ROLUL LECTURII ÎN FORMAREA PERSONALITĂŢII ELEVILOR Ca bibliotecar, am constatat că lectura îi oferă celui ce o parcurge, pe lângă satisfacţiile pe care le aduce

orice fapt de lectură, prilejuri unice de reflecţie şi de trăiri spirituale. Ea îndeamnă la introspecţie, contribuind substanţial la formarea si modelarea personalităţii si comportamentului cititorului. La vârsta şcolară, lectura are un rol hotărâtor în îmbogăţirea limbajului prin formarea si dezvoltarea unui vocabular adecvat. Marea varietate a creaţiilor artistice aparţinând unor genuri şi specii literare diferite, evidenţiază receptivitatea copiilor faţă de frumos, dorinţa lor de cunoaştere. Dintre creaţiile în proză, basmele si poveştile au rămas de-a lungul vremii, operele cele mai îndrăgite de copii. Valoarea lor instructiv-educativă este deosebită, ele aducând o preţioasă contribuţie la dezvoltarea proceselor de cunoaştere, a proceselor afective, la formarea trăsăturilor de voinţă şi caracter, la formarea personalităţii copiilor. Prin lecturile care exprimă conflicte între cele două forţe: ale binelui şi răului, micii cititori îşi formează reprezentări şi noţiuni despre dreptate, cinste, curaj, vitejie, hotărâre, perseverenţă, hărnicie. Lectura legendelor îmbogăţeşte fondul cognitiv si afectiv al copilului. Analiza atentă a structurii legendelor şi a personajelor supradimensionate îi ajută pe elevi să descifreze mesajul estetic, simplitatea si expresivitatea limbii si stilului, le dezvoltă capacităţi intelectuale şi verbale , trăsături de vointa şi caracter. Pentru elevii de liceu, efectele lecturii capăta noi valente: dobândirea unor tehnici de învăţare; dezvoltarea gândirii critice; deschiderea minţii spre înţelegerea unităţii lumii în diversitatea ei; rezolvarea amiabilă a conflictelor; receptivitate la opiniile altora; Lectura contribuie la: - raportarea emoţional-afectivă la mesajul textelor lecturate; - cultivarea gustului estetic şi a preferinţelor literare; - exprimarea atitudinii personale faţă de textele literare citite; - Stimularea interesului durabil pentru lectură. Închei cu spusele lui Mircea Eliade: „Cetim ca să trecem examene, ca să omorâm timpul sau cetim din profesiune . Lectura ar putea fi un mijloc de alimentare spirituală continuă, nu numai un instrument de informaţie sau de contemplaţie” Lectura în dezvoltarea culturala a individului 1. Rolul educativ al literaturii

Orice opera literara valoroasa contribuie la cunoasterea mai adânca a vietii. Dar aceasta îmbogatire nu e data numai de cunostintele noi care parvin individului ci si de felul în care scriitorul reuseste sa le prezinte, sa îl emotioneze pe cititor. Manualele scolare contin un numar important de cunostinte; cu toate acestea ele sunt tratate, si nu opere literare. Tratatele stiintifice se adreseaza în primul rând mintii cititorului. Însusirea adevarurilor stiintifice se face pe baza unui efort sustinut al gândirii si vointei. stiinta lucreaza cu judecati generale, cu idei abstracte. Opera literara dezvaluie si ea aspecte ale realitatii. Ca si stiinta si ea contribuie la cunoasterea adevarului. Dar metodele ei sunt altele. Ea pleaca de la cazuri singulare, de la personaje si actiuni individuale prezentându-le în ceea ce e tipic în caracterul lor. Prin arta evocarii lor, prin complexitatea starilor sufletesti traite de personajele povestirii, prin amploarea actiunii, prin puterea conflictului, prin bogatia de idei ce determina întreaga logica a întâmplarii, scriitorul ne dezvaluie în mod veridic un colt de realitate. El se adreseaza în primul rând emotiei cititorului, îl câstiga prin frumusetea imaginilor, prin caldura sentimentelor, prin justetea ideilor ce anima, si lupta eroilor povestirii. Cartea literara nu poate si nu trebuie sa înlocuiasca un manual de scoala, dar împreuna cu manualul, îndeplineste un rol deosebit în educarea copiilor. Cu cât opera

de la gândire la actiuni voluntare. si de a-i întelege pe ceilalti. Dezvaluindu-ne un crâmpei de viata. Consultarea revistelor si enciclopediilor. gama sentimentelor pe care le traiesc este mai variata. cititorul analist. Dar rolul educativ al operei literare nu este specific numai literaturii pentru copii. în masura în care reuseste sa emotioneze si sa convinga pe cititori de adevarul ideilor pe care le apara. îmbogatirea cunostintelor si a limbajului. posibilitatea de a întelege bucuriile si suferintele altora este mai mare. Acesta. Cititorul poate fi: pasionat ce strabate fara alegere tot felul de carti si traieste din influenta si modelul lor. Îi descopera ca exista bucurie si nu numai a lui. ajunge la concluzii privind propria lui viata. propriile actiuni.”[1] 2. fermecati de citirea unei carti ei au simtit ca traiesc aceleasi emotii cu eroii povestirii. Impresiile emotive puternice ramân adânc întiparite în memorie. în procesul de continua evocare si transformare a acesteia. puterea de evocare a realitatii. Ea da cititorului posibilitatea de a se întelege pe sine însusi. Orice carte bine scrisa care evoca cu putere realitatea are o influenta educativa asupra cititorului.”[2] Când stai de vorba cu un om care a citit mult. Citind cartea. Întrucât este. îndrumarea si . facându-ne sa îl traim. ca exista tristete pe care o resimt altii. studiul cartilor reprezinta forme concrete de împlinire a curiozitatii placerii si nevoii spirituale. Oamenii care au o lectura bogata se deosebesc de ceilalti: experienta de viata este mai temeinica. Acesta e si rolul operei literare de a contribui la educarea si transformare a omului. opera literara raspunde imaginatiei celei mai bogate. a bibliografiei. În aceasta consta si rolul ei educativ. Opera literara nu poate avea valoare artistica decât în masura în care dezvaluie veridic realitatea. „un eveniment al cunoasterii” studiul cartilor de catre elevi impune organizarea. ajungând în trecut si viitor. Ele genereaza pentru multa vreme gânduri si fapte care contribuie la formarea caracterului cititorului. cititorul cu pasiuni de etalare a cunostintelor. nazuinte ale tuturor. cititul sintezelor si dictionarelor. cititorul snob în care literatura devine materie scolara. copil sau matur. Continutul educativ al unei opere literare pentru copii consta deci în valoarea ei artistica. Apoi. au plâns si s-au bucurat odata cu ei. Carte si cititor Lectura cartilor constituie o activitate fundamentala pentru întretinerea conditiei intelectuale. Cultura însa înseamna mult mai mult decât specialitatea limitata si ea se formeaza numai prin activitatea de cititor neîntrerupta. „Opera literara actioneaza în primul rând asupra inimii cititorului. De la emotie la gândire. „Nu odata. dupa cum s-a spus. largeste orizontul nostru de viata. Studiile vor forma oameni cultivati si specializa-i într-un anumit domeniu. iata procesul sufletesc pe care îl determina opera literara. cititorul filosof cu tendinte de critic de idei. bogatia lui de idei si de imagini te farmeca. apr 21321b120v opiindu-l de cele mai înalte valori si idealuri morale. pune la contributie cele mai înalte sentimente. pentru cunoasterea indirecta a diferitelor universuri si realitati. cititorul parcurge cu mintea spatii imense. ca exista framântare si vise.literara este mai valoroasa cu atât rolul ei educativ este mai puternic. gândind asupra cartii sub înrâurirea puternicelor emotii traite. el depaseste încorsetarile timpului.

3. Cu totul altfel stau lucrurile cu lecturile facute în vederea unui anumit scop sau cu cele ce stârnesc un anumit interes. de folosire placuta a timpului. dupa obiectivul urmarit. O astfel de apreciere. . util. chiar continând mici erori este de preferat uneia reproduse din critica de specialitate. daunator. privându-se astfel de bucuria bogatiei lecturii.m. În timpul lecturii se întinde între cititor si autor o punte. întocmirea listelor bibliografice. reviste.a. dar fara un prea mare profit moral sau intelectual. se recunoaste în personajele ei. se teme. de extragerea unor citate.supravegherea de catre profesori. probleme de viata care si lui i s-au pus.d. Fara a fi gresit acest procedeu este cel putin incomplet si daunator cititorului de buna credinta. al lecturii. Fara acestea lectura unei carti poate oferi câteva clipe de desfatare. pe lânga satisfactiile ce le aduce orice fapt inedit. Adultii folosesc adesea creionul pentru a face sublinieri. E mult mai practic a se nota pe caiet. cartile de stiinta necesare instruirii sau specializarii cuiva într-un anumit domeniu se studiaza. Curent se spune: orice carte se citeste cu creionul în mâna. S-a aflat în urma numeroaselor investigatii facute în scoli ca numarul elevilor din clasele mici care îsi fac notari în legatura cu operele citite nu este prea mare. în vreme ce caietul ramâne. În scoala se practica obiceiul rezumarii textelor citite pentru a împiedica uitarea sa le puna în umbra. de meditatie. uraste cu el. Elevii trebuie obisnuiti sa realizeze si observatii personale pe marginea textelor citite. de pe internet. Volumele din bibliotecile scolare si publice stau marturie a acestui mod crud si barbar de a trata o carte. Cel mai important este ca elevul sa înteleaga ce a citit. diverse publicatii). apoi sa fie în masura sa deosebeasca ce este bun. de alungare a plictiselii. cititul cu creionul în mâna are rost atunci când e cu creionul si caietul în mâna. Caietele cu rezumate cerute de profesori se fac adesea formal. elevul va ajunge la concluzia ca singurul lucru important gasit într-o opera este firul narativ. Manualele scolare. Cum trebuie citita o carte O carte se poate studia sau citi numai. retinând ceea ce memoria înregistreaza fara nici un efort voluntar. ziare. de formularea unor concluzii. inutil. ei se întâlnesc în atmosfera si conflictul povestirii. lectura cartii ofera celui care o parcurge. Fiindca cititorul nu poate retine totul. Tocmai de aceea se apreciaza ca lectura (carti . descopera gânduri si pasiuni pe care le-a avut. instructiv de ceea ce este rau. Sublinierile si adnotarile fiind contra indicate. este nevoit sa selecteze. alteori se copiaza de la altii. iar alteori mai simplu. Rezumând un text. Ea îndeamna la introspectie. prilejuri unice de reflectie. oprindu-se numai la ceea ce îl intereseaza cu adevarat. angajeaza valori formative care îsi pun amprenta pe întregul comportament al cititorului. folosirea acesteia s. dupa natura cartii. Mai mult decât oricare din tehnicile audio-vizualului prin care sunt vehiculate valorile culturii. Pentru aceea este nevoie de anumite însemnari. ar trebui sa fie una dintre cele mai raspândite si intense activitati ale omului modern. adnotari marginale. Se regaseste în personajele din carte. Cititorul traieste sentimentele autorului. iubeste. astfel încât sa poata forma o opinie despre cartea citita. O carte se citeste într-un anume fel. Procedeul este imitat si de adolescenti si chiar si de copii. controlul cititului. O carte citita numai pentru destindere nu ridica de obicei probleme. Cartea trebuie adesea returnata. Oricât de stângace acestea reflecta modul în care un elev a interiorizat opera respectiva.

În legatura cu forma. prin patrunderea adevaratului sens al cuvintelor. Copilul nu poate vorbi când se naste. cuvintele se memoreaza fara efort mai ales daca revin frecvent în cartea respectiva. Este perioada de tranzitie de la înregistrarea de pareri la formularea ideilor personale. Mai târziu. Trecerea de la rezumate la formarea unei opinii se realizeaza între vârstele de 12 si 16 ani. iar gândirea lui e saraca. ce retin din ele. Acestea îl ajuta pe copil sa depaseasca limitele înguste ale mediului familial în care traiesc.”[3] Gândirea concreta. ce îsi noteaza. posibilitatile intelectuale ale copilului. din particularitatile d e vârsta ale copilului în diferitele etape de dezvoltare. chiar unele idei interesante. prin notarea anumitor idei si impresii. La aceasta categorie de scolari este util si necesar sa se insiste asupra deosebiri esentialului de neesential. consideratii si aprecieri asupra continutului si formei. Creierul. pe alta o casa etc. baza materiala a întregii vieti sufletesti . bazata pe imagini si senzatii directe este formata între 3 si 5 ani. Particularitati de vârsta ale copiilor si specificul literaturii pentru copii Preocuparea deosebita ce e acorda literaturii pentru copii provine din caracterul deosebit al cititorului caruia i se adreseaza. copilul este atras de culori. Însemnarile asupra cartilor citite trebuie sa repete câteva indicatii pedagogice elementare: notarea clara a numelui autorului si a titlului cartii. Pentru îmbogatirea vocabularului este necesar sa se caute în dictionar cuvintele neîntelese în vocabular. prin deosebirea esentialului de neesential. Povestirile realiste sau fantastice . Acest lucru nu se poate obtine decât printr-o lectura atenta. copiii rasfoiesc cartile cu poze. Neputând generaliza sau abstractiza. copilul începe sa faca cunostinta cu mediul înconjurator pe calea simturilor. 4. odata cu dezvoltarea gândirii însa apare si vorbirea. de miscare si de sunete. De cum se naste. în proza sau versuri. prin extragerea de expresii si cuvinte mai putin uzuale. Prin extragerea si explicarea lor. cu un fir de actiune. este în perioada copilariri într-o permanenta dezvoltare. si asupra modului în care ideile desprinse dintr-o lectura se sintetizeaza într-un rezumat. pe alta un animal. Cartile cu poze au uneori imagini disparate: pe o fata un om. Pe masura ce creste îsi dezvolta si perfectioneaza aceste aptitudini prin influenta mediului si a educatiei. Cu cât mai mult. pentru ca în aceasta perioada copilul abia începe sa vorbeasca. proverbe sau zicatori. cu o întâmplare. „Nu se poate vorbi despre o literatura scrisa pentru copiii de la 1 an la 3 ani. în versuri sau în proza ritmata. Important este ca din fiecare carte sa se învete ceva. În aceasta perioada. unele maxime. Copilul se naste cu un potential ereditar în ceea ce priveste calitatile intelectuale si fizice.Elevii de vârsta scolara mica lucreaza sub îndrumarea directa a învatatorului dar activitatea lor este mai limitata. Paralel cu acesta se dezvolta calitatile psihice. Alteori imaginile sunt însirate dupa o idee. Pentru aceasta perioada sunt indicate povestirile despre lumea înconjuratoare. La început are simple reflexe care devin tot mai complexe pâna ajung a fi perceptii. în preajma vârstei de 3 ani. Sunt primele productii literare accesibile copiilor. În aceasta perioada se impune o concentrare deosebita a atentiei profesorului asupra modului în care citesc elevii. copiii sunt atrasi de carti cu poze însotite de texte. data când a citit-o. cu atât mai bine. este recomandabil sa se extraga din lecturile facute expresiile mai putin obisnuite.

de ce se face zi. dezvoltarea gândirii copilului continua cu o intensitate din ce în ce mai mare. personaje putine. nuvelele si romanele privind viata de azi a popoarelor toate ofera se cu generozitate micului cititor satisfacându-i pasiunea de cunoastere si dorinta de actiune. Aluatul sufletesc este pregatit pentru a fi copt. copii zboara cu gândul într-o lume în care oamenii sunt îndrazneti si curajosi. intervine o schimbare calitativa a gândirii copilului. desfasurarea actiunii este vie. posibilitatile de întelegere ale copilului sunt multiple. când se desavârseste aceasta schimbare calitativa. sa se înlantuie asociatiile. Acum încep sa se consolideze notiunile. sau Stevenson. De la 7 la 10 ani. despre viata oamenilor de ieri si de azi. prea frageda. „La aceasta vârsta lectura poate fi hotarâtoare la formarea caracterului. ultima parte a perioadei prescolare. În aceasta perioada copiii asculta cu placere povestiri realiste sau povestiri despre fenomenele naturii. fie capata o imagine gresita asupra operei. experienta lui este bogata. povestirile cu caracter stiintific sau fantastic. a îndraznelii dusa pâna la obraznicie sau a timiditatii exagerate. În jurul vârstei de 7 ani. sa intervina gândirea abstracta. Copii nu vor întelege marea bogatie de idei continute de aceste carti valoroase. a melancoliei neexplicate. iar umorul si duiosia sunt sentimentele între are oscileaza afectivitatea copilului. copii sunt în perioada întrebarii de ce? . sar pasajele de descriere a starilor sufletesti de exemplu si se opresc doar la dialoguri si actiune. romanul de aventuri. întâmplari extraordinare în care ei sa-si poata dovedi curajul. de ce zboara avioanele. descrierea calatoriilor celebre. La acest salt se ajunge pe de o parte datorita dezvoltarii centrilor de gândire si pe de alta parte acumularii de noi cunostinte. si le stimuleaza imaginatia. nuvele si chiar romane scrise pe întelesul lor. Preocuparea de baza la aceasta vârsta e cea a viitoarei lui ocupatii. sentimente înalte. Copilul trece de la faza intuitiva a gândirii la faza logica si rationala. În aceasta perioada a vietii romantismul se manifesta nestingherit. Cu o astfel de lectura copilul fie nu retine nimic. vitejia. nu vor întelege motivatia actiunilor personajelor. a marilor sentimente. Este perioada marilor pasiuni.destinate acestei vârste sunt în general scurte. Citind romanele lui Jules Verne. Copiii viseaza fapte marete. Perioada 10-14 ani este perioada trecerii de la copilarie la adolescenta. Gândirea logica este consolidata. apoi treptat sa fie introdusi în lume a marilor povestiri. Exista riscul ca vazând interesul manifesta de copii pentru lectura sa recomande romane de aventuri cu intriga complicata cum ar fi Cei trei muschetari de Dumas. În felul acesta copilul va capata cunostinta si experientele necesare întelegerii cartilor precum si experienta unei lecturi îndelungate. de ce manânca oamenii. de ce se nasc. Având mai multa putere de asimilare la aceasta vârsta copii încep sa fie pasionati de schite. schitate prin câteva trasaturi definitorii. Între 5 si 7 ani. De aceea este bine ca mici cititori sa epuizeze mai întâi cartile destinate vârstei lor. Ei se vad calatorind pe un vas prins de furtuna în mijlocul oceanului sau pe bordul unui avion racheta strabatând spatiile cosmosului. cunostintele variate. povestirile stiintifice. Aceasta perioada este deci hotarâtoare în viata unui . Este vârsta marilor contradictii. Acum copilul este curios sa afle cauza lucrurilor: de ce ploua. îi trebuie ultima si cea mai importanta interventie a educatorului. Cei mai multi copii care citesc o astfel de literatura la o vârsta nepotrivita. Pe lânga basmele care le încânta copilaria. Romanul istoric. biografiile oamenilor celebri. de ce mor. schitele. iscusinta. Jack London sau Wells. cu un conflict bine închegat. a vietii pe care o va duce când va fi mare. nu vor pricepe conflictele personale ale eroilor pentru ca puterea lor de întelegere este înca slaba. copii încep sa guste din ce în ce mai mult povestirile istorice. a veseliei nebunatice. de ce se misca tramvaiul. Este perioada marilor generozitati.

literatura influenteaza viata sufleteasca a acestora si contribuie la instruirea lor. a apropierii de ei cu rabdare si tact. Copilul trebuie ferit de cartile deprimante care pun viata într-o lumina negativa si trista. si cum altfel se poate realiza autoeducatia decât prin lectura?! „Actionând nemijlocit asupra cititorilor. resemnati cu soarta lor. oameni care sa îi impuna dragoste si respect. Desigur. care sa îl învete cum sa se comporte în viata. Dezvoltarea culturala a individului „ Prin însasi natura sa. Ele nu ne scutesc însa de cunoasterea fiecarui copil în parte. fara o cunoastere temeinica a cititorului nu putem recomanda sau îndruma lectura unui copil. cauta exemple demne de urmat.om. Astfel. Ele sunt simple cadre conventionale create pentru a putea întelege mai usor psihologia copilului. eroii romanelor citite de elevii aflati la aceasta vârsta a primei adolescente trebuie sa fie optimisti. sunt deosebit de importante pentru cei ce scriu pentru cei mici cât si pentru cei ce recomanda si îndruma lectura. Creatia literara cunoaste câteva genuri deosebit de interesante si captivante pentru copii: printre ele.”[5] În scoala se realizeaza în corelatie atât instructia cât si educatia. Cunoasterea acestor caracteristici trebuie dobândita pe baza unei îndelungi observatii a copiilor. care fara a putea fi separate duc la formarea culturii. Întelegerea mecanica a tipologiei vârstelor îi face pe unii educatori sa greseasca.”[4] Copilul apropiat de vârsta adolescentei cauta în cartile pe care le citeste raspunsul la marile framântari sufletesti. Delimitarile de vârsta nu trebuie întelese în mod rigid.”[7] Odata cu largirea orizontului cultural. . Cultura poate fi astfel definita ca „totalitatea valorilor materiale si spirituale create de omenire în procesul practicii social istorice. încrezatori. perseverenti nu niste învinsi. basmul ocupa primul loc. deoarece de la copil la copil exista deosebiri foarte mari. Cunoscându-se influenta cuvântului scris asupra unui cititor pasionat. notiunea de cultura este extrem de vasta si nu va putea fi niciodata însusita în totalitate de un om pe parcursul vietii sale. Nu este deci indiferent ce citeste copilul. scoala are rolul de a pune bazele formarii acestei culturi dar procesul este menit a continua toata viata. Aceste note specifice diferitelor etape de vârsta pe care le strabate copilul. scoala este principala institutie care are ca prim scop formarea multilaterala a personalitatii elevului. literatura contribuie si la însusirea unei limbi mai bogate cu mai multe posibilitati de a concretiza gândurile în forme cât mai expresive. Povestirile cu teme actuale sau poeziile ocupa si ele un loc important în lectura elevilor. 5. Dar cu aceiasi placere citesc copii mai mari carti de aventuri sau romane istorice.”[6] Astfel definita. precum si a institutiilor necesare pentru crearea si comunicarea acestor valori.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful