Honore de Balzac.

Eugenie Grandet

Sugestii pentru evocare

Analizați discursul lui V. Hugo rostit la moartea lui Balzac:

„Toate cărţile lui nu alcătuiesc decît o singură carte, carte vie, luminoasă, adîncă, unde
se oglindeşte întreaga noastră civilizaţie contemporană, în care se vede cum se duce, vine,
merge, se mişcă, cu nu ştiu ce rătăcire şi groază, topite în realitate; carte neasemuită, pe care
poetul o numeşte Comedie, dar pe care ar fi putut-o intitula Istorie, care îmbracă toate formele
şi toate stilurile; carte ce însumează observaţia şi imaginaţia, care împarte cu dărnicie adevărul
şi intimul, burghezul, trivialul, materialul, şi care, prin toate aceste realităţi, brusc şi larg
destrămate, pe alocuri lasă, dintr-o dată, să se zărească cel mai sumbru şi cel mai tragic ideal.”

Stabiliţi legături între discursul lui Hugo şi citatul lui Jules Champfleury: „Realismul se
pronunţă pentru reproducerea exactă, completă, sinceră a mediului social, a epocii în
care trăieşte, pentru că o atare direcţie de studiu este justificată de raţiune, de
necesităţile inteligenţei şi de interesul publicului şi pentru că ea exclude orice minciună,
orice mistificare”.

Sugestii pentru realizarea sensului

Capitolul „Chipuri burgheze” (fragment)

Domnul Grandet se bucura în Saumur de o faimă ale cărei cauze şi efecte nu vor fi pe
deplin percepute de cei ce n-au trăit într-un fel ori altul în provincie. Domnul Grandet
(numit încă de unii oameni moş Grandet, deşi numărul acestor bătrîni scădea simţitor)
era în 1789 un meşter dogar, care trăia în belşug, ştia să scrie, să citească şi să
socotească. Cînd Republica Franceză a pus în vînzare averile clerului în ţinutul Saumur,
dogarul, pe atunci în vîrstă de patruzeci de ani, abia se căsătorise cu fata unui bogat
negustor de cherestea. Grandet, luînd cu sine averea lichidă şi zestrea nevestei, purtînd
asupra lui două mii de ludovici, porni în departament, unde, datorită sumei de două sute
de ludovici dăruiţi de către socru-său neînduplecatului republican, care orînduia
vinderea domeniilor naţionale, căpătă pentru o bucată de pîine, legal, dacă nu şi legitim,
cele mai frumoase vii din departament, o veche mănăstire şi cîteva ferme.
Locuitorii din Saumur, fiind prea puţin revoluţionari, vedeau în moş Grandet
un om îndrăzneţ, un republican, un patriot, o minte ce se îndeletnicea cu ideile noi, în
vreme ce dogarul se îndeletnicise pur şi simplu cu negoţul de vinuri. Ca atare, fu numit
membru în administraţia districtului Saumur şi înrîurirea lui pacifică se simţi politiceşte
şi în materie de negoţ. Politiceşte, el apără pe foştii nobili şi împiedică din răsputeri să
se vîndă averile emigranţilor; în materie de negoţ, procură armatelor republicane o mie
sau două de butoaie cu vin alb, care i s-au plătit cu minunatele livezi ce ţineau de o
mănăstire de maici, rezervate ca un ultim lot. Sub Consulat, moş Grandet ajunse primar,
gospodări cu minte, chivernisi produsul viilor şi mai zdravăn; sub Imperiu deveni
domnul Grandet. Napoleon nu iubea republicanii: ca atare, îl înlocui pe domnul
Grandet, ce trecea drept cetăţean care purtase bonetă roşie, cu un mare proprietar, un
om cu particulă, un viitor baron al Imperiului. Domnul Grandet părăsi onorurile
municipale fără nici o părere de rău. Întru obştescul bine al oraşului, apucase să facă
minunate drumuri care duceau la proprietăţile lui. Casa şi bunurile sale, trecute cît mai
dibaci în cadastru, plăteau dări mărunţele. După clasificarea pe diferite categorii a
diferitelor sale terenuri, viile sale, datorită necurmatelor îngrijiri, ajunseseră fruntea
ţinutului, termen tehnic menit să indice podgoriile care produc un vin de prima calitate.
Ar fi avut tot dreptul să pretindă crucea Legiunii de Onoare. Acest eveniment avu loc în
1806... (Traducere de Cezar Petrescu)

• Explicaţi schimbarea apelativului din moş în domnul Grandet.

• Discutaţi binomul public – privat cu referire la preocupările personajului.
• Identificaţi sintagme care sugerează atitudinea ironică a naratorului.
• Judecaţi calea de îmbogăţire a lui Grandet prin căsătoriea cu fiica unui negustor bogat.
Comparaţi cu un caz similar din literatura română.
• Elaboraţi CV-ul personajului principal.

Comentaţi valoarea dialogului în caracterizarea personajelor, pornind de la următoarea

serie de replici ale lui Grandet cu nepotul său, Charles:
– Tata ţi-e grav bolnav... [...] Charles amuţise, palid, cu ochii ficşi.
– Da, sărmane băiat, ai ghicit! nu mai trăieşte. Dar n-ar fi nimic; e altceva mai grav; şi-
a zburat creierii. [...] Da! Nici asta nu-i cine ştie ce. [...]
– El te-a ruinat, nu mai ai nici un ban. [...]
– Trebuie lăsat să treacă primul şuvoi, zise Grandet. [...] Dar băieţaşul ăsta
nu-i bun de nimic, se gîndeşte mai mult la morţi decît la bani!
• Realizaţi o descriere de interior angajînd imaginile: poartă de stejar, salon, două ferestre
spre stradă, antice sculpturi, pendulă de aramă, cămin de piatră albă, tapiserii.
• Comparaţi descrierea proprie cu cea din roman.
• Caracterizaţi personajul în baza descrieri de interior. Comparaţi cele trei descrieri şi,
respectiv, personaje.
Sugestii pentru reflecţie
• Elaboraţi blazonul familiei Grandet.
• Motivaţi titlul romanului, odată ce personajul principal este Felix Grandet.
• Recitiţi finalul romanului şi discutaţi-l.
• Comentaţi în ce măsură destinul lui Eugenie este produsul influenţelor paterne, al
mediului social sau al propriilor opţiuni.
• Realizaţi o pledoarie literară pentru unul dintre personajele romanului (ca realizare
artistică): Grandet, Charles, Eugenie. Prezentaţi-o în faţa colegilor. La final, votaţi pentru
cea mai convingătoare pledoarie.
• Formulaţi în scris concluzia despre lumea personajelor lui Balzac.
Sugestii pentru extindere
• Imaginaţi-vă o întîlnire între Felix Grandet şi Costache Giurgiuveanu. Redactaţi un
dialog între aceste două personaje.
• Organizaţi o dezbatere privind persistenţa sau dispariţia unor tipuri umane din Eugenie
Grandet în lumea contemporană.
• Redactaţi un eseu despre valoarea prozei realiste, în care să vă referiţi la un roman
românesc şi la unul din literatura universală.