O călătorie în lumea cărţilor

Nu există vapor care să ne poată duce aşa de departe cum ne duce o carte. (Emily Dickinson)

Prima carte pe care un copil o deschide îi pune în faţa ochilor un univers nemărginit în
care acesta poate fi oricine şi poate face orice. Nu există nicio limită în calea fanteziei şi cititorul
ajunge să se identifice într-o oarecare măsură cu micul Bastian din Poveste fără sfârşit, a lui
Michael Ende. Prin intermediul cărţii, copilul dă frâu liber imaginaţiei: băiatul se transformă în
eroul cel mai puternic, iar fata în prinţesa cea mai frumoasă, ambii luând parte la aventuri de
necrezut. Pe măsură ce timpul trece, copilul se însoţeşte cu cei mai interesanţi prieteni şi ia parte
la călătorii nu doar în spaţiu, ci şi în timp. Astfel, vede cum trăiau oamenii în alte veacuri, care
erau obiceiurile lor pe atunci şi modul lor de comportament. Pentru cei mici, ca şi pentru
adolescenţi şi maturi, călătoria în lumea cărţilor este şi una de descoperire a sinelui, căci, prin
intermediul acestora, omul face un pelerinaj în adâncul propriei conştiinţe, ajungând să îşi
răspundă la întrebări până atunci de neînţeles, să se cunoască mai bine şi să îi cunoască pe cei din
jurul său, să înveţe să distingă binele de rău şi adevărul de minciună.
V-aţi întrebat vreodată de ce cărţile de aventură şi cele science fiction sunt atât de iubite
de adolescenţi? Probabil că la această vârstă, la care te simţi neînţeles şi poate neapreciat, este
mai uşor să îţi găseşti refugiul în universuri compensatorii în care totul este posibil, nimic nu-ţi
este interzis şi simţi că iei parte, alături de alţi prieteni, fie ei şi de hârtie, la schimbarea din
temelii a Universului. Călătoreşti, descoperi şi te descoperi, vezi locuri pe care altminteri nu ai
putea să le vizitezi. Navighezi pe mare cu marinarii din Toate pânzele sus, dar şi cu vestitul
bucătar Ismail, vezi centrul pământului alături de distinşii exploratori din romanul lui Jules
Verne, dar vizitezi şi şcoala de vrăjitori, Hogwarts, alături de Harry Potter şi de prietenii lui.
Când deschizi o carte, simţi că uiţi de toate problemele, că toată lumea e a ta şi astfel poţi visa
liber cu ochii deschişi. Totul devine posibil într-o lume care până atunci ţi se păruse sumbră.
Scriitorul Gabriel Liiceanu spunea într-un interviu că: Ai atâtea vieţi, câte cărţi ai citit.
Cărţile sunt microuniversuri în care omul pătrunde şi trăieşte atât timp cât parcurge călătoria unei
lecturi mai scurte sau ma lungi alături de autor şi de personajele sale. Ȋl judecă pe Ion şi deplânge
soarta tristă a Anei, îşi pune întrebări cu privire la moartea lui Fred Vasilescu, ia parte la nunta
lui Elizabeth şi a domnului Darcy sau la aventurile mai vesele sau mai triste ale copiilor la moşia
de la Medeleni. Ȋn plus, se împrieteneşte cu Jane Eyre şi învaţă din înţelepciunea ei ori deplânge
soarta tristă a orfanilor din Lemony Snicket: O serie de evenimente nefericite. De asemenea,
învaţă din distopii că lumea aceasta nu este cea mai rea cu puţinţă, dar că trebuie să ne ferim de
efectele nefaste pe care mâna omului şi progresul tehnologiei ar putea să le provoace asupra
traiului nostru de fiecare zi.
De aceea lectura trebuie să-l acompanieze pe om în fiecare moment al existenţei sale,
căci cărtea este un prieten care nu minte, nu trădează şi este în permanenţă loial, un companion
de nădejde într-o călătorie de descoperire şi de autodescoperire.

Profesor drd. Andreea-Marilena Deciu