P. 1
rolul lecturii

rolul lecturii

5.0

|Views: 8,464|Likes:
Published by DianaDediu9

More info:

Published by: DianaDediu9 on Jan 27, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/14/2014

pdf

text

original

ROLUL LECTURII ÎN FORMAREA PERSONALITĂŢII ELEVILOR Ca bibliotecar, am constatat că lectura îi oferă celui ce o parcurge, pe lângă satisfacţiile pe care le aduce

orice fapt de lectură, prilejuri unice de reflecţie şi de trăiri spirituale. Ea îndeamnă la introspecţie, contribuind substanţial la formarea si modelarea personalităţii si comportamentului cititorului. La vârsta şcolară, lectura are un rol hotărâtor în îmbogăţirea limbajului prin formarea si dezvoltarea unui vocabular adecvat. Marea varietate a creaţiilor artistice aparţinând unor genuri şi specii literare diferite, evidenţiază receptivitatea copiilor faţă de frumos, dorinţa lor de cunoaştere. Dintre creaţiile în proză, basmele si poveştile au rămas de-a lungul vremii, operele cele mai îndrăgite de copii. Valoarea lor instructiv-educativă este deosebită, ele aducând o preţioasă contribuţie la dezvoltarea proceselor de cunoaştere, a proceselor afective, la formarea trăsăturilor de voinţă şi caracter, la formarea personalităţii copiilor. Prin lecturile care exprimă conflicte între cele două forţe: ale binelui şi răului, micii cititori îşi formează reprezentări şi noţiuni despre dreptate, cinste, curaj, vitejie, hotărâre, perseverenţă, hărnicie. Lectura legendelor îmbogăţeşte fondul cognitiv si afectiv al copilului. Analiza atentă a structurii legendelor şi a personajelor supradimensionate îi ajută pe elevi să descifreze mesajul estetic, simplitatea si expresivitatea limbii si stilului, le dezvoltă capacităţi intelectuale şi verbale , trăsături de vointa şi caracter. Pentru elevii de liceu, efectele lecturii capăta noi valente: dobândirea unor tehnici de învăţare; dezvoltarea gândirii critice; deschiderea minţii spre înţelegerea unităţii lumii în diversitatea ei; rezolvarea amiabilă a conflictelor; receptivitate la opiniile altora; Lectura contribuie la: - raportarea emoţional-afectivă la mesajul textelor lecturate; - cultivarea gustului estetic şi a preferinţelor literare; - exprimarea atitudinii personale faţă de textele literare citite; - Stimularea interesului durabil pentru lectură. Închei cu spusele lui Mircea Eliade: „Cetim ca să trecem examene, ca să omorâm timpul sau cetim din profesiune . Lectura ar putea fi un mijloc de alimentare spirituală continuă, nu numai un instrument de informaţie sau de contemplaţie” Lectura în dezvoltarea culturala a individului 1. Rolul educativ al literaturii

Orice opera literara valoroasa contribuie la cunoasterea mai adânca a vietii. Dar aceasta îmbogatire nu e data numai de cunostintele noi care parvin individului ci si de felul în care scriitorul reuseste sa le prezinte, sa îl emotioneze pe cititor. Manualele scolare contin un numar important de cunostinte; cu toate acestea ele sunt tratate, si nu opere literare. Tratatele stiintifice se adreseaza în primul rând mintii cititorului. Însusirea adevarurilor stiintifice se face pe baza unui efort sustinut al gândirii si vointei. stiinta lucreaza cu judecati generale, cu idei abstracte. Opera literara dezvaluie si ea aspecte ale realitatii. Ca si stiinta si ea contribuie la cunoasterea adevarului. Dar metodele ei sunt altele. Ea pleaca de la cazuri singulare, de la personaje si actiuni individuale prezentându-le în ceea ce e tipic în caracterul lor. Prin arta evocarii lor, prin complexitatea starilor sufletesti traite de personajele povestirii, prin amploarea actiunii, prin puterea conflictului, prin bogatia de idei ce determina întreaga logica a întâmplarii, scriitorul ne dezvaluie în mod veridic un colt de realitate. El se adreseaza în primul rând emotiei cititorului, îl câstiga prin frumusetea imaginilor, prin caldura sentimentelor, prin justetea ideilor ce anima, si lupta eroilor povestirii. Cartea literara nu poate si nu trebuie sa înlocuiasca un manual de scoala, dar împreuna cu manualul, îndeplineste un rol deosebit în educarea copiilor. Cu cât opera

copil sau matur. Impresiile emotive puternice ramân adânc întiparite în memorie. Dar rolul educativ al operei literare nu este specific numai literaturii pentru copii. largeste orizontul nostru de viata. ajunge la concluzii privind propria lui viata. el depaseste încorsetarile timpului. Ea da cititorului posibilitatea de a se întelege pe sine însusi. gama sentimentelor pe care le traiesc este mai variata. pentru cunoasterea indirecta a diferitelor universuri si realitati. propriile actiuni. „Opera literara actioneaza în primul rând asupra inimii cititorului. De la emotie la gândire. a bibliografiei. de la gândire la actiuni voluntare. Ele genereaza pentru multa vreme gânduri si fapte care contribuie la formarea caracterului cititorului. Acesta e si rolul operei literare de a contribui la educarea si transformare a omului. ca exista framântare si vise. Orice carte bine scrisa care evoca cu putere realitatea are o influenta educativa asupra cititorului. puterea de evocare a realitatii. cititorul snob în care literatura devine materie scolara. cititorul cu pasiuni de etalare a cunostintelor. apr 21321b120v opiindu-l de cele mai înalte valori si idealuri morale.”[2] Când stai de vorba cu un om care a citit mult.literara este mai valoroasa cu atât rolul ei educativ este mai puternic. nazuinte ale tuturor. cititul sintezelor si dictionarelor. gândind asupra cartii sub înrâurirea puternicelor emotii traite. în procesul de continua evocare si transformare a acesteia. „Nu odata. posibilitatea de a întelege bucuriile si suferintele altora este mai mare. ca exista tristete pe care o resimt altii. Opera literara nu poate avea valoare artistica decât în masura în care dezvaluie veridic realitatea. „un eveniment al cunoasterii” studiul cartilor de catre elevi impune organizarea. ajungând în trecut si viitor. Carte si cititor Lectura cartilor constituie o activitate fundamentala pentru întretinerea conditiei intelectuale. cititorul parcurge cu mintea spatii imense. facându-ne sa îl traim. Cultura însa înseamna mult mai mult decât specialitatea limitata si ea se formeaza numai prin activitatea de cititor neîntrerupta. îmbogatirea cunostintelor si a limbajului. cititorul analist. bogatia lui de idei si de imagini te farmeca. Continutul educativ al unei opere literare pentru copii consta deci în valoarea ei artistica. Dezvaluindu-ne un crâmpei de viata. au plâns si s-au bucurat odata cu ei. studiul cartilor reprezinta forme concrete de împlinire a curiozitatii placerii si nevoii spirituale. iata procesul sufletesc pe care îl determina opera literara. Citind cartea. Oamenii care au o lectura bogata se deosebesc de ceilalti: experienta de viata este mai temeinica. opera literara raspunde imaginatiei celei mai bogate.”[1] 2. Apoi. Consultarea revistelor si enciclopediilor. cititorul filosof cu tendinte de critic de idei. pune la contributie cele mai înalte sentimente. În aceasta consta si rolul ei educativ. Întrucât este. Acesta. fermecati de citirea unei carti ei au simtit ca traiesc aceleasi emotii cu eroii povestirii. Îi descopera ca exista bucurie si nu numai a lui. si de a-i întelege pe ceilalti. Studiile vor forma oameni cultivati si specializa-i într-un anumit domeniu. îndrumarea si . Cititorul poate fi: pasionat ce strabate fara alegere tot felul de carti si traieste din influenta si modelul lor. în masura în care reuseste sa emotioneze si sa convinga pe cititori de adevarul ideilor pe care le apara. dupa cum s-a spus.

Adultii folosesc adesea creionul pentru a face sublinieri. Elevii trebuie obisnuiti sa realizeze si observatii personale pe marginea textelor citite. elevul va ajunge la concluzia ca singurul lucru important gasit într-o opera este firul narativ. dar fara un prea mare profit moral sau intelectual. Cartea trebuie adesea returnata. de folosire placuta a timpului. daunator.a. . Cel mai important este ca elevul sa înteleaga ce a citit. al lecturii. instructiv de ceea ce este rau. Sublinierile si adnotarile fiind contra indicate. alteori se copiaza de la altii. E mult mai practic a se nota pe caiet. astfel încât sa poata forma o opinie despre cartea citita. Cititorul traieste sentimentele autorului. inutil. de pe internet.d. În timpul lecturii se întinde între cititor si autor o punte.supravegherea de catre profesori. Oricât de stângace acestea reflecta modul în care un elev a interiorizat opera respectiva. folosirea acesteia s. de extragerea unor citate. cititul cu creionul în mâna are rost atunci când e cu creionul si caietul în mâna. în vreme ce caietul ramâne. Caietele cu rezumate cerute de profesori se fac adesea formal. Volumele din bibliotecile scolare si publice stau marturie a acestui mod crud si barbar de a trata o carte. de alungare a plictiselii. pe lânga satisfactiile ce le aduce orice fapt inedit. Tocmai de aceea se apreciaza ca lectura (carti . ei se întâlnesc în atmosfera si conflictul povestirii. 3. este nevoit sa selecteze. cartile de stiinta necesare instruirii sau specializarii cuiva într-un anumit domeniu se studiaza. Rezumând un text. iar alteori mai simplu. ar trebui sa fie una dintre cele mai raspândite si intense activitati ale omului modern. descopera gânduri si pasiuni pe care le-a avut. întocmirea listelor bibliografice. controlul cititului. diverse publicatii). Fiindca cititorul nu poate retine totul. retinând ceea ce memoria înregistreaza fara nici un efort voluntar. iubeste. probleme de viata care si lui i s-au pus. ziare. lectura cartii ofera celui care o parcurge. O carte citita numai pentru destindere nu ridica de obicei probleme. O astfel de apreciere.m. dupa natura cartii. de meditatie. uraste cu el. Ea îndeamna la introspectie. chiar continând mici erori este de preferat uneia reproduse din critica de specialitate. privându-se astfel de bucuria bogatiei lecturii. adnotari marginale. Procedeul este imitat si de adolescenti si chiar si de copii. Cu totul altfel stau lucrurile cu lecturile facute în vederea unui anumit scop sau cu cele ce stârnesc un anumit interes. util. se teme. se recunoaste în personajele ei. Cum trebuie citita o carte O carte se poate studia sau citi numai. de formularea unor concluzii. Curent se spune: orice carte se citeste cu creionul în mâna. S-a aflat în urma numeroaselor investigatii facute în scoli ca numarul elevilor din clasele mici care îsi fac notari în legatura cu operele citite nu este prea mare. O carte se citeste într-un anume fel. reviste. Fara a fi gresit acest procedeu este cel putin incomplet si daunator cititorului de buna credinta. apoi sa fie în masura sa deosebeasca ce este bun. oprindu-se numai la ceea ce îl intereseaza cu adevarat. Manualele scolare. Se regaseste în personajele din carte. Fara acestea lectura unei carti poate oferi câteva clipe de desfatare. angajeaza valori formative care îsi pun amprenta pe întregul comportament al cititorului. Pentru aceea este nevoie de anumite însemnari. dupa obiectivul urmarit. În scoala se practica obiceiul rezumarii textelor citite pentru a împiedica uitarea sa le puna în umbra. prilejuri unice de reflectie. Mai mult decât oricare din tehnicile audio-vizualului prin care sunt vehiculate valorile culturii.

este recomandabil sa se extraga din lecturile facute expresiile mai putin obisnuite. Neputând generaliza sau abstractiza.Elevii de vârsta scolara mica lucreaza sub îndrumarea directa a învatatorului dar activitatea lor este mai limitata. Creierul. este în perioada copilariri într-o permanenta dezvoltare. cu o întâmplare. Copilul se naste cu un potential ereditar în ceea ce priveste calitatile intelectuale si fizice. pe alta un animal. Prin extragerea si explicarea lor. proverbe sau zicatori. Important este ca din fiecare carte sa se învete ceva. posibilitatile intelectuale ale copilului. în versuri sau în proza ritmata. în proza sau versuri. De cum se naste. baza materiala a întregii vieti sufletesti . În aceasta perioada se impune o concentrare deosebita a atentiei profesorului asupra modului în care citesc elevii. ce îsi noteaza. bazata pe imagini si senzatii directe este formata între 3 si 5 ani. În aceasta perioada. Pentru aceasta perioada sunt indicate povestirile despre lumea înconjuratoare. Este perioada de tranzitie de la înregistrarea de pareri la formularea ideilor personale. pe alta o casa etc. prin deosebirea esentialului de neesential. Povestirile realiste sau fantastice . La aceasta categorie de scolari este util si necesar sa se insiste asupra deosebiri esentialului de neesential. copiii sunt atrasi de carti cu poze însotite de texte. Însemnarile asupra cartilor citite trebuie sa repete câteva indicatii pedagogice elementare: notarea clara a numelui autorului si a titlului cartii. ce retin din ele. Cu cât mai mult. Particularitati de vârsta ale copiilor si specificul literaturii pentru copii Preocuparea deosebita ce e acorda literaturii pentru copii provine din caracterul deosebit al cititorului caruia i se adreseaza. Pentru îmbogatirea vocabularului este necesar sa se caute în dictionar cuvintele neîntelese în vocabular. Trecerea de la rezumate la formarea unei opinii se realizeaza între vârstele de 12 si 16 ani.”[3] Gândirea concreta. de miscare si de sunete. prin extragerea de expresii si cuvinte mai putin uzuale. chiar unele idei interesante. cuvintele se memoreaza fara efort mai ales daca revin frecvent în cartea respectiva. data când a citit-o. copiii rasfoiesc cartile cu poze. Acest lucru nu se poate obtine decât printr-o lectura atenta. cu atât mai bine. cu un fir de actiune. prin patrunderea adevaratului sens al cuvintelor. „Nu se poate vorbi despre o literatura scrisa pentru copiii de la 1 an la 3 ani. din particularitatile d e vârsta ale copilului în diferitele etape de dezvoltare. Paralel cu acesta se dezvolta calitatile psihice. prin notarea anumitor idei si impresii. unele maxime. pentru ca în aceasta perioada copilul abia începe sa vorbeasca. Alteori imaginile sunt însirate dupa o idee. Acestea îl ajuta pe copil sa depaseasca limitele înguste ale mediului familial în care traiesc. În legatura cu forma. 4. si asupra modului în care ideile desprinse dintr-o lectura se sintetizeaza într-un rezumat. Copilul nu poate vorbi când se naste. copilul este atras de culori. copilul începe sa faca cunostinta cu mediul înconjurator pe calea simturilor. Sunt primele productii literare accesibile copiilor. consideratii si aprecieri asupra continutului si formei. La început are simple reflexe care devin tot mai complexe pâna ajung a fi perceptii. Mai târziu. iar gândirea lui e saraca. odata cu dezvoltarea gândirii însa apare si vorbirea. Cartile cu poze au uneori imagini disparate: pe o fata un om. Pe masura ce creste îsi dezvolta si perfectioneaza aceste aptitudini prin influenta mediului si a educatiei. în preajma vârstei de 3 ani.

personaje putine. a îndraznelii dusa pâna la obraznicie sau a timiditatii exagerate. Cu o astfel de lectura copilul fie nu retine nimic. de ce se nasc. nu vor întelege motivatia actiunilor personajelor. intervine o schimbare calitativa a gândirii copilului. cunostintele variate. Exista riscul ca vazând interesul manifesta de copii pentru lectura sa recomande romane de aventuri cu intriga complicata cum ar fi Cei trei muschetari de Dumas. Romanul istoric. sa intervina gândirea abstracta. despre viata oamenilor de ieri si de azi. de ce se face zi. Pe lânga basmele care le încânta copilaria. desfasurarea actiunii este vie. a veseliei nebunatice. Este perioada marilor pasiuni. nuvelele si romanele privind viata de azi a popoarelor toate ofera se cu generozitate micului cititor satisfacându-i pasiunea de cunoastere si dorinta de actiune. Perioada 10-14 ani este perioada trecerii de la copilarie la adolescenta. a melancoliei neexplicate. copii încep sa guste din ce în ce mai mult povestirile istorice. povestirile cu caracter stiintific sau fantastic. schitate prin câteva trasaturi definitorii. Este vârsta marilor contradictii. de ce mor. sa se înlantuie asociatiile. De la 7 la 10 ani. întâmplari extraordinare în care ei sa-si poata dovedi curajul. copii sunt în perioada întrebarii de ce? . La acest salt se ajunge pe de o parte datorita dezvoltarii centrilor de gândire si pe de alta parte acumularii de noi cunostinte. De aceea este bine ca mici cititori sa epuizeze mai întâi cartile destinate vârstei lor. cu un conflict bine închegat.destinate acestei vârste sunt în general scurte. vitejia. Aluatul sufletesc este pregatit pentru a fi copt. nu vor pricepe conflictele personale ale eroilor pentru ca puterea lor de întelegere este înca slaba. iscusinta. fie capata o imagine gresita asupra operei. Acum încep sa se consolideze notiunile. Este perioada marilor generozitati. si le stimuleaza imaginatia. romanul de aventuri. dezvoltarea gândirii copilului continua cu o intensitate din ce în ce mai mare. Copilul trece de la faza intuitiva a gândirii la faza logica si rationala. În felul acesta copilul va capata cunostinta si experientele necesare întelegerii cartilor precum si experienta unei lecturi îndelungate. apoi treptat sa fie introdusi în lume a marilor povestiri. posibilitatile de întelegere ale copilului sunt multiple. Acum copilul este curios sa afle cauza lucrurilor: de ce ploua. copii zboara cu gândul într-o lume în care oamenii sunt îndrazneti si curajosi. În jurul vârstei de 7 ani. Copii nu vor întelege marea bogatie de idei continute de aceste carti valoroase. de ce manânca oamenii. În aceasta perioada a vietii romantismul se manifesta nestingherit. Copiii viseaza fapte marete. schitele. Cei mai multi copii care citesc o astfel de literatura la o vârsta nepotrivita. a vietii pe care o va duce când va fi mare. experienta lui este bogata. povestirile stiintifice. „La aceasta vârsta lectura poate fi hotarâtoare la formarea caracterului. Ei se vad calatorind pe un vas prins de furtuna în mijlocul oceanului sau pe bordul unui avion racheta strabatând spatiile cosmosului. ultima parte a perioadei prescolare. Jack London sau Wells. Preocuparea de baza la aceasta vârsta e cea a viitoarei lui ocupatii. sau Stevenson. prea frageda. biografiile oamenilor celebri. de ce zboara avioanele. a marilor sentimente. Gândirea logica este consolidata. când se desavârseste aceasta schimbare calitativa. Citind romanele lui Jules Verne. iar umorul si duiosia sunt sentimentele între are oscileaza afectivitatea copilului. nuvele si chiar romane scrise pe întelesul lor. îi trebuie ultima si cea mai importanta interventie a educatorului. de ce se misca tramvaiul. sar pasajele de descriere a starilor sufletesti de exemplu si se opresc doar la dialoguri si actiune. descrierea calatoriilor celebre. În aceasta perioada copiii asculta cu placere povestiri realiste sau povestiri despre fenomenele naturii. Aceasta perioada este deci hotarâtoare în viata unui . Având mai multa putere de asimilare la aceasta vârsta copii încep sa fie pasionati de schite. sentimente înalte. Între 5 si 7 ani.

Întelegerea mecanica a tipologiei vârstelor îi face pe unii educatori sa greseasca. Dezvoltarea culturala a individului „ Prin însasi natura sa. . literatura contribuie si la însusirea unei limbi mai bogate cu mai multe posibilitati de a concretiza gândurile în forme cât mai expresive. basmul ocupa primul loc. 5.”[5] În scoala se realizeaza în corelatie atât instructia cât si educatia.om. încrezatori. eroii romanelor citite de elevii aflati la aceasta vârsta a primei adolescente trebuie sa fie optimisti. cauta exemple demne de urmat. Ele sunt simple cadre conventionale create pentru a putea întelege mai usor psihologia copilului. Povestirile cu teme actuale sau poeziile ocupa si ele un loc important în lectura elevilor. Cunoasterea acestor caracteristici trebuie dobândita pe baza unei îndelungi observatii a copiilor. Cultura poate fi astfel definita ca „totalitatea valorilor materiale si spirituale create de omenire în procesul practicii social istorice. Desigur. scoala are rolul de a pune bazele formarii acestei culturi dar procesul este menit a continua toata viata. notiunea de cultura este extrem de vasta si nu va putea fi niciodata însusita în totalitate de un om pe parcursul vietii sale. si cum altfel se poate realiza autoeducatia decât prin lectura?! „Actionând nemijlocit asupra cititorilor. care sa îl învete cum sa se comporte în viata.”[4] Copilul apropiat de vârsta adolescentei cauta în cartile pe care le citeste raspunsul la marile framântari sufletesti. Copilul trebuie ferit de cartile deprimante care pun viata într-o lumina negativa si trista. Dar cu aceiasi placere citesc copii mai mari carti de aventuri sau romane istorice.”[6] Astfel definita. scoala este principala institutie care are ca prim scop formarea multilaterala a personalitatii elevului. a apropierii de ei cu rabdare si tact. precum si a institutiilor necesare pentru crearea si comunicarea acestor valori. literatura influenteaza viata sufleteasca a acestora si contribuie la instruirea lor. oameni care sa îi impuna dragoste si respect. fara o cunoastere temeinica a cititorului nu putem recomanda sau îndruma lectura unui copil. Cunoscându-se influenta cuvântului scris asupra unui cititor pasionat. resemnati cu soarta lor. Creatia literara cunoaste câteva genuri deosebit de interesante si captivante pentru copii: printre ele.”[7] Odata cu largirea orizontului cultural. Astfel. Aceste note specifice diferitelor etape de vârsta pe care le strabate copilul. perseverenti nu niste învinsi. care fara a putea fi separate duc la formarea culturii. Delimitarile de vârsta nu trebuie întelese în mod rigid. sunt deosebit de importante pentru cei ce scriu pentru cei mici cât si pentru cei ce recomanda si îndruma lectura. Nu este deci indiferent ce citeste copilul. deoarece de la copil la copil exista deosebiri foarte mari. Ele nu ne scutesc însa de cunoasterea fiecarui copil în parte.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->