia probă
cuprinde mai multe serii (triplicarea). Pe drum, spre Împăratul Roș, crăiasa furnicilor și crăiasa albinelor îi
dăruiesc câte o aripă drept răsplată pentru că le-a ajutat poporul de gâze, iar cei cinci tovarăși (Gerilă, Setilă,
Flămânzilă, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă) reușesc să-l ajute la probele de la împărăție (reglarea temperaturii
din casa înroșită, ospățul, alegerea macului de nisip, fuga nocturnă a fetei transformată în pasăre, ghicitul fetei
și proba impusă de fata farmazoană - aducerea a „trei smicele de măr dulce și apă vie și apă moartă de unde se
bat munții în capete”).
Pe drum, cei doi tineri, mezinul si fata, se îndrăgostesc, iar aceasta îi dezvăluie adevărata identitate a
fiului de crai. Spânul, enervat la culme, îi taie capul fiului de crai, calul îl aruncă în înaltul cerului, făcându-l
praf și pulbere, iar fata îl învie pe Harap-Alb cu apă vie și cu apă moartă.
Fiul de crai reintră în posesia paloșului și primește recompensa: pe fata Împăratului Roș și împărăția,
ceea ce confirmă maturitatea.

III. ÎNCHEIERE
6. Concluzia
Având în vedere toate aspectele referitoare la conţinutul textului, precum şi la elementele de formă, se
poate observa că în basmul său Ion Creangă abordează o viziune fabuloasă asupra realităţii, dar apropiată
acesteia, fiind prezentată cu o pronunţată notă de originalitate manifestată prin umanizarea fantasticului, atât
în privinţa acţiunii, cât şi a personajelor, prin folosirea unor tehnici narative aparte, prin adăugarea unei
viziuni comice celei fabuloase şi prin oralitate.