ROLUL LECTURII ÎN FORMAREA PERSONALITĂŢII ELEVILOR Ca bibliotecar, am constatat că lectura îi oferă celui ce o parcurge, pe lângă satisfacţiile pe care le aduce

orice fapt de lectură, prilejuri unice de reflecţie şi de trăiri spirituale. Ea îndeamnă la introspecţie, contribuind substanţial la formarea si modelarea personalităţii si comportamentului cititorului. La vârsta şcolară, lectura are un rol hotărâtor în îmbogăţirea limbajului prin formarea si dezvoltarea unui vocabular adecvat. Marea varietate a creaţiilor artistice aparţinând unor genuri şi specii literare diferite, evidenţiază receptivitatea copiilor faţă de frumos, dorinţa lor de cunoaştere. Dintre creaţiile în proză, basmele si poveştile au rămas de-a lungul vremii, operele cele mai îndrăgite de copii. Valoarea lor instructiv-educativă este deosebită, ele aducând o preţioasă contribuţie la dezvoltarea proceselor de cunoaştere, a proceselor afective, la formarea trăsăturilor de voinţă şi caracter, la formarea personalităţii copiilor. Prin lecturile care exprimă conflicte între cele două forţe: ale binelui şi răului, micii cititori îşi formează reprezentări şi noţiuni despre dreptate, cinste, curaj, vitejie, hotărâre, perseverenţă, hărnicie. Lectura legendelor îmbogăţeşte fondul cognitiv si afectiv al copilului. Analiza atentă a structurii legendelor şi a personajelor supradimensionate îi ajută pe elevi să descifreze mesajul estetic, simplitatea si expresivitatea limbii si stilului, le dezvoltă capacităţi intelectuale şi verbale , trăsături de vointa şi caracter. Pentru elevii de liceu, efectele lecturii capăta noi valente: dobândirea unor tehnici de învăţare; dezvoltarea gândirii critice; deschiderea minţii spre înţelegerea unităţii lumii în diversitatea ei; rezolvarea amiabilă a conflictelor; receptivitate la opiniile altora; Lectura contribuie la: - raportarea emoţional-afectivă la mesajul textelor lecturate; - cultivarea gustului estetic şi a preferinţelor literare; - exprimarea atitudinii personale faţă de textele literare citite; - Stimularea interesului durabil pentru lectură. Închei cu spusele lui Mircea Eliade: „Cetim ca să trecem examene, ca să omorâm timpul sau cetim din profesiune . Lectura ar putea fi un mijloc de alimentare spirituală continuă, nu numai un instrument de informaţie sau de contemplaţie” Lectura în dezvoltarea culturala a individului 1. Rolul educativ al literaturii

Orice opera literara valoroasa contribuie la cunoasterea mai adânca a vietii. Dar aceasta îmbogatire nu e data numai de cunostintele noi care parvin individului ci si de felul în care scriitorul reuseste sa le prezinte, sa îl emotioneze pe cititor. Manualele scolare contin un numar important de cunostinte; cu toate acestea ele sunt tratate, si nu opere literare. Tratatele stiintifice se adreseaza în primul rând mintii cititorului. Însusirea adevarurilor stiintifice se face pe baza unui efort sustinut al gândirii si vointei. stiinta lucreaza cu judecati generale, cu idei abstracte. Opera literara dezvaluie si ea aspecte ale realitatii. Ca si stiinta si ea contribuie la cunoasterea adevarului. Dar metodele ei sunt altele. Ea pleaca de la cazuri singulare, de la personaje si actiuni individuale prezentându-le în ceea ce e tipic în caracterul lor. Prin arta evocarii lor, prin complexitatea starilor sufletesti traite de personajele povestirii, prin amploarea actiunii, prin puterea conflictului, prin bogatia de idei ce determina întreaga logica a întâmplarii, scriitorul ne dezvaluie în mod veridic un colt de realitate. El se adreseaza în primul rând emotiei cititorului, îl câstiga prin frumusetea imaginilor, prin caldura sentimentelor, prin justetea ideilor ce anima, si lupta eroilor povestirii. Cartea literara nu poate si nu trebuie sa înlocuiasca un manual de scoala, dar împreuna cu manualul, îndeplineste un rol deosebit în educarea copiilor. Cu cât opera

nazuinte ale tuturor. pentru cunoasterea indirecta a diferitelor universuri si realitati. apr 21321b120v opiindu-l de cele mai înalte valori si idealuri morale. ajungând în trecut si viitor. Îi descopera ca exista bucurie si nu numai a lui. largeste orizontul nostru de viata. Citind cartea. în procesul de continua evocare si transformare a acesteia. iata procesul sufletesc pe care îl determina opera literara.”[1] 2. Orice carte bine scrisa care evoca cu putere realitatea are o influenta educativa asupra cititorului. Dezvaluindu-ne un crâmpei de viata. îmbogatirea cunostintelor si a limbajului. ca exista tristete pe care o resimt altii. Cultura însa înseamna mult mai mult decât specialitatea limitata si ea se formeaza numai prin activitatea de cititor neîntrerupta. bogatia lui de idei si de imagini te farmeca. copil sau matur. si de a-i întelege pe ceilalti. a bibliografiei. au plâns si s-au bucurat odata cu ei. Acesta. cititorul filosof cu tendinte de critic de idei. facându-ne sa îl traim. De la emotie la gândire. cititorul parcurge cu mintea spatii imense. Acesta e si rolul operei literare de a contribui la educarea si transformare a omului. puterea de evocare a realitatii. propriile actiuni. Studiile vor forma oameni cultivati si specializa-i într-un anumit domeniu. pune la contributie cele mai înalte sentimente. opera literara raspunde imaginatiei celei mai bogate. gama sentimentelor pe care le traiesc este mai variata. Consultarea revistelor si enciclopediilor. cititorul cu pasiuni de etalare a cunostintelor. cititorul snob în care literatura devine materie scolara. În aceasta consta si rolul ei educativ. fermecati de citirea unei carti ei au simtit ca traiesc aceleasi emotii cu eroii povestirii.literara este mai valoroasa cu atât rolul ei educativ este mai puternic. dupa cum s-a spus. gândind asupra cartii sub înrâurirea puternicelor emotii traite. Opera literara nu poate avea valoare artistica decât în masura în care dezvaluie veridic realitatea. ca exista framântare si vise. ajunge la concluzii privind propria lui viata. el depaseste încorsetarile timpului. „Nu odata. Carte si cititor Lectura cartilor constituie o activitate fundamentala pentru întretinerea conditiei intelectuale. Cititorul poate fi: pasionat ce strabate fara alegere tot felul de carti si traieste din influenta si modelul lor. „un eveniment al cunoasterii” studiul cartilor de catre elevi impune organizarea. Ea da cititorului posibilitatea de a se întelege pe sine însusi. Continutul educativ al unei opere literare pentru copii consta deci în valoarea ei artistica. Oamenii care au o lectura bogata se deosebesc de ceilalti: experienta de viata este mai temeinica. de la gândire la actiuni voluntare. în masura în care reuseste sa emotioneze si sa convinga pe cititori de adevarul ideilor pe care le apara. Apoi. Întrucât este. Ele genereaza pentru multa vreme gânduri si fapte care contribuie la formarea caracterului cititorului. Impresiile emotive puternice ramân adânc întiparite în memorie. cititul sintezelor si dictionarelor. „Opera literara actioneaza în primul rând asupra inimii cititorului.”[2] Când stai de vorba cu un om care a citit mult. îndrumarea si . Dar rolul educativ al operei literare nu este specific numai literaturii pentru copii. studiul cartilor reprezinta forme concrete de împlinire a curiozitatii placerii si nevoii spirituale. posibilitatea de a întelege bucuriile si suferintele altora este mai mare. cititorul analist.

angajeaza valori formative care îsi pun amprenta pe întregul comportament al cititorului. de formularea unor concluzii. de alungare a plictiselii. prilejuri unice de reflectie. Fiindca cititorul nu poate retine totul. în vreme ce caietul ramâne. Cartea trebuie adesea returnata. alteori se copiaza de la altii. ar trebui sa fie una dintre cele mai raspândite si intense activitati ale omului modern. apoi sa fie în masura sa deosebeasca ce este bun. pe lânga satisfactiile ce le aduce orice fapt inedit. În scoala se practica obiceiul rezumarii textelor citite pentru a împiedica uitarea sa le puna în umbra. dupa natura cartii. întocmirea listelor bibliografice. cititul cu creionul în mâna are rost atunci când e cu creionul si caietul în mâna. 3. controlul cititului. Tocmai de aceea se apreciaza ca lectura (carti . probleme de viata care si lui i s-au pus. este nevoit sa selecteze. Cel mai important este ca elevul sa înteleaga ce a citit. . adnotari marginale. descopera gânduri si pasiuni pe care le-a avut. elevul va ajunge la concluzia ca singurul lucru important gasit într-o opera este firul narativ. ei se întâlnesc în atmosfera si conflictul povestirii.supravegherea de catre profesori. Oricât de stângace acestea reflecta modul în care un elev a interiorizat opera respectiva. al lecturii. folosirea acesteia s. iar alteori mai simplu. oprindu-se numai la ceea ce îl intereseaza cu adevarat. util. Cum trebuie citita o carte O carte se poate studia sau citi numai. Elevii trebuie obisnuiti sa realizeze si observatii personale pe marginea textelor citite. retinând ceea ce memoria înregistreaza fara nici un efort voluntar. Curent se spune: orice carte se citeste cu creionul în mâna. Cititorul traieste sentimentele autorului. Fara acestea lectura unei carti poate oferi câteva clipe de desfatare.a. Mai mult decât oricare din tehnicile audio-vizualului prin care sunt vehiculate valorile culturii. dar fara un prea mare profit moral sau intelectual. Pentru aceea este nevoie de anumite însemnari. se recunoaste în personajele ei. Sublinierile si adnotarile fiind contra indicate. Fara a fi gresit acest procedeu este cel putin incomplet si daunator cititorului de buna credinta. În timpul lecturii se întinde între cititor si autor o punte. Cu totul altfel stau lucrurile cu lecturile facute în vederea unui anumit scop sau cu cele ce stârnesc un anumit interes. O carte se citeste într-un anume fel. de extragerea unor citate. daunator. Volumele din bibliotecile scolare si publice stau marturie a acestui mod crud si barbar de a trata o carte.m. ziare. de pe internet. Adultii folosesc adesea creionul pentru a face sublinieri. Se regaseste în personajele din carte. diverse publicatii). Ea îndeamna la introspectie. dupa obiectivul urmarit. reviste. Manualele scolare. astfel încât sa poata forma o opinie despre cartea citita. uraste cu el. Rezumând un text. de meditatie. cartile de stiinta necesare instruirii sau specializarii cuiva într-un anumit domeniu se studiaza. lectura cartii ofera celui care o parcurge. E mult mai practic a se nota pe caiet. O astfel de apreciere. instructiv de ceea ce este rau.d. Procedeul este imitat si de adolescenti si chiar si de copii. S-a aflat în urma numeroaselor investigatii facute în scoli ca numarul elevilor din clasele mici care îsi fac notari în legatura cu operele citite nu este prea mare. Caietele cu rezumate cerute de profesori se fac adesea formal. O carte citita numai pentru destindere nu ridica de obicei probleme. iubeste. inutil. privându-se astfel de bucuria bogatiei lecturii. chiar continând mici erori este de preferat uneia reproduse din critica de specialitate. de folosire placuta a timpului. se teme.

copilul este atras de culori. unele maxime. Sunt primele productii literare accesibile copiilor. iar gândirea lui e saraca. Copilul se naste cu un potential ereditar în ceea ce priveste calitatile intelectuale si fizice. Pentru îmbogatirea vocabularului este necesar sa se caute în dictionar cuvintele neîntelese în vocabular. Acest lucru nu se poate obtine decât printr-o lectura atenta. Însemnarile asupra cartilor citite trebuie sa repete câteva indicatii pedagogice elementare: notarea clara a numelui autorului si a titlului cartii. bazata pe imagini si senzatii directe este formata între 3 si 5 ani. proverbe sau zicatori. baza materiala a întregii vieti sufletesti . pe alta un animal. pentru ca în aceasta perioada copilul abia începe sa vorbeasca. de miscare si de sunete. data când a citit-o. Cu cât mai mult. La aceasta categorie de scolari este util si necesar sa se insiste asupra deosebiri esentialului de neesential. în preajma vârstei de 3 ani. copilul începe sa faca cunostinta cu mediul înconjurator pe calea simturilor. chiar unele idei interesante. Pentru aceasta perioada sunt indicate povestirile despre lumea înconjuratoare. Alteori imaginile sunt însirate dupa o idee. copiii rasfoiesc cartile cu poze.Elevii de vârsta scolara mica lucreaza sub îndrumarea directa a învatatorului dar activitatea lor este mai limitata. copiii sunt atrasi de carti cu poze însotite de texte. Neputând generaliza sau abstractiza. ce retin din ele. Pe masura ce creste îsi dezvolta si perfectioneaza aceste aptitudini prin influenta mediului si a educatiei. în versuri sau în proza ritmata. este recomandabil sa se extraga din lecturile facute expresiile mai putin obisnuite. Acestea îl ajuta pe copil sa depaseasca limitele înguste ale mediului familial în care traiesc. este în perioada copilariri într-o permanenta dezvoltare. „Nu se poate vorbi despre o literatura scrisa pentru copiii de la 1 an la 3 ani. La început are simple reflexe care devin tot mai complexe pâna ajung a fi perceptii. consideratii si aprecieri asupra continutului si formei. Mai târziu. În aceasta perioada se impune o concentrare deosebita a atentiei profesorului asupra modului în care citesc elevii.”[3] Gândirea concreta. Povestirile realiste sau fantastice . Particularitati de vârsta ale copiilor si specificul literaturii pentru copii Preocuparea deosebita ce e acorda literaturii pentru copii provine din caracterul deosebit al cititorului caruia i se adreseaza. prin notarea anumitor idei si impresii. Prin extragerea si explicarea lor. Paralel cu acesta se dezvolta calitatile psihice. în proza sau versuri. prin deosebirea esentialului de neesential. odata cu dezvoltarea gândirii însa apare si vorbirea. În legatura cu forma. Copilul nu poate vorbi când se naste. prin extragerea de expresii si cuvinte mai putin uzuale. Trecerea de la rezumate la formarea unei opinii se realizeaza între vârstele de 12 si 16 ani. cu un fir de actiune. Cartile cu poze au uneori imagini disparate: pe o fata un om. pe alta o casa etc. Creierul. cu atât mai bine. cuvintele se memoreaza fara efort mai ales daca revin frecvent în cartea respectiva. prin patrunderea adevaratului sens al cuvintelor. Este perioada de tranzitie de la înregistrarea de pareri la formularea ideilor personale. cu o întâmplare. si asupra modului în care ideile desprinse dintr-o lectura se sintetizeaza într-un rezumat. 4. În aceasta perioada. De cum se naste. ce îsi noteaza. din particularitatile d e vârsta ale copilului în diferitele etape de dezvoltare. Important este ca din fiecare carte sa se învete ceva. posibilitatile intelectuale ale copilului.

sar pasajele de descriere a starilor sufletesti de exemplu si se opresc doar la dialoguri si actiune. experienta lui este bogata. prea frageda. Între 5 si 7 ani. Este perioada marilor pasiuni. ultima parte a perioadei prescolare. Perioada 10-14 ani este perioada trecerii de la copilarie la adolescenta. Este perioada marilor generozitati. cunostintele variate. schitate prin câteva trasaturi definitorii. descrierea calatoriilor celebre.destinate acestei vârste sunt în general scurte. Gândirea logica este consolidata. La acest salt se ajunge pe de o parte datorita dezvoltarii centrilor de gândire si pe de alta parte acumularii de noi cunostinte. De aceea este bine ca mici cititori sa epuizeze mai întâi cartile destinate vârstei lor. „La aceasta vârsta lectura poate fi hotarâtoare la formarea caracterului. Copii nu vor întelege marea bogatie de idei continute de aceste carti valoroase. a marilor sentimente. În aceasta perioada copiii asculta cu placere povestiri realiste sau povestiri despre fenomenele naturii. sa se înlantuie asociatiile. povestirile cu caracter stiintific sau fantastic. romanul de aventuri. întâmplari extraordinare în care ei sa-si poata dovedi curajul. Aceasta perioada este deci hotarâtoare în viata unui . intervine o schimbare calitativa a gândirii copilului. desfasurarea actiunii este vie. nu vor pricepe conflictele personale ale eroilor pentru ca puterea lor de întelegere este înca slaba. iar umorul si duiosia sunt sentimentele între are oscileaza afectivitatea copilului. Copiii viseaza fapte marete. În jurul vârstei de 7 ani. dezvoltarea gândirii copilului continua cu o intensitate din ce în ce mai mare. nu vor întelege motivatia actiunilor personajelor. a vietii pe care o va duce când va fi mare. Cei mai multi copii care citesc o astfel de literatura la o vârsta nepotrivita. biografiile oamenilor celebri. fie capata o imagine gresita asupra operei. Jack London sau Wells. Copilul trece de la faza intuitiva a gândirii la faza logica si rationala. de ce mor. când se desavârseste aceasta schimbare calitativa. despre viata oamenilor de ieri si de azi. Acum copilul este curios sa afle cauza lucrurilor: de ce ploua. cu un conflict bine închegat. Romanul istoric. Este vârsta marilor contradictii. apoi treptat sa fie introdusi în lume a marilor povestiri. a melancoliei neexplicate. copii încep sa guste din ce în ce mai mult povestirile istorice. a veseliei nebunatice. de ce se face zi. schitele. de ce se misca tramvaiul. îi trebuie ultima si cea mai importanta interventie a educatorului. Aluatul sufletesc este pregatit pentru a fi copt. Exista riscul ca vazând interesul manifesta de copii pentru lectura sa recomande romane de aventuri cu intriga complicata cum ar fi Cei trei muschetari de Dumas. si le stimuleaza imaginatia. de ce se nasc. nuvele si chiar romane scrise pe întelesul lor. personaje putine. În aceasta perioada a vietii romantismul se manifesta nestingherit. copii sunt în perioada întrebarii de ce? . povestirile stiintifice. În felul acesta copilul va capata cunostinta si experientele necesare întelegerii cartilor precum si experienta unei lecturi îndelungate. sau Stevenson. de ce manânca oamenii. iscusinta. sa intervina gândirea abstracta. De la 7 la 10 ani. Citind romanele lui Jules Verne. Pe lânga basmele care le încânta copilaria. nuvelele si romanele privind viata de azi a popoarelor toate ofera se cu generozitate micului cititor satisfacându-i pasiunea de cunoastere si dorinta de actiune. Având mai multa putere de asimilare la aceasta vârsta copii încep sa fie pasionati de schite. de ce zboara avioanele. Cu o astfel de lectura copilul fie nu retine nimic. Acum încep sa se consolideze notiunile. copii zboara cu gândul într-o lume în care oamenii sunt îndrazneti si curajosi. a îndraznelii dusa pâna la obraznicie sau a timiditatii exagerate. posibilitatile de întelegere ale copilului sunt multiple. Ei se vad calatorind pe un vas prins de furtuna în mijlocul oceanului sau pe bordul unui avion racheta strabatând spatiile cosmosului. Preocuparea de baza la aceasta vârsta e cea a viitoarei lui ocupatii. sentimente înalte. vitejia.

Copilul trebuie ferit de cartile deprimante care pun viata într-o lumina negativa si trista. . si cum altfel se poate realiza autoeducatia decât prin lectura?! „Actionând nemijlocit asupra cititorilor. oameni care sa îi impuna dragoste si respect. resemnati cu soarta lor. Nu este deci indiferent ce citeste copilul. notiunea de cultura este extrem de vasta si nu va putea fi niciodata însusita în totalitate de un om pe parcursul vietii sale. Cultura poate fi astfel definita ca „totalitatea valorilor materiale si spirituale create de omenire în procesul practicii social istorice. Ele sunt simple cadre conventionale create pentru a putea întelege mai usor psihologia copilului. a apropierii de ei cu rabdare si tact. scoala este principala institutie care are ca prim scop formarea multilaterala a personalitatii elevului. eroii romanelor citite de elevii aflati la aceasta vârsta a primei adolescente trebuie sa fie optimisti. Dar cu aceiasi placere citesc copii mai mari carti de aventuri sau romane istorice. Întelegerea mecanica a tipologiei vârstelor îi face pe unii educatori sa greseasca. cauta exemple demne de urmat.”[7] Odata cu largirea orizontului cultural. precum si a institutiilor necesare pentru crearea si comunicarea acestor valori. fara o cunoastere temeinica a cititorului nu putem recomanda sau îndruma lectura unui copil.”[5] În scoala se realizeaza în corelatie atât instructia cât si educatia. basmul ocupa primul loc. Cunoasterea acestor caracteristici trebuie dobândita pe baza unei îndelungi observatii a copiilor. Povestirile cu teme actuale sau poeziile ocupa si ele un loc important în lectura elevilor. literatura influenteaza viata sufleteasca a acestora si contribuie la instruirea lor.om. încrezatori. Dezvoltarea culturala a individului „ Prin însasi natura sa. 5. Astfel. Cunoscându-se influenta cuvântului scris asupra unui cititor pasionat. perseverenti nu niste învinsi. Creatia literara cunoaste câteva genuri deosebit de interesante si captivante pentru copii: printre ele.”[6] Astfel definita. Aceste note specifice diferitelor etape de vârsta pe care le strabate copilul.”[4] Copilul apropiat de vârsta adolescentei cauta în cartile pe care le citeste raspunsul la marile framântari sufletesti. Desigur. Delimitarile de vârsta nu trebuie întelese în mod rigid. care fara a putea fi separate duc la formarea culturii. sunt deosebit de importante pentru cei ce scriu pentru cei mici cât si pentru cei ce recomanda si îndruma lectura. scoala are rolul de a pune bazele formarii acestei culturi dar procesul este menit a continua toata viata. deoarece de la copil la copil exista deosebiri foarte mari. care sa îl învete cum sa se comporte în viata. Ele nu ne scutesc însa de cunoasterea fiecarui copil în parte. literatura contribuie si la însusirea unei limbi mai bogate cu mai multe posibilitati de a concretiza gândurile în forme cât mai expresive.