Liceul Teoretic Gustav Gundisch

Fragmente Caracterizarea lui Ghiță –Moara cu noroc deModalități

I. Slavicide Trăsături
Fișă de lucru caracterizare

“Vorba scurtă, răspunse Ghiță, să rămânem aici, să

cârpesc și mai departe cizmele oamenilor(...)și să ne
punem pe prispa casei la soare(...)Iată liniștea colibei.”
„Rămânând singur cu Ana și cu copiii, Ghiță privește
împrejurul său, se bucura de frumusețea locului și inima-i
râde(...)”
„Numai câteodată, când în timp de noapte vântul zgâțâia
moara părăsită, locul îi părea lui Ghiță străin și
pustios(...)”
„-Bine, dar n-au plătit, grăi bătrâna nedumerită.
-Lasă, că m-am înțeles eu cu dânșii, răspuse Ghiță,apoi
se duse pe ici-încolea, ca nimeni să nu-i vază fața și ca nu
cumva nevasta să-l întrebe: <Ce ai, Ghiță>”

„Așa era;însă Ana simțea că de câtva timp bărbatul ei s-a

schimbat și îi părea că, de când are câinii, ține mai puțin
la „nevastă și la copii.”
Ca om harnic și strânguitor, Ghiță era mereu așezat și
pus pe gânduri, dar el se bucura când o vedea pe dânsa
veselă:acum el se făcuse mai tot ursuz, se aprindea pentru
orișice lucru de nimic, nu mai zâmbea ca mai nainte, ci
râdea cu hohot, încât îți venea să te sperii de el (...)”
„Era un om cu minte și înțelegea cele ce se petrec.
Aici,la moara cu noroc, nu putea să steie nimeni fără voia
lui Lică.”
În lumea târgurilor transilvănene, meșterul era în vremea
aceea o persoană respectată. A fi meșter și a avea calfe era
nu doar semnul bogăției, ci și al valorii personale.
Comentează, din acest unghi de vedere proiectul pe care
și-l face Ghiță:

Trei ani, numai trei ani să pot sta aici, își zicea el, să mă
pun în picioare, încât să pot să lucrez cu zece calfe și să
le dau altora de cârpit."
„Ghiță întâia oară în viața lui ar fi voit să n-aibă nevastă
și copii , pentru ca să poată zice :< Prea puțin îmi pasă!
>Se gândea la câștigul pe care l-ar putea face în
tovărășia lui Lică, vedea banii grămadă înaintea sa și I se
împăienjeneau parcă ochii:de dragul acestui câștig ar fi
fost gata să-și pună pe un an, doi capul în primejdie.
Avea însă nevastă și copii și nu putea să facă ce-i
Liceul Teoretic Gustav Gundisch

plăcea.”
„Era legat, și omul când se simte legat, e supărăcios.
Chiar atunci seara, Ghiță-și bătu sluga, pe ungurul, fără
a-și da sema pentru ce(...)”
„Ar fi voit să mergă la ea, să-i ceară iertare și să o
împace, dar nu putea;era în el ceva ce nu-l lăsa, și așa
ieși afară, ca să fie singur cu gâdurile sale.”
„(...)iară tu ești bună, Ano, și blândă, dar ești ușoară la
minte și nu înțelegi nimic; sunt cu tine ca fără tine;în loc
de a-mi alunga gândurile rele, mă lași să mă mistuiesc cu
ele(...)

„ -Înțelegerea cu de-a sila nu se poate(...)

-Lică, grăi cârciumarul, nu cred că poți să mă ții de frică.
. Dacă ești om cu minte, caută să te pui la bună înțelegere
cu mine.(...)”

(după ce Lică îi ia banii cu “împrumut”) „Ghiță ar fi

avut poftă să sară la el să-l sfâșie în bucăți dar nu putea,
pentru că ceilalți doi erau în apropiere (...) Îi era parcă-i
seacă sângele din vine, când vedea pe Lică la banii ce-și
adunase para cu para, dar acum era legat și trebuia să se
stăpânească.

„De aceea acum, când simțea trebuință de un suflet în

care să-și caute sprijinire, Ghiță nu se gândea la Ana(...),
ci la Pintea, care-l mângâiase adeseori cu privirile sale
pline de încredere.”

„Acum când chiar nici Pintea nu se sfia a-i spune că-l

bănuiește, el se simțea mai bun decât cum îl credeau alții,
prea bun penntru oamenii în mijlocul cărora se afla(...)
Simțea că toți aceea care-l osândeau, aflându-se la
strâmtoarea aceea în care se aflase el, s-ar fi dovedit mai
slabi, mai nesocotiți ori mai răi decât dânsul.”

„-Sărmanilor mei copii, zise el, voi nu mai aveți, cum

avuseseră părinții noștri, un tată om cinstit.”

„Așa m-a lăsat Dumnezeu! Ce să-mi fac dacă e în mine

ceva mai tare decât voința mea?! Nici cocoșatul nu e
însuși vinovat că are cocoașa în spinare.”

„Iară Ghiță nu râdea;se făcea că nu pricepe gluma, și

când vedea pe Lică învârtindu-se pe lângă Ana ori Ana
trăgându-se la Lică, el se ducea pe ici încolo, ca să nu
vază nimic(...)”
Liceul Teoretic Gustav Gundisch

„Și de aici înainte simțea că Ana e pierdută.”

„-Nu-ți fie frică, îi zise el, înduioșat, tu știi că-mi ești

dragă ca lumina ochilor. N-am să te chinuiesc: am să te
omor cum mi-aș omorî copilul meu, când ar trebui să-l
scap de chinurile călăului, ca să-ți dai sufletul pe
nesimțite.”