ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RAZBOI de Camil Petrescu

Roman psihologic Roman modern de tip subiectiv Roman al experientei Rod al unei experiente personale (participarea lui Camil Petrescu ca voluntar la Primul Razboi Mondial), Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este un roman modern de tip subiectiv, scris la persoana I, sub forma unei confesiuni a personajului principal. De asemenea, acesta opera este un roman psihologic in care autorul valorifica o serie de tehnici, cum ar fi memoria involuntara, tehnica fluxului de constiinta, autoanaliza si introspectia. Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este si un roman al experientei, pentru ca valorifica trairea in plan interior a unui puternic conflict generat de doua experiente: iubirea si razboiul. Tema romanului surprinde drama intelectualului camilpetrescian, insetat de absolut. De aceea, conflictul este predominant interior, psihologic. Perspectiva narativa este subiectiva si unica, si apartine naratoruluiprotagonist. Astfel, cititorul are o viziune subiectiva asupra celorlalte personaje. Coordonata spatiala si cea temporala se modifica in functie de trairile personajului narator. Exista doua nivele ale timpului: un timp cronologic (Primul Razboi Mondial, primavara anului 1916) si un timp psihologic, al rememorarii povestii de iubire. Incipitul romanului apartine planului obiectiv. Stefan Gheorghidiu este sublocotenent, proaspat concentrat intr-un regiment de infanterie, trimis pentru fortificarea vaii Prahovei. El face eforturi disperate sa obtina o permisie de doua zile, pentru a merge la Campulung, fiind chemat de urgenta de sotia lui. Finalul romanului apartine, ca si incipitul ,aceluiasi plan obiectiv. Ranit si spitalizat, Stefan Gheorghidiu se intoarce in Bucuresti si se simte acasa, langa Ela, instrainat definitiv. El ii daruieste acesteia casele din Constanta, lucruri personale, adica tot trecutul.

Romanul este structurat in doua parti, fapt vizibil chiar din titlu. Daca prima parte este o fictiune, dupa cum insusi autorul marturiseste, cea de-a doua se constituie intr-o experienta de viata traita de autor. Stefan Gheorghidiu este protagonistul si personajul-narator al romanului. Prin el, Camil Petrescu introduce un nou tip de personaj in literatura romana: intelectualul reflexiv. Student sarac la filozofie, casatorit din dragoste cu o colega de aceeasi conditie, Stefan Gheorghidiu proiecteaza iubirea in absolut. El se indragosteste de Ela din admiratie, dar mai ales din orgoliu, si tot din orgoliu el incearca sa-si modeleze sotia dupa prototipul ideal de femeie pe care il cocepuse. Pana in momentul in care Stefan primeste mostenirea de la unchiul sau Tache, cuplul traieste in conditii modeste, dar in armonie. Primirea neasteptata a acesteia, schimba viata celor doi studenti saraci. Ceea ce era neinsemnat pentru el (luxul, petrecerile), capata pentru Ela un interes deosebit. Plimbarea la Odobesti, intr-un grup mai mare, declanseaza criza de gelozie si incertitudinea iubirii. Atentia insistenta a domnului G., un avocat obscur, dar barbat modern, acordata sotiei sale, asezarea la masa, diferitele gesturi ale Elei constituie prilej de framantare interioara. Aceasta este evidentiata prin procedee specifice romanului psihologic modern: analiza lucida, introspectia, monologul interior. Relatia dintre Stefan Gheorghidiu si Ela se desfasoara in continuare printr-o succesiune de despartiri si impacari. Intr-o astfel de criza, pentru a se razbuna pe Ela, Gheorghidiu aduce acasa o prostituata cu care sotia sa il gaseste in pat. Altadata, el revine pe nesteptate si nu o gaseste pe Ela acasa, aceasta aparand doar dimineata. Orbit de furie, Gheorghidiu ii cere sa paraseasca locuinta si sa accepte divortul. Intervine insa impacarea, pentru ca el gaseste o scrisoare prin care Anisoara, verisoara sa, o invita pe Ela la ea, peste noapte, tocmai in ziua in care nu o gasise acasa. A doua experienta de viata traita de Stefan Gheorghidiu, este razboiul. Aceasta pune capat dramei iubirii. Drama lui Stefan Gheorghidiu se identifica cu cea a soldatilor sai, pentru ca panica, frica, lasitatea, groaza sunt sentimente care ii infratesc. Capitolul sugestiv intitulat Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu evidentiaza tragismul confruntarii cu moartea, intr-o viziune apocaliptica. Ranit si spitalizat, Stefan Gheorghidiu se intoarce acasa, in Bucuresti. Langa Ela, simte o instrainare definitiva si totala. Se desparte si ii daruieste acesteia casele de la Constanta, bani, lucruri personale. Prin cele doua drame pe care le traieste, eroul romanului lui Camil Petrescu este intr-un continuu mars in constiinta. Consider ca lumea prezentata in prima parte a romanului este una asemanatoare celei de astazi: o lume in care sentimentele nu au nicio valoare , banii si situatia materiala fiind cele care guverneaza cursul vietii .Astfel , oamenii devin marionete ale unei societati meschine.

De asemenea , consider ca romanul lui C.Petrescu ofera viziunea acestuia asupra unei drame a omenirii silite sa infrunte un destin tragic si monstruos prin iminenta mortii.Experienta frontului il face pe Stefan Gheorghidiu sa constientizeze ca aceasta drama colectiva este mai importanta decat cea individuala si il salveaza ca om.