ROLUL LECTURII ÎN FORMAREA PERSONALITĂŢII ELEVILOR Ca bibliotecar, am constatat că lectura îi oferă celui ce o parcurge, pe lângă satisfacţiile pe care le aduce

orice fapt de lectură, prilejuri unice de reflecţie şi de trăiri spirituale. Ea îndeamnă la introspecţie, contribuind substanţial la formarea si modelarea personalităţii si comportamentului cititorului. La vârsta şcolară, lectura are un rol hotărâtor în îmbogăţirea limbajului prin formarea si dezvoltarea unui vocabular adecvat. Marea varietate a creaţiilor artistice aparţinând unor genuri şi specii literare diferite, evidenţiază receptivitatea copiilor faţă de frumos, dorinţa lor de cunoaştere. Dintre creaţiile în proză, basmele si poveştile au rămas de-a lungul vremii, operele cele mai îndrăgite de copii. Valoarea lor instructiv-educativă este deosebită, ele aducând o preţioasă contribuţie la dezvoltarea proceselor de cunoaştere, a proceselor afective, la formarea trăsăturilor de voinţă şi caracter, la formarea personalităţii copiilor. Prin lecturile care exprimă conflicte între cele două forţe: ale binelui şi răului, micii cititori îşi formează reprezentări şi noţiuni despre dreptate, cinste, curaj, vitejie, hotărâre, perseverenţă, hărnicie. Lectura legendelor îmbogăţeşte fondul cognitiv si afectiv al copilului. Analiza atentă a structurii legendelor şi a personajelor supradimensionate îi ajută pe elevi să descifreze mesajul estetic, simplitatea si expresivitatea limbii si stilului, le dezvoltă capacităţi intelectuale şi verbale , trăsături de vointa şi caracter. Pentru elevii de liceu, efectele lecturii capăta noi valente: dobândirea unor tehnici de învăţare; dezvoltarea gândirii critice; deschiderea minţii spre înţelegerea unităţii lumii în diversitatea ei; rezolvarea amiabilă a conflictelor; receptivitate la opiniile altora; Lectura contribuie la: - raportarea emoţional-afectivă la mesajul textelor lecturate; - cultivarea gustului estetic şi a preferinţelor literare; - exprimarea atitudinii personale faţă de textele literare citite; - Stimularea interesului durabil pentru lectură. Închei cu spusele lui Mircea Eliade: „Cetim ca să trecem examene, ca să omorâm timpul sau cetim din profesiune . Lectura ar putea fi un mijloc de alimentare spirituală continuă, nu numai un instrument de informaţie sau de contemplaţie” Lectura în dezvoltarea culturala a individului 1. Rolul educativ al literaturii

Orice opera literara valoroasa contribuie la cunoasterea mai adânca a vietii. Dar aceasta îmbogatire nu e data numai de cunostintele noi care parvin individului ci si de felul în care scriitorul reuseste sa le prezinte, sa îl emotioneze pe cititor. Manualele scolare contin un numar important de cunostinte; cu toate acestea ele sunt tratate, si nu opere literare. Tratatele stiintifice se adreseaza în primul rând mintii cititorului. Însusirea adevarurilor stiintifice se face pe baza unui efort sustinut al gândirii si vointei. stiinta lucreaza cu judecati generale, cu idei abstracte. Opera literara dezvaluie si ea aspecte ale realitatii. Ca si stiinta si ea contribuie la cunoasterea adevarului. Dar metodele ei sunt altele. Ea pleaca de la cazuri singulare, de la personaje si actiuni individuale prezentându-le în ceea ce e tipic în caracterul lor. Prin arta evocarii lor, prin complexitatea starilor sufletesti traite de personajele povestirii, prin amploarea actiunii, prin puterea conflictului, prin bogatia de idei ce determina întreaga logica a întâmplarii, scriitorul ne dezvaluie în mod veridic un colt de realitate. El se adreseaza în primul rând emotiei cititorului, îl câstiga prin frumusetea imaginilor, prin caldura sentimentelor, prin justetea ideilor ce anima, si lupta eroilor povestirii. Cartea literara nu poate si nu trebuie sa înlocuiasca un manual de scoala, dar împreuna cu manualul, îndeplineste un rol deosebit în educarea copiilor. Cu cât opera

îmbogatirea cunostintelor si a limbajului. „Nu odata. îndrumarea si . cititorul parcurge cu mintea spatii imense. Studiile vor forma oameni cultivati si specializa-i într-un anumit domeniu. „Opera literara actioneaza în primul rând asupra inimii cititorului. Întrucât este. cititorul filosof cu tendinte de critic de idei. de la gândire la actiuni voluntare. copil sau matur. iata procesul sufletesc pe care îl determina opera literara. si de a-i întelege pe ceilalti.”[1] 2. apr 21321b120v opiindu-l de cele mai înalte valori si idealuri morale. Acesta e si rolul operei literare de a contribui la educarea si transformare a omului. cititorul cu pasiuni de etalare a cunostintelor. facându-ne sa îl traim. fermecati de citirea unei carti ei au simtit ca traiesc aceleasi emotii cu eroii povestirii. pentru cunoasterea indirecta a diferitelor universuri si realitati. Carte si cititor Lectura cartilor constituie o activitate fundamentala pentru întretinerea conditiei intelectuale. în procesul de continua evocare si transformare a acesteia. opera literara raspunde imaginatiei celei mai bogate. De la emotie la gândire. el depaseste încorsetarile timpului. ca exista framântare si vise. Apoi. dupa cum s-a spus. cititul sintezelor si dictionarelor. Continutul educativ al unei opere literare pentru copii consta deci în valoarea ei artistica. gândind asupra cartii sub înrâurirea puternicelor emotii traite. posibilitatea de a întelege bucuriile si suferintele altora este mai mare. ca exista tristete pe care o resimt altii. gama sentimentelor pe care le traiesc este mai variata. nazuinte ale tuturor.literara este mai valoroasa cu atât rolul ei educativ este mai puternic. Orice carte bine scrisa care evoca cu putere realitatea are o influenta educativa asupra cititorului. Cultura însa înseamna mult mai mult decât specialitatea limitata si ea se formeaza numai prin activitatea de cititor neîntrerupta. studiul cartilor reprezinta forme concrete de împlinire a curiozitatii placerii si nevoii spirituale. a bibliografiei. Citind cartea. puterea de evocare a realitatii. ajungând în trecut si viitor. Consultarea revistelor si enciclopediilor. Dar rolul educativ al operei literare nu este specific numai literaturii pentru copii. bogatia lui de idei si de imagini te farmeca. pune la contributie cele mai înalte sentimente. Îi descopera ca exista bucurie si nu numai a lui. cititorul snob în care literatura devine materie scolara. Opera literara nu poate avea valoare artistica decât în masura în care dezvaluie veridic realitatea. în masura în care reuseste sa emotioneze si sa convinga pe cititori de adevarul ideilor pe care le apara. au plâns si s-au bucurat odata cu ei. Ea da cititorului posibilitatea de a se întelege pe sine însusi.”[2] Când stai de vorba cu un om care a citit mult. În aceasta consta si rolul ei educativ. propriile actiuni. Oamenii care au o lectura bogata se deosebesc de ceilalti: experienta de viata este mai temeinica. largeste orizontul nostru de viata. Acesta. cititorul analist. Ele genereaza pentru multa vreme gânduri si fapte care contribuie la formarea caracterului cititorului. „un eveniment al cunoasterii” studiul cartilor de catre elevi impune organizarea. ajunge la concluzii privind propria lui viata. Dezvaluindu-ne un crâmpei de viata. Cititorul poate fi: pasionat ce strabate fara alegere tot felul de carti si traieste din influenta si modelul lor. Impresiile emotive puternice ramân adânc întiparite în memorie.

de folosire placuta a timpului. oprindu-se numai la ceea ce îl intereseaza cu adevarat. elevul va ajunge la concluzia ca singurul lucru important gasit într-o opera este firul narativ. pe lânga satisfactiile ce le aduce orice fapt inedit. Fara a fi gresit acest procedeu este cel putin incomplet si daunator cititorului de buna credinta. util. Procedeul este imitat si de adolescenti si chiar si de copii. Curent se spune: orice carte se citeste cu creionul în mâna. 3. de extragerea unor citate. inutil. angajeaza valori formative care îsi pun amprenta pe întregul comportament al cititorului. Cum trebuie citita o carte O carte se poate studia sau citi numai. adnotari marginale. dupa natura cartii. retinând ceea ce memoria înregistreaza fara nici un efort voluntar. Adultii folosesc adesea creionul pentru a face sublinieri. Fiindca cititorul nu poate retine totul. iubeste. întocmirea listelor bibliografice. Manualele scolare. descopera gânduri si pasiuni pe care le-a avut. apoi sa fie în masura sa deosebeasca ce este bun. Mai mult decât oricare din tehnicile audio-vizualului prin care sunt vehiculate valorile culturii.supravegherea de catre profesori.m. de pe internet. În timpul lecturii se întinde între cititor si autor o punte. lectura cartii ofera celui care o parcurge. Cititorul traieste sentimentele autorului. daunator. Elevii trebuie obisnuiti sa realizeze si observatii personale pe marginea textelor citite. ar trebui sa fie una dintre cele mai raspândite si intense activitati ale omului modern. . de alungare a plictiselii. controlul cititului. este nevoit sa selecteze. Oricât de stângace acestea reflecta modul în care un elev a interiorizat opera respectiva. în vreme ce caietul ramâne. reviste. Cu totul altfel stau lucrurile cu lecturile facute în vederea unui anumit scop sau cu cele ce stârnesc un anumit interes. Sublinierile si adnotarile fiind contra indicate. dupa obiectivul urmarit.a. probleme de viata care si lui i s-au pus. ei se întâlnesc în atmosfera si conflictul povestirii. se recunoaste în personajele ei. Volumele din bibliotecile scolare si publice stau marturie a acestui mod crud si barbar de a trata o carte. În scoala se practica obiceiul rezumarii textelor citite pentru a împiedica uitarea sa le puna în umbra. Cartea trebuie adesea returnata. alteori se copiaza de la altii. cartile de stiinta necesare instruirii sau specializarii cuiva într-un anumit domeniu se studiaza. cititul cu creionul în mâna are rost atunci când e cu creionul si caietul în mâna. S-a aflat în urma numeroaselor investigatii facute în scoli ca numarul elevilor din clasele mici care îsi fac notari în legatura cu operele citite nu este prea mare. O astfel de apreciere. ziare. Cel mai important este ca elevul sa înteleaga ce a citit. O carte citita numai pentru destindere nu ridica de obicei probleme. se teme. iar alteori mai simplu. al lecturii. diverse publicatii). Caietele cu rezumate cerute de profesori se fac adesea formal. Ea îndeamna la introspectie. Pentru aceea este nevoie de anumite însemnari. de formularea unor concluzii. E mult mai practic a se nota pe caiet. instructiv de ceea ce este rau. folosirea acesteia s. chiar continând mici erori este de preferat uneia reproduse din critica de specialitate. Se regaseste în personajele din carte. de meditatie. privându-se astfel de bucuria bogatiei lecturii. dar fara un prea mare profit moral sau intelectual. prilejuri unice de reflectie. Rezumând un text. O carte se citeste într-un anume fel. Tocmai de aceea se apreciaza ca lectura (carti . astfel încât sa poata forma o opinie despre cartea citita. uraste cu el. Fara acestea lectura unei carti poate oferi câteva clipe de desfatare.d.

unele maxime. copiii rasfoiesc cartile cu poze. data când a citit-o. Particularitati de vârsta ale copiilor si specificul literaturii pentru copii Preocuparea deosebita ce e acorda literaturii pentru copii provine din caracterul deosebit al cititorului caruia i se adreseaza. În aceasta perioada. de miscare si de sunete. La aceasta categorie de scolari este util si necesar sa se insiste asupra deosebiri esentialului de neesential. Trecerea de la rezumate la formarea unei opinii se realizeaza între vârstele de 12 si 16 ani. proverbe sau zicatori. Pentru îmbogatirea vocabularului este necesar sa se caute în dictionar cuvintele neîntelese în vocabular. Pentru aceasta perioada sunt indicate povestirile despre lumea înconjuratoare. Însemnarile asupra cartilor citite trebuie sa repete câteva indicatii pedagogice elementare: notarea clara a numelui autorului si a titlului cartii. pe alta o casa etc. Mai târziu. cuvintele se memoreaza fara efort mai ales daca revin frecvent în cartea respectiva. în versuri sau în proza ritmata. bazata pe imagini si senzatii directe este formata între 3 si 5 ani. posibilitatile intelectuale ale copilului. cu un fir de actiune. pentru ca în aceasta perioada copilul abia începe sa vorbeasca. cu o întâmplare. Creierul. cu atât mai bine. ce îsi noteaza. Copilul nu poate vorbi când se naste. prin deosebirea esentialului de neesential. baza materiala a întregii vieti sufletesti . Copilul se naste cu un potential ereditar în ceea ce priveste calitatile intelectuale si fizice. este recomandabil sa se extraga din lecturile facute expresiile mai putin obisnuite. este în perioada copilariri într-o permanenta dezvoltare. Neputând generaliza sau abstractiza. Pe masura ce creste îsi dezvolta si perfectioneaza aceste aptitudini prin influenta mediului si a educatiei. prin patrunderea adevaratului sens al cuvintelor. chiar unele idei interesante. prin notarea anumitor idei si impresii. si asupra modului în care ideile desprinse dintr-o lectura se sintetizeaza într-un rezumat. consideratii si aprecieri asupra continutului si formei. din particularitatile d e vârsta ale copilului în diferitele etape de dezvoltare. De cum se naste. Paralel cu acesta se dezvolta calitatile psihice. în preajma vârstei de 3 ani.Elevii de vârsta scolara mica lucreaza sub îndrumarea directa a învatatorului dar activitatea lor este mai limitata. copilul este atras de culori.”[3] Gândirea concreta. ce retin din ele. în proza sau versuri. Acestea îl ajuta pe copil sa depaseasca limitele înguste ale mediului familial în care traiesc. iar gândirea lui e saraca. Important este ca din fiecare carte sa se învete ceva. Prin extragerea si explicarea lor. Sunt primele productii literare accesibile copiilor. Alteori imaginile sunt însirate dupa o idee. Acest lucru nu se poate obtine decât printr-o lectura atenta. Este perioada de tranzitie de la înregistrarea de pareri la formularea ideilor personale. La început are simple reflexe care devin tot mai complexe pâna ajung a fi perceptii. Cu cât mai mult. copilul începe sa faca cunostinta cu mediul înconjurator pe calea simturilor. Cartile cu poze au uneori imagini disparate: pe o fata un om. „Nu se poate vorbi despre o literatura scrisa pentru copiii de la 1 an la 3 ani. Povestirile realiste sau fantastice . copiii sunt atrasi de carti cu poze însotite de texte. odata cu dezvoltarea gândirii însa apare si vorbirea. În legatura cu forma. În aceasta perioada se impune o concentrare deosebita a atentiei profesorului asupra modului în care citesc elevii. 4. pe alta un animal. prin extragerea de expresii si cuvinte mai putin uzuale.

biografiile oamenilor celebri. sentimente înalte. „La aceasta vârsta lectura poate fi hotarâtoare la formarea caracterului. copii sunt în perioada întrebarii de ce? . de ce manânca oamenii. iscusinta. a marilor sentimente. îi trebuie ultima si cea mai importanta interventie a educatorului. iar umorul si duiosia sunt sentimentele între are oscileaza afectivitatea copilului. Gândirea logica este consolidata. vitejia. de ce se face zi. nu vor întelege motivatia actiunilor personajelor. experienta lui este bogata. În aceasta perioada a vietii romantismul se manifesta nestingherit. cunostintele variate. copii zboara cu gândul într-o lume în care oamenii sunt îndrazneti si curajosi. a veseliei nebunatice. nu vor pricepe conflictele personale ale eroilor pentru ca puterea lor de întelegere este înca slaba. Exista riscul ca vazând interesul manifesta de copii pentru lectura sa recomande romane de aventuri cu intriga complicata cum ar fi Cei trei muschetari de Dumas. Acum încep sa se consolideze notiunile. si le stimuleaza imaginatia. Copii nu vor întelege marea bogatie de idei continute de aceste carti valoroase. de ce se nasc. nuvele si chiar romane scrise pe întelesul lor. Preocuparea de baza la aceasta vârsta e cea a viitoarei lui ocupatii. desfasurarea actiunii este vie. La acest salt se ajunge pe de o parte datorita dezvoltarii centrilor de gândire si pe de alta parte acumularii de noi cunostinte. În aceasta perioada copiii asculta cu placere povestiri realiste sau povestiri despre fenomenele naturii. de ce mor. Jack London sau Wells. romanul de aventuri. când se desavârseste aceasta schimbare calitativa. Aluatul sufletesc este pregatit pentru a fi copt. despre viata oamenilor de ieri si de azi. Pe lânga basmele care le încânta copilaria. fie capata o imagine gresita asupra operei. sau Stevenson. schitele. nuvelele si romanele privind viata de azi a popoarelor toate ofera se cu generozitate micului cititor satisfacându-i pasiunea de cunoastere si dorinta de actiune. Este perioada marilor generozitati. sa se înlantuie asociatiile. intervine o schimbare calitativa a gândirii copilului. Copilul trece de la faza intuitiva a gândirii la faza logica si rationala. posibilitatile de întelegere ale copilului sunt multiple. de ce se misca tramvaiul. personaje putine. Între 5 si 7 ani. descrierea calatoriilor celebre. schitate prin câteva trasaturi definitorii.destinate acestei vârste sunt în general scurte. Cu o astfel de lectura copilul fie nu retine nimic. Acum copilul este curios sa afle cauza lucrurilor: de ce ploua. a melancoliei neexplicate. sa intervina gândirea abstracta. povestirile stiintifice. De la 7 la 10 ani. Copiii viseaza fapte marete. ultima parte a perioadei prescolare. de ce zboara avioanele. copii încep sa guste din ce în ce mai mult povestirile istorice. a vietii pe care o va duce când va fi mare. De aceea este bine ca mici cititori sa epuizeze mai întâi cartile destinate vârstei lor. Este perioada marilor pasiuni. Romanul istoric. apoi treptat sa fie introdusi în lume a marilor povestiri. a îndraznelii dusa pâna la obraznicie sau a timiditatii exagerate. Aceasta perioada este deci hotarâtoare în viata unui . întâmplari extraordinare în care ei sa-si poata dovedi curajul. Ei se vad calatorind pe un vas prins de furtuna în mijlocul oceanului sau pe bordul unui avion racheta strabatând spatiile cosmosului. În felul acesta copilul va capata cunostinta si experientele necesare întelegerii cartilor precum si experienta unei lecturi îndelungate. În jurul vârstei de 7 ani. Având mai multa putere de asimilare la aceasta vârsta copii încep sa fie pasionati de schite. Cei mai multi copii care citesc o astfel de literatura la o vârsta nepotrivita. Perioada 10-14 ani este perioada trecerii de la copilarie la adolescenta. cu un conflict bine închegat. Citind romanele lui Jules Verne. Este vârsta marilor contradictii. dezvoltarea gândirii copilului continua cu o intensitate din ce în ce mai mare. prea frageda. povestirile cu caracter stiintific sau fantastic. sar pasajele de descriere a starilor sufletesti de exemplu si se opresc doar la dialoguri si actiune.

Cunoscându-se influenta cuvântului scris asupra unui cititor pasionat. cauta exemple demne de urmat.”[4] Copilul apropiat de vârsta adolescentei cauta în cartile pe care le citeste raspunsul la marile framântari sufletesti. Desigur. fara o cunoastere temeinica a cititorului nu putem recomanda sau îndruma lectura unui copil. încrezatori. Ele nu ne scutesc însa de cunoasterea fiecarui copil în parte. Nu este deci indiferent ce citeste copilul.om. deoarece de la copil la copil exista deosebiri foarte mari. Cunoasterea acestor caracteristici trebuie dobândita pe baza unei îndelungi observatii a copiilor. sunt deosebit de importante pentru cei ce scriu pentru cei mici cât si pentru cei ce recomanda si îndruma lectura. Astfel. Dezvoltarea culturala a individului „ Prin însasi natura sa. . scoala este principala institutie care are ca prim scop formarea multilaterala a personalitatii elevului. Aceste note specifice diferitelor etape de vârsta pe care le strabate copilul. Dar cu aceiasi placere citesc copii mai mari carti de aventuri sau romane istorice.”[5] În scoala se realizeaza în corelatie atât instructia cât si educatia. Întelegerea mecanica a tipologiei vârstelor îi face pe unii educatori sa greseasca. Creatia literara cunoaste câteva genuri deosebit de interesante si captivante pentru copii: printre ele. perseverenti nu niste învinsi.”[6] Astfel definita. care fara a putea fi separate duc la formarea culturii. si cum altfel se poate realiza autoeducatia decât prin lectura?! „Actionând nemijlocit asupra cititorilor. Cultura poate fi astfel definita ca „totalitatea valorilor materiale si spirituale create de omenire în procesul practicii social istorice. literatura influenteaza viata sufleteasca a acestora si contribuie la instruirea lor. eroii romanelor citite de elevii aflati la aceasta vârsta a primei adolescente trebuie sa fie optimisti. notiunea de cultura este extrem de vasta si nu va putea fi niciodata însusita în totalitate de un om pe parcursul vietii sale. resemnati cu soarta lor. literatura contribuie si la însusirea unei limbi mai bogate cu mai multe posibilitati de a concretiza gândurile în forme cât mai expresive. Ele sunt simple cadre conventionale create pentru a putea întelege mai usor psihologia copilului. scoala are rolul de a pune bazele formarii acestei culturi dar procesul este menit a continua toata viata. 5. Delimitarile de vârsta nu trebuie întelese în mod rigid. basmul ocupa primul loc. a apropierii de ei cu rabdare si tact. care sa îl învete cum sa se comporte în viata. Povestirile cu teme actuale sau poeziile ocupa si ele un loc important în lectura elevilor. oameni care sa îi impuna dragoste si respect. Copilul trebuie ferit de cartile deprimante care pun viata într-o lumina negativa si trista. precum si a institutiilor necesare pentru crearea si comunicarea acestor valori.”[7] Odata cu largirea orizontului cultural.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful