Interviu cu Mihail Sadoveanu

Simțiți că scrisul vă umple sufletul de energie sau acesta vă epuizează?

Scrisul e precum nisipurile mișcătoare: unii autori plutesc relaxați la suprafață, alții se zbat, în
timp ce unii se scufundă cât vezi cu ochii, bucurându-se însă de orice clipă. Cât pentru mine,
totul depinde de opera pe care o scriu și sentimentele care mă frământă.

Un ego uriaș ajută sau împiedică un scriitor?

Scriitorii sunt considerați a fi unii dintre cei mai răsfățați artiști, și mulți dintre ei o recunosc.
Însă, în opinia mea, un ego nu e nimic mai mult decât unul dintre cele mai mari obstacole pe
care le poate avea un scriitor.

Credeți că poți fi scriitor, fără să ai o inteligență emoțională dezvoltată?

Scriitor poate fi aproape fiecare persoană, însă calitatea creației va fi dictată de caracterul,
inteligența și starea emoțională a acestui om.

Cu ce alți autori sunteți prieten și cum v-au ajutat să vă îmbunătățiți scrisul?

George Topârceanu a fost cu siguranță prietenul meu cel mai apropiat. Între noi a existat
o prietenie trainică bazată pe respect și ajutor reciproc. Îl prețuiesc pe acest mare poet
datorită inteligenței, talentului și delicateții sale sufletești.

Cum vi s-a schimbat stilul de a scrie după ce ați publicat prima carte?

Cred că m-am lăsat influențat de ceea ce spun criticii și cititorii despre operele mele și nu
regret acest fapt. Astfel am reușit să-mi îmbunătățesc abilitățile de scriitor și am început să
abordez teme mai filosofice și profunde.

Câte lucrări nepublicate sau neterminate aveți?

Zeci sau chiar sute dacă luăm în calcul toate schițele și conceptele care nu am reușit să le
realizez.

Cât timp durează crearea unei noi cărți?

În cazul unei schițe, nu durează mai mult de câteva zile, însă pentru a scrie un roman trebuie
să fii gata de a cheltui luni și ani întrebi până acesta nu va ajunge la forma sa finală.

Dacă ați scrie despre dumneavoastră, ce perioadă din viață ar căpăta cea mai mare
importanță? Copilăria, adolescența, primii ani de tinerețe sau maturitatea?

Maturitatea ar fi perioada despre care aș putea să scriu cel mai mult, însă copilăria are o
concentrație mai mare de amintiri frumoase și din cauza aceasta aș descrie anume aceste părți
ale vieții mele într-o astfel de creație.
 Atunci când conturați un personaj, știți deja cine e sau îl lăsați să se dezvolte pe parcurs,
surprinzându-vă?

După părerea mea, un personaj va fi perceput ca viu de către cititor doar atunci când acesta își
schimbă opiniile, emoțiile și idealurile pe parcursul întregii opere ca și când acesta ar trăi o
viață adevărată cu dificultățile, momentele frumoase și tragediile acesteia.