Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
-nuvela psihologica-
Nuvela este o specie a genului epic in proza, cu un singur fir narativ,urmarind un conflict
unic,concentrat,personajele nu sunt numeroase,fiind caracterizate succint,in functie de
contributia lor la desfasurarea actiunii.
Incipitul este dat de vorbele batranei,iar finalul se leaga de incipit,fiind dat tot de vorbele
batranei.
In orice opera literara secventele narative alcatuiesc firul narativ,fiind legate prin inlantuire.
Tehnica punctului de vedere este data de vorbele batranei in incipit,ipostaza a naratorului este
batrana.
Nuvela prezinta conflictul interior trait de Ghita care este sfasiat de dorinte:dorinta de a ramane
om cinstit si pe de alta parte de dorinta de a se imbogati alaturi de Lica.
Ghita se dovedeste la inceput harnic si priceput,dar aparitia lui Lica Samadaul la “Moara cu
noroc”,un personaj ciudat,carismatic,seful porcarilor si al turmelor de porci din
imprejurimi,tulbura echilibrul familiei lui Ghita.
Cu toate ca isi da seama ca Lica reprezinta un pericol pentru el si familia lui,Ghita nu se poate
sustrage influentei malefice pe care acesta o exercita asupra lui.
Mai intai Ghita isi ia toate masurile de aparare impotriva lui Lica,merge la Arad sa-si cumpere
doua pistoale,isi ia doi caini pe care ii asmute impotriva turmelor de porci si angajeaza o
sluga,pe Marti.
Inca din momentul aparitiei lui Lica,incepe procesul intermediar de instrainare a lui Ghita fata de
familie.
La un moment dat,Ghita ajunge sa regrete ca are familie si copii,pentru ca nu-si poate asuma
total riscul imbogatirii alaturi de Lica.Prin intermediul monologului interior sunt redate
framantarile lui Ghita:“Ei!Ce sa-mi fac?...Asa m-a lasat Dumnezeu..”
Datorita generozitatii Samadaului,starea materiala a lui Ghita se imbunatateste,dar acesta
incepe sa-si piarda increderea in sine.
Retinut de politie,lui Ghita i se da drumul acasa numai pe “chezasie”.Axa vietii lui morale se
frange si,intr-o seara de patetism sfasietor,ii cere iertare Anei.
Prin faptul ca jura stramb la proces,acoperindu-i nelegiuirile lui Lica,Ghita devine complice la
crima.Hotaraste totusi sa-l dea in vileag pe Lica cu ajutorul lui Pintea.
Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii morale in momentul in care orbit de furie si dispus
sa faca orice sa se razbune pe Lica isi arunca sotia in bratele acestuia.
La randul lui,Ghita este ucis de Raut,din ordinul lui Lica,iar Lica,pentru a nu cadea viu in mainile
lui Pintea,se sinucide izbandu-se cu capul de un copac.
Nuvela se incheie in mod simetric cu inceputul prin vorbele batranei care pune intamplarile pe
seama destinului necrutator.
Ghita este cel mai complex personaj din opera lui Slavici.El se dezumanizeaza datorita setei de
avere.
Lica ramane egal in sine,un om rau si primejdios,in schimb,Ana sufera transformari interioare
analize a psihologiei feminine.
-romanul traditionalist-
Romanul este opera epica,in proza,de mare intindere,cu o actiune complexa ce se desfasoara
in mai multe episoade si planuri narative,cu conflict puternic si numeroase personaje,oferind o
imagine complexa asura vietii.
Opera literara “Baltagul” a fost publicata in anul 1930.Este o creatie epica,in proza,in care
autorul isi exprima in mod indirect ideile,gandurile si sentimentele,prin intermediul actiunii si cu
ajutorul personajelor.
Actiunea este complexa si cuprinde saisprezece capitole in care sunt narate actiunile Vitoriei
Lipan de cautare si descoperire a adevarului despre sotul ei,plecat mai mult timp de acasa.
Opera incepe cu povestea pe care o spunea Nechifor Lipan cu diferite ocazii in care explica
faptul ca moldovenii au intarziat cand Dumnezeu “a pus randuiala fiecarui neam”,de aceea nu
le-a mai putut da acestora in plus decat o inima usoara,sa le para toate bune,sa le placa
muzica si bautura,cat si sa aiba “muieri frumoase si iubitoare”.Vitoria isi amintea de perioada
pe care a trait-o alaturi de Nechifor si cat de fericita a fost cu acesta.
Sotul ei era plecat cu oile la munte si intarziase mai mult decat ii era obiceiul de aceea Vitoria
incepuse sa se nelinisteasca.
Ei i-au aparut mai multe semne care au convins-o ca sotul ei murise.A visat ca sotul ei trecea o
apa neagra si era cu spatele spre dansa.A mers la preotul din sat pentru niste slujbe de
intoarcere,apoi la baba Maranda care nu i-a dat raspunsurile asteptate.Abia la Piatra,cand s-a
rugat la icoana Sfantei Ana,a capatat convingerea ca sufletul lui Nechifor nu mai era pe lumea
aceasta.
A hotarat sa plece impreuna cu fiul ei,Gheorghita,in cautarea sotului disparut si a refacut traseul
de acesta,care parea un adevarat labirint cu intoarcere in acelasi loc pentru a pleca in alta
directie.
Ca un adevarat detectiv,Vitoria a strans informatii din stanga si din dreapta,punand cap la cap
datele obtinute,si-a dat seama ca urma lui Nechifor se pierdea intre Sabasa si Suha.Anuntase
autoritalile,insa nu avea incredere in acestea,de aceea a actionat pe cont propriu.
Cu ajutorul cainelui Lupu,pe care l-a gasit aciuat pe langa o gospodarie din Sabasa,a
descoperit cadavrul sotului sau intr-o rapa,a anuntat autoritatile si apoi a organizat
inmormantarea crestina a acestuia.La praznic,scena prin care i-a determinat pe cei doi
criminali,Ilie Cutu si Calistrat Bogza,sa-si recunoasca fapta este memorabila,mai ales ca la ea
nu au existat martori.
Calistrat Bogza este uimit de modul in care Vitoria a refacut scenariul crimei,mai ales pentru
fatul ca nu a omis nici un amanunt.A fost indeplinita astfel legea nescrisa a baltagului(ciobanii
nu aveau voie sa folosesca baltagul in scopul jafului,ci doar pentru a se apara de jivinele care le
ieseau in cale).
Titlul este sugestiv,intrucat reprezinta unealta cu care s-a infaptuit omorul dar si cea care
restabileste dreptatea.
Prin caracteristicile infatisate mai sus opera literara “Baltagul” de Mihail Sadoveanu are toate
notele definitorii ale romanului.
Morometii
de Marin Preda
Romanul “Morometii” de Marin Preda este alcatuit din doua volume,aparute la distanta de 12
ani,unul de altul:volumul I in 1955,iar al doilea in 1967.
Prin cele doua volume romanul ramane unitar desi trateaza imaginea satului romanesc inainte
de izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial(volumul I)si dupa acest eveniment(volumul
II),cand o alta societate se instaureaza.
Inca din titlu,forma de plural a numelui Moromete articulat reiese tema familiei,deruralizarea
satului.
O a doua tema este criza comunicarii intre Ilie Moromete si familia sa.
Timpul prezent in dualitate rabdator/nerabdator este o alta tema a romanului,dublata de tema
sociala care surprinde statutul material al oamenilor bogati,saraci,dar si statutul
inteligentei,ironici si naivi.
Titlul reda forma de plural articulate ce ocupa locul central al desfasurarii actiunii romanului.
Articolul precizeaza delimitativ ca este vorba numai de membrii acestei familii,insa pe parcursul
romanului se observa si precizarea destinului altor familii(Balosul,Tugurlan,Vasile Botoghina).
Tot aici sunt prezentati si membrii familiei Moromete in afara mezinului Niculae.
Finalul surprinde in mod simetric acelasi timp ce precede izbucnirea celui de-al doilea razboi
mondial insa perceperea lui este diferita,datorita problemelor,conflictelor din familia
Morometilor,timpul este perceput astfel,el “nu mai avea rabdare”.
Debutul romanului prezinta intoarcerea de la camp a lui Ilie Moromete impreuna cu cei trei fiii
mai mare,naratorul avand si el nesfarsita rabdare,staruind asupra fiecarui amanunt,replica sau
gest,construind o scena monumentala.
Familia Morometilor este numeroasa,alcatuita din copii proveniti si din alte casatorii.este o
“familie hibrida”.
Ilie Moromete,tatal cu zece ani mai mare decat sotia lui,Catrina,venise in acesta casatorie cu
trei baieti Paraschiv,Nila si Achim,carora li se adaugasera doua fete,Tita si Ilinca si inca un baiat
Niculae mezinul de doisprezece ani.
Morometii se afla la cina,stransi in jurul unei mese mici,joase si rotunde, “pe niste scaunele cat
palma”,asezati unul langa altul.
Cei trei frati vitregi stateau spre partea dinafara a tindei,prevestind parca fuga la Bucuresti,in
partea dinspre vatra,aproape de oalele cu mancare statea intotdeauna Catrina,avand langa ea
pe Niculae,pe Ilinca sip e Tita.Autoritatea capului familiei este sugerata inca de acum,deoarece
“Moromete statea parca deasupra tuturor”,veghindu-si familia.
Inca din acest episod atmosfera este tensionata izbucnindu-se conflicte intre membrii familiei.
Ca sa mai acopere din datorii Moromete se hotaraste sa-i vanda lui Tudor Balosul salcamul din
curte.
Taierea salcamului este un alt episod memorabil al romanului,atat prin maiestria construirii ei
din detalii ce se aduna progresiv,prin cuvintele expresive,acesta fiind primul semn al declinului
familiei Moromete,dar si al satului traditional,ramas parca fara aparare.
Inima adevarata a satului era Poiana lui Iocan,locul unde se adunau gospodarii,intre care
Moromete,Cocosila si Dumitru a lui Nae,citesc ziarul si comenteaza politica ironic si cu umor.
Chemat sa vina acasa de la fierarie,Moromete vede pe prispa casei doi oameni care-l asteptau.
Unul dintre ei era Jupuitu si celalalt agent de urmarire,care venise dupa “fonciirea pamantului”.
Secerisul are regului precise impuse de traditia strabuna,cel mai vrednic dintre copii este cel
care,simbolic,porneste recoltarea granelor,tatal taie snopii si ii leaga,iar femeile se ocupa de
mancare pentru seceratori.
Monografia satului este completa,in afara celor relevate,prin ilustrarea catorva obiceiuri si datini
populare,jocul baietilor cu bobicul,chemarea fetelor la poarta prin fluieratul flacailor,jocul
calusarilor in curtea lui Balosu realizeaza o imagine sugestiva a spiritualitatii taranesti.
Conflictul dintre Tudor Balosul si fiica lui Polina pentru ca vrea sa se marite cu un baiat
sarac,Birica.
Vasile Botoghina se cearta cu sotia lui Anghelina deoarece el voia sa vanda pamant ca apoi sa
mearga la sanatoriu sa se trateze de boala la plamani.
Drama familiei Tugurlan este ca facuse sapte copii in 13 ani si in fiecare an ii murise cate un
copil.
In cadrul planului familiei Morometilor aceste scene sunt legate prin inlantuire,alterneaza cu
scene care privesc evolutia altor familii.
Volumul incepe cu intrebarea “In bine sau in rau se schimbase Moromete?”,apoi sunt redate
relatiile deosebite stabilite intre Moromete si alte personaje.
Moromete se apucase de negot,castiga bani buni si iar se gandeste sa nu-l lase pe Niculae la
scoala.
El primeste o scrisoare de la baietii din Bucuresti prin care afla ca Paraschiv era sudor la
tramvaie,Nila era portar la un bloc,iar Achim era singurel care reusise in comert si avea un
magazin de consum alimentar.
Ironia este o modalitate prin care se redau idei grave ale existentei umane prin intermediul
personajului ilie Moromete.
Ion
de Liviu Rebreanu
-roman obiectiv-
Romanul este opera epica in proza,de mare intindere,cu o actiune complexa ce se desfasoara
in mai multe episoade si planuri narative,cu conflict puternic si numeroase personaje,oferind o
imagine complexa asupra vietii.
“Ion” are un autor cunoscut Liviu Rebreanu,perspectiva narativa fiind aceea de narator
omniscient.
Personajele romanului obiectiv sunt: Ion, Ana, Florica, George, Laura, invatatorul Herdelea si
Pintea.
Trecerea de la un plan narativ la altul se realizeaza prin alternanta iar succesiunea secventelor
narative este redata prin inlantuire.
Actiunea romanului incepe cu fixarea timpului si a spatiului in care vor avea loc evenimentele
intr-o zi de duminica,in satul Pripas,cand toti locuitorii se afla adunati la hora traditionala,in
curtea Todosiei,vaduva lui Maxim Oprea.
Romanul este alcatuit din doua parti opuse si complementare,coordonate evolutiei interioare ale
personajului principal.
Actiunea romanului incepe intr-o zi de duminica in care locuitorii satului Pripas se afla la hora in
curtea Todosiei.
In satul traditional,lipsa pamantului este echivalenta cu lipsa demnitatii umane fapt redat de
atitudinea lui Alexandru Glanetasu,tatal lui Ion.
Hotararea lui Ion de a o lua pe Ana cea bogata la joc,desi o place pe Florica cea
saraca,marcheaza inceputul conflictului.
Venirea lui Vasile Baciu,tatal Anei,de la carciuma la hora si confruntarea verbala cu Ion pe care-
l numeste hot si talhar pentru ca vroia sa-i ia fata,aceasta fiind promisa lui George Bulbuc.
Rusinea pe care i-o face Vasile Baciu in fata satului,va starni dorinta de razbunare a lui Ion si o
lasa pe Ana insarcinata,determinandu-l pe tatal ei sa accepte nunta.
Conflictul exterior,social intre Ion si Vasile Baciu este dublat de conflictul interior intre glasul
pamantului si glasul iubirii.
Dupa nunta,Ion se simte inselat de Vasile si incep bataile,drumurile Anei de la Ion la Vasile.
Sinuciderea Anei nu-i trezeste lui Ion regrete pentru ca in Ana si fiul lor Petrisor nu avea decat
garantia proprietatii asupra pamanturilor.
Nici moartea copilului nu-l opreste din drumurile dupa Florica,aceasta fiind maritata cu George.
George este arestat,Florica ramane singura iar averea lui Ion revine bisericii.
Ion este personajul principal,un personaj monumental.
Ana si Florica reprezinta cele doua obsesii ale lui Ion,averea si iubirea.
Naratiunea obiectiva isi realizeaza functia de reprezentare a realitatii prin stilul cenusiu.
“Ion” de Liviu Rebreanu este un roman de tip obiectiv prin specificul relatiei narator-
personaj,prin utilizarea naratiunii la persoana a III-a.
-romanul subiectiv-
-roman al experientei-
-roman psihologic-
Romanul este opera epica,in proza,de mare intindere,cu o actiune complexa ce se desfasoara
in mai multe episoade,planuri narative,cu conflict puternic si numeroase personaje,oferind o
imagine complexa asupra vietii.
Opera literara “Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi” de Camil Petrescu este un
roman de tip subiectiv.
Punctual de vedere unic si subiectiv al pesonajului-narator care mediaza intre cititor si celelalte
personaje,face ca cititorul sa cunoasca despre ele tot atata cat stie si personajul principal.
Textul este structurat in doua parti,precizate in titlu,care indica si cele doua teme ale
romanului:dragostea si razboiul.
Prima parte reprezinta rememorarea iubirii dintre Stefan Gheorghidiu si Ela,iar partea a doua
,construita sub forma jurnalului de campanile a lui Gheorghidiu urmareste experienta dupa front
in timpul primului razboi mondial.
Iubirea barbatului se naste din duiosie dar naratorul marturiseste ca mai ales din orgoliu.
Echilibrul tinerei familii este tulburat de o mostenire pe care Gheorghidiu o primeste la moarte
unchiului sau avar,Tache.
Ela se implica in discutiile despre bani,lucru care lui Ghiorghidiu ii displace profund.
Cuplul a evoluta spre o criza matrimoniala,al carei moment culminant,are loc excursia de la
Odobesti.
In timpul acestei excursii se pare ca Ela ii acorda o atentie exagerata unui anume G care dupa
opinia lui Ghiorghidiu ii va deveni mai tarziu amant.
Capitolul “Ne-a acoperit Pamantul lui Dumnezeu” ilustreaza absurdul razboiului si tragismul
confruntarii cu moartea.
Individual se pierde,se simte anulat iuresul colectiv.Drama colectiva a razboiului pune in umbra
drama individuala a iubirii.
In acest sens,Ela este cel mai “misterios” personaj,prin faptul ca tot comportamentul ei este
mediat de viziunea personajului narator.
O scrisoare pierduta
de I.L.Caragiale
Comedia este o specie a genului dramatic,care starneste rasul prin surprinderea unor
moravuri,a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate cu un final fericit.
Acesta opera a fost scrisa cu scopul de a fi jucata pe scena.Prima reprezentatie a avut loc pe
scena Teatrului National din Bucuresti,la 13 noiembrie 1884.
Titlul este sugestiv,contine motivul care genereaza conflictul de baza,in jurul caruia se
concentreaza intreaga actiune.
Tema este dorinta de parvenire a burgheziei in timpul campaniei electorale pentru alegerea de
deputati.
Actiunea comediei este plasata “in capitala unui judet de munte,in zilele noastre”,adica la
sfarsitul secolului al XIX-lea,in perioada campaniei electorale,intr-un interval de trei zile.
Conflictul de baza se imbina cu conflicte secundare care participa un numar mare de personaje.
La adunarea electorala este insa propus alt candidat,trimis de la centru,pe nume Agamemnon
Dandanache.
Reprezentantii celor doua grupari politice ajung sa se incaiere si,in invalmaseala,Catavencu isi
pierde palaria,in captuseala careia ascunsese scrisoarea.Documentul este gasit de acelasi
cetatean “turmentat”,care o restituie Zoei.
Dandanache este ales in unanimitate si toata lumea se bucura zgomotos de binefacerile unui
sistem “curat” constitutional.
Aceasta piesa de teatru provoaca rasul prin mai multe tipuri de comic:de situatie,de caracter,de
moravuri,de limbaj,de nume,de intentie.
Comicul de situatie este generat de pierderea si gasirea scrisorii de amor,situatia finala o putem
incadra in tot acest tip de comic.
Numele Pristanda provine de la numele unui joc moldovenesc la care pasul se bate pe loc.
Numele Tipatescu are la baza cuvantul “tip” ceea ce sugereaza un tip important din viata
politica.
Prin comicul de intentie este scoasa in evienta atitudinea scriitorului fata de evenimente si de
personaje,din aceasta rezulta umorul dar si ironia.
Caracteristicile infatisate mai sus demonstreaza ca opera literara “O scrisoare pierduta” aprtine
genului dramatic si este,ca specie literara,o comedie.
Testament
de Tudor Arghezi
-poezie modernista-
Modernismul este un curent literar initiat in 1919 de catre Eugen Lovinescu a carui doctrina
porneste de la ideea ca trebuie sa existe un “spirit al veacului” care impune sincronizarea
literaturii romane cu literature europeana.
Civilizatiile mai putin dezvoltate,dupa parerea lui Lovinescu,trebuie sa imprumute
idei,concepte,de la cele avansate,astfel incat sa apara imitatia culturilor superioare.
Alte doua trasaturi sunt intelectualizarea poeziei si a prozei si intelectualul devine personaj
literar.
Efectele existentei acestui current literar mediatizeaza prin intermediul revistei “Sburatorul” si a
cenaclului cu acelasi nume a avut ca efect promovarea unor scriitori precum Ion Barbu,Tudor
Arghezi,Lucian Blaga,Camil Petrescu,Vladimr Streinu.
Arta poetica exprima un ansamblu de trasaturi care compun viziunea despre lume si viata a
unui autor,despre menirea lui in Univers si despre misiunea artei sale intr-un limbaj care il
particularizeaza.
Tema poeziei exprima conceptia despre arta a lui Arghezi si defineste programatic intreaga
creatie a poetului in care cuvantul este atotputernic,stapan al Univesului iar opera literara este
rodul ajutorului divin si trudei omului.
Titlul:Testamentul este un act juridic prin care o persoana dispune in vederea lasarii mostenirii
urmasilor a unui anumit bun.
In cazul poeziei noastre,testamentul este lasat de poet “fiului” ceea ce consta in opera
poetului(“Cartea”).
Poezia este alcatuita din cinci strofe asimetrice cu versuri ample,care redau tot cinci secvente.
Secventa I incepe cu o negatie care are valoarea deosebita a mostenirii.Opera literara este cel
mai de pret bun al poetului.
Descendentului ii revine misiunea sa aprecieze acest bun lasat mostenire,ba mai mult el trebuie
sa continue perfectionarea operei.
Cartea a presupus mult efort nu numai din partea poetului dar si dein partea strabunilor sai.
Secventa a III-a ilustreaza evolutia spirituala ce a trebuit sa se produca pentru scrierea acestei
carti:de la munca fizica la munca intelectuala,de la sapa si brazda la condei si calimara.
Limbajul poetului vinde din vorbirea batranilor,din limba populara.Misiunea poetului a fost aceea
de a potrivi cuvintele de a le da o noua semnificatie,acestea devenind atotputernice.
Secventa a V-a dezvolta relatia ce se stabileste intre poezie,poet si cititor astfel poezia este
numita “Domnita ce sufera in cartea mea”,plina de sensibilitate si noblete spirituala.
Opera literara este din punctul de vedere al lui Arghezi este o imbinare intre “slova de
foc”(inspiratia divina) si “slova faurita”(truda poetului).
Din punct de vedere fonetic predomina cuvintele ce contin mai multe consoane conferind
limbajului o asprime,o modalitate de a cauta cuvantul cel mai potrivit.
La nivel lexical se utilizeaza cuvinte arhaice ce dau informatii despre trecut,despre strabunii
poetului(“razvratita,hrisov”) si cuvinte nepoetice pentru a se evidentia estetica
uratului(“bube,mucegaiuri,noroi”).
Se mai utilizeaza serii antitetice “sa imbie-sa injure”, “robul-domnul” si prezenta campurilor
semantic al muncii (brazda, sapa, plavani, rapi, gropi, branci) si campul semantic al poeziei
(condei, calimara, versuri, carte, domnita,citeste).
La nivel morfologic se utilizeaza trei timpuri verbale ce corespund celor trei generatii implicate in
poezie:viitorul corespunde fiului(“voi lasa”);prezentul corespunde poetului(“te-asteapta”) si
trecutul care corespunde sramosilor(“le-am prefacut,am luat”).
La nivel sintactic se pastreaza topica normal insa lipseste atributul SPC.”Domnita ce sufera in
cartea mea”.
“Testament”de Tudor Arghezi este o arta poetica de sinteza pentru toate orientarile poeziei
interbelice,cu elemente traditionale si moderniste.
-poezie modernista-
Modernismul este un curent literar initiat de Eugen Lovinescu in 1919 a carui doctrina porneste
de la ideea ca trebuie sa existe “un spirit al veacului” care impune sincronizarea literaturii
romane cu literature europeana.
Alte doua trasaturi sunt intelectualizarea poeziei si a prozei si intelectualul devine personaj
literar.
Efectele existentei acestui curent literar mediatizeaza prin intermediul revistei “Sburatorul” si a
cenaclului cu acelasi nume a avut ca effect promovarea unor scriitori precum Ion Barbu,Tudor
Arghezi,Lucian Blaga,Camil Petrescu,Vladimr Streinu.
Arta poetica exprima un ansamblu de trasaturi care compun viziunea despre lume si viata a
unui autor,despre menirea lui in Univers si despre misiunea artei sale intr-un limbaj care il
particularizeaza.
Stilul este in conceptia lui Blaga un ansamblu de mai multi factori(factorul spatial si factorul
temporal).
Tristetea nu este un sentiment al poetului pentru sine ci se revarsa asupra intregului univers.
Raportul dintre bine si rau este vazut in interdependent:ca sa existe binele trebuie sa apara si
raul.
Poezia “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga este o arta poetica si o poezie
modernista.
Poezia este alcatuita dintr-o singura strofa polinoma insa se poate organiza dupa continut in
patru secvente.
Secventa I subliniaza rolul poetului prin debutul poeziei cu pronumele personal de persoana I
singular “eu”.Aceasta e o trasatura specifica expresionismului caruia poetul i-a apartinut prin
exacerbarea eului liric.
Poetul se plaseaza in randul celor care adopta cunoasterea luciferica deoarece prin
descoperirile sale “nu striveste si nu ucide” tainele universului.
Ultimul vers al acestei secvente cuprinde o enumeratie ce reda ipostaze ale vietii.
Prin cuvantul “morminte” moartea este perceputa ca un dat firesc,o component a vietii.
Lumina altora este cunoasterea paradisiaca cea care “sugruma vraja nepatrunsului
ascuns”,adica face sa dispara misterul.
In opozitie cu aceasta lumina se afla “lumina mea”,cunoasterea luciferica ce are rolul de a spori
“a lumii taina”.
Astfel se realizeaza in aceasta secventa opozitia intre poet si oamenii de stiinta.
Cum aceasta prin lumina ei alba mareste taina noptii,asa si poetul prin adoptarea cunoasterii
luciferice si prin utilizarea metaforei revelatorie,face ca misterele existente sa se transforme in
mistere si mai mari:”si tot ce-i ne-nteles/se schimba-n ne-ntelesuri si mai mari”.
Secventa a IV-a este introdusa prin conjunctia “caci”,autorul motivandu-si cauza adoptarii
acestei cunoasteri,poetul iubeste si prin aceasta cunoaste natura cu frumusetile ei,sufletul
omului,tot ce-l inconjoara,iubirea,rostirea dar si ideea de moarte.
In poezie se utilizeaza lirismul subiectiv dat de utilizarea pronumelui “eu” in titlu si in text de
cinci ori.
La nivel fonetic se utilizeaza cuvinte din aceeasi familie lexicala (intelesuri, ne-ntelesuri) si se
repeata unele cuvinte “eu”,”lumina”,repetitiile care confera textului o anumita muzicalitate.
Utilizarea conjunctiei “dar” are rolul de a face opozitie intre altii si eu si de a evidentia in acelasi
timp rolul important pe care il are eul liric.
Se utilizeaza litera mica la inceput de vers pana la aparitia punctului care alaturi de linia de
pauza contribuie la delimitarea secventelor poetice.
Prin caracteristicile infatisate mai sus,deducem ca poezia “Eu nu strivesc corola de minuni a
lumii” de Lucian Blaga este arta poetica si o poezie modernista.
Poveste
de Marin Sorescu
-poezie neomodernista-
Poezia “Poveste” de Marin Sorescu face parte din volumul “Moartea ceasului”(1966) si se
incadreaza la curentul literar neomodernismul.
Tema poeziei este iubirea,subordonand si alte teme precum timpul neiertator si natura.
Titlul este alcatuit dintr-un substantiv comun nearticulat care sugereaza redarea unui sentiment
trait de un cuplu de indragostiti.
Poezia este alcatuita din cinci strofe inegale care sunt organizate pe trei secvente.
Secventa I cuprinde prima strofa si plaseaza in opozitie cele doua principii,masculin si feminin.
Principiul masculin ii este specifica forma moderna de energie,acest cuplu este incompatibil.
Secventa a II-a cuprinde strofa a doua si a treia si cultiva mitul erotic.
Cei doi sunt plasati atat in planul terestru(pamant,iarba,lac,copac) dar si in cel astral(cer si
luna).
Apare motivul calatoriei,o calatorie care are ca finalitate rasfrangerea fericirii cuplului asupra
naturii.
Acest drum este dat de metafore care trec dincolo de concret spre ambiguitate si paradoxal.
Secventa a III-a cuprinde strofele patru si cinci prin care povestea apeleaza la elemente de
basm,aparitia Sfintei Vineri.
Finalul este surprinzator apelandu-se la ironie caci pierderea tineretii inseamna pierderea
electricitatii si consumarea lemnelor.
Aceasta este o trasatura neomodernista,prin care eul liric se detaseaza si existenta este
plasata sub semnul unei simplitati inselatoare.
Se utilizeaza opozitia eu-tu care scoate in evidenta nu existenta cuplului ci plasarea celor doi in
planuri diferite,ea aprtine concretului,el apartine abstractului.
Se utilizeaza lirismul subiectiv care este dat de prezenta pronumelor personale la persoana I si
a II-a(eu,meu,mea,ne,tu,ta,tau) si a verbelor la persoana I si a II-a(vom merge,vom fi,vom
rade,vom slavi,vom lua).
Prin caracteristicile infatisate mai sus deducem ca poezia “Poveste” de Marin Sorescu este o
poezie neomodernista.
Enigma Otiliei
de George Calinescu
-roman realist-
-roman balzacian-
-roman citadin-
Romanul este opera epica,in proza,de mare intindere,cu o actiune complexa ce se desfasoara
in mai multe episoade,planuri narative,cu conflict puternic si numeroase personaje,oferind o
imagine complexa asupra vietii.
Trasaturile balzaciane sunt:se utilizeaza tehnica detaliului atat in prezentarea unor locuri cat si a
unor personaje si asupra comportamentului acestora,cea mai ilustrata tipologie a personajelor
este avaritia,simetria incipitului cu finalul,motive specific al orfanului,al banului si al “tatalui”
protector.
Initial,romanul a purtat numele de “Parintii Otiliei”,autorul motivand intr-un fel ca fiecare personaj
din roman ar reprezenta o ipostaza a parintilor personajului feminin.
Din motive editoriale,romanul a fost publicat cu titlul pe care il poarta si acum,”Enigma Otiliei”.
Titlul anunta personajulprincipal feminin si in acelasi timp prin substantivul “enigma” arata
punctele de vedere diferite ale celorlalte personaje referitoare la Otilia,privirea poliedrica.
Incipitul prin utilizarea detaliilor,el precizeaza timpul(iulie 1909,cu putin inainte de orele
zece),locul(Bucuresti,strada Antim) si personajul principal masculin Felix.
Finalul este inchis si se realizeaza simetric cu incipitul,prezentandu-se aceeasi casa a lui mos
Costache in care de data aceasta chiar nu statea nimeni.
Secventele narative sunt legate prin inlantuire atunci cand trateaza acelasi plan narativ,iar
aceste planuri narative alterneaza.
Romanul “Enigma Otiliei” de George Calinescu nu are fir epic,este structurat pe doua
planuri,primul plan priveste destinul tanarului Felix iar al doilea istoria unei mosteniri.
Romanul incepe prin venirea a tanarului Felix Sima de 18 ani la Bucuresti la unchiul sau
Costache Giurgiuveanu sa urmeze facultatea de medicina.Ajuns la adresa indicata Otilia,copila
batranului,il invita in casa unde cunoste membrii familiei: matusa Aglae,unchiul Simion si copiii
acestora Titi,Aurica ,Olimpia, ginerele Stanica Ratiu precum si prietenul de familie Leonida
Pascalopol.
A doua zi Otilia ii arata locuinta, el remarca felul jucaus al fetei si este surprins cand gaseste o
scrisoare adresata acesteia, pe numele Otilia Marculescu.Fata este ravnita de Leonida
Pascalopol si invidiata de toti membrii familiei Tulea.
Felix, curios de enigma numelui Marculescu descopera soarta Otiliei care nu este cu mult
diferita de a sa. Fata a ramas orfana de mica si este crescuta de tatal sau vitreg, mos
Costache.
Rugat de Aglae,Felix il mediteaze pe Titi care a ramas corigent,si in aceste imprejurari sora sa
Aurica se ataseaza de tanar. El,insa, se simte tot mai atras de Otilia pe care o admira si cu care
petrece din ce in ce mai mult timp.Vede insa in Pascalopol un rival.La inceputul lunii august,
Olimpia, cel mai mare copil al Aglaei isi face aparitia acasa impreuna cu Stanica, concubinul ei,
cu care are un copil. Simion nu-si recunoaste fiica si refuza sa-i dea o casa de locuit si zestrea
sa.Stanica, prin minciuni si scrisori adresate domnului Pascalopol cum ca se impusca, reuseste
sa stranga ceva bani de la toti si sa-l induplece pe Simion cu motivarea ca mai are cateva luni
de trait,sa-i dea zestrea Olimpiei.La invitatia lui Pascalopol,Felix si Otilia se duc la mosia
acestuia,unde tinerii profita de timpul petrecut impreuna,iar dupa doua saptamani revin acasa.
Intre timp fiul Olimpiei si al lui Stanica,Aurel Ratiu moare.Stanica Ratiu vrea averea lui mos
Costache si aduce un medic oarecare si ii pune un diagnostic fals,ca este grav bolnav dar este
descoperit de Pascalopol.
Intre Felix si Otilia se leaga o frumoasa relatie de prietenie,Felix ii marturiseste iubirea Otiliei iar
aceasta il priveste mai mult ca pe un frate,lucru care ii displace lui Felix si se refugiaza in
bratele unei curtezane,Georgeta.Felix are ocazia sa-l cunoasca pe Weismann,un coleg de la
facultate care ii trezeste pasiunea despre poezii.
Cina la restaurantul domnului Iorgu in cinstea aniversarii fiicei sale minore ii reunesc la aceeasi
masa pe Georgeta cu generalul, pe Stanica, Olimpia, Aglae, Titi, Felix si mos Costache. Aglae
pare foarte interesata de viitorul fiicei celor doua gazele in speranta ca o va casatori cu Titi, in
timp ce Felix se simte din ce in ce mai jignit de purtarile Georgetei.
La inceput, dupa o usoara criza, familia Tulea ignora purtarile lui Simion, care incepuse sa
aiureze, insa vazand ca situatia devine insuportabila, Aglae ajutata de Stanica si de Weissmann
il duc la un sanatoriu.
Felix viseaza ca Otilia canta la pian, insa spre surprinderea sa totul pare a fi
realitate.Revazandu-se, cei doi povestesc indelung,in timp ce Felix se simte tot mai atras de
Otilia si de schimbarea acesteia.
Mos Costache are planurile sale cu cei doi tineri incepand sa adune materiale de constructii
pentru o casa unde cei doi, Felix si Otilia aveau sa stea dupa moartea sa.
Din cauza unei usoare insolatii mos Costache se imbolnaveste grav si familia Tulea isi petrec 2
zile in casa acestiua ignorandu-i boala.Pascalopol s-a ocupat de doctor.
Dupa insanatosire,Costache ii alunga pe toti din casa si hotaraste sa ii puna niste bani in cont
Otiliei si ii daruieste niste bani lui Pascalopol pentru Otilia,Stanica afla locul banilor si il jefuieste
pe batran.iar acesta in uram unui atac moare.
Se intalneste intamplator cu Pascalopol pe tren si afla ca acesta a divortat de Otilia, fiind acum
casatorita cu un om bogat din Buenos Aires. Fotografia aratata nu mai aduce nimic din ceea ce
era odinioara Otilia. Amintirile acelei idile se naruiesc in cuvintele lui mos Costache: „Aici nu sta
nimeni”.
Prin caracteristicile infatisate mai sus romanul “Enigma Otiliei”de George Calinescu este un
roman realist,balzacian.
Luceafarul
de Mihai Eminescu
-poezie romantica-
Romantismul este un curent literar aparut in prima jumatate a secolului al IXI-lea in spatiul
european.
Raportul cu timpul este evadarea in trecut care se realizeaza prin intermediul visului,apare
antiteza trecut-prezent.
Elementele folclorice sunt basmul romanesc “Fata in gradina de aur” cules de Richard Kunish si
motivul zburatorului prezent in prima parte a poemului.
Poezia “Luceafarul” de Mihai Eminescu este o poezie care apartine curentului literar
romantismul si este alcatuita din 98 de strofe organizate in patru tablouri.
Tabloul I cuprinde o poveste fanstastica de iubire intre doua fiinte apartinand unor lumi
diferite,tenurica si cosmica.
Tabloul al II-lea cuprinde o alta iubire,dar de data acesasta dintre doua individualitati
pamantene.
Tabloul al III-lea prezinta calatoria Luceafarului intr-un spatiu intergalactic catre parintele sau
ceresc Demiurgul pentru a-i cere dezlegarea din calitatea de nemuritor.
Cele doua metamorfoze ale Luceafarului arata capacitatea acestuia de a-si lua alt chip concret.
Iubirea dintre cele doua fiinte apartinand unor lumi diferite sugereaza atractia contrariilor.
Oglinda este un alt element ce contribuie la comunicarea dintre cei doi si devine un spatiu de
trecere.
In tabloul al II-lea timpul si spatiul sunt tot de poveste ,insa reale prin teluricul lor.
Fata si-a pierdut unicitatea,capata nume si seamana cu iubitul ei Catalin.
In tabloul al III-lea timpul si spatiul sunt diferite caci Hyperion calatoreste intr-o zona prespatiala
si pretemporala.
In tabloul al IV-lea spatiul este terestru cu imagini specifice teluricului eminescian,cuplul sta
“sub sirul lung de mandri tei”.
Luceafarul priveste din locul lui “menit din cer” si categoriseste fata ca fiind “chip de lut”.
Catalin ramane barbatul unic prin iubire iar Luceafarul ramane prizonier al eternului monolog.
Ce-a dea treia chemare a fetei adresata Luceafarului sa-i lumineze norocul reprezinta dorinta
fetei de a se asigura ca se afla sub protectia celei mai luminoase stele.
La nivel fonetic se utilizeaza cuvinte a caror sonoritate este usor modificata fata de limbajul
cotidian.
La nivel stilistic sunt prezente figuri de stil precum comparatia”a fost odata ca-n
povesti”,antiteza”un mort frumos cu ochii verzi”,epitet inversabil “frumoasa fata”,metafora “dor
de moarte”.
La nivel prozodic masura versurilor este de 7-8 silabe,rima este incrucisata si ritmul este
iambic.
Prin caracteristicile infatisate mai sus deducem ca poezia “Luceafarul” de Mihai Eminescu este
o poezie care apartine curentului literar romantismul.
Iona
de Marin Sorescu
-drama neomodernista-
-drama contemporana-
-drama parabola-
Piesa subintitulata de catre autor “Tragedie in 4 tablouri” a fost publicata in 1968 alaturi de alte
doua scrieri dramatice “Paracliselul” si “Matca” in trilogia intitulata sugestiv “Setea muntelui de
sare”.
Titlul acesta este simbolic pentru ca el reda dorinta de cunoastere si comunicare de care omul
are nevoie pentru a iesi din absurdul vietii.
Astfel,el apare in ipostaza a doua entitati diferite care analizeaza problema existential din
puncte de vedere deosebite.
Iona fiul lui Amitai primeste misiune din partea lui Dumnezeu pentru a raspandi cuvintele
acestuia in cetatea Ninive unde oamenii pacatuiau foarte mult.
Iona accepta misiunea,insa mai tarziu se razgandeste si incearca sa fuga din fata lui
Dumnezeu.
Se imbarca pe o corabie insa corabierii isi dau seama ca el este vinovat de furtuna tocmai
iscata.
Dupa trei zile si trei nopti de rugaciune Iona este lasat de catre peste pe malul marii iar
misiunea si-o indeplineste.
Iona din drama lui Marin Sorescu nu primeste o asemenea misiune si nici nu greseste cu ceva.
Titlul denumeste personajul piesei care apare intr-o tripla ipostaza:pescar,calator si auditoriu.
Relatiile spatiale se definesc prin imaginar si prin spatiul inchis,psihologic al protagonistului care
isi pune intrebari si isi raspunde.
Tema ilustreaza conflictul interior,strigatul tragic al individului insingurat care face eforturi de a-si
gasi identitatea.
Tabloul I.Iona este pescar,este omul aflat in fata intinderii imense de apa,marea,care sugereaza
viata,libertatea,aspiratia si iluzia.
Iona este un pescar ghinionist,care desi isi doreste sa prinda pestele cel mare,prinde numai
“fate” si pentru faptul asta el isi ia mereu un acvariu cu el in care sa pescuiasca pestii care au
mai fost prinsi o data,semnificand faptul ca se refugiaza in micile bucurii pe care le mai traise si
alta data.
Finalul tabloului il prezinta pe Iona inghitit de un peste urias cu care incerca sa lupte si strige
dupa ajutor,sugerand pornirea personajului intr-o aventura a cunoasterii.
Tabloul al II-lea se petrece in “interiorul Pestelui I”,in intuneric ceea ce il face pe Iona si mai
deprimat de viata lui.Iona vorbeste mult,logosul fiind expresia supravietuirii,el avand ipostaza
aici de calator,explorator pe drumul cunoasterii.
Iona doreste sa se simta liber.Iona gaseste un cutit,semn al libertatii de actiune si constata lipsa
de vigilenta a chitului dar nu reuseste sa il taie si sa scape.
Tabloul al III-lea se desfasoara in “interiorul Pestelui II”,care inghitise ,la randul sau,Pestele I si
in care se afla o “mica moara de vant” care poate sa invarteasca sau sa nu se
invarteasca,simbol al zadarniciei.
Ideile asupra caruia mediteaza Iona in acest tablou se refera la viata,la conditia omului in lume.
Apar doi figuranti care “nu scot nici un cuvant”,Pescarul I si Pescarul II,fiecare cu cate o barna
in spate,pe care o cara fara oprire surzi si muti simbolizand oamenii care isi duc povara data de
destin.Iona vorbeste cu ei,dorind sa inteleaga aceasta conditie umila asumata ca o
obligatie.Viata aici inauntru este plina de “umezeala”,nu este una sanatoasa spiritual si atunci
se intreaba Iona de ce trebuie sa duca oamenii un astfel de trai.
Iona devine increzator,apoi scapa cutitul si se inchipuie o mare si puternica unghie,o arma cu
care incepe sa spintece burtile pestilor,despartind “interiorul pestelui doi de interiorul pestelui
trei”.
Iona ramane singur cu propria constiinta ,gandind si actionand solitar in lumea inconjuratoare.
Iona adreseaza o scrisoare mamei sale,afirmand ca “exista o clipa cand toti oamenii se
gandesc la mama lor”.
Desi i “s-a intamplat o mare nenorocire” Iona iubeste cu jovialitate si tristete,ideea repetabilitatii
existentiale a omului.
Finalul tabloului ilustreaza o infinitate de ochi care-l privesc simbolizand nenascutii pe care
chitul ii purta in pantece.
Tabloul al IV-lea il prezinta pe Iona in gura “ultimului peste spintecat”,iar din el se vede la
inceput numai “barba lui lunga si ascutita care falfaie afara”.Este singur in pustietatea imensa si
isi striga semenii.Orizontul lui Iona se reduce la o burta de peste,dupa care se zareste “alt
orizont” care este “o burta de peste urias”,apoi “un sir nesfarsit de burti”.
Drama umana este aceea a vietii apasatoare,sufocante,din care nimeni nu poate evada in
libertate.
Sirul nesfarsit de pesti smbolizeaza ideea ca in viata omul are un sir nesfarsit de necazuri,de
neplaceri care uneori se tin lant.
Iona constata ca in viata de pana acum a gresit dar nu renunta,pe tot parcursul acestui
monolog dialogat,Iona se afla in ipostaza de auditoriu.
Solutia de iesire pe care o gaseste Iona este aceea a spintecarii propriei burti care ar semnifica
evadarea din propria carcera,din propriul destin.
Aceasta opera lirerara este o drama parabola si neomodenista,Marin Sorescu ofera o pilda de
viata din care omul simplu sa invete ca intotdeauna puterea si solutia de a iesi dintr-o situatie se
afla numai in
Noapte de decemvrie
de Alexandru Macedonski
-poezie simbolista-
Simbolismul este un current literar aparut mai intai in Franta la sfarsitul secolului al XIX-lea ca
reactive impotriva romantismului.
Numele curentului a fost dat de Jean Moreas prin articolul intitulat “Le symbolisme”.
Tema generala a poeziilor simboliste este conditia nefericita a poetului intr-o societate
incapabila sa-l inteleaga.
Poemul a pornit de la o scurta proza numita “Meka si Meka”,aceasta a aparut in 1890 in ziarul
“Romanul” si dezvolta o pilda morala:bogatul Emir Ali-bn-Makomed-ben-Hassan primeste
porunca de la tatal sau ca in viata sa nu se abata niciodata de la calea cea dreapta.Ca orice
mahomedan el pleaca in pelerinaj la cetatea sfanta Meka in acelasi timp si spre aceeasi cetate
pleaca si un cersator Pocitan-ben-Pehlivan.Cei doi urmeaza cai diferite pentru a ajunce la
destinatia planuita,emirul pastreaza calea cea dreapta si ajunge la “Meka cereasca” pe cand
cersatorul urmeaza calea ocolita si ajunge la “Meka pamanteasca”.
Tabloul al III-lea cuprinde lupta pentru atingerea absolutului prezentata in chip alegoric.Emirul
din Bagdad care este tanar si bogat incearca sa traverseze desertul spre cetatea Meka dar isi
gaseste sfarsitul aproape de acesta intrand in schimb in “Meka cereasca”.
Tot ca structura poemul se organizeaza pe doua planuri astfel tabloul I corespunde planului real
iar tablourile II si III corespund planului fantastic.
Tabloul I aduce in prim plan culoarea alb care semnifica lipsa inspiratiei,campia alba si intinsa
este simbolul lumii in care traieste poetul,este o lume ostila acestuia.
In tabloul al II-lea “Flacara vie” simbolizeaza inspiratia acestuia prin personificare si ii spune
poetului ca pentru a creea trebuie sa devina avut si puternic Emir.
In tabloul al III-lea,poetul devenit emir e dornic sa plece la cetatea sfanta Meka.Va trebui sa
paraseasca “rozul Bagdad”,fericirea de care s-ar fi putut bucura in acest rai.
Aspiratia spre Meka devine o dorinta atotstapanitoare intre rozul Bagdad si Meka exista un
pustiu pe care Emirul trebuie sa-l traverseze infruntand pericolele cel ameninta.Porneste pe o
alba camila insotit de un mare alai alcatuit de robi inarmati camile si cai.
Inainte de a pleca din rozul Bagdad trece pe langa fantana in care odata isi oglindea chipul
balai si aici intalneste un drumet cu infatisare de cersator al carui portret este alcatuit in antiteza
cu cel al Emirului.Tot in antiteza sunt si drumurile lor,caci drumetul urmeaza calea ocolita iar
Emirul calea cea dreapta.
Drumul cel drept simbolizeaza viata dusa cu demnitate,fara nici un fel de ocolisuri.Culoarea
dominanta in parcurgerea desertului este rosul,simbol al vietii dar si al patimii de a atinge
idealul,iar la final simbolul mortii.
Emirul traieste iluzia adealului pe care spera sa-l atinga in intrarea in Sfanta Cetate.El alearga
spre ea,dar aceasta se indeparteaza.Setea poetului de a atinge perfectiunea este un ideal
imposibil.
Emirul cade victim propriului sau crez care cere sacrificii si e de neatins.Calea cea dreapta pe
care o urmeaza Emirul,e cea a omului superior,singurul capabil de a nu se abate in viata de la
drumul drept.
Emirul il zareste pe drumetul pocit intrand pe portile Mekai in timp ce el intra pe portile Mekai
ceresti.
Finalul poeziei reda simbolul destinului omului superior.El este supus suferintei pricinuite din
capacitatea oamenilor de a nu-i intelege idealul greu de atins.
Elementele romantice sunt:tema poemului este conditia vitrega a omului superior intr-o lume
dominata de interese meschine;antiteza(om obisnuit-om geniu),idealul absolut,telul
comun;motivele romantice sunt noaptea,chinurile indurate al emirului in calatoria
sa,visul,decorul natural in concordanta cu starea de spirit a personajelor.
Prin caracteristicile infatisate mai sus deducem ca poezia “Noapte de decemvrie” de Alexandru
Macedonski este o poezie simbolista.