,,Trim tot attaea viei cte cri citim.

Consider c aceast afirmaie este adevrat, deoarece contopirea realizat

la nivel spiritual si metafizic dintre intellect si arhetipurile de vieti si caractere
consemnate in paginile cartilor,da nastere unei asocieri extratextuale cu lectorul
care, in sensul receptarii mesajului, preia si isi insuseste moduri de gandire, un
,,modus vivendi prin care se indentifica cu personajul,implicandu-se,la nivel mental
si afectiv, in periplurile ,,fiintelor de hartie, exponente si fauritoare ale cadrului
feeric.
In primul rand, lectorii tind a imita si a se asocial cu personajele care
actioneaza,vorbesc si relationeaza in moduri asemanatoare cu existenta lor
cotidiana. Aceste personaje reprezinta o implinire a sinelui prin lectura, o meditatie
adiacenta asupra esentei si aparentei, determinand, prin felul in care sunt
construite, o scindare la nivelul interior al cititorului.
In al doilea rand, aceasta nevoie de a dezvolta un univers complementar
contingentului, determina instanta cititorului sa-si imagineze lumi posibile in
universul mintii. Aceasta faurire a unor noi vieti consta in dorinta omului de a se
elibera de mundanul ancorat in prejudecati, care ucide vise si creeaza tipare
prestabilite de existenta. Sufletul arheu cultiva dorinta de evadare si eliberare,
pentru a accede traiul ideal si absolute in vederea fiecarui cititor.
Asadar, omul poate trai ,,atatea vieti cate carti citeste, deoarece nevoia de a
se elibera de aparente si tipare este una innascuta si dezvoltata in
timp,manifestandu-se la maturitatea mintii prin procesul lecturii, o cale de scapare
si de transcendere a contingentului catre limitele imaginatiei si ale construirii unei
noi vieti prin empatizarea cu modul de a gandi, a actiona si a relationa cu altii a
personajelor in care lectorii se regasesc prin caracter si tipologia manifestarii
ratiunii.