Moara cu noroc de Ioan Slavici

Nuvela/ Proza psihologica

Considerat precursorul lui Rebrenu, Ioan Slavici a fost un romancier, dar si un nuvelist remarcabil. Prin Moara cu noroc , el devine intemeietorul nuvelei psihologice in literatura romana. Moara cu noroceste o nuvela psihologica prin tema , conflictul interior care evidentiaza trairile sufletesti profunde ale personajelor, prin analiza psihologica si prin monologul interior. Caracterul realist al operei este sustinut de zugravirea verosimila a realitatii si prin faptul ca personajele sunt rezultatul mediului in care traiesc. Tema nuvelei surprinde formarea burgheziei rurale din Ardeal, la sfarsitul secolului al XIX- lea , evidentiind consecintele nefaste ale banului asupra omului. Ideea nuvelei se poate concentra in expresia Banul este ochiul dracului. Perspectiva narativa este obiectiva si apartine unui narator omniscient, omniprezent si neimplicat. Ca tehnica narativa este folosita inlantuirea cronologica a episoadelor, naratiunea fiind realizata la peroana a III-a. Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an si este fixata intre doua repere temporale: de la Sfantul Gheorghe pana la Pasti, fiind plasata in vestul Ardealului, intre Arad si Ineu. Moara cu noroc este o opera de mare intindere care include 17 capitole. Incipitul si finalul confera simetrie structurii compozitionale: nuvela incepe si se termina cu spusele batranei, mama Anei, care este purtatoarea de cuvant a autorului. Incipitul fixeaza o constatare: Omul sa fie multumit cu saracia sa pentru ca nu bogatia, ci linistea familiei il face fericit. Soacra lui Ghita o rosteste ca a raspuns la dorinta acestuia de a arenda Moara cu noroc. Nuvela se incheie in acelasi stil moralizator. Dupa moartea celor doi soti, oameni lui Lica dau foc hanului. Singuri care raman in viata sunt copiii si batrana , care in replica finala pune cele intamplate pe seama destinului. Conflictul nuvelei este predominant interior si se remarca prin complexitate. Subiectul include un singur fir narativ.

Nemultumit de conditia sa materiala, cizmarul Ghita se muta cu familia la Moara cu noroc. Afacerile ii merg bine si familia traieste in armonie pana cand la han isi face aparitia Lica Samadaul. Acesta ii da de inteles ca el este stapanul locurilor si ca nu va putea ramane la han decat daca devine omul lui. La inceput, Ghita incearca sa opuna rezistenta , dar mirajul banilor este mult mai puternic. Tentat , el intra in afacerile necurate ale lui Lica si se indeparteaza de familie. In jurul hanului se petrec lucruri ciudate si Lica este arestat. La proces, Ghita jura stramb si astfel, Lica este eliberat. Ana isi da seama ca sotul ei a mintit si incepe sa-l dispretuiasca. Hangiul ii intinde o cursa lui Lica ,si o arunca pe Ana in bratele Samadaului. Din gelozie, Ghita o ucide pe Ana si la randul lui este impuscat de Raut la ordinul lui Lica. Oamenii acestuia dau foc hanului. Jandarmii ii aresteaza, iar Pintea pleaca ii urmarirea lui Lica. Dandu-si seama ca va fi prins, acesta se loveste cu capul de un stejar si moare. Fiind o nuvela, accentul cade pe construirea personajelor. La inceput , Ghita si Lica evolueaza in contrast, pentru ca apoi sa devina personaje complementare . Ghita este personajul principal si protagonist al nuvelei. Tipologic el reprezinata burghezia in formare care accepta compromisuri , pentru a se imbogati. El are un destin tragic, pentru ca asupra lui actioneaza setea de inavutire trezita mereu de Lica Samadaul, personaj care intruchipeaza raul. Personajul este caracterizat direct, atat de catre narator : inalt si spatos, era un barbat intreprinzator care nu accepta impacarea cu destinul, cat si de catre alte personaje ale nuvelei. De exeplu , Ana spune despre sotul ei ca nu e decat o muiere imbracat in haine barbatesti. Predominanta insa este caracterizarea indirecta . Dupa ce se muta la han, Ghita devine un negustor priceput si oameni il aprecieaza pentru ca este cinstit si ospitalier. Odata cu intrarea lui Lica in viata lui, profilul sau moral se degradeaza treptat si incepe conflictul interior. Daca la inceput el isi iubea sotia si copiii, acum Ghita regreta ca are familie. Pe masura ce banii se inmultesc, este tot mai dornic de imbogatire. Prabusirea morala a hangiului si ruptura de Ana se realizeaza in momentul in care jura stramb pe biblie la tribunal. Ghita devine las, fricos si ajunge pe ultima treapta a degradarii morale in momentul in care o arunca pe Ana in bratele Samadaului. Gelozia il transformase Ghita in ucigas. El o omoara pe Ana si la randul lui este omorat de Raut din ordinul lui Lica. Consider ca personajele nuvelei sunt expresia viziunii autorului despre o lume dominata de setea de inavutire, care treptat isi pierde valorile etice. Atitudinea moralizatoare a lui Slavici este evidentiata nu numai de vorbele batranei, expresie a intelepciunii populare si a experientei de viata, dar si de finalul nuvelei: Ghita, Lica si Ana platescu cu viata incalcarea legii nescrise a omeniei