Sunteți pe pagina 1din 7

Si in secventa a doua a poeziei, imaginea tinerei, creata prin tehnica

inter-textualista, este ostentativ golita de poeticitate:


Rumeioara juna, cu burtica mare" reprezinta, prin contrast, o aluzie
ironica la gratioasele, suavele prezente feminine din baladele si idilele
romantice (v. Muma lui Stefan cel Mare:
tanara domnita, dulce si suava ca o garofita"). Dupa modelul eroilor lui
Creanga, scriitor amintit in secventa precedenta, tanara apare intr-o
ipostaza amuzant pantagruelica prin pofta" cu care solicita vanzatoarei
comanda facuta de mama. Corporalul senzual insinuat in structura
imaginilor alunga orice fior metafizic sau posibil efort de spiritualizare.
Descrierea cu forma unei enumeratii ample -acumulare de termeni
desemnand obiecte ale cotidianului derizoriu - are savoarea fanteziei
lingvistice si a combinatiilor stilistice intertextuale. Din alt punct de
vedere, ea este pastisa unei anumite tehnici literare, constructia in abis"
dovedind o mare ingeniozitate in aplicarea intertextualitatii:
Muma-mea, duduie, astazi m-a trimis
sa imi dai pachetul ce i l-ai promis:
patru exce-lenturi, doua amandine
si ilone sase, glazurate bine,
cinci cutii de frisca alba ca zapada
si fursecuri unse gros cu socolada".

Aluzia trimitand la celebrul dialog din balada lui Bolintineanu (Muma lui
Stefan cel MarE) este procedeul intertextual folosit in construirea celor
doua roluri" (voci") ale discursului liric:
rumeioara juna" si vanzatoarea intra, asadar, in rezonanta cu
prototipurile livresti (personajele lui BolintineanU), dar, in virtutea
tehnicii parodiei, sunt lipsite de aura exemplarului sau a tragicului, fiind,
in schimb, embleme ale existentei cotidiene prozaice. in secventa
dialogata, stilul parodic se exprima prin amestecul registrelor stilistice,
realizand efecte comice dupa modelul caragialesc: registrul vorbirii

directe este grefat pe registrul solemn, protocolar. Se mimeaza ironic


patosul discursiv al eroilor lui Bolintineanu prin personaje" lipsite de
aura eroica si aflate intr-o situatie de viata extrem de prozaica. Epatarea
este cautata intentionat in vederea generarii comicului. Modalitatea de a
recupera valori ale traditiei literare, descoperindu-le acestora o alta
functionalitate poetica, ramane specifica postmodernismului:
Mergi si spune celei care te-a trimes
Ca i-am pus si nuga, un delicates,
Si ca totul face, socotit in lei,
Doar un fleac, o suta patruzeci si trei".

In cea de-a treia secventa, se produce intruziunea biograficului in opera


de fictiune care se face astfel ecoul faptului divers in sensul cel mai
strict. in portretul fetei, desenat in stilul parodic de acum usor
identificabil, gratiosul si dizgratiosul formeaza, intr-o sinteza imagistica si
stilistica inedita, proiectia ingenua a dorintei" (N. ManolescU). Nu e
lasata la o parte nici constructia cu conotatie erotica, posibila aluzie la
senzualismul epurat al idilelor lui Vasile Alecsandri (v. RodicA): Jar copila
noastra, gales-durdulie,
Vine la matusa-mi cu o sarailie.
Coamele ii trece dincolo de sale
Are sub bluzita doua portocale
Iar sub gene lunge, ca de hurioara,
O privire dulce, ca de surioara
Si-un obraz ca luna, pal ii schinteiaza".

La modul ludic-ironic, pastisa vizeaza procedeele unui stil edulcorat,


caracteristic baladelor gen Alecsandri si Bolintineanu. O intreaga recuzita
retorica este astfel ingrosata prin ironie: epitete generice, ornante,
utilizate in exces (sipot dulce", privire dulce", lampile galbuie"),
comparatii naive, si ele in numar mare, (frisca alba ca zapada", obraz
ca luna"), diminutive, de asemenea folosite abundent (garofira",
burtica", surioara", masuta", bluzita"), forme fonetice si gramaticale

arhaice ale unor termeni neologici si de uz curent (trimes", coame",


crida", schinteiaza"; gene lunge", forte noua", excelen-turi" acestea trei din urma derivate cu desinente specifice flexiunii nominale
din limba vechE), neologisme caracteristice manierei pasoptiste (juna",
lucit"), turnura arhaizanta a frazei poetice, prin inversiuni si dislocari
sintactice (Si ca totul face, socotit in lei,
Doar un fleac, o suta patruzeci si trei"), abateri de la norma sintactica a
limbii contemporane, avand de aceea conotatii arhaice (pruncii cremelesi mananc"; Musteriii merge", Checuri cu stafide doarme in vitrine").
Insolite sunt, mai ales, combinatiile lexicale in contexte stilistice diferite sintagma cu forma arhaica (muma-mea") alaturi de apelativul colocvial,
usor argotic (duduie"), dar si termenii apoetici", cu o evidenta
conotatie ironica, folositi intentionat pentru de-solemnizarea limbajului in
poezie (coame", in loc de poeticul" bucle" ori cosita"; sale" etc.)
Finalul (cea de-a patra secventa compozitionala) are, ca si incipitul, o
functie aluziva, evocand stilul narativ al baladelor pasoptiste:
fu imi pun sepcuta si cu forte noua
Merg sa-l iau din strada pe 109".

In mod voit, finalul lasa deschis discursul liric si aventura textualista; el


intareste ideea, ridicata la rangul de principiu estetic, ca receptivitatea
fata de realitatea imediata, chiar biografica, se manifesta simultan cu
receptivitatea fata de livresc, in textul poetic postmodernist. Trebuie
semnalata si valoarea semantica (simbolica) a finalului ca reprezentare a
unui inceput.

Ca formul poetic, textul adopt conveniile poeziei


paoptiste, modelul sugerat fiind acela al poeziei lui
Dimitrie Bolintineanu. Jocul intertextual, caracteristic
postmodernismului, este evident prin raportarea att la

poezia de dragoste, ct i la poezie de inspiraie istoric


a autorului paoptist menionat: Teiul doamnei pare
zugrvit n crid. / n cofetrie intr o gravid. / Astfel
st la coad ntre muterii / Ca o garofi ntre ppdii.
n spectacolul ironiei i al umorului sunt integrate
kitschul i dezacordurile gramaticale, prin care se
parodiaz pasiunea pentru versificaie a poeilor din
perioada de nceput a liricii romne: Astfel ntre brazii
cu tulpini de cear / Lng- un ipot dulce ade-o
cprioar. / Checuri cu stafide doarme n vitrine. / E
frigoriferul greu de savarine. / Eu la o msu mi
consum frucola / i citesc cum Nic pleac la Socola, /
C-l predau pe Creang astzi la amiaz. / Muteriii
merge, coada- nainteaz
Ca majoritatea idilelor lui Mircea Crtrescu, textul
e organizat sub forma unui scenariu care parodiaz
cliee ale literaturii romantice. Eul poetic ( trebuie
fcut distincia ntre eul liric consacrat ca voce prin
intermediul creia poetul exprim direct sentimente i
eul poetic postmodern prin intermediul cruia
creatorul pare c nareaz ceva despre sine ) sau vocea
creatorului este un profesor de romn, care
contempl, ntr-o cofetrie, spectacolul muteriilor,
fr a medita, cum ar fi fost de ateptat, asupra

condiiei umane, ci asupra unui eveniment banal C-l


predau pe Creang astzi la amiaz ( banalitatea este
o alt trstur a liricii postmoderne ). n spaiul
insignifiant al cofetriei i face apariia o tnr
gravid, care cumpr prjituri. Totul capt alt
culoare cu ajutorul fanteziei, amestec postmodern de
livresc i de invenie.
Astfel, juna garofi cere, cu siguran, comanda
fcut de mama ei: Rumeioara jun, cu burtica mare, /
A ajuns n fa chiar la vnztoare: / Mum-mea,
duduie, astzi m-a trimis / s mi dai pachetul ce i l-ai
promis: / patru excelenturi, dou amandine / i ilone
ase, glazurate bine, / cinci cutii cu fric alb ca zpada
i fursecuri unse gros cu ocolada. Enumeraia ampl a
prjiturilor comandate amintete de stilul retoric
romantic. De altfel, n aceast secven poetic, se
suprapun mai multe surse livreti ( alte trsturi ale
postmodernismului sunt reprezentate de trimiterile la
alte texte literare i de valorificarea unor tehnici de
creaie consacrate n cazul acestui poem, punerea n
abis ). Tonul solemn i formula de adresare pe care le
folosete garofia amintesc, n acest sens, de Muma
lui tefan cel Mare i de Mircea cel Mare i solii.
Atitudinea fetei face trimitere la personajele lui

Creang, autor din care tocmai citete eul-profesor.


Sugestiile interculturale continu, pentru c o
comparaie folosit cinci cutii de fric alb ca
zpada propun cititorului avizat alte posibiliti de
descoperire a unor sensuri ironice. Jocul continu cu
rspunsul vnztoarei, care amintete, prin
solemnitatea parodiat, de finalul poemului Mircea cel
Mare i solii de Dimitrie Bolintineanu ( Mergei la
sultanul care v-a trimis, / -orice drum de pace, spunei
c-i nchis! ). Pstrnd solemnitatea tonului, poetul
postmodern modific radical sensul mesajului, n
contradicie total cu felul n care se exprim
aparentele personaje: - Mergi i spune celei care te-a
trimes / C i-am pus i nuga, un delicates. / i c totul
face, socotit n lei, / Doar un fleac, o sut patruzeci i
trei.
Portretul junei fete care i ia pachetul cu prjituri
propune un altfel de frumusee: Iar copila noastr,
gale durdulie, / Vine la msua-mi cu sarailie. /
Coamele i trece dincolo de ale. / Are sub bluzi dou
portocale
Iar sub gene lunge, ca de hurioar, / O privire dulce, ca
de surioar / i-un obraz ca luna, pal i schinteiaz.
Comparaiile i epitetele alctuite n stilul naiv-

entuziast al poeziei lui Dimitrie Bolintineanu ( Florile


Bosforului ) sugereaz o prezen feminin la fel de
banal ca i decorul n care aceasta se integreaz.
Finalul poemului consemneaz desprinderea de
realitatea imaginar, cu lucit fantastic, a cofetriei, i
reintrarea n cotidian, sugerndu-se ideea c imaginaia
creatoare ofer o posibilitate de evadare din cotidian,
fr a fi necesar problematizarea existenial.
Laitmotivul Muterii merge, coada-nainteaz
accentueaz banalitatea existenei cotidiene, iar
ipostaza eului poetic din finalul textului susine aceeai
idee: Muteriii merge, coada-nainteaz / Eu mi pun
epcua i cu fore nou / Merg s-l iau din strad pe
109.
Poezia lui Mircea Crtrescu propune o alt perspectiv
asupra universului cotidian, fr a ncerca s-l
transfigureze. Cotidianul, banalul sunt acceptate ca
atare i sunt transpuse n textul poetic cu toate
caracteristicile lor. Originalitatea perspectivei provine
din ironie i din referinele culturale, care l antreneaz
pe cititor n descoperirea surselor livreti ale textului,
ntr-un joc al descifrrii sensului propriei existene.

S-ar putea să vă placă și