Stilul bizantin

nceputurile acestui stil se gsesc n perioada dintre secolele IV-V, n cadrul antichitii trzii. Se
dezvolt n trei etape: secolele IV-VI, VI-XII, XII-XV. . Pe teritoriul rilor Romne prezena arta
bizantin. a fost deosebit de puternic nc dinsec. 9, jucnd un rol hotrtor n formarea artei medievale
romneti, prin intermediul cetilor bizantine din zona Dunrii de Jos (Pcuiul lui Soare, Dinogeia).
Monumentul cel mai caracteristic pentru influena arta bizantin n rile Romne este biserica domneasc
din Curtea de Arge (sec. 14). n sec. 15-18, formele artistice de tradiie bizantin vor constitui o component
constant n sinteza artei vechi romneti, att n arhitectur, ct i n pictur i de asemenea n n artele
decorative.
In prima perioad edificiile, n mare
majoritate biserici, erauridicate pe un plan
bazilical cu 3, 4 sau 5 nave, preluat de la vechea
bazilic roman. Ca o excepie, Biserica San
Vitale din Ravenna, Italia, are un plan
octogonal. Cea mai reprezentativ caracteristic
a stilului este utilizarea mozaicurilor pentru
decorarea interioar, fiind faimoase cele de la
catedrala Sf. Sofia din Constantinopol, azi
Istambul (imaginea din dreapta) i SanVitale din
Ravenna. n acelai secol VI ncep s fie
construite biserici cu plan de cruce
greac (biserica Sf. Ioan din Efes) cu 5 cupole,
sau de octogon nscris ntr-un ptrat(San Vitale
din Ravenna, imaginea din stnga). n secolul IX se impune planul de cruce greac, se aduc modificri
sistemului de susinere a cupolei (acum se sprijin direct pe ziduri, fiind eliminai contraforii).Concomitent,
apar decoraiile exterioare care ating apogeul dezvoltrii in secolele X (arcade oarbe, crmid colorat i
ceramica smluit acoper zidurile) i XV (sculpturi i fresce)
Cea de-a treia perioad a bizantinului (secolul XV) ncepe cu dinastia Comnenilor. Cele mai
importante edificii sunt biserica Pantokratonului, panteon pentru zece generaii de mprai, Comneni i
Paleologi, i Chora (azi Kahrie Djami), cea mai elegant biseric bizantin dup Sf. Sofia.
Bisericile de stil bizantin se caracterizeaz prin:

planul cruciform care reiese din apariia absidelor n pereii laterali,

mprirea n trei ncperi: pronaos, naos si altar, ultimele doua desprire ntre ele prin
catapeteasm,

acoperiul n form de bolta arcuit,

prezena unei cupole centrale ridicat deasupra naosului n care este pictat Hristos Pantocratorul,

contrastul evident dintre aspectul exterior simplu i sobru i interiorul bogat ornamentat prin picturi
sau mozaicuri.

Sculptura este foarte srac, prezent numai la ornamentarea ferestrelor, uilor i coloanelor.
Caracteristici generale:

corelaia cu cretinismul: cultura i arta bizantin au constituit instrumentul de propagand a religiei

cretine, dar i a puterii imperiale, a autoritii bazileului. Arta avea rolul de a impresiona, de a nla sufletul
ctre divinitate.


dualism: exista o art oficial nchinata bazileului i elaborat la curtea de la Constantinopole i mai
exista o component popular, specific mediilor formate din clugri i oameni simpli, care era promovat de
mnstiri i de coli locale. ntre cele dou direcii existau influene reciproce.

tradiionalism: pstrarea regulilor i canoanelor care determin stabilitatea artei i lipsa ei de libertate
creativ i fantezie. Cu rare excepii, artitii bizantini sunt anonimi, conservatori, pstrtori ai regulilor odata
stabilite. Orice inovaie adoptat devine regul, ceea ce explic evoluia nceat i fr salturi a ntregii arte.
lipsa de omogenitate i unitate: dincolo de un numitor comun, cum ar fi iconografia i mijloacele de
exprimare n pictur, exist n plan local trsturi de individualizare, specifice diferitelor coli i centre
existente pe teritoriul imperiului.
biserica domneasc din Curtea de Arge
biserica Sf. Ioan din Efes

catedrala Sf. Sofia din Constantinopol

Kariye Djami

Biserica Sfntul Nicolae din Densu

Mozaicul este genul de arta in perfecta
concordantacu estetica neoplatonicianace fundamenta
creatia artistului bizantin prin mijlocirea caruia
stralucirea luminii si a culorilor apropia spiritul de
perfectiunea invizibila.Iar in cadrul fastuosului ritual
liturgic conceput dupa modelul ceremonialul curtii
imperiale

splendoarea
mozaicului
vehicula
contemplatia mistica spre beatitudine si extaz.Avandu-si
originile din mozaicul roman din epoca tarzie,mozaicul
bizantin se va indeparta foarte curand de spiritul realist al
acestuia ,folosindu-se de imagini solemne plasate pe un
fond de aur pentru a sugera supranaturalul credintei.

Stilul romanic
Numit, inexact, uneori : romano-bizantin sau latin, este cel dintai stil de arta propriu al Apusului
medieval. El ia nastere in epoca lui Carol cel Mare (secolele VIII-IX), cand se realizeaza in Apus o prima simbioza a resturilor vechii arte romane a bastinasilor romanizati (galo-romani) cu cultura nationala a popoarelor
germanice stabilite in Apus (goti, alemani, franci, normanzi, anglo-saxoni, germani etc.) si cu influente de
origine orientala, aduse in Apus pe de o parte de maurii din Spania, pe de alta de calugari, comercianti,
pelerini, iar mai apoi (de la 1096 inainte) de Cruciati care pun in contact cultura apuseana cu cea bizantina si
araba.
Locul de nastere al stilului romanic este Franta si nordul Italiei (Lombardia), unde reminiscentele
vechii arte galo-romane, amestecate cu influente noi, asiatice, dau nastere celor dintai biserici cu cupole pe
pandantivi (considerate de unii ca influente bizantine). De aci, stilul acesta se raspandeste in toate tarile
catolice (Anglia, tarile germanice, tarile scandinave, Polonia, Ungaria, Moravia, mai putin in Italia si Spania),
devenind arta oficiala a catolicismului (ritualul latin) din secolele X-XIII, asa cum devenise mai de mult cea
bizantina pentru crestinismul rasaritean.
Perioada de formare a stilului o constituie secolele VIII-X (faza timpurie sau pre-romanica) ; apogeul il atinge
in secolele XI -XII (perioada matura, sau romanicul dezvoltat), iar in sec. XIII incepe sa fie inlocuit (mai intai
in Franta) de stilul gotic. Arta romanica este o arta exclusiv religioasa, creata de calugari si oameni ai
Bisericii.
Caracterele generale ale stilului se pot reduce la urmatoarele :
a) Lipsa de unitate in plan ; planul bisericilor romanice este foarte variat : cruciform (mai ales in cruce latina),
treflat biabsidal, circular (influenta din rasarit) ; de cele mai multe ori apare un plan complex, combinatie a
tipului basilical cu cel cruciform, creat prin prezenta regulata a navei transversale (transeptului, uneori dublu).
b) Materialul de constructie este mai ales piatra (mai putin caramida si lemnul), zidaria fiind lasata aparenta
(netencuita si neacoperita cu placaj de marmura, ca in basilical sau bizantinul timpuriu), iar zidurile fiind
masive (groase si puternice), sunt sprijinite de contraforti (ziduri suplimentare, de sprijin, in partile unde
apasarea masei de zidarie e mai mare).
c) Soclul inalt, fatada principala (de vest) precedata uneori de o curte inchisa cu un portic este in general
monumentala, cu trepte multe si portaluri uriase, bogat decorate si flancate de turnuri patrate sau
octogonale (influenta siriana), dintre care unul serveste si ca clopotnita, cand aceasta nu e separata de
biserica.
d) Interiorul, precedat uneori de un narthex de mari proportii, e impartit (ca si la basilici) in mai multe nave.
e) Acoperisul primelor biserici romanice e in sarpanta, adica cu scheletul de lemn sau metal (cu sau
fara tavan), ca la basilici ; mai tarziu e inlocuit intai la navele laterale cu acoperisul boltit, de piatra sau caramida, sub diverse forme : calote sau cupole hemisferice.
f) Caracteristic (comun) tuturor bisericilor apusene de orice stil este chorul, adica o travee (despartitura)
deosebita a interiorului, sub forma de nava transversala, intre absida altarului si transept. In general el este mai
inalt fata de restul bisericii, pentru ca sub el si altar se construiesc cripte de mari dimensiuni.
g) Sculptura decorativa e intrebuintata mai mult decat in basilical si bizantin, ca auxiliar important al
arhitecturii (la impodobirea capitelurilor de pilastri si coloane, a fatadelor si a portalurilor, a cadrelor de usi si
ferestre, la cornise etc). h) Arcul rotund (roman, in semicerc perfect) este utilizat in larga masura, atat ca
element arhitectonic (de legatura intre coloanele sau pilastrii din interior), cat si ca element decorativ (mai ales
la fatade, in galerii de arcade) ; de aceea, stilul romanic e numit uneori si stilul arcului rotund.

i) Ferestrele sunt la inceput putine si mici, apoi mai multe si mai mari, terminate totdeauna in arc rotund
(simplu sau divizat bifor, tri-for etc.) si cu ornamentatie bogata (apar primele vitralii in sec- XII).

Biserica San Zeno, Verona

biserica S. Cyriac,Germania

Notre-Dame la Grande din Poitiers

Catedrala din Tournay

biserica Sf. Iacob (Santiago) din Compostella

Abbatia Maria Lacensis (sau Abbatia Maria ad Lacum), Germania

biserica Sf. Mihail din Cisnadioara

catedrala romano-catolica din Alba-Iulia

Stilul gotic
Arhitectura gotic reprezint unul din stilurile
arhitecturale asociate cu catedralele, precum i cu alte
biserici din aproape toat Europa n timpul perioadei
medievale, ncepnd cu secolul al XII-lea i ncheind
cu anii 1500. Ca o situare mai exact n timp i spaiu,
cele mai importante opere arhitecturale gotice acoper
perioada 1140- 1500, fiind construite din Romnia pn
n Portugalia i
din Slovenia pn
n Norvegia, Suedia i Finlanda. A fost precedat
de arhitectura romanic i a fost succedat de arhitectura
renascentist Numit si ogival (stilul arcului ascutit). Se
naste din arta romanica, in a doua jumatate a secolului
XII sub influenta Cruciadelor, a scolasticii si a
misticismului religios. Arta gotica datoreaza mult
contributiei masive a societatii laice, fiind creata si
reprezentata de mesteri si artisti laici, cu concursul material si moral al multimilor de credinciosi, dar inspirata si patronata tot de clerul Bisericii. Pe cand in
perioada romanica bisericile cele mai importante care s-au cladit erau abatiile (bisericile marilor manastiri ale
ordinelor calugaresti), gloria stilului gotic sunt catedralele. Arhitectii, mesterii constructori si lucratorii
(zidarii, pietrarii, decoratorii, sculptorii, pictorii etc.) au inceput in sec. XIII sa se organizeze in adevarate
corporatiuni ambulante, raspandite mai ales in Germania si Anglia ; acestea stau la originea asociatiilor de
francmasoni (zidari-liberi) de mai tarziu.
In comparatie cu stilul romanic, stilul
gotic se distinge prin urmatoarele caractere
generale :
a) Planul predominant e cel de cruce latina
(romana), iar edificiile sunt de dimensiuni mari.
b) Zidurile
masive
din
stilul
romanic
sunt inlocuite cu ziduri mai subtiri si inalte,
sprijinite la exterior de contraforti in forma de
arcuri butante (proptitori ingusti si inalti, meniti
sa preia o parte din greutatea boltilor).
c) Interiorul e impartit (ca si la basilici) in mai
multe
nave
longitudinale,
(trei
sau cinci), delimitate prin siruri de coloane subtiri.
d) Elementul nou si specific stilului gotic e arcul frant sau ascutit (unghiul format de intretaierea a doua
segmente de cerc), dar mai ales ogiva si bolta ogivala (bolta sprijinita pe doua arcuri diagonale de sustinere,
care se incruciseaza in punctul de cheie a boltii). Elementele acestea aparusera sporadic, inca din sec. XII, la
unele catedrale romanice din nordul Frantei.
e) Dintre incaperile bisericilor de tip romanic dispar nartica de la fatada si criptele de sub chor, dar se mentin
deambulatoriile, formate din siruri de coloane, iar absidele altarului sunt mai mult poligonale decat
semicirculare, fiind flancate spre exterior de mici capele.

f) Ferestrele sunt foarte numeroase, largi si inalte, terminate in forma de rozeta sau de flacara si impartite
longitudinal prin colonete, avind geamuri multicolore (vitralii translucide), care dau interiorului lumina multa
(goticul a cultivat cel mai mult arta vitraliilor, dintre care unele cuprind o minunata iconografie a sticlei
colorate, fiindadevarate opere de arta).
g) In ornamentatia interioara pictura este intrebuintata mai putin ;
predomina (mai ales la exterior) sculptura monumentala (statuara).
Stilul gotic decade in sec. XVI, cand este concurat din ce in ce mai mult de arta noua a
Renasterii.

Catedrala Notre-Dame din Paris

Catedrala din Reims

catedrala Sf. Gudula din Bruxelles

Catedrala din Lausanne, Elveia

Sf. Vitus din Praga

catedrala din Milano

biserica Sf. Mihail din Cluj

Biserica Sfanta Ana din Vilnius

biserica Neagra din Brasov s

Stilul Renascentist
Arhitectura renascentist este arhitectura perioadei de la nceputul secolului al XV-lea pn la
nceputul secolului al XVII-lea, n diferite regiuni ale Europei, n care are loc o redefinire a interesului pentru
cultura i civilizaia greco-roman, iar spiritul european se elibereaz de sub tutela obscuritii
religioase medievale.
Stilul Renasterii (Renaissance) n arhitectura bisericeasc
are ca modelformele simple ale artei clasice greco-romane i se
dezvolt n Italia n cadrul larg al curentului numit Renatere,
care nflorete n sec. XV, pornind din Florena,apoi Roma i
Veneia. Se revine la linia orizontal a vechilor edificii cretine
de tip basilical, care se va combina acum cu linia curb a stilului
bizantin i roman i se va renuna la sensul vertical al
catedralelor gotice. Planul de construcie este variat: circular,
dreptunghiular, cruciform. Arhitectura bisericilor de tip
renascentist de la basilica cu trei nave este de tip cruciform(
cruce greac cu brae egale, cu navele laterale boltite i cupol
central pe navele de mijloc ). Pentru a da ct mai mult lumin
interiorului chorul dintre altar i naos se lete, nava central se
mrete, cele laterale se ngusteaz, fiind mpinse spre zidurile
laterale. n centrul edificiului domin o singur cupol de mari
dimensiuni(domul, caracteristic bisericilor Renaterii). Multe
ferestre ncheiate n arc rotund sau ptrate, strpung pereii
cupolei, dnd lumin abundent interiorului bisericii. Faadele
exterioare ale zidurilor sunt acoperite cu marmur sau faian
colorat; dispar contraforii i arcurile butante, iar la faada
principal predomin turnul central(nu cele laterale, ca n gotic).
Pictura n ulei, care ia n Renatere un mare avnt, devine
mijlocul decorativ pentru mpodobirea interiorului bisericii.
Pictura i sculptura se dezvolt independent, nu mai sunt acum
doar nite auxiliare ale arhitecturii.

Biserica Evanghelic din Bistria

Biserica Sf. Anton de Padova, Italia