Baltagul de Mihail Sadoveanu – roman interbelic realist mitic

- tema și viziunea despre lume/ particularități de construcție -

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularitățile unui

text epic aparținând lui Mihail Sadoveanu.
Vei urmări:
1. evidențierea a două trăsături care fac posibile încadrarea romanului într-un curent literar/
cultural;
2. prezentarea modului în care tema se reflectă în romanului studiat, prin comentarea a
două secvențe narative reprezentative;
3. analiza, la alegere, a două elemente semnificative pentru romanului studiat, din seria:
acțiune, conflict, perspectivă narativă, relații spațiale și temporale, limbaj.

I. Evidențierea a două trăsături care fac posibile încadrarea romanului într-un curent
literar/ cultural

Romanul interbelic „Baltagul” (1930) de Mihail Sadoveanu are ca hipotext genezic 1

balada populară „Miorița”, pe a cărei schemă epică – uciderea unui cioban de către alți doi,
pentru a-i lua turmele – se dezvoltă o filosofie profundă asupra vieții și a morții, a iubirii și a
datoriei, a devotamentului și a onoarei, tematica operei.
Ca formulă epică, „Baltagul” aparține realismului, fiindcă 1) reprezintă o veritabilă
frescă a satului românesc de munte, într-o anumită perioadă. „Baltagul” reconstituie
imaginea lumii arhaice, îndeosebi a celei păstorești, amenințată de o nouă realitate a mediului
orășenesc burghez și a relațiilor capitaliste din primele decenii ale secolului al XX-lea. Astfel,
Sadoveanu prezintă o epocă de tranziție din istoria noastră socială, în care societatea pastorală,
producătoare de bunuri, sobră și conservatoare, se confruntă cu „lumea nouă”, bazată pe bani, oe
acumulare și posesiune.
2) Pe lângă aspectul monografic al romanului, realismul operei lui Sadoveanu e susținut și
de tehnica observației și a detaliului semnificativ, scriitorul eliminând efuziunile idilice,
sentimentale și contemplative din textele anterioare. Descrierile veridice ale comunității arhaice
de tip pastoral sunt completate de surprinderea credințelor, vestimentației, relațiilor sociale,
alimentației, a relațiilor dintre femei și bărbați și a cadrelor acțiunii. Reperele spațio-temporale
corespund toponimelor existente pe hartă: satul Măgura Tarcăului din zona Bistriței, apoi zona
de câmpie – Balta Jijiei.
Totuși, regimul verosimilității specific narațiunii realiste contopește elemente mitice,
fabuloase, prezente în romanul „Baltagul” datorită respectului pentru datină, pentru normele
tradiționale și pentru comportamentul ritualizat. Astfel, romanul „Baltagul” se impune prin
structura romanescă inedită, aparținând realismului mitic.

II. Analiza a două elemente semnificative pentru roman: acțiune, conflict

Acțiunea romanului e plasată în anii imediat următori ai introducerii, la 1 octombrie 1924,

a calendarului gregorian („stil nou”) și o are în centru pe Vitoria, soția ciobanului Nechifor Lipan
din Măgura Tarcăului, plecat la Dorna să cumpere oi. Absența îndelungată a lui Nechifor, lipsa

1
Hipotext – text literar care influențează scrierea altei opera, de către alt autor, și supus adesea unor reinterpretări.
veștilor despre el și visele premonitorii, înfricoșătoare ale Vitoriei generează conflictul interior
al romanului. Deși nu are nici o dovadă, Vitoria se luptă cu propriile intuiții legate de
mortea soțul ei, stări ce o determină să îi găsească trupul pentru a îndeplini ritualul de
înmormântare. Conflictul interior se concretizează prin călătoria femeii (intriga) pentru a
căuta și descoperi ucigașii soțului ei și este dublat de un alt conflict, în interiorul ordinii sociale și
cea morale, determinat de dispariția tragică a lui Nechifor. Primele șase capitole prezintă
frământările Vitoriei și pregătirile ei pentru călătorie, pe fundalul tradițional al vieții muntenilor:
femeia ține post negru douăsprezece vineri, se sfătuiește cu ghicitoarea satului, vinde o parte din
produse pentru a face rost de bani, își cheamă fiul acasă, iar pe Minodora o trimite la mănăstire,
cere să i se facă un baltag lui Gheorghiță. Călătoria Vitoriei și a fiului ei (capitolele VII-XIII,
corespunzătoare desfășurării acțiunii) presupune refacerea detectivistă a traseului parcurs de
Lipan în Câmpia Jijiei, cu opriri la crâșmele unde acesta avea obiceiul să poposească și
participarea la ritualurile din viața satelor prin care trec (o nuntă și o cumetrie). La crâșma lui
Macovei, Vitoria află că pe acolo a trecut, în toamnă, Lipan, însoțit de alți doi ciobani. Dar la
crâșma lui Iorgu Vasiliu, ajung numai doi ciobani, Calistrat Bogza și Ilie Cuțui. În râpa dintre
Suha și Sabasa, Vitoria și Gheorghiță descoperă osemintele lui Nechifor Lipan (punctul
culminant), cu ajutorul lui Lupu, câinele lui Nechifor, găsit în curtea unui gospodar. Ultimele trei
capitole, ce includ și dezmodământul, cuprind praznicul de înmormântare și pedepsirea
vinovaților, care se petrece în mijlocul colectivității, ca act de restabilire a echilibrului.

III. Prezentarea modului în care tema se reflectă în roman, prin comentarea a două
secvențe narative reprezentative

Din prisma tematicii, „Baltagul” poate fi interpretat ca roman al lumii arhaice, dar și roman
al unei iubiri impresionante prin dăruirea cu care este trăită în momente dramatice. În centrul
romanului se află datina, ca înțelegere mitică a lumii. Vitoria Lipan întruchipează în gradul cel
mai înalt valorile tradiției, atitudine care reiese din câteva scene semnificative.
Voce a unei gândiri milenare, Vitoria se ghidează în descoperirea adevărului nu doar de
ajutorul oamenilor, ci și de al naturii, care, la Sadoveanu, capătă atribute morale și devine un
personaj. Limbajul naturii, pe care femeia știe să-l descifreze, devine o coordonată a textului.
Astfel, într-o scenă semnificativă, ea interpretează cântecul cocoșului întors spre poartă drept un
semn de plecare, iar visele sunt mdul prin care ea comunică, asemenea unei vrăjitoare, cu
Nechifor aflat pe tărâmul morții. „Cât chem și cât doresc trebuie să-mi răspundă”, precizează
Vitoria despre rolul viselor.
Principala preocupare a Vitoriei, după descoperirea osemintelor lui Lipan, este de a le
îngropa în „loc sfânt” și de a îndeplini toate obiceiurile străvechi, pentru ca soțul ei să-și
găsească odihnă. Scena ritualului de înmormântare organizat de Vitoria respectă întru totul
datinile din nordul Moldovei și al Bucovinei: dadul găinii peste groapă, aducerea de pomeni,
purtatul de prapuri și cruce, praznicul. Dar dincolo de precizia descrierii, secvența subliniază
credința Vitoriei în salvarea sufletului lui Nechifor și redarea liniștii, pe care n-o poate dobândi
altfel. Din această perspectivă, romanul „Baltagul” depășește cadrele baladei „Miorița”, găsirea
și asamblarea trupului lui Lipan trimițând la mitul egiptean al lui Isis și al lui Osiris, camuflat în
lumea muntenilor. Vitoria o reprezintă pe Isis, zeiță a maternității, cășniciei, fidelității și
împlinirii, iar Gheorghiță este Horus, fiul celor două zeități egiptene. Lor li se alătură, pentru
răzbunarea și găsirea celui mort, câinele Lupu, simbolizându-l pe Anubis, păzitor și ghid al
sufletului după moarte.
 Așadar, prin romanul „Baltagul”, Sadoveanu suprapune mitul realității, pentru a evidenția
o întreagă filozofie de viață, marcată de respectarea obiceiurilor străvechi și de o iubire supraviețuiește
legilor morții.