din ciclul nuvelelor scrise de I.L. Caragiale și conține atât procedee naturaliste, cât și moderniste. Tema nuvelei Tema operei este reprezentată de disperarea personajului principal care devine o victimă a comunității. Personaje Narațiunea este subiectivă, naratorul fiind personajul principal. Personaje secundare: - băiețelul - femeia agresată - măturătorii stradali Acțiunea Acțiunea nuvelei descrie evenimentele ce au avut loc într-o noapte petrecută de autor la Grand Hotel „Victoria Română”: „indispus de odihnă”, naratorul sosește în orașul său natal, unde nu mai fusese „de copil”, mărturisind că nu a simțit „acele palpitări” care se simt în cadrul revederilor de acest fel, ci dimpotrivă este indispus din cauza peisajului pe care îl regăsește. Sintagma „simt enorm și văz monstruos” desemnează starea de încordare a naratorului. Prin această sintagmă este surprinsă realitatea caracterizată de violență și de lipsa coerenței, realitate ce nu poate fi schimbată („Toată intervenirea mea acum în favoarea animalului e zadarnică. Degeaba raționez eu de sus de la fereastră că nu le e permis unor oameni ai autorității să turbure liniștea nopții și somnul contribuabililor. Pot striga eu mult și bine; cine m-aude?”) Finalul operei Opera se încheie cu afirmația ironică a autorului: „Uf! Niciodată n-am să uit ce bine m-am odihnit o noapte în orașul meu natal, la nr. 9, «Grand- Hôtel Victoria Română! »”.