VICTOR HUGO

(1802-1885)
Repere biografice
Victor Hugo, reprezentant al romantismului francez, dar personalitate de anvergura universala, a
acoperit prin indelungata sa existenta intregul secol trecut !ascut in 1802, in prea"ma constituirii imperiului
lui !apoleon #onaparte, scriitorul a asistat pana in 1885, anul mortii sale, la cele mai insemnate evenimente
din istoria $rantei, de la restauratia #our%onilor si revolutiile din 18&0 si 18'8 la proclamarea celei de-a
doua (epu%lici si )omuna din *aris
+e o valoare recunoscuta de timpuriu, caci Hugo este distins inca de la cincisprezece ani cu o
mentiune a ,cademiei, el va confirma aceasta recunoastere in peste sase decenii de activitate literara, in care
a a%ordat toate genurile si a realizat cel mai impresionant ta%lou al vremii
Climatul epocii
-%uciumatul secol al .l.-lea s-a oglindit cu toate convulsiile lui si in literatura lui Hugo, deoarece
procesul dezvoltarii %urg/eziei si protestele violente ale maselor se oglindesc in scene din 0izera%ilii, iar
aspiratia de innoire a literaturii dupa modelul innoirii societatii a generat inlocuirea viziunii clasice, cu
dogmele ei rigide, printr-o noua conceptie li%erala, care sa favorizeze dezvoltarea lirismului, improspatarea
expresiei poetice si li%ertatea formulei artistice
1deile sociale lansate de 2amennais, 3aint-3imon si *roud/on, vizand li%ertatea omului, dreptul la
invatatura si cultura si ideea proprietatii, gasesc un adept si in Hugo, el insusi deputat de stanga, expulzat de
2udovic !apoleon dupa lovitura de stat din 1851
Universul operei
a) volume de versuri4 Orientale (1825), Frunze de toamna (18&1), Cantecele crepusculului (18&5), Vocile
interioare (18&6), Contemplatiile (1857), 8Legenda secolelor (188&)9
%) proza4 Notre-Dame de Paris (18&1), Mizerabilii (1872), Oamenii marii (1877), Omul care rade (1875)
c) dramaturgie4 Cromwell (1826), Hernani (18&0), Regele petrece (18&2), Ru !las (18&8)
MIZERAI!II
"re#entare generala
1n 1826, in prefata la drama Cromwell, Victor Hugo se impunea ca teoretician al romantismului,
definind li%ertatea literaturii in alegerea temei, in promovarea atitudinilor de revolta contra tiraniilor si de
solidaritate cu popoarele anga"ate in lupta pentru li%ertate, in orientarea catre contactul direct cu viata de
unde sa se improspateze :roii dramelor sale sunt insufletiti de idei inaltatoare, de patriotism (Ru !las), de
idealul li%ertatii (Cromwell si Hernani), de iu%irea materna (Lucretia !orgia)
1
;pera lirica ofera si ea tumultul unor framamtari sufletesti, pe care le sintetizeaza de aceasta data
c/iar poetul, el insusi erou liric, fascinat de exotism, de pitoresc, de mira"ul istoriei, dar si de evenimentul
cotidian pe care il recepteaza cu sensi%ilitate )u toate ca diversitatea operei sale este incontesta%ila, iar
profunzimea ei a interesat in toate epocile literare, Hugo ramane in constiinta cititorilor sai ca autor al
Mizerabililor
*ana la aparitia romanului, literatura franceza oferise modelul unor constructii epice de referinta
precum operele lui )/ateau%riand, 0usset sau 0adame de 3ta<l, iar Hugo insusi isi demonstrase vigoarea
epica in Notre-Dame de Paris, construind impresionanta poveste de iu%ire a cocosatului =uasimodo pentru
frumoasa :smeralda ,paritia in 1872 a noului sau roman (Mizerabilii) avea sa a%oleasca definitiv vec/ile
formule romanesti, impresionand prin complexitatea compozitiei sale in care se regasesc elemente de fresca,
de foileton, de intriga sociala si de evocare istorica )onstient de insemnatatea noului sau edificiu literar,
autorul insusi afirma4 ,,!u e un roman, ci un munte>, marturisind astfel si dimensiunea efortului creator
investit in aceasta realizare grandioasa +e altfel, preocuparile scriitorului pentru aceasta realizare dateaza
inca din 18&2, cind, la un an dupa succesul inregistrat cu Notre-Dame de Paris, oferea unor editori parizieni
viitorul sau roman, axat pe istoria unui om pe care legea oar%a il conduce la delincventa
:roul central si totodata pivotul in "urul caruia se articuleaza planurile narative este ?ean Val"ean, al carui
destin tragic s-a transformat iremedia%il intr-un cosmar, atunci cind, pentru ca a furat o piine, a fost
condamnat la ocna )/iar si dupa zece ani de temnita grea, el este silit sa se ascunda su% false identitati de
prigoana neo%osita a politistului ?avert, incapa%il sa vada dincolo de lege complexitatea sufletului omenesc
)onvins de misiunea sa, de inspiratie dantesca, de a face din realitate un infern, romancierul structureaza in
succesiunea scenelor epice aventurile prin care trece eroul pentru a-si salva viata si pentru a o ocroti pe
)osette - fiica unei prostituate, salvata de el din casa lui @/Anardier, unde era supusa la un regim inuman -
pe care o considera propria sa fiica $ara a fi un raz%unator si fara a incerca sa se su%stituie "ustitiei omenesti
sau divine, ?ean Val"ean isi urmeaza existenta z%uciumata pe drumul unei continue ascensiuni spre a%solutul
etic $irul %iografiei sale este insa impletit cu alte destine, inscrise si ele in contextul aceleiasi epoci, ceea ce
transforma constructia intr-o adevarata fresca sociala
1ncon"urat de persona"e din toate mediile sociale, ?ean Val"ean are de depasit o%stacole care tin de
istorie sau de natura duala a omului, osciland ca fiinta intre %ine si rauB drumul sau, desi presarat adeseori cu
infrangeri, este ascendent si triumfator in ordine morala ,stfel, ?avert, cel care l-a vanat intreaga viata, va fi
salvat de fostul ocnas din mainile insurgentilor in luna iunie a sangerosului an 18&2 3anctiunea morala pe
care o primeste fostul politist sta su% semnul unei moralitati deasupra comunului !emaiputand urma calea
de a-l prigoni pe salvatorul sau, dar neavand nici puterea de a rezolva conflictul cu propria constiinta, ?avert
se va sinucide, dand astfel mesa"ului o noua valoare morala, in aceleasi impre"urari, ?ean Val"ean il va salva
de la moarte si pe 0arius de *ontmercC, fiul unui ofiter %onapartist si iu%itul )osettei ,cesta o va indeparta
ulterior cu cruzime pe )osette de %inefacatorul comun, pentru ca, intr-o ultima lovitura de teatru, sa se
regaseasca toti la patul de suferinta al fostului ocnas, care se stinge din viata linistit, impacat cu sine
1nsotindu-si persona"ul in peregrinarile lui, autorul isi pastreaza perspectiva detasata, urmarind un
numar impresionant de persona"e in mediile su%ur%ane, in saloane si cafenele, pe %aricade si pe campul de
lupta, in sonda"ul sau prin atatea medii in care fiintele omenesti traiesc su% fatalitatea mizeriei, Hugo
realizeaza perenitatea mesa"ului pe care eroii sai il transmit4 D,tata vreme cat va exista, din pricina legilor si
a moravurilor, un %lestem social care creeaza in c/ip artificial, in plina civilizatie, adevarate iaduri, agravand
cu o fatalitate omeneasca destinul, atata vreme cat cele trei pro%leme ale secolului4 in"osirea omului prin
2
exploatare, decaderea femeii prin foame, atrofierea copilului prin puterea intunericului nu vor fi rezolvate
EF, cu alte cuvinte si intr-un sens mai larg, atata vreme cat pe pamant vor dainui ignoranta si mizeria, carti
de felul celei de fata nu vor fi zadarnice>
,ceasta lume a Dmizera%ililor>, adunata in "urul ecoului ei reprezentativ, cuprinde si alte persona"e,
la fel de vii si de credi%ile in dramele lor ca si ?ean Val"ean *rimul episod o surprinde pe $antine - tanara
nevoita sa isi a%andoneze fiica dupa ce studentul care a sedus-o o a%andoneaza - care poarta pe frunte, ca o
predestinare, stigmatul anonimatului si al durerii 0icuta )osette, a"unsa in mainile cuplului @/Anardier,
reediteaza povestea mamei sale, pentru a impartasi cititorilor mesa"ul societatii vremii, acela ca suferinta
este posi%ila la orice varsta *arcurgand din dragoste materna toate treptele decaderii sociale, $antine va
ocupa si dupa moarte locul rezervat celor sarmani, intr-un colt al cimitirului, dar spre sfarsit c/ipul ei se
umple de o lumina in care domnul 0adeleine, primarul generos al oraselului 0ontreuil-sur-mer, su% a carui
identitate se ascunde fostul ocnas, vede fericirea eli%erarii de durerile vietii )ea de-a doua parte o urmareste
pe )osette in trista ei copilarie de slu"nica la /anul lui @/Anardier, apoi alaturi de %inefacatorul sau in *aris,
dar urmareste in paralel si drumul eroului principal prin societatea franceza, prile" pentru zugravirea unor
scene monografice, in partea a treia apar in scena si alte persona"e, care adancesc intriga naratiunii si
amplifica planul social pe care il evoca4 Gavroc/e, copilul izgonit in strada de propria familie, pe care, in
inocenta lui, merge adeseori sa o revada, si 0arius, fiul ofiterului %onapartist pe care @/Anardier pretinde ca
l-a salvat de pe campul de lupta de la Haterloo *artea a patra a romanului se articuleaza, asa cum anunta si
titlul ei, pe o idila si pe o epopee 1dila este aceea dintre 0arius si )osette si este evocata in pagini de un
puternic romantism, iar epopeea, derulata pe %aricadele insurgentilor, se construieste in pagini tensionate,
intr-un amestec de idealizare istorica si realitate tragica @ensiunea sociala reuneste in ultima parte toate
persona"ele, rezolvand totodata si misterele lor Gavroc/e moare cu eroism, ?ean Val"ean il salveaza pe
?avert si il prote"eaza pe 0arius pentru ca apoi, repudiat de acesta din urma, sa-si duca drama mai departe
pana la sfarsitB pe patul mortii va trai insa fericirea deplina a marii iu%iri care i-a guvernat, de fapt, toata
viata Iltima secventa a cartii ii prile"uieste autorului romantic o meditatie pe tema vietii si a mortii, ale
caror sensuri misterioase i se releva langa piatra simpla de mormant din cimitirul *Are-2ac/aise
(omanul lui Hugo isi confirma grandoarea si prin aceea ca a%ordeaza marile pro%leme ale secolului
sau, cauzele degradarii umane su% apasarea societatii :roii exprima, prin portretele lor, %inele sau raul
social, si Val"ean, $antine, )osette, Gavroc/e, 0arius, domnul 0Criel, @/Anardier sau ?avert se plaseaza in
limitele moralei sau in afara ei, caci, asa cum o%serva ?H Hunt, Dasemenea tip de persona" nu este decat o
idee invesmantata in carne, un gand sau un sentiment>
)artea intruneste deopotriva particularitatile unei epopei, in care destinele em%lematice se proiecteaza pe
largi fresce sociale *aginile care evoca lupta de la Haterloo sau cele zugravind insurectia pariziana din
18&2 confirma si puterea de evocare, si forta creatoare a romancierului Hugo im%ina o%servatia cu
meditatia, analizeaza reactiile persona"elor, comportamentul, moravurile lor si ale societatii, apoi
interpreteaza si conc/ide, structurand mesa"ul moral al cartii +in evocarea trecutului selecteaza indemnurile
prezentului, intelegand istoria, in spirit romantic, ca o continua inlantuire de cauze si efecte !aratiunea
construita pe planuri alternative, intr-o dinamica a faptelor si a actiunilor, se im%ina cu paginile de descriere,
Hugo dovedindu-se nu doar un pictor al societatii in ansam%lul ei, ci si un portretist de marca, iar su%stanta
epica si tensiunea dramatica lasa loc unor secvente profund lirice, poetul romantic nefiind cu totul eclipsat
de romancier 1ntreaga formula romanesca sta astfel su% semnul unei incontesta%ile modernitati, pe care nu o
poate ignora, in evolutia lui, marele roman al secolului al ..-lea
&
'