ROLUL LECTURII ÎN FORMAREA PERSONALITĂŢII ELEVILOR Ca bibliotecar, am constatat că lectura îi oferă celui ce o parcurge, pe lângă satisfacţiile pe care le aduce

orice fapt de lectură, prilejuri unice de reflecţie şi de trăiri spirituale. Ea îndeamnă la introspecţie, contribuind substanţial la formarea si modelarea personalităţii si comportamentului cititorului. La vârsta şcolară, lectura are un rol hotărâtor în îmbogăţirea limbajului prin formarea si dezvoltarea unui vocabular adecvat. Marea varietate a creaţiilor artistice aparţinând unor genuri şi specii literare diferite, evidenţiază receptivitatea copiilor faţă de frumos, dorinţa lor de cunoaştere. Dintre creaţiile în proză, basmele si poveştile au rămas de-a lungul vremii, operele cele mai îndrăgite de copii. Valoarea lor instructiv-educativă este deosebită, ele aducând o preţioasă contribuţie la dezvoltarea proceselor de cunoaştere, a proceselor afective, la formarea trăsăturilor de voinţă şi caracter, la formarea personalităţii copiilor. Prin lecturile care exprimă conflicte între cele două forţe: ale binelui şi răului, micii cititori îşi formează reprezentări şi noţiuni despre dreptate, cinste, curaj, vitejie, hotărâre, perseverenţă, hărnicie. Lectura legendelor îmbogăţeşte fondul cognitiv si afectiv al copilului. Analiza atentă a structurii legendelor şi a personajelor supradimensionate îi ajută pe elevi să descifreze mesajul estetic, simplitatea si expresivitatea limbii si stilului, le dezvoltă capacităţi intelectuale şi verbale , trăsături de vointa şi caracter. Pentru elevii de liceu, efectele lecturii capăta noi valente: dobândirea unor tehnici de învăţare; dezvoltarea gândirii critice; deschiderea minţii spre înţelegerea unităţii lumii în diversitatea ei; rezolvarea amiabilă a conflictelor; receptivitate la opiniile altora; Lectura contribuie la: - raportarea emoţional-afectivă la mesajul textelor lecturate; - cultivarea gustului estetic şi a preferinţelor literare; - exprimarea atitudinii personale faţă de textele literare citite; - Stimularea interesului durabil pentru lectură. Închei cu spusele lui Mircea Eliade: „Cetim ca să trecem examene, ca să omorâm timpul sau cetim din profesiune . Lectura ar putea fi un mijloc de alimentare spirituală continuă, nu numai un instrument de informaţie sau de contemplaţie” Lectura în dezvoltarea culturala a individului 1. Rolul educativ al literaturii

Orice opera literara valoroasa contribuie la cunoasterea mai adânca a vietii. Dar aceasta îmbogatire nu e data numai de cunostintele noi care parvin individului ci si de felul în care scriitorul reuseste sa le prezinte, sa îl emotioneze pe cititor. Manualele scolare contin un numar important de cunostinte; cu toate acestea ele sunt tratate, si nu opere literare. Tratatele stiintifice se adreseaza în primul rând mintii cititorului. Însusirea adevarurilor stiintifice se face pe baza unui efort sustinut al gândirii si vointei. stiinta lucreaza cu judecati generale, cu idei abstracte. Opera literara dezvaluie si ea aspecte ale realitatii. Ca si stiinta si ea contribuie la cunoasterea adevarului. Dar metodele ei sunt altele. Ea pleaca de la cazuri singulare, de la personaje si actiuni individuale prezentându-le în ceea ce e tipic în caracterul lor. Prin arta evocarii lor, prin complexitatea starilor sufletesti traite de personajele povestirii, prin amploarea actiunii, prin puterea conflictului, prin bogatia de idei ce determina întreaga logica a întâmplarii, scriitorul ne dezvaluie în mod veridic un colt de realitate. El se adreseaza în primul rând emotiei cititorului, îl câstiga prin frumusetea imaginilor, prin caldura sentimentelor, prin justetea ideilor ce anima, si lupta eroilor povestirii. Cartea literara nu poate si nu trebuie sa înlocuiasca un manual de scoala, dar împreuna cu manualul, îndeplineste un rol deosebit în educarea copiilor. Cu cât opera

„un eveniment al cunoasterii” studiul cartilor de catre elevi impune organizarea. cititorul parcurge cu mintea spatii imense. gândind asupra cartii sub înrâurirea puternicelor emotii traite. gama sentimentelor pe care le traiesc este mai variata. nazuinte ale tuturor. Acesta. Orice carte bine scrisa care evoca cu putere realitatea are o influenta educativa asupra cititorului. Cititorul poate fi: pasionat ce strabate fara alegere tot felul de carti si traieste din influenta si modelul lor.”[1] 2. ca exista tristete pe care o resimt altii. Îi descopera ca exista bucurie si nu numai a lui. Carte si cititor Lectura cartilor constituie o activitate fundamentala pentru întretinerea conditiei intelectuale.literara este mai valoroasa cu atât rolul ei educativ este mai puternic. ca exista framântare si vise. pentru cunoasterea indirecta a diferitelor universuri si realitati. propriile actiuni. Consultarea revistelor si enciclopediilor. dupa cum s-a spus.”[2] Când stai de vorba cu un om care a citit mult. apr 21321b120v opiindu-l de cele mai înalte valori si idealuri morale. au plâns si s-au bucurat odata cu ei. în masura în care reuseste sa emotioneze si sa convinga pe cititori de adevarul ideilor pe care le apara. Opera literara nu poate avea valoare artistica decât în masura în care dezvaluie veridic realitatea. Ea da cititorului posibilitatea de a se întelege pe sine însusi. Dar rolul educativ al operei literare nu este specific numai literaturii pentru copii. Impresiile emotive puternice ramân adânc întiparite în memorie. „Opera literara actioneaza în primul rând asupra inimii cititorului. puterea de evocare a realitatii. cititorul analist. ajungând în trecut si viitor. îmbogatirea cunostintelor si a limbajului. studiul cartilor reprezinta forme concrete de împlinire a curiozitatii placerii si nevoii spirituale. cititul sintezelor si dictionarelor. Cultura însa înseamna mult mai mult decât specialitatea limitata si ea se formeaza numai prin activitatea de cititor neîntrerupta. Acesta e si rolul operei literare de a contribui la educarea si transformare a omului. si de a-i întelege pe ceilalti. Studiile vor forma oameni cultivati si specializa-i într-un anumit domeniu. Întrucât este. fermecati de citirea unei carti ei au simtit ca traiesc aceleasi emotii cu eroii povestirii. „Nu odata. largeste orizontul nostru de viata. Oamenii care au o lectura bogata se deosebesc de ceilalti: experienta de viata este mai temeinica. Continutul educativ al unei opere literare pentru copii consta deci în valoarea ei artistica. ajunge la concluzii privind propria lui viata. Citind cartea. copil sau matur. facându-ne sa îl traim. îndrumarea si . posibilitatea de a întelege bucuriile si suferintele altora este mai mare. în procesul de continua evocare si transformare a acesteia. Apoi. cititorul filosof cu tendinte de critic de idei. de la gândire la actiuni voluntare. el depaseste încorsetarile timpului. Ele genereaza pentru multa vreme gânduri si fapte care contribuie la formarea caracterului cititorului. opera literara raspunde imaginatiei celei mai bogate. În aceasta consta si rolul ei educativ. Dezvaluindu-ne un crâmpei de viata. a bibliografiei. cititorul snob în care literatura devine materie scolara. De la emotie la gândire. cititorul cu pasiuni de etalare a cunostintelor. pune la contributie cele mai înalte sentimente. iata procesul sufletesc pe care îl determina opera literara. bogatia lui de idei si de imagini te farmeca.

angajeaza valori formative care îsi pun amprenta pe întregul comportament al cititorului. de alungare a plictiselii. Tocmai de aceea se apreciaza ca lectura (carti . alteori se copiaza de la altii. Fara acestea lectura unei carti poate oferi câteva clipe de desfatare. Rezumând un text. În scoala se practica obiceiul rezumarii textelor citite pentru a împiedica uitarea sa le puna în umbra. Cum trebuie citita o carte O carte se poate studia sau citi numai.supravegherea de catre profesori. iubeste. O carte se citeste într-un anume fel. oprindu-se numai la ceea ce îl intereseaza cu adevarat. Caietele cu rezumate cerute de profesori se fac adesea formal.d. inutil.a. Mai mult decât oricare din tehnicile audio-vizualului prin care sunt vehiculate valorile culturii. privându-se astfel de bucuria bogatiei lecturii. adnotari marginale. întocmirea listelor bibliografice. S-a aflat în urma numeroaselor investigatii facute în scoli ca numarul elevilor din clasele mici care îsi fac notari în legatura cu operele citite nu este prea mare. Ea îndeamna la introspectie. retinând ceea ce memoria înregistreaza fara nici un efort voluntar. de formularea unor concluzii. de extragerea unor citate. instructiv de ceea ce este rau. reviste. probleme de viata care si lui i s-au pus. Adultii folosesc adesea creionul pentru a face sublinieri. descopera gânduri si pasiuni pe care le-a avut. ei se întâlnesc în atmosfera si conflictul povestirii. util. se teme. Pentru aceea este nevoie de anumite însemnari. dupa obiectivul urmarit. . cititul cu creionul în mâna are rost atunci când e cu creionul si caietul în mâna. 3.m. în vreme ce caietul ramâne. În timpul lecturii se întinde între cititor si autor o punte. Manualele scolare. al lecturii. folosirea acesteia s. apoi sa fie în masura sa deosebeasca ce este bun. este nevoit sa selecteze. O carte citita numai pentru destindere nu ridica de obicei probleme. Fara a fi gresit acest procedeu este cel putin incomplet si daunator cititorului de buna credinta. controlul cititului. elevul va ajunge la concluzia ca singurul lucru important gasit într-o opera este firul narativ. Oricât de stângace acestea reflecta modul în care un elev a interiorizat opera respectiva. de meditatie. Procedeul este imitat si de adolescenti si chiar si de copii. Elevii trebuie obisnuiti sa realizeze si observatii personale pe marginea textelor citite. lectura cartii ofera celui care o parcurge. Fiindca cititorul nu poate retine totul. daunator. Curent se spune: orice carte se citeste cu creionul în mâna. Cu totul altfel stau lucrurile cu lecturile facute în vederea unui anumit scop sau cu cele ce stârnesc un anumit interes. iar alteori mai simplu. dar fara un prea mare profit moral sau intelectual. de pe internet. ar trebui sa fie una dintre cele mai raspândite si intense activitati ale omului modern. diverse publicatii). cartile de stiinta necesare instruirii sau specializarii cuiva într-un anumit domeniu se studiaza. chiar continând mici erori este de preferat uneia reproduse din critica de specialitate. Cel mai important este ca elevul sa înteleaga ce a citit. Se regaseste în personajele din carte. astfel încât sa poata forma o opinie despre cartea citita. Cititorul traieste sentimentele autorului. Sublinierile si adnotarile fiind contra indicate. de folosire placuta a timpului. E mult mai practic a se nota pe caiet. Volumele din bibliotecile scolare si publice stau marturie a acestui mod crud si barbar de a trata o carte. O astfel de apreciere. dupa natura cartii. uraste cu el. Cartea trebuie adesea returnata. ziare. prilejuri unice de reflectie. pe lânga satisfactiile ce le aduce orice fapt inedit. se recunoaste în personajele ei.

prin deosebirea esentialului de neesential. chiar unele idei interesante. Sunt primele productii literare accesibile copiilor. copiii rasfoiesc cartile cu poze. La aceasta categorie de scolari este util si necesar sa se insiste asupra deosebiri esentialului de neesential. Acest lucru nu se poate obtine decât printr-o lectura atenta. 4. În aceasta perioada se impune o concentrare deosebita a atentiei profesorului asupra modului în care citesc elevii. iar gândirea lui e saraca. este în perioada copilariri într-o permanenta dezvoltare. cu atât mai bine. consideratii si aprecieri asupra continutului si formei. Cartile cu poze au uneori imagini disparate: pe o fata un om. Acestea îl ajuta pe copil sa depaseasca limitele înguste ale mediului familial în care traiesc. În aceasta perioada. Povestirile realiste sau fantastice . copilul este atras de culori. si asupra modului în care ideile desprinse dintr-o lectura se sintetizeaza într-un rezumat. Creierul. data când a citit-o.”[3] Gândirea concreta. Însemnarile asupra cartilor citite trebuie sa repete câteva indicatii pedagogice elementare: notarea clara a numelui autorului si a titlului cartii.Elevii de vârsta scolara mica lucreaza sub îndrumarea directa a învatatorului dar activitatea lor este mai limitata. pe alta o casa etc. Pentru îmbogatirea vocabularului este necesar sa se caute în dictionar cuvintele neîntelese în vocabular. Este perioada de tranzitie de la înregistrarea de pareri la formularea ideilor personale. Paralel cu acesta se dezvolta calitatile psihice. La început are simple reflexe care devin tot mai complexe pâna ajung a fi perceptii. cuvintele se memoreaza fara efort mai ales daca revin frecvent în cartea respectiva. cu o întâmplare. în versuri sau în proza ritmata. Pe masura ce creste îsi dezvolta si perfectioneaza aceste aptitudini prin influenta mediului si a educatiei. de miscare si de sunete. Trecerea de la rezumate la formarea unei opinii se realizeaza între vârstele de 12 si 16 ani. Pentru aceasta perioada sunt indicate povestirile despre lumea înconjuratoare. Alteori imaginile sunt însirate dupa o idee. „Nu se poate vorbi despre o literatura scrisa pentru copiii de la 1 an la 3 ani. ce îsi noteaza. Copilul nu poate vorbi când se naste. este recomandabil sa se extraga din lecturile facute expresiile mai putin obisnuite. unele maxime. baza materiala a întregii vieti sufletesti . copilul începe sa faca cunostinta cu mediul înconjurator pe calea simturilor. prin extragerea de expresii si cuvinte mai putin uzuale. pentru ca în aceasta perioada copilul abia începe sa vorbeasca. În legatura cu forma. Neputând generaliza sau abstractiza. Important este ca din fiecare carte sa se învete ceva. copiii sunt atrasi de carti cu poze însotite de texte. Mai târziu. pe alta un animal. prin notarea anumitor idei si impresii. Particularitati de vârsta ale copiilor si specificul literaturii pentru copii Preocuparea deosebita ce e acorda literaturii pentru copii provine din caracterul deosebit al cititorului caruia i se adreseaza. Prin extragerea si explicarea lor. proverbe sau zicatori. prin patrunderea adevaratului sens al cuvintelor. cu un fir de actiune. posibilitatile intelectuale ale copilului. odata cu dezvoltarea gândirii însa apare si vorbirea. Cu cât mai mult. în preajma vârstei de 3 ani. ce retin din ele. De cum se naste. în proza sau versuri. Copilul se naste cu un potential ereditar în ceea ce priveste calitatile intelectuale si fizice. bazata pe imagini si senzatii directe este formata între 3 si 5 ani. din particularitatile d e vârsta ale copilului în diferitele etape de dezvoltare.

Între 5 si 7 ani. Copilul trece de la faza intuitiva a gândirii la faza logica si rationala. „La aceasta vârsta lectura poate fi hotarâtoare la formarea caracterului. Acum copilul este curios sa afle cauza lucrurilor: de ce ploua. De aceea este bine ca mici cititori sa epuizeze mai întâi cartile destinate vârstei lor. Perioada 10-14 ani este perioada trecerii de la copilarie la adolescenta. nuvelele si romanele privind viata de azi a popoarelor toate ofera se cu generozitate micului cititor satisfacându-i pasiunea de cunoastere si dorinta de actiune. cunostintele variate. copii zboara cu gândul într-o lume în care oamenii sunt îndrazneti si curajosi. Aceasta perioada este deci hotarâtoare în viata unui . sa se înlantuie asociatiile. dezvoltarea gândirii copilului continua cu o intensitate din ce în ce mai mare. cu un conflict bine închegat. copii încep sa guste din ce în ce mai mult povestirile istorice. despre viata oamenilor de ieri si de azi. prea frageda. a vietii pe care o va duce când va fi mare. personaje putine. biografiile oamenilor celebri. Exista riscul ca vazând interesul manifesta de copii pentru lectura sa recomande romane de aventuri cu intriga complicata cum ar fi Cei trei muschetari de Dumas. ultima parte a perioadei prescolare. apoi treptat sa fie introdusi în lume a marilor povestiri. întâmplari extraordinare în care ei sa-si poata dovedi curajul. de ce se nasc. Citind romanele lui Jules Verne. povestirile stiintifice. sentimente înalte. de ce mor. Preocuparea de baza la aceasta vârsta e cea a viitoarei lui ocupatii. Jack London sau Wells. Cu o astfel de lectura copilul fie nu retine nimic. În jurul vârstei de 7 ani. de ce zboara avioanele. sau Stevenson. Copiii viseaza fapte marete. îi trebuie ultima si cea mai importanta interventie a educatorului. Aluatul sufletesc este pregatit pentru a fi copt. De la 7 la 10 ani. La acest salt se ajunge pe de o parte datorita dezvoltarii centrilor de gândire si pe de alta parte acumularii de noi cunostinte. Este vârsta marilor contradictii. Cei mai multi copii care citesc o astfel de literatura la o vârsta nepotrivita. experienta lui este bogata. posibilitatile de întelegere ale copilului sunt multiple. nu vor întelege motivatia actiunilor personajelor. de ce se misca tramvaiul. fie capata o imagine gresita asupra operei. intervine o schimbare calitativa a gândirii copilului. a îndraznelii dusa pâna la obraznicie sau a timiditatii exagerate. Este perioada marilor generozitati. Copii nu vor întelege marea bogatie de idei continute de aceste carti valoroase. Acum încep sa se consolideze notiunile. sa intervina gândirea abstracta. de ce se face zi. a marilor sentimente. schitate prin câteva trasaturi definitorii. vitejia.destinate acestei vârste sunt în general scurte. Gândirea logica este consolidata. povestirile cu caracter stiintific sau fantastic. Romanul istoric. Având mai multa putere de asimilare la aceasta vârsta copii încep sa fie pasionati de schite. schitele. Ei se vad calatorind pe un vas prins de furtuna în mijlocul oceanului sau pe bordul unui avion racheta strabatând spatiile cosmosului. Pe lânga basmele care le încânta copilaria. copii sunt în perioada întrebarii de ce? . descrierea calatoriilor celebre. a melancoliei neexplicate. desfasurarea actiunii este vie. În aceasta perioada copiii asculta cu placere povestiri realiste sau povestiri despre fenomenele naturii. iar umorul si duiosia sunt sentimentele între are oscileaza afectivitatea copilului. de ce manânca oamenii. nuvele si chiar romane scrise pe întelesul lor. a veseliei nebunatice. iscusinta. romanul de aventuri. În aceasta perioada a vietii romantismul se manifesta nestingherit. În felul acesta copilul va capata cunostinta si experientele necesare întelegerii cartilor precum si experienta unei lecturi îndelungate. sar pasajele de descriere a starilor sufletesti de exemplu si se opresc doar la dialoguri si actiune. si le stimuleaza imaginatia. Este perioada marilor pasiuni. când se desavârseste aceasta schimbare calitativa. nu vor pricepe conflictele personale ale eroilor pentru ca puterea lor de întelegere este înca slaba.

încrezatori. notiunea de cultura este extrem de vasta si nu va putea fi niciodata însusita în totalitate de un om pe parcursul vietii sale. Desigur. fara o cunoastere temeinica a cititorului nu putem recomanda sau îndruma lectura unui copil. precum si a institutiilor necesare pentru crearea si comunicarea acestor valori. care fara a putea fi separate duc la formarea culturii.”[5] În scoala se realizeaza în corelatie atât instructia cât si educatia. Ele sunt simple cadre conventionale create pentru a putea întelege mai usor psihologia copilului. Ele nu ne scutesc însa de cunoasterea fiecarui copil în parte. eroii romanelor citite de elevii aflati la aceasta vârsta a primei adolescente trebuie sa fie optimisti. si cum altfel se poate realiza autoeducatia decât prin lectura?! „Actionând nemijlocit asupra cititorilor. a apropierii de ei cu rabdare si tact. Povestirile cu teme actuale sau poeziile ocupa si ele un loc important în lectura elevilor. scoala este principala institutie care are ca prim scop formarea multilaterala a personalitatii elevului. Copilul trebuie ferit de cartile deprimante care pun viata într-o lumina negativa si trista. Aceste note specifice diferitelor etape de vârsta pe care le strabate copilul.”[6] Astfel definita. scoala are rolul de a pune bazele formarii acestei culturi dar procesul este menit a continua toata viata. Delimitarile de vârsta nu trebuie întelese în mod rigid. Cunoscându-se influenta cuvântului scris asupra unui cititor pasionat.”[4] Copilul apropiat de vârsta adolescentei cauta în cartile pe care le citeste raspunsul la marile framântari sufletesti.om. oameni care sa îi impuna dragoste si respect. literatura contribuie si la însusirea unei limbi mai bogate cu mai multe posibilitati de a concretiza gândurile în forme cât mai expresive. . Dar cu aceiasi placere citesc copii mai mari carti de aventuri sau romane istorice. Astfel. Dezvoltarea culturala a individului „ Prin însasi natura sa. Cultura poate fi astfel definita ca „totalitatea valorilor materiale si spirituale create de omenire în procesul practicii social istorice. 5. resemnati cu soarta lor. Cunoasterea acestor caracteristici trebuie dobândita pe baza unei îndelungi observatii a copiilor. basmul ocupa primul loc. cauta exemple demne de urmat. perseverenti nu niste învinsi. literatura influenteaza viata sufleteasca a acestora si contribuie la instruirea lor. sunt deosebit de importante pentru cei ce scriu pentru cei mici cât si pentru cei ce recomanda si îndruma lectura. deoarece de la copil la copil exista deosebiri foarte mari. Creatia literara cunoaste câteva genuri deosebit de interesante si captivante pentru copii: printre ele. care sa îl învete cum sa se comporte în viata. Întelegerea mecanica a tipologiei vârstelor îi face pe unii educatori sa greseasca. Nu este deci indiferent ce citeste copilul.”[7] Odata cu largirea orizontului cultural.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful