Sunteți pe pagina 1din 17

SENSUL SIMPTOMULUI NEVROTIC

Ideea centrala acesta reprezinta un fenomen cu sens, fenomen psihic ceea ce inseamna ca spre
deosebire de psihiatria contemporana lui Freud care gasea un substrat cerebral pentru orice
disfunctionalitate psihica, psihanaliza diminueaza pana la minimum rolul somaticului in cazul
simptomului nevrotic. La actul ratat factorii psiho-fiziologici erau considerati de Freud doar
conditiile favorizante, nici macar necesare si nicidecum cauze. In cazul visului Freud respinge
teoriile somatice care considerau visul un fenomen inutil, ba chiar morbid si constatam in cazul
simpotmului nevrotic ca Freud e consecvent considerand somaticul doar ca teren de manifestare
pentru anumite conflicte psihice. Conceptul de disponibilitate somatica: acest termen e elaborat
de Freud in legatura cu isteria si desemneaza urmatorul fenomen: conversia isterica se va
manifesta nu oriunde, ci va alege un anumit organ sau zona datorita unor predispozitii innascute
ale acestui organ sau datorita rolului pe care l-a avut in istoria individuala. Prin urmare,
somaticul nu e constitutiv conflictului patogen, ci doar teren de manifestare.
Ex: Dora isi localizeaza simptomele isterice (afonie, tuse) in zona orala gura, aparat fonator
pentru ca in copilarie a fost o adevarata sugatoare adica si-a exercitat prelungit zona orala.
Aceasta idee ca simptomul nevrotic e rezultatul unui conflict psihic inconstient are o semnificatie
mult mai mare pentru psihanaliza decat conceptiile similare despre actul ratat si vis. Pentru ca
psihanaliza fiind o psihoterapie conceptia despre etiologia simptomului nevrotic plaseaza
psihanaliza intr-o anumita pozitie in randul disciplinelor terapeutice. Aceasta conceptie plaseaza
psihanaliza in afara medicinei pentru ca tocmai simptomele nevrotice nu au cauze organice;
intrucat insa psihanaliza a fost descoperita de un medic si practicantii au fost doar medici acest
fapt a dus la plasarea gresita a psihanalizei in randurile disciplinelor medicale. In SUA, anii 20 a
avut loc un proces in care un psihanalist important Otto Rank a fost acuzat de practica medicala
ilegala. Insusi Freud se simte obligat sa-si exprime punctul de vedere in legatura cu psihanaliza
practicata de nemedici si o face intr-un studiu in care autorizeaza practicarea psihanalizei de
nemedici argumentand ca formarea medicala exclusiv biologica ii face pe medici mai curand
inapti.
Desi simptomul nevrotic apartine zonei patologicului, ca si visul si actul ratat simptomul nevrotic
are o structura bietajata, adica are un continut manifest si unul latent ceea ce face posibila
interpretarea, decriptarea simptomului dupa metoda interpretarii viselor. Un psihanalist important
Otto Fenichel Teoria psihanalitica a nevrozelor subliniaza ca simptomul poate fi interpretat
cu mijloacele interpretarii visului. Aceasta idee ca visul ofera cheia pentru interpretarea
simptomului o formulase si Freud cu referire la simptomele obsesionale. Ca si in cazul viselor,
sensul acestor simptome ne devine accesibil daca cautam verigile lipsa care s-au scufundat in
inconstient prin punerea in legatura a simptomului cu viata pacientului.
Ex: un simptom un impuls sinucigas. Continutul manifest: peste imperativul de a promova
examenul in prima sesiune poti sa treci, dar ce vei face de vei primi din interior ordinul de a-ti
taia gatul cu briciul el a observat imediat ca acest ordin intra deja in vigoare, s-a precipitat
catre dulap pentru a lua briciul apoi insa a gandit: nu, asta ar fi prea simplu, trebuie sa te duci sa
o omori pe batrana. Apoi din cauza spaimei a cazut pe podea. Omul cu sobolani. Continutul

latent: pacientul lui Freud se afla in plina sesiune de examene si simtea lipsa iubitei sale care
trebuia sa paraseasca Viena pentru a-si ingriji bunica bolnava. Fata de aceasta frustrare omul cu
sobolani reactioneaza printr-un acces de furie inconstienta, urmat imediat de pedeapsa pentru
gandurile sale distructive, respectiv de ideea sinuciderii. Deformarea care apare la nivelul
continutului manifest consta in: in primul rand e vorba despre inversarea dintre cauza si efect
(ideea pedepsei); in al doilea rand e constientizarea secundara a cauzei nemultumirii sale; in al
treilea rand e izolarea cauzei de efect.
Primul dintre fenomenele cu participarea inconstientului majora descifrat de Freud e simpotmul
nevrotic (Studii asupra isteriei 1895). Pe baza teoriei simptomului, Freud dezvolta o teorie a
visului 1900 constatand ca visul e un fenomen identic cu simptomul in esenta si datorita acestui
fapt poate fi interpretat asemeni simptomului. Intrucat in raport cu simptomul, visul e un
fenomen mai clar, abordabil, interpretarea visului s-a servit de o tehnica care putea fi elaborata
numai in legatura cu visul. Odata descris travaliul visului, Freud utilizeaza noile cunostinte
obtinute in legatura cu visul pentru a intelege mai bine simptomul. Freud simptomul nevrotic
afecteaza durabil functiile psihice vitale (testarea realitatii, adaptarea sociala) in timp ce actul
ratat afecteaza pasager functiile neesentiale. Simptomul nevrotic e asociat cu suferinta psihica, in
timp ce actul ratat nu se afla in aceasta situatie.
IN CE CONSTA SENSUL LATENT AL SIMPTOMULUI NEVROTIC
Din punctul de vedere al psihanalizei freudiene la nivelul cel mai general, sensul simptomului e
dat de un conflict inconstient intre anumite tendinte instinctuale si anumite cerinte culturale care
interzic aceste tendinte. La Freud sensul simptomului e dat de conflicte oedipiene, adica conflicte
psihice; complexul Oedip e complexul central al nevrozei. Agresivitatea element constitutiv al
conflictelor nevrotice. Nevoia de dependenta si nevoia de independenta. Factorii narcisici pot
intra in conflict cu ceilalti factori (sexualitatea, agresivitatea etc). Teoria nevrozei teorie a
conflictului. Complexul Oedip e o suma de reprezentari, sentimente si atitudini inconstiente care
se instaleaza intre 3-6 ani si care in esenta consta in sentimente de dragoste si dorinta de posesie
fata de parintele de sex opus si sentimente ostile fata de parintele de acelasi sex ce e considerat
rival. Aceasta e forma pozitiva a complexului Oedip descrisa de mitul antic. Forma negativa in
care afectiunea si dorinta se indreapta catre parintele de acelasi sex, iar ostilitatea fata de
parintele de sex opus. Orice persoana parcurge in copilarie aceasta etapa avand deci sentimente si
dorinte incestuoase (e universal). Interzicerea incestului a luat in plan filogenetic o perioada
extrem de lunga de timp si cum in istoria individuala aceasta trecere se face in timp scurt e firesc
ca foarte multe disfunctionalitati psihice sa fie legate de aceasta trecere de la natura la cultura.
COMPLEXUL OEDIP IN ISTERIE
In isterie sensul oedipian al conflictului inconstient e mai transparent decat in nevroza
obsesionala. Daca analizam criza isterica cu metoda interpretarii visului vom descoperi ca
elementele acestei crize sunt expresii deformate ale complexului Oedip si a derivatelor acestui

complex.
Otto Fenichel Cateodata criza isterica isi tradeaza caracterul sexual si se termina printr-un
veritabil orgasm. In alte cazuri criza nu are aceeasi semnificatie, dar poate pune in scena anumite
aspecte ale sarcinii sau nasterii. Exemplul clasic pentru aceasta e pseudo sarcina isterica.
Partea de natura din conflictul isteric o reprezinta fixatia fata de tendintele incestuoase, iar legea
culturala o reprezinta interzicerea acestor tendinte incestuoase. Datorita fortei fixatiilor pe care
istericul le are fata de tendintele incestuoase, ori de cate ori in viata adulta se va lovi de obstacole
in viata afectiva si sexuala se va intoarce la fixatiile infantile ceea ce va reactualiza conflictele
oedipiene ce se rezolva prin simptom reprezentand o formatiune de compromis care incearca sa
satisfaca atat tendinta instinctuala cat si legea culturala. Se considera ca in simptomul isteric
precumpaneste elementul de satisfacere, in timp ce in simptomul obsesional precumpaneste
elementul de restrictie. Nu intotdeauna legatura dintre simptomul isteric si complexul Oedip e
nemijlocita; e posibil ca intre simptomul adultului si fantasmele oedipiene se pot insera unul sau
mai multe elemente intermediare. Aceste elemente intermediare care pot ingreuna intelegerea,
pot fi de natura pregenitala.
Ex: o pacienta care ori de cate ori manca peste imediat apareau greturi si vomismente. Explicatia
ei: ar fi fost o reactie la cruzimea pe care o presupune actul de a manca animale si in special pesti
pentru ca acestia au suferit. Interpretarea psihanalitica: precizare in germana la intestinul
pestelui se mai spune si sede care inseamna si suflet pentru pacienta a manca peste care avea
suflet echivala cu a manca sufletul tatalui ei care era mort. Aceasta idee de a incorpora pe cale
orala sufletul tatalui e o deformare pregenitala a dorintei de a avea contact sexual cu tatal.
Regurgitarea are valoarea simbolica a interzicerii incestului.
SENSUL FOBIEI MICULUI HANS
Daca nevroza e expresia unui conflict intre anumite dimensiuni instinctuale si anumite cerinte
culturale, atunci acest conflict nu apare doar la varsta maturitatii care se manifesta inca din
copilarie. Pe legatura dintre nevroza adulta si cea infantila se bazeaza terapia psihanalitica in
sensul ca in cadrul psihanalizei nevroza adulta se transforma in nevroza de transfer, adica
infantila care de data asta il are ca punct de referinta pe psihanalist. Acest transfer permite
interventia colectiva psihanalistului.
In istoria psihanalizei, psihanalizarea copiilor intervine cam la 10 ani de la inceput si se produce
pentru prima data: primul pacient copil e tratat prin intermediul tatalui. Pe parcursul acestui
tratament indirect Freud intervine direct o singura data cand Hans e adus la Freud.
PSIHANALIZA COPILULUI
Ulterior psihanaliza copilului devine tot mai importanta, iar in Occidentul contemporan e la fel
de importanta ca psihanaliza adultului. Marile innoiri in psihanaliza vin dinspre psihanaliza
copilului - Melanie Klein care pe baza psihanalizei copilului revolutioneaza psihanaliza si
introduce teoria relatiei cu obiectele.

SENSUL SIMPTOMULUI NEVROTIC. SENSUL FOBIEI MICULUI HANS


Cazul micului Hans publicat in 1908 ramane ca un model de psihanaliza a unui copil cat si
model de analiza a sensului unui simptom nevrotic.
Baietelul de 5 ani este pe deplin sanatos din punct de vedere somatic. Fobia pe care o dezvolta
fiind un simptom cu determinare psihica. Aceasta precizare are un caracter polemic si anume
conceptia psihiatrica dominanta la acel moment determinismul somatic al oricarei disfunctii
psihice. Calificativul obisnuit era de degenerescenta organica. Aparitia fobiei este precedata de o
stare de teama, frica fara obiect. De ex: intr-o zi, aflat cu bona la plimbare in parc incepe sa
planga si cere sa fie dus acasa pentru a fi alintat de mama sa. Ajuns acasa nu vrea sa se separe de
mama, iar seara fobia prinde conturul ei. Continutul fobiei: Hans se teme sa nu fie muscat pe
strada de un cal. In momentul de accentuare a fobiei se teme ca acel cal ar putea intra in camera
sa si sa-l atace acolo. In momentul de maxima intensitate Hans refuza sa iasa pe strada, iar uneori
refuza sa iasa din casa. Alaturi de aceasta dimensiune principala a fobiei mai apar si elemente
adiacente, toate inrudite cu primul aspect: la gradina zoologica ii este frica de animalele mari, ii
mai este frica de carutele, camioanele incarcate cu multe pachete, ii este frica de posibila
prabusire a calului. Sensul simptomului fara o analiza de tip psihanalitic e pe deplin inaccesibil
constiintei pacientului cat si constiintei celor din jur, asta pentru ca Hans nu avusese niciodata
vreo experienta negativa cu vreunul din animalele sau obiectele care-i provocau frica. Sensul
simptomului care s-a revelat prin analiza trebuie cautat la nivelul inconstientului, mai precis in
constelatia oedipiana pe terenul careia se declanseaza fobia lui Hans. Freud il numeste pe Hans
un mic Oedip. Una dintre cele mai semnificative manifestari ale problematicii oedipiene la Hans
poate fi considerata fantasma cu girafe. Ea ilustreaza curentii / tendintele afective caracteristice
pentru triunghiul oedipian. Aceasta fantasma foarte transparenta are urmatorul continut manifest:
Noaptea erau in camera o girafa mare si una sifonata si cea mare a tipat pentru ca am luat-o pe
cea sifonata. Atunci ea a inceput sa tipe incontinuu si apoi eu m-am asezat pe girafa sifonata. In
aceasta fantasma se reflecta tandretea si dorinta pe care o nutreste Hans pentru mama care este
girafa sifonata cat si interventia interdictiva a tatalui girafa cea mare. Sens latent: ar putea fi
formulat ca referindu-se la ambivalenta afectiva fata de tata. Tatal lui Hans si tatal in general
pentru orice barbat nu este doar un obiect al iubirii, ci in faza oedipiana el se transforma intr-un
rival fata de care micul Hans si orice baiat resimte gelozie si ostilitate. Insa aceste sentimente
negative nu au un camp prea mare de manifestare fiind refulate de doi factori: in primul rand ele
sunt refulate de sentimentele pozitive fata de tata si in al doilea rand sunt refulate datorita
raportului de forte dintre tata si fiu, raport de forte defavorabile fiului. Alaturi de refulare pentru
a se constitui fobia mai sunt necesare doua momente: proiectia si deplasarea. Agresivitatea pe
care o resimte Hans fata de tatal sau si de care nu este constient pentru ca ea este refulata este
proiectata asupra tatalui sau si apoi deplasata asupra unui obiect de substitutie (calul). Prin
urmare frica de a nu fi muscat pe strada de un cal exprima de fapt frica de pedeapsa paterna
pentru activitatile sale autoerotice pe care ele le desfasoara animat de dorinta pentru mama sa.
Amenintarea efectiva cu castrarea respectiv ca o sa-si piarda membrul nu este formulata de

tata, ci de mama sa. Frica de animalele de la zoo este o alta forma pe care o imbraca frica de
castrare pentru ca discrepanta dintre penisul sau si cel al animalelor mari de la zoo il facea sa-i
fie teama sa nu fi fost castrat. Frica de posibila prabusire a calului exprima dorinta ca tatal sau sa
cada si sa moara.
NEVROZA CA NEGATIV AL PERVERSIUNII
Freud, in cazul Dora dupa ce descopera ca in spatele simptomului Dorei, tusea nervoasa, se
afla o fantasma inconstienta, Freud formuleaza aceasta idee care in esenta inseamna ca la
conflictul patogen participa mai putin sexualitatea adulta si mai mult cea infantila adica acea
sexualitate numita in mod curent perversa. Psihonevrozele sunt negativul perversiunii. Fortele
motrice pentru construirea simptomului isteric sunt furnizate nu numai de sexualitatea normala
refulata ci si de tendintele perverse inconstiente. Fantasma inconstienta care se afla in spatele
simptomului Dorei era o situatie de satisfactie sexuala, o situatie de felatio. Aceasta fantasma era
legata de o fixatie infantila la satisfactia orala. Astfel de fantasme putand provoca la adult
simptome nevrotice. Iata ca aceasta fantasma perversa despre sugerea penisului are cea mai
candida origine. Ea este refacerea unei impresii pe care o putem numi preistorica si anume
impresia sugarului afalat la sanul mamei.
COMPLEXUL OEDIP IN NEVROZA OBSESIONALA
In conceptia psihanalitica nevroza obsesionala are la baza tot continuturi inconstiente legate de
complexul Oedip (si prin nevroza obsesionala conflictul care sta la baza e conflictul oedipian).
Deosebirea fata de isterie consta in modul in care individul se apara de acest conflict oedipian.
Daca pentru isteric combaterea tendintelor incestuoase se realizeaza in copilarie prin refulare, in
cazul nevrozei obsesionale mecanismul de aparare este regresia la stadiul anterior de evolutie a
libidoului si anume la stadiul sadic-anal. De aici imaginea specifica si uneori stranie pe care o au
simptomele obsesionale. Uneori aceste simptome al nevrozei obsesionale exprima satisfacerea
tendintelor oedipiene intr-o maniera caracteristica fazei sadic-anale definita printre altele de o
agresivitate puternica si chiar de cruzime.
Otto Fenichel un pacient care era dominat de doua obsesii:
1. De cate ori vedea o femeie se simtea constrans interior sa gandeasca: as putea ucide aceasta
femeie;
2. Ori de cate ori vedea un cutit se simtea constrans interior sa gandeasca: as putea sa-mi tai
penisul.
Sensul inconstient al primei obsesii este: la un prim nivel de profunzime era vorba de dorinta de
a-si ucide mama, iar extinderea acestei dorinte la toate femeile era o deformare, o mascare prin
generalizare. La un al doilea nivel de profunzime trimite la dorinta incestuoasa fata de mama
exprimata in maniera sadic-anala adica in maniera cruzimii.
A doua obsesie corelata cu prima exprima pedeapsa pentru dorintele incestuoase.
Ca agresivitatea foarte intensa este o caracteristica a stadiului sadic-anal si a obsesionalilor in

genere fie ca au simptome fie ca au doar trasaturi de caracter, o demonstreaza un simptom


celebru marea temere obsesiva a omului cu sobolani unul dintre pacientii lui Freud. Apelul la
tratamentul psihanalitic i-a fost impus de caracterul aberant al simptomului. Aflandu-se
concentrat ca ofiter in rezerva, pacientul asculta intr-o calatorie cu trenul relatarea unui coleg
despre o cumplita pedeapsa orientala (care consta in: peste fesele condamnatului se pune un vas
cu sobolani care patrund sfredelind in anus). Imediat ce a auzit aceasta relatare pacientul s-a
gandit ca aceasta pedeapsa ar putea fi aplicata persoanelor celor mai apropiate tatalui si
prietenei sale. Tatal pacientului era mort de 9 ani. Agresivitatea fata de tata s-a manifestat in mai
multe randuri pe parcursul vietii pacientului. La 12 ani indragostindu-se de o tovarasa de joaca
care nu-i raspundea la sentimente i-a trecut prin minte ca daca lui i s-ar intampla o nenorocire
(moartea tatalui) poate ca prietena sa ar fi fost mai afectuoasa. Cu 6 luni inainte de moartea
tatalui i-a trecut prin minte: daca moare tata voi avea mijloacele sa ma casatoresc cu doamna X
ca imediat dupa aceea sa apara gandul punitiv: gandul ca tatal sau ar trebui sa-l dezmosteneasca.
Permanenta gandurilor ucigase la adresa tatalui indica faptul ca natura relatiei cu tatal a fost
decisiva pentru aparitia nevrozei sale. Conform ipotezei lui Freud confirmata de anumite relatari
ale mamei pacientului, in jurul varstei de 6 ani pacientul a fost sever pedepsit de tatal sau pentru
activitati masturbatorii. Pedeapsa aceasta a pus capat activitatilor autoerotice specifice
complexului Oedip, dar in acelasi timp a determinat regresia la stadiul sadic-anal, stadiul de
dezvoltare psihosexuala caracterizat de o puternica agresivitate. Ca aceasta agresivitate a omului
cu sobolani nu este produsul resentimentului fata de tata o dovedeste faptul ca aceeasi
agresivitate o dezvolta pacientul si fata de iubita sa fara ca in relatia lor sa existe vreun element
traumatic.
Ex: intr-o vacanta de vara care debuteaza cu o cearta obisnuita a celor doi, omul cu sobolani
produce mai multe simptome succesive alimentate toate din tendinte agresive de o mare
intensitate fata de iubita sa. Una dintre compulsiile pe care o resimte in timpul unei plimbari cu
vaporul: nu trebuie sa i se intample ceva, in plan comportamental manifestandu-se prin insistenta
ca iubita sa sa-si puna gluga. Ideea latenta care se afla in spatele acestui simptom avea sensul
contrar dorinta de a i se intampla ceva grav. O alta compulsie: constrangerea interioara de a
numara pana la 40 sau 50 in timpul furtunilor. Si ea avea in spate intentii distructive la adresa
prietenei sale. Freud comenteaza astfel: Stim ca tendintele ostile ale pacientului nostru sunt
extrem de violente asemanatoare unei furii fara sens si consideram ca in ciuda impacarii
ulterioare cu prietena sa aceasta furie a contribuit la formarea de simptome.
O alta caracteristica a stadiului sadic-anal este ambivalenta afectiva foarte pronuntata. Asta
inseamna ca subiectul nutreste fata de aceeasi persoana sentimente pozitive si negative de
intensitate egala. Aceasta ambivalenta afectiva se manifesta la omul cu sobolani printr-un
simptom bifazic. Aflandu-se pe strada in ziua plecarii din statiune a iubitei sale pacientul lui
Freud loveste in timpul mersului o piatra cu piciorul si imediat se simte constrans interior sa o
ridice si sa o inlature din drum justificandu-si actiunea prin ideea ca vrea sa impiedice
producerea unui accident, prietena sa urma sa treaca prin acel loc cu trasura. Dupa cateva minute
apare un al doilea simptom care a constat in a pune piatra de unde o luase tot ca urmare a unei
constrangeri interioare justificandu-si actiunea prin ideea ca primul gest a fost absurd. Acest

simptom in doi timpi exprima dualitatea atitudinilor afective a pacientului fata de prietena sa.
Dovada experimentala (Fenichel) ca nevroza obsesionala este legata de regresia la stadiul
sadic-anal. Caz al lui Freud descris in studiul Predispozitia la nevroza obsesionala in care una
si aceeasi pacienta inlocuieste o nevroza de angoasa de care suferea de mai multi ani cu o
nevroza obsesionala grava. Aceasta inlocuire a fost posibila pentru ca pacienta avea doua puncte
de fixatie: unul pe stadiul falic si altul in stadiul sadic-anal. Prima nevroza cea de angoasa a
aparut dupa multi ani de viata satisfacatoare ca o reactie la o frustrare majora si anume
imposibilitatea de a avea copii cu barbatul iubit sotul ei. Conflictul patogen a avut ca termeni
opusi pe de o parte tendintele erotice exprimate fantasmatic asociate dorintei de a avea copii si pe
de alta parte normele morale referitoare la fidelitate si familie. Nevroza obsesionala a aparut
dupa devalorizarea vietii genitale datorita impotentei sotului. Principalele simptome erau: o
penibila obsesie de a se spala si masuri preventive severe fata de grave prejudicii pe care ar fi
putut sa le aduca celor apropiati. Ambele simptome obsesionale exprimau formatiuni reactionale
fata de impulsuri erotice anale si fata de tendinte sadice.
12-11-2001
ALEGEREA NEVROZEI
Problema la care raspunde alegerea nevrozei e urmatoarea: daca atat isteria cat si nevroza
obsesionala au la baza conflicte oedipiene atunci intrebarea de ce unele persoane se orienteaza
spre isterie si altele spre nevroza obsesionala e pe deplin legitima. Aceasta intrebare e valabila si
pentru tipuri de personalitate respectiv pentru tipul de personalitate isterica si cel de personalitate
obsesionala. Detinem deja un raspuns: istericii folosesc ca mijloc de aparare fata de conflictele
oedipiene refularea in timp ce obsesionalii folosesc regresia. De ce unele persoane apeleaza la
refulare, iar altele la regresie? Ce provoaca apelul la regresie ca mijloc de aparare in fata
conflictelor oedipiene? Cel mai important factor e fixatia la stadiul sadic-anal. Cu cat fixatia de
acest tip e mai puternica cu atat regresia e mai probabila. Care sunt factorii ce favorizeaza fixatia
la stadiul sadic-anal?
Un prim factor e dupa Freud de natura constitutionala care insa nu e un factor fatal.
Constitutional inseamna un grad crescut de erogeneitate a zonei anale. Acest factor actioneaza
intotdeauna impreuna cu factorii culturali care tin de relatiile intrafamiliale si mai ales de modul
in care se face educatia sfincteriana. Dintre acesti factori educationali sau culturali doi sunt
predispozanti la fixatie: pe de-o parte de satisfacerile exagerate a tendintelor sadic-anale, dar si
de frustrarile exagerate. In general, se considera ca aceste doua atitudini excesive ale persoanelor
care ingrijesc copiii predispun la fixatii. Se considera ca alternanta unor satisfaceri exagerate si a
unor frustrari de acest tip favorizeaza fixatiile.
Un al doilea factor important alaturi de fixatie ce favorizeaza regresia e natura organizarii falice.
Cu cat aceasta organizare e mai slaba, mai putin consolidata, cu atat ea va fi mai usor abandonata
ceea ce favorizeaza regresia. Foarte important pentru subminarea pozitiei falice e de asemenea
un factor cultural si anume reprimarea violenta a activitatilor erotice care caracterizeaza stadiul
falic. Este ceea ce s-a intamplat cu omul cu sobolani care la varsta de 6 ani a primit o corectie

violenta de la tatal sau datorita activitatilor autoerotice legate de stadiul falic.


Al treilea factor este forta Eului. Eul care apeleaza la regresie ca sa se apere de conflictele
oedipiene e un Eu puternic pe de-o parte si slab pe de alta parte puternic in sensul ca se poate
impotrivi tendintelor instinctuale inca din aceasta faza, dar slab pentru ca metodele utilizate sunt
complet imature.
In legatura cu regresia observatie ce priveste si isteria - :
1. primul moment necesar pentru aparitia unei nevroze e o fixatie la un stadiu al dezvoltarii
psiho-sexuale infantile, fie ca e vorba despre o fixatie la stadiul genital, fie ca e vorba despre o
fixatie la stadiul sadic-anal;
2. al doilea moment este frustrarea in faza adulta care priveste satisfacerea afectiva si sexuala;
3. aceasta frustrare determina un al treilea moment care e regresia la punctul de fixatie din
perioada infantila;
4. al patrulea moment e reactivarea conflictelor legate de sexualitatea infantila, conflicte care se
rezolva prin simptome.
Alte particularitati ale nevrozei obsesionale se refera la mijloacele de aparare utilizate: spre
deosebire de isterie unde mijlocul de aparare principal e refularea, in nevroza obsesionala
combaterea tendintelor legate de faza sadic-anala folosite ca mijloace de aparare, formatiuni
reactionale: anularea, izolarea si suprainvestirea libidinala a lumii conceptelor. Folosirea izolarii
permite ca in cazul nevrozei obsesionale tendintele agresive, uneori distrugatoare sa patrunda in
constiinta, dar sa nu existe pericolul trecerii la actiune tocmai datorita izolarii care separa ideatia
de motricitate.
Alta particularitate pentru obsesionali existenta unui Supra Eu extrem de sever, sadic ceea ce se
datoreaza interventiei regresiei asa incat Supra Eul obsesionalilor e un Supra Eu arhaic, extrem
de crud.
Din punct de vedere al abordarii psihanalitice, nevroza optima e isteria. Nevroza obsesionala e
mult mai dificil de abordat.
NEVROZA SI CONDITIA UMANA
Una din afirmatiile lui Freud contestate energic de anumiti antropologi a fost afirmatia despre
universalitatea complexului Oedip. Dupa Freud a fi om, a trai in cultura inseamna sa treci prin
comlexul Oedip, sa invingi aceste tendinte naturale catre incest, depasirea lor lasand urme in
inconstient ceea ce in conditii determinate poate provoca nevroza. Daca intr-adevar complexul
Oedip e o faza prin care trec toti oamenii, atunci toti oamenii sunt nevrotici potentiali sau actuali.
Cum se deosebeste nevroticul potential de nevroticul in act?
Din punct de vedere psihanalitic diferenta e doar cantitativa, in sensul ca in timp ce la omul
sanatos fixatiile la stadiile dezvoltarii psiho-sexuale infantile sunt minime neoferind baza pentru
regresie si pentru simptome, la nevroticii in act ponderea fixatiilor infantile e majora asa incat
chiar frustrari minime pot produce regresia la aceste puncte de fixatie cu reactivarea conflictelor
infantile rezolvate prin simptome.
Pentru a folosi o metafora militara a lui Freud la omul sanatos trupele dezvoltarii psiho-sexuale

au lasat in urma putine trupe de ocupatie. Marea masa a armatei dezvoltarii psiho-sexuale a atins
pozitiile genitalitatii adulte facandu-l pe individ apt de alte alegeri de obiecte (parteneri) decat
parintii. Dimpotriva la nevroticul in act cea mai mare parte a acestor trupe ale dezvoltarii psihosexuale au ramas in urma in pozitia complexului Oedip astfel incat partea infima care a avansat
spre genitalitatea adulta in fata celei mai mici frustrari revine la pozitiile consolidate din spate.

IDEILE LUI FREUD DESPRE SEXUALITATE


1. Sexualitatea e activa inca de la nastere; ea nu e un produs al unei dezvoltari tarzii
care sunt formele de manifestare ale sexualitatii infantile?
Suptul hedonic sau nealimentar acest fel de supt nu urmareste hranirea, ci
obtinerea de placere ce consta in suptul ritmic al unei parti a mucoasei bucale sau a
epidermei. Suptul degetului e manifestarea clara a acestui tip de supt.
Masturbarea cunoaste 3 momente: faza sugarului; perioada falica (3-5 ani); faza
pubertara. Autoerotismul oricat de blamat (perioada victoriana) e un fenomen natural
si aceasta constatare a psihanalizei a dus la reconsiderarea atitudinii fata de
masturbare dela condamnare severa la acceptare. Alta forma: masturbarea anala
directa sau indirecta (prin intermediul materiilor fecale).
Tendintele sexuale partiale voyeurism, exhibitionism, cruzime. Ele au o
independenta de manifestare in raport cu zonele erogene; legatura dintre ele si zonele
erogene se stabileste mult mai tarziu.
2. Scopul sexualitatii infantile sexualitatea infantila spre deosebire de sexualitatea
adulta nu e orientata in nici un fel spre reproducere, ci scopul sexualitatii infantile e
obtinerea de placere pura si simpla. Aceasta placere definitorie pentru sexualitatea
infantila se obtine prin excitarea zonelor erogene care sunt foarte numeroase si din
exercitarea tendintelor partiale.
3. Sexualitatea infantila se sprijina pe alte functii fiziologice, adica pe functiile
alimentare si excretorii inainte de a se autonomiza; aceasta sprijinire se numeste in
psihanaliza anaclisis. In faza orala activarea zonei erogene bucale este determinata de
procesul de hranire. La fel in faza sadic-anala, cand activitatea sexuala anala e trezita
pe fondul unei pregatiri fiziologice prin activitatea excretorie. De asemenea in faza
falica activitatea sexuala a zonelor genitale, dar nu in scop reproductiv e pusa in
miscare in legatura cu activitatea excretorie a urinei. Tot pe fondul unei pregatiri
fiziologice zona genitala e excitata fie datorita unei igiene insuficiente, fie datorita
ingrijirilor de igiena , aceasta excitatie fiind apoi cautata independent.
4. Obiectul activitatilor sexuale conform constatarilor clinice si neclinice ale lui
Freud, obiectul nu e necesar o persoana de sex opus, ci sexualitatea umana accepta o

diversitate de obiecte prin care isi atinge scopul. Obiectul sexualitatii nu e necesar, ci e
contingent, adica satisfacerea sexuala poate fi obtinuta nu numai prin relatiile sexuale
cu o persoana de sex opus, ci si in mod autoerotic sau cu o persoana de acelasi sex.
Din punct de vedere al obiectului, sexualitatea umana e o sexualitate funcialmente
perversa pentru ca copilul e un pervers polimorf.
5. Sexualitatea infantila parcurge o succesiune de etape in conformitate cu o
programare biologica. Fazele acestui proces sunt: faza orala; sadic-anala; falica;
perioada de latenta; pubertatea. Aceasta conceptie largeste conceptia despre
sexualitate care din momentul aparitiei psihanalizei trebuie vazuta sub aceste doua
aspecte: sexualitatea infantila si cea adulta. Sexualitatea umana spre deosebire de alte
sexualitati are un dublu inceput: primul inceput e o data cu nasterea aceasta prima
perioada incheindu-se cu perioada de latenta (6 ani); la pubertate se instaleaza al
doilea inceput (cel al sexualitatii adulte). Acest dublu inceput care e un fenomen unic
in lumea vie explica pe de-o parte marile performante culturale ale omului, pe de alta
parte nevrotismul sau. In al treilea rand explica conceptia comuna despre sexualitate in sensul ca o data cu perioada de latenta toate activitatea sexuala desfasurata pana
atunci cade prada refularii, adica e uitata ceea ce inseamna ca pentru constiinta
adultului toata aceasta perioada nu mai exista si atunci e pe deplin natural ca profanul
sa-si imagineze ca singura forma de sexualitate care exista e sexualitatea adulta cea
accesibila constiintei.
Parcurgerea acestei faze e discreta trecerea de la una la alta inaparenta. Primele doua
faze faza orala si cea sadic-anala sunt numite in psihanaliza faze pregenitale
pentru ca in acest interval de timp zonele genitale sunt absente ca zone erogene
principale. Aceste faze pregenitale sunt caracterizate de o activitate sexuala
predominant autoerotica in care propriul corp e sursa de placere sexuala.
Faza orala aceasta prima faza in care zona erogena principala e zona bucala, iar
activitatea de nutritie care initiaza si activitatile sexuale organizeaza si experimenteaza
relatia cu celalalt, adica relatia cu mama se organizeaza in dihotomia a manca a
fi mancat. Ideile lui Freud au fost dezvoltate si la alti autori Karl Abraham
impartind aceasta faza in stadiul oral precoce in care activitatea exclusiva e suptul si
in stadiul sadic-oral cand pe langa supt se adauga si muscarea. O importanta
extraordinara acorda acestei faze Melanie Klein considerand ca acum au loc
experiente care marcheaza psihicul uman intr-un mod decisiv. Dupa Melanie Klein in
aceasta faza sadismul infantil atinge cotele maxime. Dorinta libidinala se asociaza in
aceasta faza, care se suprapune peste primul an de viata, cu dorinta de a devora, de a
vida pe celalalt mama de substante.

16-01-2002
Stadiul sadic-anal perioada care se desfasoara la 2-3 ani. Caracteristica principala: in
acest stadiu zona erogena este zona anala. Relatiile cu obiectul sunt marcate de
semnificatiile functiilor fiziologice care trec pe primul plan, retentie expulzie,
valoare simbolica a materiilor fecale. Semnificatiile simbolice asociate cu materiile
fecale:
Cadou pentru ca relatia cu persoanele ce ingrijesc copilul si lupta pentru putere,
autonomie pune in joc aceasta functie fiziologica, copilul utilizeaza produsele
corpului sau pentru a exprima impotrivirea fata de mijloacele educative sau raspunde
pozitiv la persoanele ce-l ingrijesc. Materiile fecale reprezinta primul cadou pe care-l
face sau refuza mediului sau.
Bani aceasta semnificatie e legata de prima semnificatie, adica asemeni banilor
materiile fecale sunt un mijloc de schimb cu mediul familiar.
Copil pentru ca in teoriile pe care copiii le elaboreaza despre sexualitate (teoriile
acestea despre sexualitate sunt un indiciu indirect pentru existenta sexualitatii
infantile) copiii fantasmeaza ca nasterea copiilor se produce prin anus, asemeni
materiilor fecale.
Ex: o analizanta relateaza urmatorul vis. Fond: pe de-o parte e vorba despre pierderea
unei sarcini in vara, fapt care a afectat-o puternic; pe de alta parte conflicte cu sotul
legate in parte de acest eveniment. Visul: cauta pisoiul pe care in realitate il adoptase
dupa avort, si nu-l gasea. Pe urma il gaseste, dar era foarte mic ca un embrion. A
inceput sa-l hraneasca fragmentand hrana ca pentru bebelusi. Unul din caini sapa
pamantul din jurul unei flori si apoi ea se duce in locul acela, isi face nevoile si apoi
acopera totul cu pamant. Prima asociatie: planta un copil. Dorinta de a avea copil
apare sub forma regasirii pisoiului, dar aceasta satisfactie nu e suficienta pentru ca
dorinta de a avea copil se realizeaza arhaic prin intermediul materiilor fecale.
Sadic = in aceasta perioada se dezvolta controlul asupra musculaturii si copilul
incearca aceasta asupra mediului de multe ori distructiv. Aici apare polaritatea
activitate-pasivitate.
Stadiul falic e cea mai studiata faza de catre psihanaliza clasica. Se dezvolta intre 36 ani. Prima caracteristica: pentru prima data in dezvoltarea psihosexuala a copilului
zonele genitale devin zone erogene principale, dar nu in legatura cu reproducerea, ci
in maniera specifica sexualitatii infantile, adica urmarind doar obtinerea de placere.
Copilul indiferent de sexul sau cunoaste un singur organ genital, cel masculin. Se
contureaza diferenta intre sexe care e perceputa de copil ca diferenta dintre a avea sau
a nu avea penis. Se manifesta conglomerate psihice decisive pentru structurarea

psihica a individului, dar si pentru sanatatea sa psihica gandita sub aspectul nevrozei
(complexul Oedip ansamblu de sentimente de dragoste si ostile pe care copilul
resimte fata de parinti; complexul castrarii). Homosexualitatea activa e un semn de
deficienta a dezvoltarii psihice.
Complexul Oedip importanta decisiva pentru structura personalitatii, datorita
faptului ca o data cu declinul complexului Oedip se produce o desprindere decisiva de
natura (tendintele incestuoase) ceea ce permite avansarea spre omul ca fiinta culturala;
asta pentru ca in urma complexului Oedip ramane ca precipitat o instanta psihica
importanta si anume Supra Eul ce reprezinta interiorizarea afectiva a doua
reglementari culturale esentiale: interzicerea incestului si a agresivitatii orientate spre
parinti. O data cu aparitia Supra Eului fiecare dintre noi a pierdut paradisul satisfacerii
neingradite. O data cu formarea Supra Eului dorinta umana e supusa legii culturale.
Paradisul pierdut e de fapt perioada anterioara, adica fazele pregenitale. De modul in
care e rezolvat complexul Oedip depinde sanatatea psihica a individului adult sub
raportul nevrozei. Nevroza isterica e produsul unei fixatii puternice in faza falica, iar
nevroza obsesionala se instaleaza la acele persoane la care complexul Oedip cunoaste
o rezolvare defectuoasa regresie la stadiul sadic-anal. Psihanaliza afirma
universalitatea complexului Oedip. Declinul complexului Oedip marcheaza intrarea in
faza de latenta. La pubertate complexul Oedip e reactivat.
Complexul castrarii un complex centrat in jurul fantasmei castrarii, iar aceasta
fantasma aduce pentru copil raspunsul la o problema ce-l preocupa intens (enigma
diferentei anatomice dintre sexe). S-a constatat ca si atunci cand persoanele ce
ingrijesc copilul nu formuleaza o amenintare explicita cu castrarea, complexul
castrarii totusi se dezvolta. Indiferent de evenimentele reale exista o suma de
antecedente care creaza terenul pentru aparitia acestor fantasme. In primul rand
experientele traumatizante anterioare in care intervine o pierdere, cum ar fi scaparea
sanului in timpul alaptarii, intarcarea si defecarea. Alt antecedent e nasterea. Dupa
Otto Rank sursa prima a fantasmei castrarii e nasterea (Traumatismul nasterii).
Foarte important: complexul castrarii are rol diferit la baiat si fata. La baiat aparitia
complexului castrarii pune capat brusc complexului Oedip. Baiatul renunta la
sentimentele sexuale legate de mama datorita temerii provocate de amenintarea cu
castrarea. La fata complexul castrarii deschide complexul Oedip care nu se incheie
niciodata cu adevarat. Termenul lui Jung de complex Electra nu e viabil pentru ca
acest termen presupune o simetrie perfecta intre dezvoltarea psihosexuala la baiat si
fata.
Teoria freudiana despre dezvoltarea psihologiei feminine in acest stadiu etape:

convingerea ca toata lumea e dotata cu penis;


constatarea ca fetita nu are penis, ca clitorisul e prea mic pentru a fi penis;
ostilitatea fetitei se indreapta spre mama care nici ea nu e dotata cu penis si e
considerata vinovata pentru faptul de a nu fi dotat-o pe fetita cu penis.
Acum sunt posibile trei cai:
in fata absentei penisului fetita reactioneaza printr-un refuz global al sexualitatii;
dorinta irepresibila de a fi dotata cu penis (invidia de penis); aceasta solutie
presupune negarea faptului castrarii si speranta ca intr-o zi va poseda mult ravnitul
organ. Fantasma de a fi barbat ramane dominanta psihica a acestei categorii. In
comportament se manifesta prin mai multe atitudini: in primul rand zona clitoridiana
ramane singura zona erogena; in al doilea rand frigiditatea; in al treilea rand
homosexualitatea manifesta.
dorinta de a avea substitute de penis; presupune pe de-o parte recunoasterea si
acceptarea absentei penisului si duce la trei modificari importante, indispensabile
pentru functionarea psihica si sexuala a femeii: in primul rand schimbarea obiectului
iubirii (fata renunta la mama, orientarea spre tata deschiderea complexului Oedip ce
nu are incheiere); in al doilea rand schimbarea zonei erogene, inlocuirea clitorisului cu
vaginul ca zona erogena principala (in timpul perioadei de latenta); in al treilea rand
inlocuirea penisului ca obiect al dorintei prin copil dorinta de a se bucura de penis in
timpul actului sexual conduce la dorinta de a fi mama.
Perioada de latenta se desfasoara intre 6-12, 14 ani si e caracterizata de: declinul
sexualitatii infantile se constata o diminuare a activitatilor sexuale, desexualizarea
relatiilor de obiect, adica prevalenta sentimentelor tandre in raport cu dorintele
sexuale; aparitia si consolidarea unor sentimente esentiale pentru om ca fiinta
culturala si morala cum ar fi pudoarea si dezgustul; acest declin e legat de incheierea
complexului Oedip, de intensificarea refularilor.
Pubertatea aduce transformarile definitorii ale sexualitatii umane:
din punct de vedere al obiectului, in timp ce sexualitatea infantila e predominant
autoerotica, sexualitatea adulta e cel putin predominant obiectala;
din punct de vedere al scopului, se trece de la excitarea zonelor erogene si
exercitarea tendintelor partiale la activitatea sexuala specific adulta, adica activitatea
genitala orientata spre reproducere. Activitatea specifica sexualitatii infantile e
subordonata activitatii genitale sub forma placerii preliminare.
13-02-2002
SURSELE TEORIEI FREUDIENE DESPRE SEXUALITATEA INFANTILA

Teoria lui Freud nu este speculatie teoretica, ci se bazeaza pe o suma de fapte. O parte
dintre ele sunt preexistente psihanalizei.
Abaterile de la obiectul sexual normal: inversiunea sexuala; pedofilie; zoofilie. Aceste
abateri se considera expresia unei degenerescente organice. Freud constata ca aceste
expresii patologice nu sunt rare. Ele sunt raspandite in cercuri largi ale populatiei. In
inconstientul fiecarei persoane nevrozate exista in stare de latenta astfel de tendinte.
Astfel de manifestari nu formeaza exceptia de la regula, ci sunt ca potentialitate insasi
regula. Pe baza studiului abaterii obiectului sexual, Freud sustine ca pentru instinctul
sexual nu obiectul este important, ci satisfacerea indiferent de obiect. Obiectul
sexualitatii este contigent.
Ex: cultura antichitatii chine si romane punea accent pe satisfacere si nu pe obiect.
Cultura moderna (datorita crestinismului) schimba accentul de pe satisfacere pe
obiect.
Studiul abaterilor sexualitatii de la scopul considerat normal. Perversiunile erau
considerate semne de degenerescenta organica. Combaterea caracter morbid (Freud:
orice activitate sexuala normala contine elemente perverse si acestea se manifesta in
mod natural la copil).
Perversiunea = situatia in care activitatea sexuala genitala caracteristica adultului este
inlocuita complet de una din activitatile partiale caracteristice copilariei. Aceste
activitati sunt inregistrate de psihanaliza in inconstientul nevroticilor.
Nevroza = negativul perversiunii (Freud). Existenta sexualitatii infantile este
documentata de psihanaliza prin practica. Sexualitatea infantila se bazeaza pe
colaborare: datele existente po + nevroza.
Psihanaliza ca studiu al omului este demers genetic (psihanaliza practica o arheologie
a persoanei adulte si urmareste dezvoltarea de la inceputuri pana la maturitate).
Psihanaliza este o antropologie genetica. Deosebirea fata de psihologia genetica
consta in faptul ca in timp ce psihologia lui Piaget se ocupa cu studiul structurii
intelectuale, psihanaliza se ocupa de dimensiunea afectiva in spatele careia se afla
viata instinctuala. Psihanaliza studiaza modul in care sunt sociolizate instinctele si
devine posibila edificarea unei personalitati culturale pe baza unei instinctualitati
animate.
Freud s-a ocupat de antogeneza si mai putin de filogeneza. Desi la Freud exista idei
care au fost preluate de Jung nu se acorda o importanta deosebita. Freud si-a bazat
constructia pe ideea opozitiei dintre natura si cultura. Intre natura din om si cultura nu
exista nici un fel de continuitate, iar dimensiunea culturala a personalitatii se
constituie prin infrangerea dimensiunii naturale.

Jung considera ca exista continuitate natura si cultura. Arhetipurile sunt factori


naturali care sunt generatori de cultura. Etologia (biologia comportamentului) a
demonstrat ca exista in zestrea genetica instincte sociale.
Sublimare = psihanaliza se ocupa de socializarea instinctelor (cum se face trecerea de
la natura la cultura). Trecerea se face prin reprimarea naturii, adica majoritatea
mijloacelor de aparare ale Eu-lui care reprima anumite dimensiuni ale naturaletii
(refularea) sunt potential patogene. Exista un mijloc de aparare care nu este patogen:
sublimarea. Sublimarea permite o prelucrare a ceea ce este instinctual in om si o
utilizare constructiva a acestei instinctualitati in planul culturii. Sublimarea = mijloc
de aparare al Eului prin intermediul caruia energia instinctului sexual poate fi utilizata
pentru alte scopuri intelectuale, stiintifice, artistice. Aceasta capacitate de sublimare
este specifica doar instinctului sexual uman, spre deosebire de instinctul alimentar
care nu accepta amanari indelungate ale satisfacerii si mai ales nu accepta obiect de
substitutie. Sexualitatea accepta atat amanarea indefinita satisfacerii cat si obiecte
substitutive. Aceasta capacitate face posibila sublimarea. Sublimarea vizeaza in
primul rand energia acelor tendinte ale sexualitatii care nu sunt acceptate cultural.
Desi in cadrul sublimarii energia sexuala primeste alt scop, totusi acest fapt nu
echivaleaza cu o diminuare a fortei acestei energii. Freud nu a vorbit despre
sublimarea agresivitatii.
SEXUALITATEA INFANTILA SI ACTIVITATEA INTELECTUALA
Doua semnificatii:
teoriile pe care copilul le dezvolta despre sexualitatea infantila sunt o dovada
indirecta despre existenta sexualitatii infantile;
aceasta activitate intelectuala a copilului legata de problemele sexuale ilustreaza
importanta pe care o are sexualitatea pentru dezvoltarea capacitatii intelectuale.
Freud nu deduce activitatea intelectuala din instinctul sexual. El recunoaste ca
activitatea intelectuala are in spate instinctul de dominatie asupra lumii dar admite ca
anumite componente ale instinctului sexual alimenteaza si ele activitatea intelectuala.
Principala componenta sexuala care impulsioneaza activitatea cognitiva este
componenta voyeurista. Freud demonstreaza ca in prima copilarie preocuparile legate
de sexualitate dau un impuls puternic dezvoltarii activitatii intelectuale ceea ce
inseamna ca o blocare a curiozitatii sexuale din copilarie poate avea ca efect o blocare
a activitatii intelectuale in genere.
Copilul pana la 6 ani se preocupa de deosebirea anatomica dintre sexe si intrebarea

de unde vin copiii?. Aparitia unui nou copil aduce cu sine o amenintare a locului
primului nascut in afectiunea parintilor. Aceste preocupari dau nastere unei activitati
de cercetare care are ca rezultat elaborarea unor adevarate teorii despre sexualitate:
1. O teorie referitoare la diferenta anatomica dintre sexe sustine ca toti oamenii au
penis. Ex: Sfinxul este un personaj feminin cu atribute falice.
2. Alta teorie: cloacala = neaga deosebirea dintre anus si vagin. Consecinta: ideea ca
copiii sunt nascuti prin anus; baietii pot avea copii. Aceasta teorie sustine ca ea se
produce alimentar prin ingerarea unui anumit aliment. Aceasta credinta se reflecta in
basme. Aceasta teorie se bazeaza pe anumite observatii dar si pe nivelul sau mental
referitor la sexualitate. Copilul creste in burta mamei. Necunoasterea vaginului,
necunoasterea actului sexual ca act de procreare.
3. Conceptia sadica asupra actului sexual se bazeaza pe surprinderea actului sexual
al parintilor sau adultilor, perceput ca act de violentare. Se mai bazeaza pe elemente
sadice ale sexualitatii infantile care sunt proiectate si care fac din actul respectiv un
act de agresiune distructiva.
4. Conceptia se realizeaza prin sarut.
CULTURA SI REPRESIUNE SEXUALA
Freud este unul dintre cei mai importanti critici ai culturii. Intre Freud si Nietzsche
exista asemanari si deosebiri. Asemanarea: amandoi pun in discutie cultura datorita
efectelor nefavorabile pe care le are in plan biologic sau psihologic. Nietzsche: lumea
moderna datorita culturii este o lume care si-a pierdut vitalitatea. Freud: sublinia
represiunile negative asupra sanatatii psihice. Deosebiri: consta in solutia pe care o
vede fiecare. Nietzsche: solutia este un alt om, supraomul care trebuie sa recupereze
vitalitatea pierduta prin cultura in timp ce Freud propune decat acceptarea pretului pe
care cultura il impune omului. Freud esueaza in conformism considerand ca progresul
cultural este asociat inevitabil cu represiunea instinctelor. Pierderile sunt pretul ce
trebuie platit pentru existenta intr-o cultura avansata.
Discomfort si cultura 1930 Freud examineaza cultura umana din perspectiva
fericirii. Examenul culturii din perspectiva fericirii conduce la concluzia ca desi
cultura e creata de om cu scopul de a-si crea fericirea, totusi rezultatele acestuia nu
sunt cele scontate. Existenta omului in cultura presupune discomfort, tulburari,
neliniste, revolta, toate surse de nefericire. Cea mai importanta disfunctie: nevroza.
Nevroza = boala de integrare sociala; socializarea instinctelor esueaza, expresia
esecului = nevroza.

Transformarea omului din fiinta naturala in fiinta culturala este un proces care
presupune trecerea de la principiul placerii care guverneaza viata fiintelor naturale la
principiul realitatii care guverneaza viata omului cultural. Cand represiunea aplicata
de cultura instinctelor este foarte mare atunci nevroza capata caracter de masa.
Nevroticul este persoana care ramane suspendata intre natura si cultura, care nu poate
renunta nici la principiul placerii, dar care nu poate accepta nici principiul realitatii.
Atunci cand nevroza este absenta cultura poate induce alte forme de disfunctii pentru
ca adaptabilitatea omului la cultura nu este nelimitata. Cand nu produce nevroza,
cultura produce nefericirea forma pasiva de reactie la reprimarea naturii din om sau
poate produce revolta.