Redactează un text descriptiv, de cel puțin 100 de cuvinte, în care să realizezi o descriere a

cadrului în care are loc depunerea jurământului, așa cum ți-l imaginezi.

Pământul își ridică fruntea aproape de cer și fură lumină pentru a o răsfrânge în oglinda
străvezie a apei. Respirație lui caldă se risipește în micile particule lichide din care pare că e alcătuit lacul,
asemenea fragmentelor disparate ale unui puzzle. Își spune povestea străveche care începe cu același A
fost odată..., o șoptește la urechea apei, iar ea se înfioară pentru că e dusă atât de departe, acolo, la
început de lume, când lava se cristaliza în trupul pământului și învăța să țină în brațele ei plantele,
viețuitoarele și omul. Și de atunci își vorbesc. În fiecare ramură de copac e brațul unui om și-n fiecare
braț e o ramură de copac. Pământul își picură lin și tăcut seva sa în celule umane, îi strecoare în timpan
respirația lui caldă, prinde cu rădăcinile sale sufletul omului și-i dă puterea de a iubi. Și fiecare vibrație a
sa devine mișcare seismică.
Lacul îi înțelege povestea. El și pământul sunt prieteni vechi. Își știu necazurile, își împărtășesc
bucuriile. Peste trupurile lor își aruncă acum soarele pete roșiatice de lumină ca niște coji de portocale.
Tăcerea le-a înghițit vorbele tuturor, a șters glasul de cioburi sparte cu care-i îngâna vântul. A adus cu
sine liniște, legănarea de dinaintea somnului. Pământul își va începe din nou povestea, povestea pe care
fiecare frunză o știe, pe care fiecare trestie o învață...
Dar nu mai e timp...liniștea e tulburată de prezența umană. Pământul însă nu se supără pentru
că în celulele astea care-l țin treaz la ceas de noapte e atâta iubire...