Sunteți pe pagina 1din 3

Simbolismul apare in Franta, dupa 1880 (manifestul acestul current literar

a fost publicat 1886, de Jean Moreas) ca reactie fata de estetica parnasiana , a


formelor poetice reci, sculpturale dar si fata de estetica realista ori naturalista.
Prin cultivarea sugestiei, simbolismul se opune discursivitatii, retorismului poeziei
romantice.
Poezia Plumb de cunoscutul poet symbolist roman G. Bacovia, citita in
1903 la cenaclul Literatorul al lui Al Macedonski, a parut in revista Versuri in
1911 sub pseudonimul George Andoni si a fost republicata in volumul Plumb
din anul 1916. Poemul este plasat la inceputul ciclului si da titlul acestuia, parand
un manifest al liricii sale, o sinteza a notelor sale estetice.Inspiratia poeziei este
vizita de la cavoul Sturdzestilor din cimitirul din Bacau prin 1900. Poetul a fost
impresionat de sicriele, coroanele si florile de plumb , imagine care l-a obsedat
multa vreme.
Textul poetic se inscribe in lirica simbolista prin: folosirea simbolurilor,
tehnica repetitiilor, principiul corespondentelor (stabilit intre materie si spirit)
tehnica notatiei simple, de reportaj sensational prin acumularea unor observatii
(vizuale, auditive etc) care inregistreaza numai aparenta obiectelor si
evenimentelor. Textul nu cuprinde niciun termen explicit al angoasei, universal
launtric fiind dedus din descrierea cadrului.
Temele si motivele poeziei sunt eminamente simboliste: singuratatea,
moartea, spleenul, angoasa, esecu, imposibilitatea de a transcede contingentul.
Titlul poemului, element recurent ce apare in cele 6 din 8 versuri este
semnificativ prin trasaturile substantei: prin greutate, sugereaza senzatia de
apasare, prin culoare, cenusiul sugereaza monotonia, plictisul, mediul
meschin,prin raceala, tristetea si melancolia, prin sonoritatea cuvantului data de
4 consoane si o vocala sugereaza caderea grea, surda.
Din punct de vedere al constructiei, poezia prezinta doua strofe aflate intro stransa relatie de corespondenta.
Prima strofa fixeaza reperele realitatii exterioare ; un spatiu simbolic , al
somnului , al mortii in care eul liric se simte claustrat. Cavoul si sicriul sunt
simboluri explicite ale mortii. Elementele decorului funerar sunt scrie de plumb
vesmant funerar flori de plumb coroanele de plumb. Recurenta epitetului de
plumb amplifica impresia de cosmar iar prin repetitie se insinsta asupra
existentei mohorate, anoste, lipsite de transcendenta, de posibilitatea evadarii.
Vantul, element care sugereaza miscarea, prezinta conotatii stranii, ale depresiei
producand efecte reci, asociate mortii. Verbul scartaiau din versul Si scartaiau
coroanele de plumb sugereaza nelinistea, angoasa prin disconfort.

A doua strofa surprinde in mod sugestiv moartea afectivitatii Dormea


intors amorul meu de plumb. Sintagma amorul de plumb propune o viziune
concreta , antropomorfa asupra iubirii si aminteste de reprezentari mitologice
Eros , Cupidon sau Amor . Efemeritatea iubirii sporeste sentimentul singuratatii
care devine insigurare, inghet al fiintei , frig launtric. Starea de solitudine, de
pustietate sufleteasca a eului liric este sugerata, alaturi de alte simboluri si prin
repetitia sintagmei stam singur.
La nivel fonetic, predominanta vocalelor o i u sugereaza golul existential,
absenta, vidul launtric. Sonoritatile lugubre sun obtinute prin aglomerarea
consoanelor dure s s t t. Ne putem referi si la valentele eufonice ale cuvantului
plumb care imprima poemului muzicalitate ce contrasteaza continutului straniu,
opizitia dintre forma si fond fiind aspect al modernismului. Din punct de vedere al
pozodiei . plumb prezinta o constructive riguroasa prin inchiderea versurilor cu
rima imbratisata, prin masura fixa a versurilor de 10 silabe in care iambul
alterneaza cu amfibrahul.
La nivel morfologic, suita de substantive desemneaza realitatea
exterioara: sicrie, flori, cavou, aripi. Repetitia obsesiva a plumb termenului il
configureaza ca un laitmotiv al textului. Cele opt verbe prezente in text sunt la
timpul imperfect: dormeau, stam, era, scartaia, atarnau etc, un timp durativ care
exprima permanentizarea actiunii sau a starii. Se sugereaza, astfel, o stare de
apasare, de dezolare deoarece poezia nu contine nici un termen explicit pentru
angoasa sau depresie
La nivel lexico- semantic vadita simplitate a formei este exprimata si prin
repetitia termenului plumb, dar si prin paralelismul sintactic intre cele doua strofe:
Stam singur in cavou... era vant/ Stam singur langa mort... era frig ceea ce
creeaza impresia de intensitate a unei obsesii.
La nivel stilistic, imaginarul poetic se constituie in jurul termenului plumb,
care prefigureaza motivul mortii si sentimentul de tristete si de izolare. In plan
simbolic, textul este o reprezentare a spatiului inchis.Constructia din sintagme
fixe: coroane de plumb, sicrie de plumb, aripi de plumb desemneaza un univers
obsesional, al poetului solitar intr-o lume ostila. Semnificatiile textului ne
ghideaza spre concluzia ca poezia este o elegie pe tema singuratatii poetului
inadaptat, care, neputand comunica cu lumea din afara se izoleaza asemeni unui
om aflat singur intr-un cavou, prizonier al unui univers rece si apasator. Inca din
titlu se sugereaza corespondenta dintre culoare si sentiment.

In opinia mea, cu disponibilitati estetice vadite, poezia Plumb a autorului G


Bacovia zugraveste in mod halucinant starea sufleteasca de angoasa, de spleen
circumscrisa esteticii simboliste. Prin atmosfera, muzicalitatea opusa fondului
straniu, asociat sentimentului de depresie, de asfixiere si claustrare, prin
sugestie, poezia contureaza in mod percutant agresivitatea unei lumi lipsita de
transcendenta care ameninta sa striveasca fiinta eului liric.