ROLUL LECTURII ÎN FORMAREA PERSONALITĂŢII ELEVILOR Ca bibliotecar, am constatat că lectura îi oferă celui ce o parcurge, pe lângă satisfacţiile pe care le aduce

orice fapt de lectură, prilejuri unice de reflecţie şi de trăiri spirituale. Ea îndeamnă la introspecţie, contribuind substanţial la formarea si modelarea personalităţii si comportamentului cititorului. La vârsta şcolară, lectura are un rol hotărâtor în îmbogăţirea limbajului prin formarea si dezvoltarea unui vocabular adecvat. Marea varietate a creaţiilor artistice aparţinând unor genuri şi specii literare diferite, evidenţiază receptivitatea copiilor faţă de frumos, dorinţa lor de cunoaştere. Dintre creaţiile în proză, basmele si poveştile au rămas de-a lungul vremii, operele cele mai îndrăgite de copii. Valoarea lor instructiv-educativă este deosebită, ele aducând o preţioasă contribuţie la dezvoltarea proceselor de cunoaştere, a proceselor afective, la formarea trăsăturilor de voinţă şi caracter, la formarea personalităţii copiilor. Prin lecturile care exprimă conflicte între cele două forţe: ale binelui şi răului, micii cititori îşi formează reprezentări şi noţiuni despre dreptate, cinste, curaj, vitejie, hotărâre, perseverenţă, hărnicie. Lectura legendelor îmbogăţeşte fondul cognitiv si afectiv al copilului. Analiza atentă a structurii legendelor şi a personajelor supradimensionate îi ajută pe elevi să descifreze mesajul estetic, simplitatea si expresivitatea limbii si stilului, le dezvoltă capacităţi intelectuale şi verbale , trăsături de vointa şi caracter. Pentru elevii de liceu, efectele lecturii capăta noi valente: dobândirea unor tehnici de învăţare; dezvoltarea gândirii critice; deschiderea minţii spre înţelegerea unităţii lumii în diversitatea ei; rezolvarea amiabilă a conflictelor; receptivitate la opiniile altora; Lectura contribuie la: - raportarea emoţional-afectivă la mesajul textelor lecturate; - cultivarea gustului estetic şi a preferinţelor literare; - exprimarea atitudinii personale faţă de textele literare citite; - Stimularea interesului durabil pentru lectură. Închei cu spusele lui Mircea Eliade: „Cetim ca să trecem examene, ca să omorâm timpul sau cetim din profesiune . Lectura ar putea fi un mijloc de alimentare spirituală continuă, nu numai un instrument de informaţie sau de contemplaţie” Lectura în dezvoltarea culturala a individului 1. Rolul educativ al literaturii

Orice opera literara valoroasa contribuie la cunoasterea mai adânca a vietii. Dar aceasta îmbogatire nu e data numai de cunostintele noi care parvin individului ci si de felul în care scriitorul reuseste sa le prezinte, sa îl emotioneze pe cititor. Manualele scolare contin un numar important de cunostinte; cu toate acestea ele sunt tratate, si nu opere literare. Tratatele stiintifice se adreseaza în primul rând mintii cititorului. Însusirea adevarurilor stiintifice se face pe baza unui efort sustinut al gândirii si vointei. stiinta lucreaza cu judecati generale, cu idei abstracte. Opera literara dezvaluie si ea aspecte ale realitatii. Ca si stiinta si ea contribuie la cunoasterea adevarului. Dar metodele ei sunt altele. Ea pleaca de la cazuri singulare, de la personaje si actiuni individuale prezentându-le în ceea ce e tipic în caracterul lor. Prin arta evocarii lor, prin complexitatea starilor sufletesti traite de personajele povestirii, prin amploarea actiunii, prin puterea conflictului, prin bogatia de idei ce determina întreaga logica a întâmplarii, scriitorul ne dezvaluie în mod veridic un colt de realitate. El se adreseaza în primul rând emotiei cititorului, îl câstiga prin frumusetea imaginilor, prin caldura sentimentelor, prin justetea ideilor ce anima, si lupta eroilor povestirii. Cartea literara nu poate si nu trebuie sa înlocuiasca un manual de scoala, dar împreuna cu manualul, îndeplineste un rol deosebit în educarea copiilor. Cu cât opera

pune la contributie cele mai înalte sentimente. Întrucât este. puterea de evocare a realitatii. posibilitatea de a întelege bucuriile si suferintele altora este mai mare. cititul sintezelor si dictionarelor. Dar rolul educativ al operei literare nu este specific numai literaturii pentru copii. în procesul de continua evocare si transformare a acesteia. „Nu odata. Carte si cititor Lectura cartilor constituie o activitate fundamentala pentru întretinerea conditiei intelectuale. îmbogatirea cunostintelor si a limbajului. bogatia lui de idei si de imagini te farmeca.literara este mai valoroasa cu atât rolul ei educativ este mai puternic. Studiile vor forma oameni cultivati si specializa-i într-un anumit domeniu. dupa cum s-a spus. îndrumarea si . În aceasta consta si rolul ei educativ. Dezvaluindu-ne un crâmpei de viata. cititorul analist. copil sau matur. „Opera literara actioneaza în primul rând asupra inimii cititorului. Cititorul poate fi: pasionat ce strabate fara alegere tot felul de carti si traieste din influenta si modelul lor. nazuinte ale tuturor. iata procesul sufletesc pe care îl determina opera literara. facându-ne sa îl traim. Oamenii care au o lectura bogata se deosebesc de ceilalti: experienta de viata este mai temeinica. Ea da cititorului posibilitatea de a se întelege pe sine însusi. Ele genereaza pentru multa vreme gânduri si fapte care contribuie la formarea caracterului cititorului. „un eveniment al cunoasterii” studiul cartilor de catre elevi impune organizarea. gândind asupra cartii sub înrâurirea puternicelor emotii traite. Îi descopera ca exista bucurie si nu numai a lui. Impresiile emotive puternice ramân adânc întiparite în memorie. Acesta. ajunge la concluzii privind propria lui viata. în masura în care reuseste sa emotioneze si sa convinga pe cititori de adevarul ideilor pe care le apara. cititorul cu pasiuni de etalare a cunostintelor.”[1] 2. Continutul educativ al unei opere literare pentru copii consta deci în valoarea ei artistica. Opera literara nu poate avea valoare artistica decât în masura în care dezvaluie veridic realitatea. cititorul snob în care literatura devine materie scolara. a bibliografiei. Cultura însa înseamna mult mai mult decât specialitatea limitata si ea se formeaza numai prin activitatea de cititor neîntrerupta. el depaseste încorsetarile timpului.”[2] Când stai de vorba cu un om care a citit mult. Apoi. fermecati de citirea unei carti ei au simtit ca traiesc aceleasi emotii cu eroii povestirii. propriile actiuni. ajungând în trecut si viitor. apr 21321b120v opiindu-l de cele mai înalte valori si idealuri morale. gama sentimentelor pe care le traiesc este mai variata. de la gândire la actiuni voluntare. Acesta e si rolul operei literare de a contribui la educarea si transformare a omului. opera literara raspunde imaginatiei celei mai bogate. ca exista tristete pe care o resimt altii. pentru cunoasterea indirecta a diferitelor universuri si realitati. De la emotie la gândire. au plâns si s-au bucurat odata cu ei. Consultarea revistelor si enciclopediilor. Orice carte bine scrisa care evoca cu putere realitatea are o influenta educativa asupra cititorului. studiul cartilor reprezinta forme concrete de împlinire a curiozitatii placerii si nevoii spirituale. cititorul filosof cu tendinte de critic de idei. si de a-i întelege pe ceilalti. ca exista framântare si vise. cititorul parcurge cu mintea spatii imense. largeste orizontul nostru de viata. Citind cartea.

instructiv de ceea ce este rau. retinând ceea ce memoria înregistreaza fara nici un efort voluntar. iar alteori mai simplu. Volumele din bibliotecile scolare si publice stau marturie a acestui mod crud si barbar de a trata o carte. . O astfel de apreciere. adnotari marginale. de folosire placuta a timpului. de alungare a plictiselii. Cel mai important este ca elevul sa înteleaga ce a citit. cartile de stiinta necesare instruirii sau specializarii cuiva într-un anumit domeniu se studiaza. controlul cititului. întocmirea listelor bibliografice. 3.supravegherea de catre profesori. reviste. uraste cu el. inutil. Pentru aceea este nevoie de anumite însemnari. Cum trebuie citita o carte O carte se poate studia sau citi numai. se recunoaste în personajele ei. Elevii trebuie obisnuiti sa realizeze si observatii personale pe marginea textelor citite. Mai mult decât oricare din tehnicile audio-vizualului prin care sunt vehiculate valorile culturii. Ea îndeamna la introspectie. util. S-a aflat în urma numeroaselor investigatii facute în scoli ca numarul elevilor din clasele mici care îsi fac notari în legatura cu operele citite nu este prea mare. probleme de viata care si lui i s-au pus. pe lânga satisfactiile ce le aduce orice fapt inedit. E mult mai practic a se nota pe caiet.m. Cititorul traieste sentimentele autorului. prilejuri unice de reflectie. dupa obiectivul urmarit. alteori se copiaza de la altii. de formularea unor concluzii. al lecturii. privându-se astfel de bucuria bogatiei lecturii. dar fara un prea mare profit moral sau intelectual. chiar continând mici erori este de preferat uneia reproduse din critica de specialitate. lectura cartii ofera celui care o parcurge. folosirea acesteia s. ziare. Manualele scolare. Cu totul altfel stau lucrurile cu lecturile facute în vederea unui anumit scop sau cu cele ce stârnesc un anumit interes. O carte se citeste într-un anume fel. iubeste. Oricât de stângace acestea reflecta modul în care un elev a interiorizat opera respectiva. Caietele cu rezumate cerute de profesori se fac adesea formal. de meditatie.d. ei se întâlnesc în atmosfera si conflictul povestirii. Fiindca cititorul nu poate retine totul. daunator. de pe internet. este nevoit sa selecteze. Tocmai de aceea se apreciaza ca lectura (carti . astfel încât sa poata forma o opinie despre cartea citita. ar trebui sa fie una dintre cele mai raspândite si intense activitati ale omului modern. În scoala se practica obiceiul rezumarii textelor citite pentru a împiedica uitarea sa le puna în umbra. Se regaseste în personajele din carte. Fara a fi gresit acest procedeu este cel putin incomplet si daunator cititorului de buna credinta. oprindu-se numai la ceea ce îl intereseaza cu adevarat. descopera gânduri si pasiuni pe care le-a avut. se teme. Fara acestea lectura unei carti poate oferi câteva clipe de desfatare. de extragerea unor citate. în vreme ce caietul ramâne. apoi sa fie în masura sa deosebeasca ce este bun. O carte citita numai pentru destindere nu ridica de obicei probleme. Curent se spune: orice carte se citeste cu creionul în mâna. dupa natura cartii. angajeaza valori formative care îsi pun amprenta pe întregul comportament al cititorului. elevul va ajunge la concluzia ca singurul lucru important gasit într-o opera este firul narativ. cititul cu creionul în mâna are rost atunci când e cu creionul si caietul în mâna. Cartea trebuie adesea returnata. diverse publicatii). În timpul lecturii se întinde între cititor si autor o punte.a. Rezumând un text. Sublinierile si adnotarile fiind contra indicate. Procedeul este imitat si de adolescenti si chiar si de copii. Adultii folosesc adesea creionul pentru a face sublinieri.

Prin extragerea si explicarea lor. pe alta o casa etc. Neputând generaliza sau abstractiza. copilul este atras de culori. ce retin din ele. Acest lucru nu se poate obtine decât printr-o lectura atenta. chiar unele idei interesante. Sunt primele productii literare accesibile copiilor. prin notarea anumitor idei si impresii. bazata pe imagini si senzatii directe este formata între 3 si 5 ani. prin extragerea de expresii si cuvinte mai putin uzuale. Cu cât mai mult. pentru ca în aceasta perioada copilul abia începe sa vorbeasca. cu atât mai bine. De cum se naste. unele maxime. Pentru aceasta perioada sunt indicate povestirile despre lumea înconjuratoare. Cartile cu poze au uneori imagini disparate: pe o fata un om. Pe masura ce creste îsi dezvolta si perfectioneaza aceste aptitudini prin influenta mediului si a educatiei. În aceasta perioada se impune o concentrare deosebita a atentiei profesorului asupra modului în care citesc elevii. Trecerea de la rezumate la formarea unei opinii se realizeaza între vârstele de 12 si 16 ani. prin patrunderea adevaratului sens al cuvintelor. În legatura cu forma. de miscare si de sunete. cu o întâmplare. La aceasta categorie de scolari este util si necesar sa se insiste asupra deosebiri esentialului de neesential. Mai târziu. Creierul. cuvintele se memoreaza fara efort mai ales daca revin frecvent în cartea respectiva. Alteori imaginile sunt însirate dupa o idee. Important este ca din fiecare carte sa se învete ceva. si asupra modului în care ideile desprinse dintr-o lectura se sintetizeaza într-un rezumat. iar gândirea lui e saraca. în preajma vârstei de 3 ani. consideratii si aprecieri asupra continutului si formei. copiii sunt atrasi de carti cu poze însotite de texte. este în perioada copilariri într-o permanenta dezvoltare. Particularitati de vârsta ale copiilor si specificul literaturii pentru copii Preocuparea deosebita ce e acorda literaturii pentru copii provine din caracterul deosebit al cititorului caruia i se adreseaza. Paralel cu acesta se dezvolta calitatile psihice. În aceasta perioada. Copilul nu poate vorbi când se naste.Elevii de vârsta scolara mica lucreaza sub îndrumarea directa a învatatorului dar activitatea lor este mai limitata. Este perioada de tranzitie de la înregistrarea de pareri la formularea ideilor personale. în proza sau versuri. copiii rasfoiesc cartile cu poze. baza materiala a întregii vieti sufletesti . Acestea îl ajuta pe copil sa depaseasca limitele înguste ale mediului familial în care traiesc. 4. „Nu se poate vorbi despre o literatura scrisa pentru copiii de la 1 an la 3 ani. ce îsi noteaza. odata cu dezvoltarea gândirii însa apare si vorbirea. copilul începe sa faca cunostinta cu mediul înconjurator pe calea simturilor. La început are simple reflexe care devin tot mai complexe pâna ajung a fi perceptii. posibilitatile intelectuale ale copilului.”[3] Gândirea concreta. prin deosebirea esentialului de neesential. Copilul se naste cu un potential ereditar în ceea ce priveste calitatile intelectuale si fizice. în versuri sau în proza ritmata. pe alta un animal. Povestirile realiste sau fantastice . Pentru îmbogatirea vocabularului este necesar sa se caute în dictionar cuvintele neîntelese în vocabular. proverbe sau zicatori. data când a citit-o. este recomandabil sa se extraga din lecturile facute expresiile mai putin obisnuite. Însemnarile asupra cartilor citite trebuie sa repete câteva indicatii pedagogice elementare: notarea clara a numelui autorului si a titlului cartii. cu un fir de actiune. din particularitatile d e vârsta ale copilului în diferitele etape de dezvoltare.

Copilul trece de la faza intuitiva a gândirii la faza logica si rationala. Romanul istoric. nuvelele si romanele privind viata de azi a popoarelor toate ofera se cu generozitate micului cititor satisfacându-i pasiunea de cunoastere si dorinta de actiune. descrierea calatoriilor celebre. În felul acesta copilul va capata cunostinta si experientele necesare întelegerii cartilor precum si experienta unei lecturi îndelungate. dezvoltarea gândirii copilului continua cu o intensitate din ce în ce mai mare. În jurul vârstei de 7 ani. nuvele si chiar romane scrise pe întelesul lor. de ce se face zi. întâmplari extraordinare în care ei sa-si poata dovedi curajul. fie capata o imagine gresita asupra operei. a îndraznelii dusa pâna la obraznicie sau a timiditatii exagerate. nu vor întelege motivatia actiunilor personajelor. sau Stevenson. ultima parte a perioadei prescolare. Copiii viseaza fapte marete. Este perioada marilor generozitati. iscusinta. Preocuparea de baza la aceasta vârsta e cea a viitoarei lui ocupatii. nu vor pricepe conflictele personale ale eroilor pentru ca puterea lor de întelegere este înca slaba. sa intervina gândirea abstracta. povestirile stiintifice. povestirile cu caracter stiintific sau fantastic. de ce se misca tramvaiul. Cei mai multi copii care citesc o astfel de literatura la o vârsta nepotrivita. sa se înlantuie asociatiile. despre viata oamenilor de ieri si de azi. de ce mor. „La aceasta vârsta lectura poate fi hotarâtoare la formarea caracterului. Având mai multa putere de asimilare la aceasta vârsta copii încep sa fie pasionati de schite. experienta lui este bogata. apoi treptat sa fie introdusi în lume a marilor povestiri. prea frageda. copii încep sa guste din ce în ce mai mult povestirile istorice. a vietii pe care o va duce când va fi mare. Aluatul sufletesc este pregatit pentru a fi copt. Cu o astfel de lectura copilul fie nu retine nimic. cunostintele variate. Pe lânga basmele care le încânta copilaria. De la 7 la 10 ani. a melancoliei neexplicate. Perioada 10-14 ani este perioada trecerii de la copilarie la adolescenta. personaje putine. si le stimuleaza imaginatia. Ei se vad calatorind pe un vas prins de furtuna în mijlocul oceanului sau pe bordul unui avion racheta strabatând spatiile cosmosului. romanul de aventuri. Aceasta perioada este deci hotarâtoare în viata unui . vitejia. Jack London sau Wells. schitele. În aceasta perioada a vietii romantismul se manifesta nestingherit. când se desavârseste aceasta schimbare calitativa. Gândirea logica este consolidata. copii zboara cu gândul într-o lume în care oamenii sunt îndrazneti si curajosi. copii sunt în perioada întrebarii de ce? . sar pasajele de descriere a starilor sufletesti de exemplu si se opresc doar la dialoguri si actiune. Acum încep sa se consolideze notiunile. a marilor sentimente. intervine o schimbare calitativa a gândirii copilului. schitate prin câteva trasaturi definitorii. Exista riscul ca vazând interesul manifesta de copii pentru lectura sa recomande romane de aventuri cu intriga complicata cum ar fi Cei trei muschetari de Dumas. biografiile oamenilor celebri. a veseliei nebunatice. îi trebuie ultima si cea mai importanta interventie a educatorului. de ce manânca oamenii.destinate acestei vârste sunt în general scurte. Copii nu vor întelege marea bogatie de idei continute de aceste carti valoroase. Acum copilul este curios sa afle cauza lucrurilor: de ce ploua. desfasurarea actiunii este vie. de ce se nasc. de ce zboara avioanele. cu un conflict bine închegat. iar umorul si duiosia sunt sentimentele între are oscileaza afectivitatea copilului. În aceasta perioada copiii asculta cu placere povestiri realiste sau povestiri despre fenomenele naturii. Între 5 si 7 ani. Citind romanele lui Jules Verne. sentimente înalte. Este vârsta marilor contradictii. posibilitatile de întelegere ale copilului sunt multiple. De aceea este bine ca mici cititori sa epuizeze mai întâi cartile destinate vârstei lor. Este perioada marilor pasiuni. La acest salt se ajunge pe de o parte datorita dezvoltarii centrilor de gândire si pe de alta parte acumularii de noi cunostinte.

”[4] Copilul apropiat de vârsta adolescentei cauta în cartile pe care le citeste raspunsul la marile framântari sufletesti. Nu este deci indiferent ce citeste copilul. Creatia literara cunoaste câteva genuri deosebit de interesante si captivante pentru copii: printre ele. literatura influenteaza viata sufleteasca a acestora si contribuie la instruirea lor. Aceste note specifice diferitelor etape de vârsta pe care le strabate copilul. Întelegerea mecanica a tipologiei vârstelor îi face pe unii educatori sa greseasca.om. Cunoasterea acestor caracteristici trebuie dobândita pe baza unei îndelungi observatii a copiilor. Dar cu aceiasi placere citesc copii mai mari carti de aventuri sau romane istorice. Ele nu ne scutesc însa de cunoasterea fiecarui copil în parte. . Desigur. resemnati cu soarta lor. a apropierii de ei cu rabdare si tact. 5. literatura contribuie si la însusirea unei limbi mai bogate cu mai multe posibilitati de a concretiza gândurile în forme cât mai expresive. scoala este principala institutie care are ca prim scop formarea multilaterala a personalitatii elevului. eroii romanelor citite de elevii aflati la aceasta vârsta a primei adolescente trebuie sa fie optimisti. care sa îl învete cum sa se comporte în viata. Copilul trebuie ferit de cartile deprimante care pun viata într-o lumina negativa si trista.”[5] În scoala se realizeaza în corelatie atât instructia cât si educatia. si cum altfel se poate realiza autoeducatia decât prin lectura?! „Actionând nemijlocit asupra cititorilor. fara o cunoastere temeinica a cititorului nu putem recomanda sau îndruma lectura unui copil. Povestirile cu teme actuale sau poeziile ocupa si ele un loc important în lectura elevilor.”[6] Astfel definita. basmul ocupa primul loc. scoala are rolul de a pune bazele formarii acestei culturi dar procesul este menit a continua toata viata. perseverenti nu niste învinsi. cauta exemple demne de urmat. Delimitarile de vârsta nu trebuie întelese în mod rigid.”[7] Odata cu largirea orizontului cultural. care fara a putea fi separate duc la formarea culturii. oameni care sa îi impuna dragoste si respect. Cunoscându-se influenta cuvântului scris asupra unui cititor pasionat. precum si a institutiilor necesare pentru crearea si comunicarea acestor valori. sunt deosebit de importante pentru cei ce scriu pentru cei mici cât si pentru cei ce recomanda si îndruma lectura. Dezvoltarea culturala a individului „ Prin însasi natura sa. deoarece de la copil la copil exista deosebiri foarte mari. Ele sunt simple cadre conventionale create pentru a putea întelege mai usor psihologia copilului. Astfel. notiunea de cultura este extrem de vasta si nu va putea fi niciodata însusita în totalitate de un om pe parcursul vietii sale. încrezatori. Cultura poate fi astfel definita ca „totalitatea valorilor materiale si spirituale create de omenire în procesul practicii social istorice.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful