NEUROPSIHOLOGIE

2016 - 2017
Conf. univ. dr. Violeta Rotrescu
 Scurt istoric al
neuropsihologiei
 Domeniul specific al neuropsihologiei: raportul PSIHIC -
CREIER

Studiul psihicului este mai vechi dect cel al creierului

(antichitate);

Sec. V (C): Hippocrate & Kroton considerau creierul

necesar pentru gndire iar inima pentru procese afective;

Sec. II (dC): Galenus vorbete despre o legtur

permanent ntre psihic i creier (ipoteza localizrii directe
a proceselor i funciilor psihicului n structurile cerebrale:
impresiile despre lumea exterioar ptrund prin ochi n
ventriculii cerebrali, unde se cupleaz cu fluidele vitale de
la ficat, transformndu-se n fluide psihice - pneuma
psihicon/pneuma logistikon)
 Sec. XVII, Descartes: ntregul psihic este localizat
n glanda epifiz, cu rol de dispecer al spiritelor
animale, purttoarele psihicului

1779, Meyer (anatomist german): formuleaz prima

idee a localizrii distincte a proceselor psihice;

ideea a fost dezvoltat de Fr. Gall (anatomist

austriac,1822): scoara cerebral este un
conglomerat de centri integratori, fiecare avnd o
funcie psihic.
 Importana ideii lui Gall:

atrage atenia asupra caracterului difereniat al

scoarei cerebrale (care nu este doar o mas
amorf);

ideea centrilor corticali nalt specializai funcionali

a avut o puternic influen asupra teoriilor i
modelelor localizaioniste de mai trziu;

Alte contribuii notabile la curentul localizaionist:

Broca (1864), Wernicke (1871).
Curentul localizaionist:

aprut n prima parte a secolului XX

Idee de baz: orice funcie psihic se leag de anumite

structuri i formaiuni cerebrale;

Consecin: lezarea structurii cerebrale va conduce la

afectarea funciei psihice aferente;

A fost foarte disputat ntre specialiti, care au cutat

dovezi pro i contra;

Pro: Penfield, Gazzaniga, Sperry, Delgado;

Contra: Flourens (modelul echipotenialist), Lashley

(1929): extirparea poriunilor cerebrale se compenseaz;
 Modelul localizrilor dinamice: Jackson (sec XIX) i
Pavlov (sec XX)

Mecanismul neuronal al unei funcii psihice nu este

nnscut, ci se constituie n cursul evoluiei filogenetice i
ontogenetice, pe msura nsi apariiei funciei psihice;

Anohin (1940): introduce ideea de sistem funcional

(funcia psihicului apare ca rezultat al ncercrii de
adaptare a individului la mediul ambiant, se realizeaz n
mai multe etape i urmresc un efect adaptativ final);

Luria: a dezvoltat i argumentat schema logico-

operaional a modelului localizrilor dinamice;
 Modelul dualist
Baza lui - n sec XVII, Descartes: spirit i materie.

Principiul dualist: psihicul i corpul sunt dou aspecte distincte, de

natur diferit, coexistnd ca dou linii paralele, care nu se
intersecteaz niciodat

n zilele noastre: evenimentele psihice i neurofiziologice sunt exterioare

unul fa de cellalt, neinfluenndu-se.

Reprezentani: Sherrington i Eccles

Sherrington: viaa psihic se mparte n fenomene inferioare (instincte

i senzorio-motor) i superioare, pur spirituale (contiin);

Eccles: psihicul i creierul trebuie abordate separat - cunoaterea

psihicului trebuie fcut distinct de creier pentru c sunt tipuri diferite
de cunoatere;
 Modelul monist
Dou tendine opuse: idealist-spiritualist i materialist-vulgar;

Tendina idealist-spiritualist: contiina este factorul principal

i determinant iar creierul este o proiecie, un derivat al
spiritului;

Tendina materialist-vulgar: creierul precede i determin

viaa psihica crei natur este material (ex., Buchner:
creierul secret gndire n acelai mod n care bila secret
fiere);

n zilele noastre, tendina materialist-vulgar este reprezentat

de direcia bio-genetic (exagerarea rolului genelor n
dezvoltarea psihic) i bio-chimic (exagerarea rolului
neurotransmitorilor n dezvoltarea psihic);
 Modelul monist (ctn)
Bunge (1978): propune monismul emergentist - psihicul emerge din
biologic n anumite condiii de funcionare a acestuia

Changeux (1983): formuleaz ipoteza mecanismului psihoneural -

existena unei relaii de simetrie i identitate ntre fenomenele psihice i
cele neurale;

Pribram (1986): propune ideea conform creia procesele mentale i cele

nervoase au o structur informatic comun, cu caracter neutru (nici fizic,
nici mental);

Modelul informaional-sistemic: la baza funcionrii creierului st relaia de

comunicare; la baza explicrii naturii psihice st conceptul de informaie;

Este modelul cel mai avansat, pentru c permite nelegerea naturii

legturii dintre psihic i creier, depind problemele orientrilor anterioare;
 Metode folosite n studiul
relaiei psihic-creier
Rolul msurrii: corelarea anatomiei cerebrale cu comportamentul;

Metode:

Tomografia computerizat (CT)

Tomografia pe baza emisiilor de pozitroni (PET)

Rezonana magnetic nuclear (RMN)

Rezonana magnetic nuclear funcional (fMRI)

Electroencefalografia (EEG)

Magnetoencefalografia (MEG)
 CT Scan

Imaginea arat un CT, localizarea unei tumori cerebrale i modul

n care tumora arat n imaginea produs de CT
Investigaie PET a creierului
Rezonana magnetic nuclear a creierului
Scanner fMRI a creierului. Partea roie este
zona cu cea mai intens activitate cerebral.
Casc cu electrozi utilizat pentru scanarea EEG
Dispozitiv de
magnetoencefalografie
NEURONUL
Neuronul este unitatea de baza a sistemului nervos.

Este format din:

- corp celular (somatic) i

- procese protoplasmatice (dendrite i axoni).

(A) neuron unipolar (ex neuron zona somestezic senzorial, ganglion spinal);
(B) neuron bipolar (ex neuron bipolar retinian)
(C) neuron multipolar (ex motoneuron).
Neuron multipolar
Corpul celular conine:

nucleul nucleoplasma, cromatina, nucleol sI satelit nucleolar

(numai pentru femei);

citoplasma - organite celulare (mitocondrii, aparatul Golgi, lizozomi,

RE, RE rugos=corpi Nissl);

membrana celulara (neurolema);

 Structura
materiei cenuii
(A) Seciune
(obinut prin
tehnica argintrii)
n cortexul
cerebral
Poate fi vzut un
neuron piramidal
n partea dreapt
a imaginii,
precum i trei
dendrite lungi,
verticale, n
stnga sa.
Suprafaa
dendritelor este
plin de epi
(excrescene).
Structura materiei cenuii

(B) Imagine mrit la microscop a nucleului

oculomotor la pisic.
n partea dreapt jos poriunea mai deschis
la culoare este o dendrit (DEN), din care
pornete o excrescen (SP).
Butonii sinaptici plini de vezicule nconjoar
dendrita i excrescena ei. Butonul intitulat T
are o conexiune sinaptic foarte evident cu
excrescena.

m - mitocondrie;
cv - vezicul citoplasmic.
Dendritele

Dendritele sunt scurte i transporta impulsurile catre

corpul celular.

Pot fi netede sau ramificate.

ntotdeauna transport impulsul nervos centripet (spre

corpul neuronului).

Rareori depesc lungimea de un milimetru.

Axonii:
variaza n lungime de la ctiva nanometri la 1 metru;

nu contin corpusculi Nissl;

transporta impulsurile nervoase de la corp celular ctre periferie

(centrifug);

in interiorul lor exista doua fluxuri axoplasmice:

- transportul axonal anterograd de la corpul

celular catre terminatiile axonului);

- transportul axonal retrograd (de la terminatia distala a axonului

catre corpul neuronal), avnd funcia de returnare a materialelor utilizate
sau depreciate pentru a fi refacute.
 Atentie! Este calea prin care toxinele si
vitaminele sunt transportate spre SNC
dinspre periferie.
Axonii pot fi:

mielinizai

nemielinizai

Mielina este un fosfolipid dispus in mai multe straturi, situat in interiorul

celulelor de sustinere axonal. Este produs de celulele de susinere.

Cu cat stratul de mielina este mai gros, cu att viteza de conducere a

impulsului nervos este mai mare.
Neuronii sunt:

Unipolari (in ganglionii medulari spinali si in nervii cranieni);

Bipolari (caile vizuale, auditive si vestibulare);

Multipolari (toate celelalte)

(A) neuron unipolar; (B) neuron bipolar; (C) neuron multipolar
Stratificarea cortexului cerebral

A. Neuroni corticali evideniai prin tehnica

Golgi-Cox.
Figura arat c axonii se termin
prin ramificaii complexe n straturile
IVa i IVc (350450 mm n
diametru). n centrul figurii este o
ramificaie complet iar pe laterale
sunt jumti de ramificaii.
(B) Output din cortex.
Figura arat c axonii (ax) celulelor
piramidale mici (Py) din straturile II
i III ies n mare msur din cortex
i ajung n zona alb subcortical,
pentru a reintra n cortex prin alt
parte. Axonii celulelor piramidale
din straturile V i VI merg spre
nucleii subcorticali sau ctre
cerebel, mduva spinrii sau
trunchiul cerebral.
I. Sinapsele

reprezint jonciunea dintre terminaia axonal i neuron, celula

muscular sau glandular;

ntre terminaia axonului i cealalt parte exist un spatiu numit fanta

sinaptic; principala ei caracteristic este polarizarea (impulsul nervos
este ntotdeauna dirijat de la axon la urmtorul neuron din circuit);

n fanta sinaptic sunt eliberai neurotransmitorii, sintetizai i eliberai

de neuron pentru a produce un rspuns la nivel postsinaptic;
Sinapsa (cont.)

Sinapsa clasic

Imaginea arat c
ntotdeauna exist un soi
de material care umple
fanta sinaptic.

Imaginea arat, de
asemenea, prezena unor
creste pe faa interioar a
membranei post-sinaptice.
Acestea fac parte din
organizarea post-sinaptic.
 Butonul terminal al axonului conine cteva vezicule mici (20-40 nm) cu rol important
n transmiterea nervoas, pentru c au n interior moleculele unei substane
transmitoare.

Membrana pre-sinaptic este separat de cea post-sinaptic de o fant de 30-40

nm. Membrana post-sinaptic apare la microscop mai groas i mai dens dect cea
pre-sinaptic.

Prezena veziculelor sinaptice, precum i ngroarea post-sinaptic permit

determinarea polaritii fiziologice, adic transmiterea impulsului nervos ntr-un
singur sens, de la membrana pre-sinaptic la cea post-sinaptic.

Exist multe tipuri de sinapse o estimare rezonabil ar fi c, n SN exist 1014 tipuri

de sinapse (sinapse clasice, sinapse electrice, sinapse temporare varicoziti,
sinapse reciproce, sinapse n grup)
(A) Varieti de sinapse
(a) Sinaps electric;
(b) Sinaps coninnd vezicule dense;
(c) Sinapse n trecere sau varicozitate;
(d) Sinaps inhibitorie (cu vezicule elipsoidale) pe
segmentul iniial al axonului
(e) Excrescen dendritic;
(f) Sinaps prin excrescene;
(g) Sinaps inhibitorie;
(h) Sinaps axo-axonic;
(i) Sinaps reciproc;
(j) Sinaps excitatorie
(B) Seciune transversal prin trei procese
neuronale: 1 axon i dou dendrite. De jur
mprejur sunt celule gliale.
(C) Seciune transversal prin trei procese
neuronale: 1 axon i dou dendrite. Dendritele
formeaz o pereche reciproc i sunt aranjate
n bucl de feed-back negativ (excitaia uneia
determin inhibiia celeilalte).
(D) Sinaps reciproc ntre dou dendrite. Aici
exist un feed-back pozitiv (excitarea dendritei
de jos determin excitarea dendritei de sus)
 Neurotransmitorii

Neurotransmitatorii pot fi:

excitatori (celula muscular / gland)

excitatori / inhibitori (conexiune cu nervii)

Au un rol fundamental n realizarea tuturor funciilor sistemului nervos central.

 Neurotransmitorii

Sunt de patru feluri:

1. aminoacizii - GABA, glutamat

2. neuropeptidele - somatostatin, vasopresin

3. aminele biogene - norepinefrin, dopamin, serotonin, etc.

4. acetilcolina
 Acetilcolina (ACh)

- Singurul neurotransmitor care nu este aminoacid sau derivat al acestuia;

- Este secretat de neuroni din cortexul motor, ganglioni bazali, motoneuroni etc;

- Au fost identificate dou sisteme colinergice (reticulat i limbic);

- Aciunea central: activarea cortical i comportamental (i datorit legturilor cu

sistemul reticulat);

- n doze mici: ACh exercit efecte de facilitare a transmisiei sinaptice centrale i

periferice;

- n doze mari: efecte puternic excitatorii, dar i inhibitor (inhibiia cordului de ctre nervii
vagi);

- Studiile arat c pacienii amnezici au un deficit marcat de Ach;

 Neuropeptidele

- Opioidele - endorfin, enkefalin, corticotropin (ACTH), leumorfin

- Neurohipofizarele - angiotensin

- Substana P

- Somatostatin

- Colecistokinin (CCK)

- Angiotensin

- Gastrin
 Aminoacizii

Excitatori - Glutamat, Gentamat, Aspartat

Inhibitori - GABA, Glicin

 Aminele biogene

Catecolamine - noradrenalin (norepinefrin),

adrenalin (epinefrin), dopamin

Serotonin

Melatonin

Histamin
 Dopamina

Face parte din clasa catecolaminelor;

Are trei ci:

de la substana neagr la ganglionii bazali (implicat n boala

Parkinson),

din apropierea substanei negre pn la bulbul olfactiv (regleaz

cogniia, emoia, memoria i nvarea - lezarea produce episoade
echivalente celui schizofrenic)

n hipotalamus (implicat n secreia glandei hipofize).

 Norepinefrina (noradrenalina)

- Provine din dopamin

- n creier exist dou ci adrenergice:

- ventral (bulb, punte, subst. reticulat, spre hipotalamus);

- dorsal (punte, amigdal, hipocamp, cortex)

- Regleaz funciile cognitive (cortex), funciile afective (sistemul

limbic), funciile vegetative i endocrine (hipotalamus);
 Serotonina

- Secretat de anumii nuclei din Trunchiul Cerebral (nucleii

rafeului);

- Este mai puin studiat, pentru c lipsesc medicamentele care s

stimuleze sau s inhibe sistemul serotoninergic;

- Scderea serotoninei: insomnie, hiperactivitate, explozivitate;

- Creterea serotoninei: sindrom comportamental anormal (tremur,

micri lente, ale corpului, diminuarea ratei alimentare);

- Controleaz dispoziia psihic, inducerea somnului;

 Aminoacizii

- Sunt produi de mai toate celulele nervoase

- Se presupune c ar avea un rol modulator asupra

activitii neuronilor

- Ex: acidul gama amino butiric (GABA) -

neurotransmitor inhibitor prezent n mduv,
retin, hipocamp, EC etc
 Neuropeptidele

- Opioidele opicortinele, enkefalinele;

- Neurohipofizarele vasopresina, oxitocina;

- Secretinele secretina, glucagonul, peptide digestive;

- Insulina insulina, insulina ca factor de cretere I i II;

- Somatostatina somatostatinul, polipeptida pancreatic;

- Gastrinele gastrina, colecistochinina;

n afar de neurotransmitori, neuronii secret i:

Cotransmitorii:

se elibereaz concomitent cu neurotransmitorii;

sunt implicai n modularea rspunsului postsinaptic i n reglarea

cantitii de neurotransmitor;

Neuromodulatorii:

nu acioneaz direct n producerea rspunsului postsinaptic dar produc

modificri de durat ale sensibilitii membranei postsinaptice.
Celulele de sustinere

Exista trei tipuri de sustinere:

A. Ependimale tapeteaza cavitatile pline cu fluid din interiorul sistemului nervos (ventriculii
cerebrali si canalul central al maduvei spinarii).
B. Microgliale sunt fagocite si nglobeaza resturile care rezulta din lezarea, infectiile sau
bolile sistemului nervos central; provin din celule macrogliale.
C. Macrogliale cuprind patru tipuri celulare:
- astrocite (SNC)
- oligodendrocite (SNC)

- celule Schwann (SNP)

- celule capsulare (SNP)
Celula microglial
Astrocitele:

- Sunt cele mai numeroase in sistemul nervos central

- Au forma stelara

- mbraca exteriorul creierului sau maduvei spinarii (membrana gliala) sau

inconjoara capilarele sangvine formand bariera hemato-encefalica.

- Au un rol foarte important in sistemul nervos central

- Sunt primele celule afectate prin trauma sau iradierea sistemului nervos
central

- Sunt foarte susceptibile la formarea neoplasmelor

Astrocita
Astrocite.
n desen apar dou astrocite
(mai nchise la culoare).
Astrocita de sus se prinde de
epiteliul ependimal i de
dendritele i corpul celular al
unui axon. Are, de
asemenea, legtur cu un
capilar de snge.
Astrocita de jos ajunge de la
pia mater pn la neuron
(desenul are o doz de
nerealism: este practic
imposibil ca un neuron s
aib conexiuni att cu
ventricolul ct i cu spaiul
subarahnoidal).
Astrocitom (RMN)
Oligodendrocitele
- contribuie la:

- formarea mielinei i

- meninerea mielinei,

care reprezint principalele lor funcii in sistemul nervos central;

- produc, deasemenea, factorii neutrotrofi (care pot promova cresterea

axonilor afectai sau lezai)
Oligodendrocita
Celulele Schwann

- corespund oligodendrocitelor din sistemul nervos central

- nconjoar partial axonul mielinizat

- formeaza straturi succesive de lamele de mielina (stratul extern

neurolema)

- ntre dou celule Schwann exista o ntrerupere strangulaie Ranvier

- au rol i n regenerarea neuronilor distrui (celulele Schwann din partea

distal formeaza o structura tubular care se unete cu partea proximal
a axonului)
Celulele capsulare:

- nconjoara ganglionii spinali si ai nervilor autonomi

 II. Transmiterea impulsului nervos

Elemente de baz:

- Potenial de aciune

- Potenial de repaus

- Depolarizare local a membranei

- Pompa Na K
 Pompa NA-K
Este responsabil pentru expulzarea ionilor de Na+ i aducerea ionilor de K+
n celula nervoas

Pentru fiecare 3 ioni de Na+ expulzai sunt introdui 2 ioni de K+

Acest mecanism asigur meninerea exteriorului celulei mai pozitiv dect

interiorul (diferen de potenial - 50-70mV) N STAREA DE REPAUS

Consum aproximativ o cincime din energia celular

Mecanismul este numit adenozin-tri-fosfazic (ATP)

https://www.youtube.com/watch?v=iBDXOt_uHTQ

orientativ: https://www.youtube.com/watch?v=cUGuWh2UeMk
 FAZE

Potenial de repaus

Potenial de aciune

Depolarizare

Repolarizare
Neuronii sunt dispusi in serii longitudinale sau succesiune seriala.

Prin dispunere seriala se formeaza doua tipuri de circuite:

- reflex

- releu (somatic aferent general)

Circuitul reflex transport impulsuri care conduc la un rspuns involuntar
(contracia muchilor / secreie glandular)

Calea releu se refer la:

Circuitul somatic general aferent

calea funcional - cile de releu / senzoriale

calea motorie cile micrii voluntare

Calea funcional este formata din mii / milioane de neuroni.

- Corpii neuronali formeaz aglomerari numite nuclei.

- Axonii formeaza structuri numite tracturi, fascicule, nervi.

Organizarea de ansamblu a SN
Sistemul nervos este format din:

sistemul nervos central creierul i mduva spinrii - SNC

sistemul nervos periferic nervii cranieni, spinali, nervii autonomi i

ganglionii spinali - SNP

sistemul nervos vegetativ (simpatic i parasimpatic) - SNV

Organizarea
SN
Sistemul nervos central (SNC):

integreaza sI controleaza ntregul sistem nervos

primeste informaii (aferente)

interpreteaz informaiile din mediu

furnizeaza semnale (eferente) pentru efectuarea activitii

 Sistemul nervos periferic (SNP)

Sistemul nervos periferic (SNP) conecteaz sistemul

nervos central cu organele cu esuturile corpului.

Este format din nervi senzoriali (afereni) i motori

(efereni).
Sistemul Nervos Vegetativ (SNV)

Controleaz ansamblul funciilor autonome (activitatea organelor interne)

ale organismului).

Este format din:

- Sistemul nervos simpatic

- Sistemul nervos parasimpatic

 Sistemul nervos simpatic

- Pregateste organismul pentru fuga sau lupta

- Creeaza conditiile optime pentru adaptarea la stres

- Are centri nervosi dispusi pe toata lungimea MS, in

coarnele laterale

- Controlul centrilor nervosi simpatici se face de catre

hipotalamus

- Fibrele nervoase pot fi mielinizate sau nemielinizate

 Sistemul nervos parasimpatic

- Creeaza condiiile pentru relaxarea organismului

dupa efort;

- Are centrii nervoi dispui n bulb i punte (TC);

- Controlul acestora se face de ctre hipotalamus;

- Fibrele nervoase pot fi mielinizate sau

nemielinizate;
SISTEMUL NERVOS CENTRAL
Componentele SNC

- Emisferele cerebrale (SC, sistem limbic, diencefal, TC,

cerebel, precum i formaiuni de substan alb: corpul
calos, trigonul cerebral, comisurile albe anterioar i
posterioar);

- Mduva spinrii.
 Elementele SC

- Circumvoluiune

- Lob

- an (mai adanc, separa lobi)

- Scizura (mai putin adanca, separa circumvolutiunile)

SCOARA

CEREBRAL
Lobii Scoarei Cerebrale

- Lobii frontali

- Lobii parietali

- Lobii temporali

- Lobii occipitali

Orientativ:

https://www.youtube.com/watch?v=mGxomKWfJXs
Lobii
Lobii (cont.)
 Lobii frontali
delimitai posterior de scizura lui Rolando i inferior de scizura lui Sylvius

este traversat de trei santuri i patru girusuri

n zona posterioara, intre scizura lui Rolando si santul precentral se formeaza girusul precentral

are trei parti:

- frontala superioara (F1)

- frontala mijlocie (F2)

- frontala inferioara (F3)

 Lobii parietali
se intind de la santul central Rolando pana la cel parieto-
occipital (scizura perpendiculara exterioara)

n spatele antului central se gaseste antul postcentral,

care mparte lobul parietal n girusul postcentral i o arie
posterioara mai mare.

Girusul postcentral = aria somatosenzitiva, cu

numeroase conexiuni
Cortexul somatosenzorial
 Lobii temporali
sunt situati inferior de scizura lui Sylvius si anterior de
scizura perpendiculara externa (preoccipitala);

sunt impartiti in trei circumvolutii paralele: temporala

superioara, medie si inferioara, precum si doua girusuri
plasate anterior si posterior;

girusul anterior = aria auditiva primar.

 Lobii occipitali

situati in spatele santului parieto-occipital

este brazdat de numeroase santuri mai mici

 Scoara cerebral

Structura scoarei difer de la o zon la alta (ca

grosime, densitatea pturii celulare, orientarea

celulelor sau numrul acestora).

La acest nivel ntlnim n principal urmtoarele tipuri de neuroni:

- Piramidali;

- Stelati (granulari);

- Interneuroni.
Neuronii piramidali

- Pot fi mici, mijlocii sau gigantici;

- Reprezinta peste 66% din populatia neuronal a neocortexului.

Neuronii stelati

- Se afla mai ales in straturile II si IV;

- Reprezinta aproximativ 33% din populatia neuronala a tuturor ariilor neocorticale;

- Sunt celule multipolare;

- Au diametru foarte mic;

Structura Scoartei Cerebrale

Cortexul prezinta doua regiuni:

- Slab stratificata (doua straturi) corespunde structurilor vechi din paleocortex

Allocortex

- Foarte stratificata (6 straturi) - tine de de structurile corticale noi Izocortex

Allocortexul are doua straturi:

- Extern (granular) senzorial

- Intern (piramidal) motor (neuroni mari)

Izocortexul are sase straturi principale:

I. Zonal

II. Granular extern

III. Piramidal extern

IV. Granular intern

V. Piramidal intern (ganglionic)

VI. Multiform
I. Zonal

- Se afla la exterior (celule mici, orizontale)

- Este o patura de protectie pentru straturile profunde

II. Granular extern

- Format din celule stelate si piramidale mici

- Axonii merg in jos si stabilesc conexiuni cu celulele piramidale mari din straturile III si IV

III. Piramidal extern

- Format din neuroni piramidali mijlocii

- Axonii parasesc scoarta, ajungand in substanta alba si se indreapta fie spre cealalta EC (neuroni
asociativi), fie spre TC si MS
IV. Granular intern
- Este mai ingust
- Contine neuroni stelati si piramidali
- Este considerat al doilea sediu cortical al sensibilitatii (primeste aferente de la nucleii talamici
nespecifici)
V. Piramidal intern (ganglionic)
- Contine cei mai mari neuroni piramidali (Betz) dar si unii neuroni mai mici
- Dendritele urca pana in stratul I iar axonii ajung la centrii subcorticali si medulari
- Axonii alcatuiesc caile piramidale prin care se transmit mesaje de comanda pentru miscarile
voluntare
- Este considerat sediul motricitatii voluntare
VI. Multiform
- Contine celule de diferite forme si marimi
- Axonii trec in substanta alba a EC
Scoarta cerebrala
Funcie de predominana celular, ntlnim:

Predominana piramidal - n aria cortical motorie;

Predominana granular n ariile corticale senzoriale;

Straturile I, II (chiar III) importante n ariile corticale de asociaie

(n ntreg neocortexul).
Cortexul este o zon vast de recepie, de comand - central i de
integrare a impulsurilor.

Se mparte in:

Cortex somato-senzorial (zona posterioar)

Cortex motor / efector (zona anterioar)

Cortexul somatosenzorial

Joac un rol important n preluarea tuturor inputurilor senzoriale de la nivel

somatic.

Exist dou arii importante n preluarea informaiilor senzoriale:

Aria senzorial somatic primar (1)

Aria senzorial somatic secundar (2)
Cortexul somatosenzorial
Cortexul somato-senzorial primar S I
Cortexul senzorial secundar S II
Homunculus senzitiv (imag.)
Cortexul senzorial somatic primar S I

se gsete n girusul postcentral, anul central i poriunea superioar i inferioar a lobilor

parietali

are patru arii funcionale ariile Broadman 1, 2, 3a i 3b cu roluri diferite n suprafaa somatic

aria 1 primete sensibilitatea extern i proprioceptiv prin fibre talamice directe i prin
colaterale din aria 3

aria 2 aici sosesc de la talamus doar fibre subiri proprioceptive i kinestezice contralaterale

aria 3 responsabil, deasemenea, de sensibilitatea exteroceptiv (dureroas)

Cortexul senzorial somatic secundar S II

se afl pe partea superioar a anului lateral

este mai mic dect cel primar

Ambele arii sunt conectate i cu cortexul motor piramidal i au trei

tipuri de conexiuni: de asociere, calosali i de proiecie.
Zonele de sensibilitate primare, secundare,
tertiare si cuaternare
 Conexiunile de asociere unesc neuronii diferitelor regiuni corticale din aceast
emisfer central.

Conexiunile caloase unesc neuronii aflai n cele dou emisfere cerebrale.

Conexiunile de proiecie trimit axoni la structurile subcorticale (ganglioni bazali,

talamus, mduva spinrii).
n concluzie, sistemul somatic are dou mari tipuri de aferene:

- sensibilitate termo-algic i sensibilitate epicritic (tactil fin)

- poziia articulaiilor.
Transmiterea durerii
Cortexul vizual

Traseul vizual este urmtorul:

Retin nucleul geniculat lateral

Retin mezencefal (coliculii superiori)

Retin mezencefal (aria pretectal)

Doar nucleul geniculat lateral prelucreaz informaia vizual, restul genereaz reflexe de tipul
reflexului pupilar sau micare ocular.

Inputul senzorial vizual ajunge n aria vizual 1 V1 (cortex striat) = cmpul 17 Broadman.

Influxurile care ajung aici sunt contralaterale.

Cortexul vizual primar scizura calcarina
Analizatorul vizual
 Neuronii acestei zone rspund n mod specific la anumite tipuri de
stimulri vizuale (pot rspunde la linii verticale, nu i la cele oblice sau
orizontale, din cmpul receptor). Ei se numesc neuroni compleci i
neuroni hipercompleci.

Neuronii compleci rspund la mai muli stimuli care au aceeai

orientare n cmp.

Neuronii hipercompleci integreaz influxurile de la neuronii compleci.

Neuronii plasai n straturi diferite au roluri diferite:

- unele prelucreaz conturul grosier al stimulului,

- altele prelucreaz culoarea, textura i forma

stimulului.
n V1 neuronii sunt orientai n coloane distincte funcional, ntre care exist conexiuni.

Aria vizual V2 se gsete n aria 18 Broadman

reprezint imaginea n oglind a ariei 17

este principala arie de asociere i centru al memoriei vizuale

are rol n organizarea imaginii i n acomodare

Aria vizual V3 se gsete n aria 19 Broadman

aici se formeaz fibre motorii care se proiecteaz subcortical

au rol n vederea stereoscopic (orientarea spaial, perceperea formelor, imaginea corpului, micarea n
profunzime i localizarea imaginilor)
Ariile vizuale V4, V5 i V6 au localizri mai reduse spaial (ntre celelalte arii sau pe faa
median a emisferelor cerebrale).

V4 are rol n percepia colorat

V5 are rol n perceperea formelor aflate n micare

V6 are rol n reprezentarea spaiului

Cortexul auditiv

Localizarea n spaiu la nivel cortical se realizeaz prin compararea diferenelor de

intensitate i timp recepionate de fiecare ureche.

Cortexul auditiv este organizat n coloane (la fel ca cel vizual i somatic) conectate ntre
ele dar i cu harta cortical spaial a localizrii sunetului.

La cortexul auditiv se adaug dou arii funcionale n lobii frontal (Broca) i temporal
(Wernicke) care au legtur cu percepia sunetelor vorbirii
Cortexul auditiv
Analizatorul auditiv
Cortexul auditiv se mparte n:

aria auditiv primar A1 - recepia sunetelor de diferite intensiti,

aria auditiv secundar A2 - discriminarea zgomotelor i vocilor,

aria auditiv teriar A3 - memoria auditiv, nelegerea cuvintelor i melodiilor + atenia

auditiv)
Cortexul vestibular

- Este localizat n cmpul 2, rostral de aria auditiv

Are rol n:

1. reglarea echilibrului,

2. controlul motricitii cerebeloase.

Cortexul gustativ

- se gsete aproape de proiecia cortical a limbii (lobul parietal)

- exist mai multe teorii care explic producerea senzaiei de gust (producere separat apoi integrare; integrare pe parcurs)

- codarea gustului:
are aceleai principii generale ca i celelalte modaliti senzoriale
are profunde conotatii emoionale
Cortexul gustativ
Cortexul olfactiv

capabil s discrimineze extrem de fin ntre mii de mirosuri

are o organizare mai puin precis

are cinci pri:

nucleul olfactiv anterior
Bulbul (tuberculul) olfactiv
cortexul piriform (lobul temporal)
nucleul cortical al amigdalei
Aria entorinal

halucinaiile olfactive apar n cazul leziunilor cortexpiriforme pot marca un debut de epilepsie de lob
temporal
Analizatorii olfactiv si gustativ
Concluzii n legtur cu structura i funciile
cortexului posterior

zonele de proiecie topic sunt zone dinamice, care depind att de

influenele mediului extern ct i de aspectele interne
(motivaionale);

zonele de asociere au o organizare distinct, prin aceea c au

stratul III foarte dezvoltat (cu rol n corelarea i integrarea
impulsurilor senzoriale modale). Stimularea acestei zone
determin aparitia unor focare de excitaie care cuprind zone
mari corticale.

zonele de asociere secundare stabilesc conexiuni cu multe

comutri i circuite la nivel subcortical (n special la nivel
talamic);
 Concluzii (cont.)

Pentru procesri din ce n ce mai complexe au aprut i zonele teriare i cuaternare

(zone de acoperire), la care numrul conexiunilor crete i mai mult.

n aceast zon neuronii sunt eliberai de funcia senzorial i au doar funcie de

coordonare i prelucrare a impulsurilor (coordonarea tuturor analizelor ntre ei,
precum i a scopurilor generale ale activitii).

Se obin constructe cognitive calitativ superioare, imagini perceptuale complexe

multimodale, reprezentri cu nivel nalt de generalitate etc.

Zonele primare i zonele de asociere nu pot lucra unele fr celelalte (disfuncia

uneia implic i disfuncia celeilalte).
Zonele corticale anterioare

Rolul acestor zone este de a transforma energia neuronal n energie fizic, prin
comenzile transmise de cortex la muchii scheletici.

Micrile motorii pot fi clasificate n:

micri voluntare
rspunsurile reflexe
paternuri motorii ritmice

Ele difer dup gradul de complexitate i de control voluntar.

 Micrile voluntare

- sunt cele mai complexe,

- pot fi intenionale sau rspuns la o stimulare extern specific,

- se nva i se perfecioneaz n timp.

Rspunsurile reflexe

- sunt cel mai puin influenate de controlul voluntar,

- sunt rapide, stereotipe i involuntare.

Cortexul motor
Paternurile motorii ritmice (ex. mersul, fuga, mestecatul):

- reprezint combinaii ntre micrile voluntare i cele reflexe;

- inceputul i sfritul lor sunt voluntare, restul ine mai mult de aspecte
reflexe;

- pun n funcie dou seturi opuse de muchi agoniti i antagoniti.

Pentru integrarea tuturor acestor tipuri de micri,
sistemul motor dispune de dou caracteristici:

primete influene senzoriale cu privire la

context/mediu, orientarea corpului i gradul de
contracii musculare.

o organizare ierarhic, ce integreaz difereniat

inputurile senzoriale relevante pentru funcionarea
acestora.
 ntre componenta senzorial i cea motorie a cortexului exist o
extrem de strns interaciune Unitatea functionala senzorio-motorie

Cercetrile efectuate asupra cortexului motor au evideniat existena

unei arii specifice circumvoluia precentral a crei stimulare
produce efecte motorii n grupe musculare aflate n zone opuse ale
corpului (aria motorie primar).
Aria functionala senzorio-motorie
 Au fost descoperite i alte arii motorii considerate secundare (arii premotorii).

Axonii acestor neuroni se proiecteaz n cortexul motor primar, n structurile

subcorticale i n mduva spinrii.

n funcie de nivelul atins n dezvoltarea unei specii fa de alta, ariile premotorii

cresc n extindere i complexitate (la om sunt de peste 6 ori mai mari dect la
maimuele inferioare).
 La om au fost evideniate 2 arii premotorii.

Acestea, mpreun cu cortexul motor primar, au o

structur diferit de a ariilor senzoriale, prin absena
stratului IV i prin dezvoltarea mai mare a stratului
V (piramidali gigantici Betz).
Cortexul primar motor i ariile premotorii primesc inputuri din trei surse:

de la periferie, cortexul senzorial primar i arii senzoriale asociative;

de la cerebel (prin talamus);

de la globus pallidus.

Pe de alt parte, ariile corticale motorii exercit control indirect asupra motoneuronilor spinali, prin
intermediul anumitor nuclei din TC (trunchiul cerebral).

Cortexul primar motor M1 aria 4 Broadman

Ariile premotorii aria 6 Broadman

Cortexul primar motor:

- prin stimularea diferitor zone ale ei rezult o hart a corpului uman

(homunculus) n care sunt reprezentate grupurile musculare buco-
linguo-faciale, membrul superior i mna, membrul inferior;

- relevana lor rezult din rolul lor fiziologic (precizia i fineea

micrii, mai puin dimensiunea lor anatomic).

- i ariile secundare au un anumit grad de somatotopie. Ele intervin

n pregtirea motorie i n controlul micrilor.

- lezarea ariei motorii primare are consecine motorii grave.

- lezarea ariei motorii secundare are consecine asupra controlului

motor al feei.
Cortexul frontal - alte funcii
cortexul prefrontal stng - legat de memoria verbal

cortexul prefrontal drept - legat de memorie spaial

Aria Broca - producerea limbajului

partea dorso-lateral - legat de planificarea, elaborarea de

strategii i funcii executive (controlul cognitiv i sistemul de
supraveghere atenional - memoria de lucru, raionamentul,
flexibilitatea n sarcin, planificarea i executarea sarcinilor)

Cortexul orbito-frontal - inhibarea rspunsului, controlul

impulsului, comportamentul social.
 Cortexul frontal - aciuni
nelegerea consecinelor care deriv din aciunile curente;

distincia ntre bine i ru, precum i distincia ntre mai bine i cel mai
bine ntr-o situaie;

punerea n act i reinerea rspunsurilor care nu sunt acceptabile din

punct de vedere social;

identificarea similaritilor i a diferenelor dintre lucruri i evenimente;

reinerea informaiilor n memoria de lung durat, pentru amintirile

care nu sunt legate de o sarcin curent (mai ales cele cu baz
emoional - legtura cu sistemul limbic);

modificarea emoiilor, astfel nct s corespund normelor sociale.

Concluzii cu privire la structura i funciile cortexului anterior

ntre zonele motorii primare i zonele senzoriale primare

exist o comunicare foarte intens i difereniat, att prin
fibre de asociere ct i prin intermediul zonelor de asociere;

aceste conexiuni permit transferul de influen i

comunicarea oricrui mesaj modal sau plurimodal, n acest
fel putnd s apar acelai rspuns motor la mai muli
stimuli sau rspunsuri motorii diferite la acelai stimul.
 la om aceste zone ocup aproape 1/4 din ntreaga suprafa a
SC, cu o dezvoltare superioar fa de primate;

cortexul frontal realizeaz conexiuni multiple (aferent i eferent)

cu formaiuni situate la niveluri diferite ale - talamus, corpii striai,
sistemul limbic, cerebelul;

devin posibile coordonarea i sincronizarea activitii tuturor

zonelor i structurilor corticale, n concordan cu desfurrile
comportamentale.
PATOLOGIA SCOARTEI CEREBRALE
 Clasificarea tipurilor

I. Patologia cortexului posterior

II. Patologia cortexului anterior

III. Patologia limbajului

 I. Patologia cortexului posterior

- Patologia cortexului vizual

- Patologia cortexului auditiv

- Patologia cortexului somatosenzorial

- Patologia cortexului gustativ

- Patologia cortexului olfactiv

 Patologia cortexului vizual

Agnozia vizuala

= afectarea functionarii cognitive la nivelul vederii

Cauza: lezarea cortexului vizual tertiar (si a zonei

subcorticale aferente) din lobii occipitali, precum si
a unor regiuni din lobii temporal si parietal
 Patologia cortexului vizual

Agnozia culorii

- pacientul este capabil sa discrimineze culorile prin sortare si imperechere, dar pare incapabil sa
lege culorile potrivite de obiecte, sau sa sorteze culorile in grupuri, dupa anumite criterii

- Pacientul este, deasemenea, incapabil sa opereze cu codurile de baza ale culorilor (ex. culori
calde, culori reci) sau sa extraga intelesul asocierilor dintre culori (ex. rosu si galben pot fi
culorile unei flori, verde este culoarea pe care traversam la trecerea de pietoni etc)

- http://www.stroke4carers.org/?p=4974

Anomia culorii

- Pacientul este incapabil sa numeasca culorile

- Depinde de afectarea punctului de jonctiune temporo-parieto-occipital stang, unde se afla

anumite sisteme de limbaj
 Patologia cortexului vizual

Acromatopsia

- Pacientul percepe lumea ca fiind fara culoare, in tonuri de gri sau,

ocazional, in tonurile unei singure culori

Agnoziile spatiale vizuale

- Pacientul percepe lumea inconjuratoare doar bidimensional, fiind

incapabil sa traga concluzii despre cea de-a treia dimensiune

- Cauza: afectarea conexiunilor spleniale interemisferice, care leaga

ariile 18 si 19 ale celor doua emisfere
 Patologia cortexului vizual

Agnozia vizuala asociativa

- Pacientul poate copia corect un desen, dar este incapabil sa spuna numele obiectelor desenate sau sa indice
utilizarea lor in practica

- Pare legata de lezarea profunda a lobilor occipitali, desi se poate produce si prin lezarea lobilor temporali

Simultagnozia

- Pacientul este incapabil sa formuleze simultan mai mult de un percept (se diagnosticheaza cu testul figurilor
ascunse in alte figuri Embedded figures Test)

Prosopagnozia

- Incapacitatea de a recunoaste fete familiare, inclusiv propria fata (cauza: lezarea unei circumvolutii situate la
punctul de intalnire intre lobul occipital, parietal si temporal drept)

https://www.youtube.com/watch?v=4xX7QJfShOE
 Patologia cortexului vizual

Vederea oarba (blindsight)

- A fost denumita si observata inca de la inceputul secolului 20.

- Pacientii, desi se declara ca fiind orbi (nu vad nimic), par sa posede totusi anumite aspecte de
responsivitate vizuala (pot face evaluari vizuale, fara a avea vreo experienta perceptuala)

- Cauze: TCC, AVC, leziuni chirurgicale

- Abilitatile conservate pot varia foarte mult: orientarea privirii catre sursa de lumina, indicarea
(cu degetul) a sursei de lumina, diferentierea orientarii liniilor, a marimii literelor, precum si o
acuitate vizuala cu putin doar mai slaba decat la subiectii normali

- Explicatia conservarii acestor abilitati: mentinerea functionarii sistemului vizual secundar (tecto-
pulvinar), care continua sa opereze chiar in conditiile afectarii sistemului primar, fara a putea
insa furniza si constiinta prezentei stimulilor

- https://www.youtube.com/watch?v=GwGmWqX0MnM
 Patologia cortexului auditiv

Agnozia auditiva

= inabilitatea pacientului de a interpreta intelesul sunetelor din afara vorbirii, si de a

spune ceva semnificativ despre ele (nu poate spune ca ceea ce se aude este apa
care curge, si nici ca apa se foloseste la baut, spalat sau inotat).

Tipuri de agnozie:

- O forma este legata de perceperea si discriminarea sunetelor (pacientul

recunoaste un obiect prin forma sau atingerea lui, nu prin sunetul pe care il
produce)

- Alta forma se refera la asocierile generate de sunete

 Patologia cortexului auditiv

Ambele forme de agnozie auditiva sunt legate si de dificultati in

receptia limbajului vorbit (afazii de tip senzorial).

Cauza: leziuni la nivelul cortexului auditiv tertiar (circumvolutia

temporala superioara, zona anterioara)

Amuzia

- Pacientul este incapabil sa recunoasca sau sa discrimineze

anumite ritmuri, tempouri sau masuri muzicale
 Patologia cortexului somatosenzorial

- Consta in lezarea cortexului senzorial primar si a celui secundar,

cu consecinte asupra modului in care sunt receptionate senzatiile
corporale: alterare sau pierdere completa a sensibilitatii (anestezie)
pentru anumite parti ale corpului, fie pentru anumite tipuri de
senzatii cutanate (atingere, presiune, temperatura), sau pentru
toate acestea

- Poate fi afectata si informatia cu privire la pozitia membrelor, ceea

ce poate duce la erori de apreciere a pozitiei corpului fata de
anumite obiecte.
 Patologia cortexului somatosenzorial

Asomatognozia

= Incapacitatea pacientului de a-si simti propriul corp sau parti ale sale

Sunt doua tipuri:

1. Anosognozia

2. Autotopagnozia

1. Anosognozia

- Pacientul devine inconstient de jumatatea stanga a corpului (consecutiv lezarii corticale

drepte) si isi neaga aceasta parte

2. Autotopagnozia

- Consta in slaba capacitate sau incapacitatea pacientului de a numi parti ale propriului corp,
de a le identifica pe desen sau de a le misca
 Patologia cortexului olfactiv

Anosmia

= Incapacitatea pacientului de a identifica mirosuri sau

de a le asocia cu un obiect, mancare, actiune (ex.
pregatirea mesei, prezenta gunoiului)

Cauza: lezarea cortexului olfactiv (fata mediala a EC)

 II. Afazia - descriere

Este cea mai comuna tulburare de limbaj, din cauza corticala,

Clasificarea afaziilor a cunoscut multe variante

Cea mai simpla clasificare imparte afaziile in:

- Receptive si expresive (Weisenberg, McBride, 1935)

- Fluente si nonfluente (Howes si Geschwind, 1964)

- Anterioare si posterioare (Benson, 1967)

 Tipuri de afazie

1. Afazia Broca (motorie, non-fluenta)

2. Afazia Wernicke (senzoriala)

3. Afazia de conducie

4. Afazia anomic (centrala)

5. Afazia anomica (amnezica)

6. Afazia motorie transcorticala

7. Afazia senzoriala transcorticala (sindromul de izolare)

8. Afazia globala

9. [Alexia]

10. [Agrafia]
 Afazia Broca

- Este asociata cu lezarea ariei Broca, din lobul frontal inferior

posterior

- Este cea mai comuna forma de afazie, non-fluenta

- Semnul principal: vorbirea este profund afectata (articolele,

adverbele, adjectivele,etc) astfel incat vorbirea tinde sa fie
redusa doar la substantive si la verbe

- In cazurile extreme se ajunge la absenta pronuntarii cuvintelor

functionale, iar substantivele si verbele sunt folosite doar in
forma de baza (vorbire telegrafica)

- Pot aparea si alte erori in producerea de cuvinte (parafazii)

pacientul foloseste cuvinte cu sens asemenator celui de baza,
sprijinindu-se pe context pentru ca ceilalti sa inteleaga mesajul
Aria Broca
 Broca (cont.)

- apar, deasemenea, dificultati cu repetarea si cu numirea

cuvintelor (suflarea primei litere poate ajuta)

- Uneori, in afara de lezarea limbajului vorbit poate fi afectat

si limbajul scris (prin afectarea acelorasi mecanisme?)

- In toate cazurile, intelegerea limbajului este intacta

- Se poate insoti cu sentimente de furie si frustrare din

cauza inabilitatii de a comunica normal

- https://www.youtube.com/watch?v=gocIUW3E-go
 Afazia Wernicke

- Este lezata aria Wernicke

- Este o afazie fluenta, caracterizata printr-un deficit sever de

intelegere auditiva

- Pacientii pot face distinctia intre vorbire si non-vorbire, dar nu pot

extrage inteles din mesajul vorbit

- Cu toate ca este o afazie fluenta, nu inseamna ca vorbirea este

normala, ea putand fi normala (sau excesiva) cantitativ, dar
neinteligibila

- Vorbirea este afectata de parafazii, de data aceasta de natura

semantica (inlocuirea unor cuvinte cu altele, din aceeasi
categorie, rosu in loc de verde, sau crearea unor cuvinte noi,
neologisme), cptnd numele de afazie de jargon.
 Wernicke (cont.)

- Jargonul nu are inteles, inclusiv pentru pacient, poate avea accentul corect
pentru limba respectiva, chiar daca sunt produse non-sensuri

- Unele expresii lingvistice indelung folosite, automatizate, pot fi conservate

- Un mod de a intelege aceasta problema in vorbire este de a o considera ca

fiind produsa, cel putin partial, de un deficit de intelegere (mecanismele
care monitorizeaza producerea vorbirii sunt comune cu cele care
interpreteaza mesajul abia sosit, astfel incat pacientul pierde controlul
exprimarii lingvistice, nefiind in stare sa verifice ce anume este produs).
Rezultatul se numeste salata de cuvinte.

- https://www.youtube.com/watch?v=dKTdMV6cOZw
 Afazia de conducie (central)

- Localizare: n profunzimea zonei nervoase din preajma fasciculului arcuat

(care conecteaz zonele posterioare i anterioare ale centrilor limbajului,
adic recepia i producerea limbajului)

- Nu exist un model unanim acceptat al acestei afazii; se presupune c

MSD ar fi afectat

- Caracteristica principal este afectarea sever a repetrii cuvintelor, att n

vorbire ct i n citirea cu voce tare

- Pacienii au att vorbirea ct i scrisul n limite normale,

- Vorbirea: destul de fluent, nelesul cuvintelor este corect iar sintaxa este,
de asemenea, corect; ocazional, pot aprea parafazii fonemice (care
afecteaz denumirea obiectelor)
 Afazia anomic (amnezic)

- Localizare lezional: circumvoluia angular, partea mijlocie a

circumvoluiei temporale posterioare

- Este, probabil, cea mai frecvent form de afazie, aprnd i ca

form rezidual de afazie dup vindecarea altor forme

- Caracteristica principal: este afectat denumirea obiectelor (utilizarea

substantivelor); n formele uoare poate trece neobservat n vorbirea
obinuit; n formele grave apare vorbirea goal, pentru c lipsesc
principalele substantive

- Sugerarea contextului pentru reamintire sau suflarea primelor litere

nu sunt suficiente; uneori, persoana poate folosi acelai cuvnt ca
verb, dar nu poate asocia cuvntul cu utilizarea lui ca substantiv

- https://www.youtube.com/watch?v=w95EF3fW2lA
 Afazia motorie transcortical

- Localizare lezional: n cortexul frontal de asociaie, anterior

sau superior fa de centrul Broca, cu care este conectat

- Formele complexe (senzorio-motorii) implic afectarea

ampl a vorbirii i scrisului dar poate aprea un fenomen
ciudat: afazia ecolalic (poate repeta ceea ce i se spune, fr
greeal, cu toate c, altminteri, nu poate vorbi); mai pot
rmne relativ intacte: capacitatea de a completa proverbe,
propoziii simple, de a njura i de a cnta

- Predomin deficitele n producerea de limbaj, n condiiile

conservrii pariale a nelegerii limbajului auzit i citit

- Furnizarea de indicii poate ajuta pacienii n ce privete

recuperarea fluenei vorbirii
 Afazia senzoriala transcorticala

- Localizarea lezional: n cortexul de asociaie peri-Sylvian,

n jurul graniei dintre lobul parietal i cel temporal;

- Se mai numete uneori sindromul de izolare, implicnd faptul

c sistemul vorbirii a fost izolat de celelalte elemente ale
limbajului - pacientul poate repeta ce i se spune, dar
nelege nimic sau foarte puin din ceea ce repet sau
citete;

- Vorbirea produs este fluent, uor mai inteligibil dect cea

produs n afazia Wernicke, plin de jargon i parafazii;
 Afazia globala

Consta in pertubarea masiva a limbajului din toate punctele de vedere (intelegere si

producere)

Alte surse de informaii:

https://www.youtube.com/watch?v=fFGmCRc0njk
 Alexia / Dislexia

Tipuri de dislexii:

- Dislexie de dezvoltare (nu se dezvolta capacitatea de citire)

- Dislexie achiziionat (acquired) se pierde capacitatea de a citi, deja achizitionata

O alta clasificare include: dislexia profunda, dislexia fonologica (vizeaza citirea non-
cuvintelor), citirea litera-cu-litera, dislexia de suprafata (citirea este afectata pentru
cuvintele la care scrierea nu este identica cu pronuntia)

https://www.youtube.com/watch?v=zafiGBrFkRM

https://www.youtube.com/watch?v=8m1fCz3ohMw
 Agrafia / Disgrafia

Tipuri de disgrafii:

- Disgrafia de dezvoltare (nu se poate dezvolta

capacitatea de a scrie)

- Disgrafia achiziionat (acquired) se pierde

capacitatea de a scrie, deja achizitionata

- https://www.youtube.com/watch?v=jmBg_BvDL-c
 II. Patologia cortexului anterior

Apraxia

= pierderea capacitii de a efectua micri voluntare (intenionate)

- poate s apar n absena paraliziilor sau a oricrei alte alterri

funcionale senzoriale sau motorii;

- poate s vizeze oricare dintre micrile voluntare, micrile mari

i cele ale membrelor fiind ns primele vizate;

- cele mai frecvente micri afectate: micrile de imitare faciale,

ale minii, tapping, precum i micri complexe manuale.
 Apraxia (cont.)

- pacientul este incapabil s organizeze o sarcin motorie (s efectueze o

micare) dac este nevoit s porneasc de la o descriere abstract a
sarcinii respective sau,

ALTFEL SPUS,

- pacientul poate fi perfect capabil s realizeze o micare n mod automat (s

bea dintr-o can, de ex.) dar, dac i se cere s arate CUM face acel lucru
(cum bea din can), este incapabil s arate / demonstreze micarea;

- uneori poate fi de ajutor pentru el s aib alturi obiectul (cana) ns, n

absena acestuia, poate eua.
 Apraxia (cont.)

Cauze probabile (Geschwind):

- Lezarea cailor de legatura intre regiunea parietala

posterioara stanga si lobul frontal stang (calea fasciculului
arcuat), cu implicarea probabila si a mecanismelor verbale

- Lezarea partii stangi implica aparitia apraxiei bilaterale, in

vreme ce lezarea partii drepte implica apraxie unilaterala
(doar a partii stangi a corpului)
 Apraxia - tipuri

1. Apraxia mbrcrii

2. Apraxia constructiv

3. [Apraxia ideationala]

4. [Apraxia ideomotorie]

1. Apraxia mbrcrii

Este o form particular de apraxie, manifestat ca incapacitate a

pacientului de a se mbrca. Acesta poate deveni confuz n privina
etapelor mbrcrii, a hainelor pe care ar trebui s le aleag, finalmente
rezultatul fiind bizar.
2. Apraxia constructiv

- Este o form mai frecvent ntlnit de apraxie;

- Este incapacitatea de a sintetiza modul n care se duce la

bun sfrit o sarcin practic, care presupune mai multe
elemente i etape (ex. construcia unui castel din cuburi de
lemn);

- Cauza celor mai severe forme de apraxie constructiv: lezarea

unor regiuni frontale i parietale drepte.
 Dificultile n desenarea obiectelor

- Erorile de desenare pot fi cauzate de leziuni ale lobilor occipital sau parietal.

- Leziunile parietale produc defecte de aranjare i inter-relaionare a prilor

desenului;

- Leziunile parietale drepte produc desene fragmentate, cu componente aezate

n poziii greite, cu orientare greit, cu o multitudine de linii adugate ulterior
pentru a corecta desenul;

- Leziunile parietale stngi produc deseori o simplificare a desenului (probabil

pentru c pacientul nu poate formula un plan pentru a-l pune n practic, astfel
nct rezultatul este corect dar simplu, fr detalii).
Diagnoza apraxiilor (testele seriale ale miscarilor
mainilor si ale fetei)
 Ataxia

Consta in slaba capacitate sau incapacitatea de a finaliza o sarcina

conform cu planificarea initiala.

Cu toate ca majoritatea formelor de ataxie apar in relatie cu afectarea

cerebeloasa, anumite ataxii insotesc apraxiile (lezare corticala).

Lezarea unor arii din cortexul parietal superior poate produce ataxie
optica (incapacitatea subiectilor de a atinge obiecte in conditii de
autoghidaj vizual, fara afectarea recunoasterii obiectelor si a pozitiei
acestora).
 Sindromul Gerstmann

Const din patru simptome:

1. Agrafie

2. Acalculie

3. Confuzie stnga-dreapta

4. Agnozia degetelor (incapacitatea de a numi degetele de la mini)

Cauza probabil (Gerstmann): lezarea circumvoluiei angulare din lobul parietal stng.

Cercetri extinse au fost efectuate pentru a demonstra existena acestui sindrom i implicaiile sale.
Rezultatele sunt in discutie.
 Lobii frontali Lobii temporali
Concluzii cu privire la funcionarea lobilorAuzul
cerebrali
Cortexul motor i premotor -Recepia senzorial
-control motor de nivel primar i secundar -Percepia senzorial auditiv
-fluen verbal i de desen
-Cogniia asociat evenimentelor auditive
-pronunarea cuvintelor pe litere
-Abiliti muzicale (lob temporal drept)
Cortexul prefrontal Vzul
-Controlul motor teriar -Funcia vizual teriar
-Adaptabilitatea rspunsului motor
-Percepia feelor
-Planificarea secvenelor comportamentale
Limbajul
-Reglarea verbal
- Recepia i nelegerea vorbirii i scrisului
-Rezolvarea de probleme

-Micarea voluntar a ochilor

Atenia
-Judecata perceptual Memoria
-Memoria (efectul de recen) -Sindromulamnezic
-Memorie verbal de lung durat - TS
Aria lui Broca
-Memorie spaial de lung durat TD
-Vorbirea expresiv
-nvare asociativ
Cortexul orbital
-Personalitatea
Personalitatea
-Percepieexperienial
-Comportamentul social
-Comportament sexual
 Lobii parietali Lobii occipitali
Concluzii cu privire la funcionarea lobilor cerebrali (cont.)

Anterior
-Percepii
somatosenzoriale
-Percepie tactil
-Producerea senzaiilor vizuale primare
-Simul corpului
(puncte luminoase, forme simple),
-Recunoaterea vizual a obiectelor
completarea formei
Posterior
-Limbaj (recepia limbajului vorbit, -Percepia vizual (contururi, mrime,
citirea) orientare, adncime, stereopsis,
-Orientarea spaial i atenia luminozitate, culoare, micare)
(urmrirea traseului, discriminarea
stnga-dreapta)
-Conotaiile semantice ale obiectelor
-Sinteze simbolice (calculul aritmetic)
vizuale
-Micarea voluntar

-Abiliti constructive (desenul)

-Citirea
-Integrarea vz-sim tactil

-Memorie auditiv de scurt durat

SISTEMUL LIMBIC
Denumire dat de Broca in 1878 pentru a caracteriza cortexul primitiv care formeaz un inel in jurul
TC.

Studiul su a strnit interes dup ce s-a relevat rolul lui in comportamentul emotional - are conexiuni
cu hipotalamusul, talamusul, epitalamusul, precum si cu arii ale sistemului olfactiv.

Cercetrile demonstreaz implicarea lui n comportamentele de cutare a przii, crestere, crestere a

puilor, mperechere, rspunsuri emotionale, echilibrul ntre comportamentul normal si cel agresiv,
formarea memoriei (n special a celei emotionale).
Sistemul limbic (girusul cingulat sus, fornix
la mijloc, amigdalele, hipocampul jos, bulbii
olfactivi stanga, corpii mamilari - centru
Studiile imagistice si experimentale au relevat urmatoarele structuri componente ale sistemului
limbic:

nervii, bulbul si tractul olfactiv;

stria olfactiva si girusul olfactiv;
trigonul olfactiv;
lobul piriform si cortexul piriform;
complexul nuclear amigdaloid;
aria septala;
formatiunea hipocampica;
fornixul;
hipotalamusul;
nucleii talamici limbici si paralimbici;
aria limbica a ganglionilor bazali;
cortexul limbic;
cortexul paralimbic; etc
Alti autori considera ca in sistemul limbic intra doua grupe de structuri:

A. Grupa structurilor concentrice:

lobii olfactivi, aria hipocampic, cortexul periamigdaloid si cortexul prepiriform.

B. Grupa structurilor marginale:

circumvolutia corpului calos; circumvolutia hipocampului; nucleii amigdaloidieni; lobul

insulei; partea anterioar a lobilor temporal si frontal (din neocortex).
 Insula
(lobii temporal si frontal au fost indepartati pentru a se
vedea formatiunea insulei)
Cele mai importante structuri ale sistemului limbic sunt hipocampul
si amigdala.

Acestea sunt localizate n partea medial a lobului temporal

anterior si sunt foarte sensibile la leziuni anoxice si la infectii
virale.
 Hipocampul

Este o structura complex, situat in peretele medial al emisferelor cerebrale;

in limba latin = monstru sau clut de mare;

studiul lui este foarte important din cauza asocierii lui cu epilepsiile de lob temporal;

este format din trei prti principale:

- aria principala receptoare (nuclei granulari, girus dintat);

- hipocampul propriu-zis (cmpurile piramidale);

- subiculum (sursa de eferent).

La hipocamp substanta alba se afla la exterior iar substanta cenusie este profunda
(cortex cerebral inversat).

Substanta alba se numeste alveus.

Substanta cenusie este organizata, in cea mai mare parte, in 6 straturi celulare (pe
alocuri poate avea 4 straturi).

Girusul dintat are o structura trilaminara.

http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Hippocampus_small.gif#mediaviewer/File:Hippoc
ampus_small.gif
Girusul dentat (dintat) si Cornul lui Ammon
SECTIUNE LATERALA
Structurile olfactive

- contin inelul format din hipocamp si girusul cingulat si formeaza

marele lob limbic;

- cuprind structuri mai putin diferentiate (paleocortex);

- este implicat in encodare (achizitionarea de informaii noi);

- are numeroase aferente si un sistem eferent (fornixul), cu proiectii

corticale difuze.

- distrugerea bilaterala a hipocampului duce la amnezie

anterograda durabila si profunda.
Caracteristici ale amneziei anterograde:

pacientul nu poate inregistra in memorie stimuli sau evenimente

explicite, constiente;

Capacitatile intelectuale (limbajul, atenia si memoria imediata) sunt

intacte;

Se poate asocia cu grade diferite de amnezie retrograda;

Poate fi afectata si nvtarea spatiala (n hipocampus se formeaz

harta cognitiv spaial)

poate sa se asocieze cu pierderea informatiei verbale si chiar a celei

non-verbale.
Alzheimer (st.) si creier normal (65 ani)
AMIGDALA

- stabileste conexiuni directe cu alte arii corticale, hipocampul, talamusul si cu anumite regiuni din TC;

- este formata din 2 parti:

o parte corticomediala, de care este atasat un nucleu de talie mica;

o parte laterobazala, foarte dezvoltata la primate.

- conexiunile sale sunt bidirectionale, att cu cortexul, ct si cu hipocampul, cu relevant pentru functiile
cognitive superioare.

- deasemenea, amigdala este conectata bidirectional cu zona subcorticala, in special cu caile vizuale
(interpretarea emotionala - furie a stimulilor vizuali).
 Amigdala

Dei primeste numeroase impulsuri olfactive, amigdala nu este un centru important

pentru discriminarea olfactiva;

Studiile multiple ale amigdalei in ultimii ani au relevat rolul acestei formatiuni in:

realizarea unor modificari visceromotorii si somatomotorii;

memorie si emotii (componente afective ale memoriei?);

modificarea starii de somn;

modificarea motilitatii gastrointestinale;

modificarea ratei cardiace;

modificarea TA.

Stimularea amigdalei are efect numai daca subiecii sunt in stare de veghe (sunt treji). In
somn stimularea ei nu are nici un efect, de unde concluzia c amigdala nu este
implicata in functiile homeostatice normale.
Distrugerea bilaterala a lobilor temporali la maimute (inclusiv a unor structuri limbice) duce la aparitia
unor modificari emotional-comportamentale foarte importante:

mblnzire;

linistire emotionala;

tendinte orale (duc totul la gura);

hipersexualitate;

tendinte compulsive;

hipermetamorfoze (schimbarea frecventa a ateniei i a obiectului sentimentului de placere);

lipsa recunoasterii obiectelor familiare

Toate acestea reprezint dovada implicarii amigdalei n nvatare (sau a asocierii unui stimul cu un
raspuns afectiv / emotional).

Alte studii (realizate pe primate) au evidentiat rolul amigdalei in comportamentele de evitare, sexuale,
de hranire, sociale.
Intens studiata clinic este legatura dintre amigdala si
epilepsia de lob temporal.

Dei epilepsia de lob temporal nu este limitata la

amigdale, ntruct descarcarea electric se
rspndete rapid n tot lobul, multe din simptome
sunt asociate cu activarea amigdalei.
Manifestarile din timpul crizelor epileptice:

Manifestari autonome / vegetative:

disconfortul epigastric si toracic;

greaa;

palpitaii;

frison;

paloarea/nroirea fetei;

tahipnee/apnee;

salivaia;

eructaia (rgiala);

miciunea involuntar;

defecaie/diaree.
Manifestari afective:

- teama (cel mai frecvent intalnit simptom) de la usoara la intensa;

- suparare, depresie sau sentiment de singuratate;

- setea/impulsul de a bea (asociat cu fenomenele afective).

Manifestari perceptive (nu implic apariia halucinaiilor):

- apar modificari de tipul iluziilor vizuale i auditive, distorsiuni i alterari ale actului perceptual;

Manifestari de tip mnezic:

- reactivarea memoriei din trecut (cu coninut autobiografic)

- Apare sentimentul de reminiscen (deja-vu) / iluzia de familiaritate

 Ganglionii bazali

- Sunt mase de substan cenuie, dispuse la interior

(n EC)

- cuprind: nucleul striat (format din nucleul caudat si

putamen), globus pallidus, nucleul subtalamic i
substana neagr

Toate acestea sunt structuri eterogene, diferite ca

structur i funcie, precum i ca istorie filogenetic.
 Ganglionii bazali (nucleul caudat sus, putamen si
globus pallidus laterale, nucleul subtalamic si substanta
neagra jos)
Nucleul striat

- Are form de virgul, cu trei elemente: cap, corp i coad

- Coada se termin n nucleul amigdalian

Substana neagr

- Este cea mai voluminoas formaiune a mezencefalului

- Are o zon dorsal compact i o zon ventral de culoare rosie

cenusie
Functionalitatea nucleilor bazali:

- In realizarea activitatilor instinctive (locomoia, aprarea, hrnirea si curtarea)

- Realizeaz fondul postural pentru activitile voluntare, fr a initia ns acele

miscari

Patologia nucleilor bazali include:

- Tulburari de tonus muscular (rigiditate);

- Pierderea miscarilor automate asociate (rasucirea bratelor, expresia faciala);

- Miscari involuntare necontrolabile (1. coreiforme, 2. atetoide, 3. balistice, 4.

tremor)
1. Coreea

= miscari succesive involuntare, destul de complexe, care apar brusc si se insera printre
miscarile voluntare

Coreea Sydenham

- Apare in copilarie, in asociere cu bolile de inima

- Are un prognostic favorabil

- https://www.youtube.com/watch?v=-Os3T6Yz7w0
Coreea (boala) Huntington

- Este o boala ereditara, care debuteaza in jurul varstei de 40 de ani

- Cauza: pierderea neuronilor colinergici si GABA-ergici din nucleul striat

- Transmiterea se face in proportie de 50% la urmasii directi

- Se asociaza cu dementa progresiva

- Este confundata frecvent cu alte boli (schizofrenie, tulburari sociopate etc) deoarece afectarea psihica
este foarte caracteristica

- Evolutia bolii: diminuarea gradata a capacitatii intelectuale, inabilitate motorie totala, moarte la 15 20 ani
de la debutul bolii.

- Nu exista tratament pentru aceasta maladie

- https://www.youtube.com/watch?v=OveGZdZ_sVs
2. Atetoza

= miscari involuntare lente, vermiforme, de rasucire, care afecteaza

extremitatile, uneori si muschii fetei si gatului

3. Balismul

= accelerarea activitatii unuia sau altuia dintre membrele corpului,

functie de localizarea leziunii

4. Tremorul
Cea mai importanta patologie a ganglionilor bazali este Boala Parkinson

= consta din perturbarea profilului cognitiv si comportamental al pacientilor

Cauze: pierderea de neuroni corticali si subcorticali, afectarea circuitelor si diminuarea

cantitatii de neurotransmitatori.

Manifestari:

- Tremur ritmic de repaus

- Cresterea tonusului muscular (rigiditate cu aspect de roata dintata)

- Akinezia (dificultate in initierea de miscari, saracia sau absenta miscarilor spontane)

- Bradikinezia (incetinirea executiei miscarilor)

- Afectari cognitive

- Compulsii
Afectarile cognitive tin de:

- Capacitatea de analiza si tratare secventiala a informatiei in MSD

- Capacitatea de a elabora un plan in baza unei strategii

- Capacitatea de ajustare a planului functie de imprejurari

- Disparitia raspunsurilor non-pertinente

- Saracia continutului ideativ

- In cazul afectarii putemenului apar tulburari de scriere, semnare si dactilografiere,

care nu mai pot fi recuperate ulterior
Afectari ale dispozitiei si personalitatii:

- Depresie

- Rigiditate si hipercontrol

- Indiferenta afectiva

- Dezinteres fata de propria stare

- Lipsa de interes fata de anturaj

DIENCEFALUL
Structurile diencefalice se gsesc n continuarea i desupra
mezencefalului, n jurul ventriculului III, fiind acoperite de emisferele
cerebrale.

Se compune din dou formaiuni mari:

- talamoencefalul (talamus, metatalamus, epitalamus) i

- hipotalamus.
Talamusul

Este alctuit din dou corpuri ovoide de substan nervoas. Se mai numesc i corpi optici.

Este format din mai muli nuclei (cinci grupe):

grupul nuclear anterior

- primete aferene de la corpii mamilari
- trimite eferene ctre cortexul cingulat i emisferele cerebrale

nucleii liniei mediane

- se conecteaz cu hipotalamusul i alte formaiuni de substan cenuie subcortical

nucleii mediali
- trimit eferene n lobul frontal i cortexul motor

masa nuclear lateral

- primete aferene senzoriale (spinotalamice)
- trimite eferene n lobul parietal

nucleii posteriori (formai din nucleul pulvinar i corpii geniculai medial i lateral)
- se conecteaz cu cortexul lobului temporal i parietal.
Conexiunile talamusului

Talamusul este o structur senzorial crucial subordonat

scoarei cerebrale. La acest nivel fac sinaps cile tuturor
formelor de sensibilitate, cu excepia cilor olfactive, care ajung
la cortex direct, nu prin talamus.

Nu toate fibrele talamice ajung la cortex: unele se termin n nuclei

subcorticali.
 Categorii de nuclei talamici

nuclei talamici cu proiecie cortical (nucleul talamic ventral,

nucleul arcuat, nucleul reticulat etc)

au conexiuni n ambele sensuri cu cortexul,

formeaz, mpreun cu cmpurile corticale, uniti funcionale

stabile.

nuclei talamici cu proiecie subcortical (nucleii intermediari,

nucleii ventriculari);

nucleii talamici de asociaie (laterali, laterodorsali etc)

 Cile mari senzoriale se termin n nuclei cu proiecie cortical dar trimit colaterale
i la nuclei cu proiecie subcortical.

Toate conexiunile eferente ale talamusului influeneaz activitatea cilor

extrapiramidale (descendente).

Controlul cortexului se exercit prin mai multe circuite care includ i talamusul (de
ex: circuitul cortico-ponto-cerebelo-talamo-cortical)
Cercetrile au evideniat existena a dou tipuri de nuclei talamici:

specifici sunt legai funcional de diferite sisteme senzoriale (vizual,

auditiv etc); pulvinarul integreaz impulsurile auditive, vizuale i somatice.

nespecifici sunt legai n special de zonele asociative ale talamusului;

funcionarea lor nu este pe deplin cunoscut.
 n concluzie, talamusul conine:

A. nuclei de transmisie (de releu)

B. nuclei cu proiecie difuz

A. Nucleii de transmisie au urmtoarele caracteristici:

fiecare prelucreaz o singur modalitate senzorial sau un input venit din zona motorie
fiecare se proiecteaz ntr-o regiune specific a cortexului
fiecare primete inputuri recurente de la regiunea cerebral pe care s-a proiectat (recurena inputurilor permite modularea inputurilor primite
funcie de activitate)
un nucleu talamic senzorial transmite ntr-o anumit regiune cortical (senzorial, motorie sau reglatorie) numai o modalitate informaional
senzorial; aceste informaii reprezint treapta iniial a generrii percepiei senzoriale
ali nuclei senzoriali trimit impulsuri ctre ariile asociative ale cortexului, unde se integreaz sistemele senzoriale care iau parte la iniierea
comportamentului
nucleii talamici motori trimit impulsuri ctre cortexul motor, pentru a-l informa despre activitatea motorie desfurat de alte formaiuni
(cerebelul)
toi nucleii de transmisie trimit impulsuri ctre sistemul de reglare.

B. Nucleii cu proiecie difuz - trimit impulsuri ctre toate regiunile corticale, cu efect n reglarea nivelului general de excitabilitate cortical.
Sindroame clinice

1. Sindromul talamic,

Cel mai vechi cunoscut diagnostic legat de afectarea talamusului;

Simptome:
hemianestezia contralateral (consecutiv unei hemoragii talamice)
durere de cap de tip arsur, intens (hiperpatie), persistent, se accentueaz n stres emoional i
oboseal
tremor intenional (n cazul lezrii nucleului lateral ventral)
ataxia membrelor inferioare (n funcie de tulburarea sensibilitii profunde)
tulburri simpatice (ptoz palpebral etc)
tulburri motorii (hemiparez)
uneori, tulburri de gust.
2. Afazia talamic:

- tulburri de dinamic a expresiei i fluenei verbale

- voce slab

- rspunsuri scurte

- debit ncetinit i sacadat

- incoerena discursului

- afectare persistent, disociativ, a memoriei (n special a celei verbale), manifestat prin deficit al memoriei logice i a
capacitii de a crea asociaii

Afazia talamic are evoluie favorabil, cu excepia memoriei verbale, care nu se recupereaz.
3. Sindromul de neglijen talamic:

neglijen motorie - este un defect de utilizare a unei jumti de corp, cu toate c aceasta este
perfect funcional; prin incitare verbal acest defect poate s dispar parial.

neglijen spaial - este legat n special de analizatorul vizual i const n devierea privirii spre
dreapta i refuzul explorrii spaiului stng (aceast deficien este confirmat i de testele
neuropsihologice).
Neglijena contralateral
Alte simptome:
tulburri de recunoatere a locurilor (familiare)
tulburri ale orientrii spaiale
apraxie constructiv
deficit de memorie anterograd pentru materialul vizuo-spaial
spontaneitate excesiv a limbajului
confabulaii extravagante

Alte tulburri in de sfera emoional sunt evidente n manifestrile motorii sau

expresive, pentru c talamusul intervine ca modulator al proceselor afective.

De aceea, anumite intervenii chirurgicale asupra talamusului sunt destinate reducerii

tensiunilor emoionale, anxietii, agitaiei i agresivitii bolnavilor.
Alte aspecte legate de patologia talamusului:

Lezarea nucleilor anteriori duce la modificarea strii de contien i se

soldeaz cu scderea reactivitii emoionale.

Stimularea nucleului postero-ventral duce la creterea nivelului de anxietate

n micrile ofensive i fenomene vegetative corespunztoare.
Metatalamusul

Este format din din corpii geniculai mediali i laterali.

Corpii geniculai laterali

se leag de coliculii cvadrigemeni superiori
la acest nivel se termin fibrele optice
prelucrrile vizuale la acest nivel permit diferenieri ntre ntuneric i lumin i orientarea n spaiu n raport cu stimuli luminoi
Sunt formai din dou pri: partea ventral (veche filogenetic) i partea dorsal stratificat (nou filogenetic);

Aceasta din urm expediaz semnale la scoara cerebral (scizura calcarin i ariile 18, 19) i are ase straturi (la om).

Corpii geniculai mediali

sunt conectai cu coliculii cvadrigemeni inferiori
aici fac sinaps cile auditive i de aici ajung impulsuri la ariile auditive corticale (prima circumvoluie temporal)
Epitalamusul

Se gsete n partea superioar a diencefalului i este compus din glanda epifiz (pineal) i din aparatul habenular.

Glanda epifiz
dup vrsta de 7 ani involueaz iar dup 14 ani se calcific
este o gland endocrin cu rol important n dezvoltare
exercit efect frenator asupra sferei sexuale
exercit efect important n metabolismul protidic, glucidic i mineral
hormonul principal este melatonina, derivat din serotonin
melatonina este secretat maximal noaptea (serotonina ziua) iar secreia ei scade de la natere pn la btrnee
nu s-a demonstrat la om i primate efectul antigonadotrop al melatoninei (ntrzierea declanrii pubertii, de ex.)
rolurile melatoninei sunt: modularea excitabilitii cerebrale; influenarea fiziologiei somnului; un posibil rol inhibitor asupra
creterii tumorilor neoplazice la om; reglarea activitii i a altor glande (hipofizei, pancresului endocrine, suprarenalelor,
glandelor sexuale)
Aparatul habenular

conine numeroase fibre albe i substan cenuie

(nuclei habenulari)
fibrele albe se conecteaz n general cu structuri
subcorticale
Hipotalamusul

Reprezint mai puin de 1% din totalul volumului creierului uman. Este format dintr-o poriune
supraoptic, una tuberal i una mamilar (vzute din fa n spate).

Nucleii hipotalamusului se mpart n patru grupe principale:

grupul anterior format din nucleul paraventricular i cel supraoptic. Ei secret hormoni care sunt
trimii la adenohipofiz.

grupul lateral nucleul tuberomamilar i nuclei tuberali laterali.

grupul mijlociu nuclei hipotalamici ventromedial i dorsomedial

grupul posterior nucleii tuberculilor mamilari

Fiecare nucleu contribuie la realizarea unei anumite funcii.

Conexiunile hipotalamusului

Hipotalamusul posed o bogat reea de conexiuni, att interne ct i externe, care

influeneaz att sistemul nervos central ct i pe cel vegetativ.

Este, deasemenea, foarte important pentru sistemul endocrin, prin intermediul

hipofizei.

Cile aferente:
fascicolul telencefalic leag scoara de hipotalamus, avnd efect excitator i inhibitor. Principalele
functii sunt legate de organele viscerale.
Fascicolul talamo-hipotalamic leag talamusul de hipotalamus.
Stria terminalis leag amigdala de hipotalamus.
Fibre directe spinotalamice vin dinspre talamus.
Exist, deasemenea, legturi ale hipotalamusului cu aparatul
vizual, prin fibre care leag chiasma optic de partea vizual a
hipotalamusului. Aceste fibre provin din celulele vegetative ale
retinei, trec prin nervii optici, chiasma optic i ajung la unii
nuclei hipotalamici i n lobul posterior al hipofizei.

Efectul principal este acela c semnalele luminoase pot influena

sistemul vegetativ att direct ct i prin intermediul hipofizei.
Cile eferente

tractul hipotalamo-hipofizar (care are legturi cu hipofiza)

tractul hipotalamo-habenular (care are legturi cu epifiza)
tractul hipotalamo-talamic (realizeaz legtura ascendent cu scoara cerebral)
sistemul periventricular (leag hipotalamusul de aproape toate formaiunile
cenuii ale trunchiului cerebral)
tractul tubero-hipofizar leag hipotalamusul de pituitara posterioar

Majoritatea fibrelor sunt bidirecionale (cu excepia tractului hipotalamo-hipofizar i

a fibrelor care vin dinspre retin - cu rol n reglarea ritmului circadian lumin/ ntuneric)
Funciile hipotalamusului

Hipotalamusul are atribuii directe n reglarea mediului

intern al organismului:
neuroendocrin
autonom (funcionarea organelor interne)
motivaional (nivelul motivaiei de baz)
Reglarea sistemului neuroendocrin

Hipotalamusul:

(mpreun cu sistemul limbic) particip direct la reglarea mediului

intern, n vederea meninerii constantelor acestuia.

Controleaz indirect emoiile i comportamentele emoionale,

mpreun cu formaiunile avansate ale sistemului limbic i ale
neocortexului.

Conine un mare numr de nuclei i reele neuronale care regleaz:

temperatura, ritmul cardiac, tensiunea arterial, osmoza
sangvin (consistena sngelui), ingestia de ap i alimente.

Organizeaz motor rspunsurile endocrine n comportamentele

emoionale adaptative (ex. micrile de fug sau de aprare atunci
cnd ne este fric).
Hipotalamusul controleaz activitatea glandei hipofize, care controleaz, la rndul ei, celelalte glande
endocrine (tiroida, paratiroidele, suprarenalele, glandele sexuale etc). Aceste glande descarc
hormoni care regleaz activitatea hipotalamusului i hipofizei.

Hipotalamusul

Feed-back

Hipofiz

gland gland gland

hormon hormon hormon

 https://www.youtube.com/watch?v=sG9wqZ7Dtx4
https://www.youtube.com/watch?v=PMrPlCDGUwo

Muli neuroni hipotalamici sunt specializai n secreia peptidelor.

Acestea ajung fie n spaiul sinaptic (ca neurotransmitori), fie n circulaia

sangvin, de unde acioneaz ca hormoni, controlnd excitabilitatea neuronal i
eficacitatea sinaptic.

Neuropeptidele pot controla eficacitatea sistemului endocrin, fie direct, fie indirect:

Controlul direct se exercit prin descrcarea n circulaia sangvin a neurohipofizei de

produi neuroendocrini.

Controlul indirect se face prin intermediul adenohipofizei.

Neuronii peptidici sunt magnocelulari i parvocelulari.

Neuronii magnocelulari

Elibereaz oxitocina i vasopresina.

Vasopresina:

- este secretat n hipotalamus i depozitat n hipofiz.

- produce vasoconstricie i reabsorbia apei de ctre rinichi (n absena ei volumul urinar ar putea ajunge la 15-20 litri n
24 h).

- intervine n mecanismul nvrii i memoriei (nu se cunosc exact mecanismele), probabil prin influenarea secreiei de
ARN.

Oxitocina:

- este secretat n nucleul paraventricular din hipotalamus.

- Efectele sale sunt: contracia uterin i secreia lactat.

- Este considerat hormonul ataamentului i al legturilor sociale bazate pe legturi emoionale.

- Promoveaz somnul i agresivitatea defensiv.

- Micsoreaz durata sevrajului n cazul drogurilor i alcoolului.

- alcoolul, stresul i serotonina inhib secreia de oxitocin, n vreme ce dopamina stimuleaz descrcarea de
oxitocin.
Sistemul neurosecretor parvocelular

Secret hormoni inhibitori i de eliberare (inhibiting factors / releasing factors) substane care inhib sau
stimuleaz eliberarea hormonilor din glanda hipofiz anterioar.

Substanele de stimulare a eliberrii hormonilor sunt (de ex.): TRH (factorul de eliberare a tirotropinei), CRH
(factorul de eliberare a corticotropinei), FSH (factorul de eliberare al hormonilor foliculari), LHRH (factorul de
eliberare al hormonului luteinizant) etc.

Factorii de eliberare a hormonilor pituitari determin descrcarea, de ctre gland, a hormonilor corespunztori,
care regleaz secreia glandelor din organism.

De ex.: GRH (factorul de eliberare a hormonului de crestere) determin descrcarea de GH (hormonul de

cretere), care influeneaz creterea scheletului i a sistemului muscular. Afectarea secreiei de GH, n sens
pozitiv, duce la gigantism, iar in sens negativ (scderea secreiei), la nanism hipofizar.
 Secretia de hormoni este pulsatil, ea fiind descrcat
n snge n valuri pe parcursul unei zile.

Neuronii magnocelulari i parvocelulari conin peptide

de diferite tipuri, rspndite n tot sistemul nervos.
Disfunciile hipotalamusului

Tumorile i alte procese patologice influeneaz

dezvoltarea sexual;

Tumorile pot produce pubertate precoce /

hipogonadism (subdezvoltarea caracteristicilor
sexuale secundare, asociate cu somnolena,
obezitate i diabet insipid).
Distrugerea doar a unei jumti a hipotalamusului poate produce o tulburare
usoara si tranzitorie a functionarii acestuia.

Distrugerea bilateral (nu i simetric) a hipolalamusului duce la apariia

simptomelor specifice.

Vrsta joac un rol important:

la nou-nscui: funciile hipotalamusului nu sunt stabilizate (necesit reglare

din exterior);

la vrstnici apar tulburri de somn, activitate motorie sczut, preferina

pentru anumite mncruri, sensibilitate fa de schimbarea temperaturii,
ceea ce echivaleaz cu o reducere a mecanismelor homeostatice
hipotalamice (= reducerea capacitii hipotalamusului pentru a regla fin
parametrii de funcionare a organismului) efecte constatate si
experimental, la animale cu leziuni ventromediale ale hipotalamusului.
Reglarea sistemului nervos autonom i a funciilor vegetative

Funcionarea autonom este foarte specializat la nivelul

hipotalamusului (= stimularea unor centri din hipotalamus produce
rspuns la un anumit organ);

Hipotalamusul are ca atribuie principal coordonarea funciilor

autonome (vegetative) ntre ele, precum i a acestora cu activitile
ntregului organism;

Hipotalamusul este cel mai important centru subcortical de reglare

a activitii simpatice i parasimpatice;

Rolul: de meninere a unei stri interne de supravieuire a

organismului n diverse condiii de activitate.
 Controlul parasimpatic

ine de hipotalamusul anterior;

produce: bradicardie, vasodilatatie periferica, cresterea aciditatii sucului

gastric, cresterea tonusului tractului digestiv si scaderea tensiunii arteriale).

Controlul simpatic

ine de funcionarea hipotalamusului lateral si posterior,

conduce la: intensificarea activitii somatice i metabolice n stres

emoional, atac i fug, evideniate prin dilataia pupilelor, tahicardie,
creterea tensiunii arteriale, inhibiia peristaltismului, tonusului vezicii i a
intestinelor).
 Afectarea hipotalamusului posterior produce letargie
emoional, somn anormal i scderea temperaturii ca
urmare a diminurii generale a activitii somatice i
viscerale.

leziunile hipotalamice induse experimental conduc la:

lezri ale mucoasei esofagului, stomacului si duodenului,
ulcere acute ale stomacului i perforarea mucoasei
gastrice, plus hemoragii i ulcere gastrointestinale.

Afectarea hipotalamusului anterior se soldeaz cu:

hipermotilitate a tractului gastrointestinal, plus evacuare
(defecaie) i miciune frecvente.
 Stimularea hipotalamusului lateral are ca efect
producerea hipertensiunii arteriale.

Tulburarile cardiovasculare nsoesc afectrile

trunchiului cerebral i hipotalamusului i se reflect n
hipertensiune, aritmii cardiace i modificri ale EKG-
ului (= simularea unui infarct miocardic acut la bolnavi
fr antecedente cardiace)
 Tulburrile respiratorii sunt frecvente n structura
sindroamelor hipotalamice. Experimental, lezarea
hipotalamusului la animale duce la edem pulmonar si
hemoragii pulmonare.

Tulburrile gastrointestinale sunt omniprezente. Pot

merge pn la hemoragii i ulceraii (dup intervenii
neurochirurgicale n care a fost afectat hipotalamusul).
Epilepsia diencefalic

Poate sa apar atunci cnd este lezat o parte din

structura hipotalamusului sau a structurilor
adiacente acestuia.

Se pune acest diagnostic atunci cnd criza

epileptic se asociaz cu alte disfuncionaliti:
cefalee puternic, ameeal, tendina de a cdea,
nroirea feei i a braelor, puls slab, ochi
exoftalmici (ieii din orbite).
Hipotalamusul i motivaia

Strile motivaionale activeaz comportamente complexe, cu

efect asupra reglrii temperaturii, satisfacerii foamei, setei i
a comportamentelor sexuale;

Strile motivaionale sunt mai puin corelate cu stimulrile

din exterior i mai curnd cu oscilaiile homeostaziei interne /
O posibila excepie este reglarea temperaturii, care se face
prin echilibrarea dintre stimuli interni si externi /

Stimulii interni pentru foame, sete i comportament sexual

sunt mai dificil de identificat i manipulat.
 Controlul fiziologic de reglare a homeostaziei funcioneaz prin
meninerea unei variabile la un nivel normal (nivel msurat cu ajutorul
detectorilor externi, care o compar cu o valoare fixat / standard).

Cnd valoarea acesteia nu se suprapune exact pe valoarea normal,

atunci detectorii de erori genereaz semnale de eroare iar sistemul de
control aduce variabila respectiv la nivelul corect.

* n cazul foamei, stimulul intern este hipoglicemia iar stimulul extern vederea sau mirosul
hranei.
 Reglarea temperaturii corpului

Rolul H in reglarea temperaturii corpului este cunoscut de mult

vreme.

Controlul temperaturii corpului este distribuit celor dou pri:

- Hipotalamusul anterior i

- Hipotalamusul posterior.
Hipotalamusul anterior

- Este centrul neuronal al nlturrii cldurii;

- Lezarea lui produce hipertermie cronic.

Febra hipotalamic

- produce o curb termic n platou sau neregulat, lipsa

reaciilor vasomotorii, iar temperatura central este mai mare
decat temperatura periferic;

- se diagnosticheaz prin eliminare.

Hipotalamusul posterior

- Este centrul nervos de producere sau conservare a

cldurii;

- Lezarea lui produce hipotermie rapid n condiii

vitrege de mediu, din cauza pierderii mecanismelor
homeostatice de conservare a cldurii;

- Dac lezarea se ntinde i asupra altor regiuni (de ex.,

corpii mamilari), atunci simptomele se agraveaz.
Hipotalamusul:

controleaz rspunsurile endocrine la modificrile de temperatur

din mediul exterior (Ex: expunerea ndelungat la frig conduce la o
cretere a temperaturii corpului prin descrcri de tiroxin, care
accelereaz metabolismul celular);

integreaz informaiile relevante centrale i periferice de reglare a

temperaturii corpului;

a fost identificata si o arie antipiretic (mpotriva temperaturii

ridicate), care limiteaz amplitudinea febrei. Activarea zonei are o
aciune asemntoare celei dat de medicamentele antipiretice.
n afeciuni hipotalamice apare sindromul termic, care
include:

- Poikilotermia,

- Hipotermia susinut,

- Hipotermia paroxistic,

- Hipertermia susinut,

- Hipertermia paroxistic.
 Poikilotermia

- Reprezint incapacitatea H de a menine

temperatura central constant, independent de
temperatura mediului ambiant;

- Apare n lezarea centrilor integratori ai termoreglrii

n H posterior si mezencefal, precum i la nou-
nscui (n special prematuri) i btrni.
 Hipotermia susinut

- Apare fie prin distrugerea mecanismelor de

producere a cldurii, fie prin stabilirea unui
centru/reper anormal inferior (care regleaz
temperatura corpului sub cea a mediului ambiant);

- Se produce n cazul lezrii Hipotalamusului

posterior;

- Apare rar n patologie.

 Hipotermia paroxistic

- Consta n episoade de scdere a temperaturii corpului, care variaz ca

frecvent zilnic;

- Debuteaz brusc, prin transpiraie, nroire a pielii, scderea temperaturii

corpului pana la 32C, scdere ce dureaz minute/zile.

- Se adaug i: oboseal, diminuarea activitii cerebrale, hipoventilaie,

aritmie cardiac, lacrimare;

- Mecanismele de producere i pierdere a cldurii funcioneaz normal,

dar pentru meninerea temperaturii n jurul valorii de 32C;

- Hipotermiile pot fi: uoare (35C-32C), medii (32C-24C, cu

bradicardie, hipotensiune) sau grave (mai jos de 24C, finalmente
soldate cu coma si deces);

- Hipotermiile accidentale apar i la bolnavii cu arsuri de gradele I, II si III.

 Hipertermia sustinut

- Const n perturbarea mecanismelor de pierdere a

cldurii si stimularea mecanismelor de producere a
ei;

- Cauza: lezarea neuronal n zona H anterior (sau

ventriculul III);

- Conduce la creterea necontrolat a temperaturii

corpului, ca urmare a unei producii active de
cldur.
 Hipertermia paroxistic

- Are un caracter episodic si se manifest prin

frisoane si pusee febrile, la care se adaug i alte
fenomene vegetative.

- Nu este totdeauna prezent implicarea H, dei, n

anumite cazuri, examinarea anatomopatologic a
relevat existena unor leziuni n zona tuberal a H.
 Reglarea foamei si a aportului de hrana

Se afla sub controlul a doi centri hipotalamici:

- Nucleul hipotalamic ventromedial - lezarea lui produce

hiperfagie i obezitate sever centrul saietii;

- H lateral - lezarea bilateral produce afagie si moarte, chiar

n conditiile hrnirii forate centrul foamei;

Funcia de hrnire se asociaz i cu reglarea temperaturii:

apar diferene n aportul de alimente i lichide n condiiile
modificrii temperaturii corpului (temperatura sczut
activeaz centrul foamei, iar temperatura ridicat activeaz
centrul saietii).
n cazul diferitelor leziuni ntlnim urmtoarele situatii patologice:

- Hiperfagie, asociat cu alterarea rspunsurilor senzoriale (prin lezarea

nucleului ventromedial),

- Alterarea punctului de referin pentru reglarea greuttii corporale,

- Alterarea balanei hormonale (n cazul unor leziuni hipotalamice extinse),

- Afagie si emaciere.

* n activittile de hrnire sunt implicate i alte instane (lobii frontali,

mezencefalul, rinencefalul etc).
 Hipotalamusul si obezitatea

Implic controlul asupra aportului caloric, n vederea meninerii

greutii corporale.

n conditiile variaiei aportului alimentar, apar modaliti de

reglare ulterioar a cantitii de alimente, pn la revenirea
la greutatea normal.

Lezarea bilateral a nucleilor ventro-mediali conduce la

obezitate, hiperfagie i comportament slbatic la animalele
din experiment.

Lezarea H lateral conduce la afagie si emaciere.

CELE DE MAI SUS INDIC EXISTENTA UNOR MECANISME

ANTAGONICE / OPUSE N HIPOTALAMUS
 Foamea i saietatea

H are rol nu numai n reglarea cantitativ a alimentrii,

ct i n reglarea calitativ a ingestiei de alimente
(adic n aportul de, i echilibrul dintre glucide,
lipide si proteine din alimente).
 Metabolismul lipidelor

- Este corelat cu metabolismul glucidic;

- n H exist neuroni sensibili la nivelul grsimilor din snge, exercitnd un

efect lipostatic al ingestiei alimentare;

- Este corelat cu centrii foamei i saietii.

Aportul lipidic:

- Este imatur pn la vrsta de un an;

- Devine major, n cazul lezrii bazei H;

- Dereglarea aportului lipidic este ntlnit n cteva tipuri de sindroame.

Sindroame cu dereglare de aport lipidic
https://www.youtube.com/watch?v=sG9wqZ7Dtx4

1. Sindromul Babinski Frhlich

- Semne: obezitate si infantilism genital;

- Este de natura tumoral;

- Este provocat de lezarea H bazal i medial.

2. Sindromul Laurence Moon Bardet

- Semne: obezitate, hipogonadism, deficien mintal, deformaii craniene i malformaii congenitale (polidactilie);

- Are un caracter ereditar;

- Nu s-au evideniat totdeauna leziuni hipotalamice.

3. Sindromul Prader Labhart Willi

- Semne: obezitate, hipogenitalism, statura mic, tendint la diabet zaharat, fa cu aspect specific (ochi migdalati, gur mic cu buza de sus subtire,
frunte ngust);

- Nu este ereditar (este produs de o modificare a cromozomului 15 - linie patern).

- https://www.youtube.com/watch?v=eoZIUb5qTkc
 Metabolismul proteinelor

- Este una dintre funciile specifice ale H;

- Datele clinice arat c arii din H anterior i cel

lateral sunt implicate n metabolismul proteinelor i
n meninerea troficitii esuturilor;

- Dovada: scderea nivelului de proteine i leziunile

aprute n esuturi, n cazul lezrii acestor zone.
 Metabolismul glucidelor

- Numeroase cercetri au evideniat existena unui centru

hiperglicemiant la nivelul H anterior i a celui lateral;

- Totui, acest centru nu este singurul responsabil de

controlul nivelului glicemiei;

- n plus, n H ventromedial a fost evideniat prezena unor

glucoreceptori, care obin informaii asupra nivelului
glucozei din snge, precum i asupra vitezei cu care este
consumat glucoza de ctre esuturi (= viteza scderii
glicemiei) cu efect glucostatic;

- Este corelat cu centrii foamei i saietii.

 Hipotalamusul, anorexia i emacierea

Anorexia

- Este o dereglare psihologic, care poate avea i cauz hipotalamic.

Emacierea

- Este lipsa apetenei, asociat cu iritabilitate sau apatie, slbire sever;

- Moartea poate surveni ca urmare a complicaiilor;

- Dac se produce ntre 6 luni i 2 ani, supravieuirea peste aceast

vrst este foarte rar;

- Cauza poate fi de natur hipotalamic (H anterior, aria preoptic).

 Reglarea setei i a ingestiei de lichide

- Se afl sub controlul anumitor regiuni ale H;

- H lateral stimuleaz aportul de ap;

- H medial inhib aportul de ap;

- Lezarea minor produce adipsie;

- Lezarea major produce adipsie i afagie;

- Reglarea aportului de ap este dat de osmoreceptori i de hormonul

aldosteron (corticosuprarenal);

- Setea poate fi controlat i de: uscciunea limbii, hipertermie,

aciunea angiotensinei (care regleaz aportul de aldosteron), aciunea
vasopresinei (care determin reabsorbia apei la nivelul rinichilor), de
tulburri emoionale, tensiune, anestezice i alcool.
 Diabetul insipid

- Rezult din secreia anormal de hormon antidiuretic

(vasopresin);

- Principalele simptome: sete excesiv i consum exagerat de

ap (15 20 litri/ 24 h);

- Poate fi temporar (n cazul lezrii tijei pituitare) sau permanent

(lezarea H anterior/ medial);

- Cauze frecvente: tumori, inflamaii, probleme vasculare sau

traumatice;

- Poate s apar: ca urmare a unor leziuni, ca o consecin a

interveniilor chirurgicale, pe linie familial (ca predispoziie).
Functia de reproducere

Zona tuberal a hipotalamusului este esential n

mentinerea nivelului bazal de hormon gonadotropic, n
vreme ce aria preoptic este necesar pentru
eliberarea ciclic a gonadotropinei (nainte de
ovulatie);

Tumorile aprute la nivelul hipotalamusului implic n

multe cazuri (i) disfuncii sexuale: pubertate precoce
sau hipogonadism (cu subdezvoltarea caracterelor
sexuale secundare).
Pubertatea precoce

- apare n leziuni hipotalamice caudale;

Hipogonadismul:

- se asociaz cu obezitatea, somnolena i diabetul insipid;

- apare prin lezarea prii anterioare a tijei pituitare.

La om lezarea unilateral produce rareori simptome (din cauz c proieciile n

hipotalamus nu sunt lateralizate, ca la senzaii).

Pentru apariia simptomelor este necesar distrucia bilateral a hipotalamusului.

CEREBELUL
CEREBELUL

Structura cerebral aprut cel mai trziu pe scara evolutiei filogenetice.

= creieras din cauza structurii sale relativ asemntoare cu cea a emisferelor cerebrale - santuri,
circumvolutii, structur intern.

Se identific componente longitudinale (vechi) si transversale (noi); structurile recente se amestec

cu cele noi;

Rezult o relativ dificil delimitare ntre prtile componente. Totusi, putem vorbi despre trei portiuni:

I. Arhicerebel

II. Paleocerebel

III. Neocerebel
 Prtile laterale controleaz extremittile corpului
- Partea median controleaza partea din mijloc a corpului
- Nucleul floccular controleaza miscrile ochilor si echilibrul
(Pe mijloc se observ homunculusi)
I. Arhicerebelul = lobul flocculo-nodular

structura cea mai veche si mai mic;

este conectat cu nucleii vestibulari

este format din dou formatiuni distincte: nodulus si flocculus.

II. Paleocerebelul

este format din lobul central plus lobul patrulater anterior;

primeste aferente de la mduva spinrii si trunchiul cerebral;

trimite eferente la formatiuni din cerebel si trunchiul cerebral (cele

responsabile de controlul tonusului muscular).
III. Neocerebelul

cel mai voluminos si mai nou aprut filogenetic;

este constituit din mai multe formatiuni care au conexiuni cu

toti lobii sistemului central.
Cerebelul are trei fete:

superioar

anterioar

inferioar

Cntareste ntre 120-150 g = a opta parte din greutatea total a creierului si are
numeroase santuri si circumvolutiuni care cresc mult suprafata acestuia;

Cerebelul are o portiune mediana unic - vermisul care se conecteaz cu

emisferele cerebeloase.
Exterior, cerebelul se conecteaz prin trei perechi de fibre, numite pedunculi cerebelosi.

Pedunculii cerebelosi inferiori:

contin fibre care merg la mduva spinrii, bulb si punte;

primeste impulsuri senzoriale de tip proprioceptiv si vestibular si semnale motorii de la

sistemul extrapiramidal;

trimite eferente la olivele bulbare si nucleii vestibulari.

Pedunculii cerebelosi mijlocii:

contin fibre care leag cerebelul de punte, de SC si o emisfer de cealalt emisfer cerebeloas.

Pedunculii cerebelosi superiori:

contin fibre aferente si eferente;

fibrele care vin de la mduva spinrii, trunchiul central si SC;

fibrele care merg la mduva spinrii, trunchiul cerebral, talamus si SC;

sunt cei mai mici deoarece contin cele mai putine fibre.
Structura cerebelului

Substanta cenusie se gseste la exterior si la interior

Scoarta cerebeloas:

se gseste la exterior;

are o organizare stratificat cu 3 straturi si 5 tipuri de celule;

la exterior celule granulare, celule n form de cos, celule stelate, dendritele neuronilor
Purkinje (celulele cos au traseu orizontal).
- stratul intermediar ganglionar

contine celule Purkinje (foarte mari, forma de par si formeaza un singur strat);

dendritele Purkinje fac sinapsa cu axonii celulelor din stratul exterior iar axonii prsesc
scoarta cerebeloas;

efectul axonilor Purkinje este unul inhibitor.

- stratul intern granular

contine celule granulare si celule Golgi; aceste celule sunt n numr foarte mare;

axonii ambelor tipuri de celule urc spre stratul exterior.

Functia scoartei cerebeloase

este legat n principal de activitatea neuronilor Purkinje

(https://www.youtube.com/watch?v=Q4uh2r1djWw);

acestia primesc impulsuri de la celelalte celule ale scoartei cerebeloase si

descarc impulsuri frecvente (https://www.youtube.com/watch?v=zbwhRdSNUSY);

rata descrcrii acestor impulsuri se modific n functie de anumite mecanisme,

acest fapt fiind responsabil pentru unele forme de nvtare motorie.
La interior, substanta cenusie se organizeaza in nuclei cerebelosi, in interiorul substantei albe.

Nucleii:

- se gsesc att in vermis, ct si n emisferele cerebeloase;

- sunt patru perechi de nuclei cerebelosi:

-nucleii fastigiali (n paleocerebel) care sunt n legtur cu mduva spinrii, nucleii vestibulari, substanta reticulat, trunchiul cerebral;

- nucleii globulari in emisferele cerebeloase:

- globosi;

- emboliformi (sunt in legtur cu

nucleul rosu si talamus)

- nucleii dintati (dantelati) se afl in centrul emisferei cerebeloase si tin de neocerebel fiind in legtur cu nucleul rosu, talamus si alte formatiuni.
Substanta alb

este format din fibre mielinice:

- de asociere leag centri din aceeasi emisfer;

- comisurale leag centri din emisfere diferite;

- de proiectie permit interactiunea cerebelului cu alte formatiuni ale sistemului nervos central;

la nivelul cerebelului majoritatea fibrelor de proiectie sunt ascendente (aferente);

principalele aferente sunt:

- vestibulare ajung n lobul flocculonodular;

- spinale ajung n vermis;

- corticale ajung n lateralele emisferelor cerebeloase;

- olivare ajung n scoarta cerebeloas.

Functiile cerebelului

Sunt multiple;

Mult vreme s-a considerat ca cerebelul are trei functii elementare:

- imitarea miscrii;

- miscrile complexe;

- corectia miscrilor;

descrierea functiilor s-a fcut prin extirparea cerebelului la animale si prin studiile n lumea
uman.
Studiile mai recente arat ca cerebelul:

este o verig important a feed-back-ului chinestezico-motor, contribuind la tonusul

muscular, pozitia corpului, contractia si relaxarea adecvat a muschilor implicati n
miscare;

asigur precizia miscrilor voluntare (apucarea si manipularea adecvat a obiectelor);

modulator de impulsuri ale sensibilittii; proprioceptive vestibulare si tactile, care ajung la

SC

reglarea functiilor vegetative ale organismului.

Partea anterioara a cerebelului paleocerebelul controleaza muschii
antigravitationali.

Partea posterioar a cerebelului neocerebelul actioneaz ca o frn pentru

miscrile voluntare, mai ales cele ale mniei.

Lezarea cerebelului afecteaz: evaluarea temporal a unei sarcini (retroactiv),

precum si discriminarea ntre dou sarcini cu durate diferite.
Simptomele lezarilor cerebeloase

Holmes a fost primul care a descris simptomele lezarii cerebeloase.

- hipotonie;

- ataxie (erori de miscare, regularitatea miscrilor);

- tremor intentional (mai marcat la terminarea miscrii);

Afectarea se produce la membrele ipsilaterale. Se manifest prin dificultati de ortostatism si dizartrie (vorbire
sacadat sau exploziv).

Afectarea membrelor atinge mai mult membrele inferioare, cele superioare fiind practic normale.

Cu timpul, leziunile cerebeloase tind s se amelioreze dac procesul patologic nu progreseaz.

O leziune cerebral aprut ulterior poate s duc la reaparitia semnelor de disfunctie tipic cerebeloas, ceea
ce demonstreaz c, cel putin la tineri, functiile cerebeloase pot fi preluate de alte formatiuni ale creierului.
TRUNCHIUL CEREBRAL
Trunchiul cerebral este o structur anatomic constituit din trei
formatiuni distincte:

I Bulbul rahidian (medula oblongata);

II Puntea lui Varolio (protuberanta, pons);

III Mezencefalul.
I - Bulbul rahidian (medula oblongata):

se afl deasupra si in continuarea mduvei spinrii;

superior ajunge pn la nivelul puntii lui Varolio, de care este separat prin santul bulbo-
pontin (transversal);

are forma unui trunchi de con, cu baza mic (2 cm.) spre mduv si baza mare spre
punte. Lungimea trunchiului este de 3 cm.

Bulbul are o fa anterioar, una posterioar si 2 fete laterale. Pe fata anterioar, de o parte
si de alta a santului median anterior, se gsesc piramidele bulbare (2 cordoane
nervoase). Acestea contin fibre motorii cortico-spinale care, n proportie de 80% trec dintr-
o parte n alta ncrucisndu-se, formnd decusatia sau incrucisarea piramidelor.
 Pe fata anterioar si are originea aparent nervul hipoglos;

Pe fetele laterale ies rdcinile nervilor glosofaringian, vag si spinal. Tot pe fetele laterale
se gsesc olivele bulbare;

Fata posterioar are o structur diferit inferior si superior.

n partea inferioara structura sa seaman cu cea a cordoanelor posterioare din mduva

spinrii;

n zona superioar cele dou fascicole Goll si Burdach se ndeprteaz unul de cellalt;

Tractul Burdach se prelungeste cu pedunculul cerebelos inferior (corpul restiform) iar

fascicolul Goll devine piramid bulbar posterioar.
 n partea superioar si posterioar a bulbului se
gseste planseul ventriculului al IV-lea cerebral;

n grosimea planseului se gsesc nucleii de origine

ai perechilor de nervi cranieni IX, X, XI sI XII.
Structura bulbului

Aceasta seamn cu mduva spinrii din mai multe puncte de vedere,

inclusiv din cel al dispunerii substantei nervoase: substanta alb la exterior
iar cea cenusie la interior;

Totusi, substanta cenusie este fragmentat n nuclei sau insule (coarnele

anterioare, laterale sau posterioare devin nuclei motori, vegetativi sau
senzoriali);

Nucleii se mai numesc si nuclei echivalenti, fiind omologi celor din mduva
spinrii.
Nucleii motori:

nucleul nervului hipoglos (XII);

nucleul nervului glosofaringian (IX);

nucleul nervului vag (X);

nucleul nervului accesoriu (XI);

Nucleii senzoriali:

nucleul solitar / facial (VII);

nucleul vag (X);

glosofaringian (IX);

nucleul trigemen (V) partial;

nucleii vestibulari si cohleari (VIII).

Nucleii vegetativi sunt parasimpatici:

nucleul solitar inferior (glandele salivare) prin glosofaringian

nucleul salivator inferior;

nucleul cardio-pneumoenteric - vag (cord, plmn si organele

abdominale).
 Nucleii proprii

nucleul Goll;

nucleul Burdach deutoneuronii (cel de-al doilea neuron) pentru analiza

secundar a semnelor sensibilittii proprioceptive constiente;

oliva bulbar;

In plus:

are conexiuni cu cerebelul, nucleul rosu, corpii striati, formatiuni subcorticale si

mduva;

se ataseaz sistemului extrapiramidal si particip la realizarea miscrii

semiautomate si involuntare.
Identificam, de asemenea, substanta reticulat
bulbar care, mpreun cu cea din mezencefal, au
un rol extrem de important in tonificarea generala a
dinamicii activitatii.
 Substanta alba - Este formata din fibre mielinizate,
grupate in tracturi care trec prin bulb ascendente si
descendente si care isi au originea in bulb

Ascendente: Descendente:

Tracturi corticospinale (in

piramide)
Fascicolul lui Goll Tractul rubrospinal

Tractul tectospinal
Fascicolul lui Burdach
Tractul olivospinal

Tractul reticulospinal
Tractul spinocerebelos
Tractul vestibulospinal

Tractul spinotalamic lateral

Tracturi care isi au originea in bulb:

fibre olivocerebeloase

fibre arciforme/arcuate etc

Functiile bulbului

Acesta are trei functii importante:

Functia de integrare reflex;

Functia de conducere;

Functia de reglare.
 Functia de integrare reflex:

- centrul respirator,

- centrul cardiac,

- centrul vasomotor,

- centrul salivatiei,

- centrii unor reactii de aprare (stranutul, tusea, clipitul, voma)

- centrii de reglare a tonusului muscular (intensificare a tonusului).

Functia de conducere:

- mijloceste transmiterea ntre zonele receptoare si centrii superiori ai integrarii

aferente (senzoriale);

- mijloceste transmiterea ntre centrii de comand (motori) si organele de executie

corespunztoare.

Functia de reglare

se realizeaz cu precdere prin intermediul substantei reticulate.

 Puntea lui Varolio

apare la mamifere si este cea mai dezvoltat la om;

este dispusa transversal deasupra bulbului si are un aspect cuboid, ntinzndu-se de la o emisfer cerebeloas la alta;

deosebim o fata anterioar, o fat posterioar, dou fete laterale si marginile superioar si inferioar;

Fata anterioar

dispune de un sant median, pe marginile cruia se gsesc piramidele pontine (prelungiri ale piramidelor bulbare);

de aici pleac nervul trigemen;

Fetele laterale

se continu cu pedunculii cerebelosi mijlocii.

Faa posterioar

este acoperit de cerebel, are o form triunghiular si formeaz partea superioar a bazei
ventriculului IV;

este n continuarea bulbului, de care se apropie ca structur;

in partea superioara identificam santul pontopeduncular iar in cea inferioara santul bulbopontin;

aici se gsesc rdcinile aparente ale nervilor oculomotor III, trohlear IV, trigemen V, acustico-
vestibular VIII, abducens VI;

n interior dispozitia celor dou tipuri de substant nervoas este similar cu cea din bulb (in
interior substanta cenusie sub forma de nuclei, la exterior substanta alba).
Substana cenuie

- Conine nuclei ai unor nervi cranieni (motori, senzitivi i vegetativi) i formaiuni

specifice punii;

- Aici i au originea nervii V (trigemen - mixt), VI (oculomotor - motor), VII (facial mixt)
i VIII (acustico-vestibular - senzitiv);

Substana reticulat

- Are o dispunere dezordonat i conine fibre(spinoreticulat, reticulospinal,

reticuloreticulat, rubroreticulat) i celule nervoase (formeaz nuclei reticulati).
Substanta alb

- fibre ascendente care vin dinspre mduva si bulb si ajung la cerebel, nuclei subcorticali, talamus si tectum,

spinotalamic;

spinocerebelos anterior etc.

- fibre descendente:

tractul piramidal;

fascicolul corticospinal;

rubrospinal;

tectospinal;

reticulospinal.
Funciile punii

1. Reflex

2. De conducere

1. Funcia reflex:

Reflexe somatice i vegetative: lacrimal, salivar, masticator, cornean, sudiopalpebral, audio-oculogir,

sudoripar i sebaceu (pentru fa i pielea capului), contracia muchilor feei (mimica expresiv),
lateralitatea globilor oculari, tonusul muscular.

2. Funcia de conducere:

Asigur circulaia informaiei extrase din mediul extern i intern ctre centrii subcorticali i corticali,
precum i mesajele de comand n sens descendent ctre organele de execuie
Patologia bulbului i punii

Este considerat foarte grav atunci cnd se refer la centrii vitali.

Leziunile din interior se numesc intra-axiale sau parenchimale, iar cele situate la exterior
se numesc extra-axiale (de obicei, in de afectarea nervilor cranieni)

Exemplu de afectare extra-axial:

NEURINOMUL DE ACUSTIC se dezvolt din celulele Schwann ale nervului acustic, cu

urmtoarele simptome: pierderea auzului, diminuarea reflexului cornean, parez
facial periferic, ataxie i tremor, ulterior hidrocefalie i cretere a presiunii
intracraniene
MEZENCEFALUL

Structura anatomic separat de perete prin santul pontopeduncular iar de diencefal

printr-un plan ce uneste comisura posterioar a creierului cu marginea posterioar a
corpilor mamilari.

Are patru fee: aria anterioar, aria posterioar si doua arii laterale.

- Fata anterioar - identificam mai multe formatiuni, din care mai evidente sunt
picioarele pedunculilor cerebelosi (aici se afl originea aparent a nervului III);

- Fata posterioar - este invizibil la adult, fiind acoperit de cortul cerebelului si de

lobii occipitali. Pe aceasta fa se gsesc coliculii cvadrigemeni;

- Feele laterale corespund tegmentului mezencefalic si piciorului peduncular

n sectiune, mezencefalul separ formatiuni din trei etaje:

etajul superior tectum;

etajul mijlociu segment / calota;

etajul anterior picioarele pedunculilor cerebrali;

ntre segment si picior exista o zon numit substanta neagr (locus niger).

Din mezencefal se dezvolt dou formatiuni structurale:

pedunculii cerebrali (picioarele + segment);

tuberculii (tectum).
- Picioarele pedunculilor formate numai din substanta alb si fibre nervoase care pornesc de la SC si ajung
la punte si mduv (tractul piramidal, fibre corticopontine);

- Calota/ tegmentul format din substanta alb si cenusie.

Substanta alb - fibre cu originea n diencefal, n mduva spinrii sau punte.

Substanta cenusie formeaz nuclei specifici pentru mezencefal (substanta neagr si nucleul rosu).
Substanta neagra

Structur nuclear compact de form semilunar;

n structura ei intr celule mari impregnate cu un pigment colorant (melanic);

Toate formatiunile melanice + nucleul dorsal al vagului prezint leziuni evidente n

parkinsonul postencefalitic;

Primeste impulsuri de la toata suprafata corpului si de la organele vizuale, auditive,

olfactive;

Intervine n integrarea impulsurilor senzoriale, n reglarea miscrilor fine si n reglarea

tonusului muscular;
Nucleul rosu

- situat in partea superioara a tegmentului, deasupra substantei

negre, cu o culoare caramizie din cauza incarcaturii mari de
fier a substantei celulare si a bogatiei vasculare

- contine o zona parvocelulara (celule mici) si o zona

magnocelulara (celule mari)

- primeste aferente si trimite eferente cu rol in reglarea tonusului

muscular (exercita un efect inhibitor asupra centrilor bulbari sI
medulari si genereaza rigiditate musculara)
Tectul / Tectum

Contin tuberculii cvadrigemeni : structurile contin o alternanta de substanta alba si substanta

cenusie. Distingem 2 perechi coliculii superiori si coliculii inferiori

Coliculii superiori

- primesc aferente de la corpul geniculat lateral, sistemul central, maduva spinarii si dau
eferente care ajung finalmente la muschii gatului si la neuronii somato-motori din maduva
cervicala.

- regleaza automat miscarile oculare, realizeaza reflexul de orientare la stimuli vizuali si fixarea
obiectului in zona perceptibilitatii optime;
Coliculii inferiori

- sunt sub cei superiori si au dimensiuni mai reduse.

- contin substanta cenusie la interior (ganglionul central) si substanta alba

la exterior.

- primeste aferente de la corpii geniculati mediali si dau eferente catre

celelalte formatiuni ale trunchilui cerebral si catre maduva spinarii;

- coliculii inferiori se leaga de realizarea reflexelor motorii neconditionate la

stimulii acustici si a reflexului de orientare care precede perceptia
auditiva
Pe ansamblu, mezencefalul indeplineste functii
foarte importante legate de:

distributia normala a tonusului muscular

realizarea reflexelor de redresare

realizarea reflexelor de orientare

Patologia mezencefalica

Se refera la anumite sindroame (tegmental central, Benedikt,

Claude) care au ca elemente comune paralizia nervului cranian
oculomotor, anestezii contralaterale (cauzate de lezarea fasciculelor
spinotalamice) sau miscari involuntare.

Sindromul substantei negre tulburare de tonus muscular

Sindromul imobilitatii (prin lezarea tracturilor corticospinal si

corticobulbar) bolnavul pare in coma, neputand face nici o miscare,
dar are ochii deschisi si ii poate misca voluntar.
Formatiunea reticulat

a fost descoperit n 1911 de Ramon Y Cajal;

face parte din nucleii si fibrele trunchiului cerebral;

urc superior pn la diencefal si cortex;

coboar pn la mduva spinrii, unde formeaz substana

cenuie peri-ependimar;

i-au fost descrisi 98 de nuclei a cror funcie nu este bine

cunoscut (1954);

https://www.youtube.com/watch?v=QCnfAzAIhVw

https://www.youtube.com/watch?v=zHl9oaIS2Vs (suplimentar)
Nucleii substantei reticulate:

nucleii care comunica exclusiv cu cerebelul;

nucleii mediali;

nucleii laterali;

nucleii rafeului;

nucleii lui Nanta;

 un axon al formatiunii reticulate poate intra n contact cu alti
aproximativ 27.000 neuroni, ceea ce explic posibilitatea
extraordinar a difuzrii informatiilor de ctre aceast
formatiune subcortical;

neuronii formatiunii reticulate sunt dispusi sub form de retea

n afara nucleilor trunchiului cerebral, reprezentnd la o scar
mai mare si la un nivel mai dezvoltat reteaua interneuronal a
mduvei spinrii;

nucleii sunt dispusi n jurul axelor medial (nucleii rafeului) si

lateral, iar la nivelul mezencefalului in special la nivelul
tegmentului.
Axonii formatiunii reticulate ajung:

la mduva spinrii;

la truchiul cerebral;

la talamus, cerebel si sistemul central prin fibre specifice.

Prin experimente specifice s-a demonstrat existenta unui SRAA, care se ntinde de la nivelul
trunchiului cerebral pn la cortex. El stimuleaz difuz cortexul, mentinndu-i tonusul/vigilenta.

n formarea SRAA deosebim:

o activitate tonic (de mentinere a starii de veghe);

o activitate fazic - de trezire a scoartei.

 Formatiunea reticulata (SRAA) este foarte important
pentru rspunsuri de tip atentie accentuat, lipsa de
reactie, repulsie la un stimul.

Absenta informatiilor reticulare ascendente ctre cortex

duce la somn n timp ce prezenta lor duce la trezire.
 exist i un sistem reticulat descendent (SRAD), cu rol n reglarea
tonusului muscular;

SRAD primeste impulsuri de origine cortical, extrapiramidal,

cerebeloas si vestibular;

rolul SRAD este de a controla activitatea motoneuronilor medulari;

n 1972 Dnil a descris un sistem reticulat inhibitor ascendent

(SRIA), a crui lezare duce la aparitia sindromului de logoree si
hiperkinezie.
n ansamblu, formatiunile reticulate (activator/inhibitor, ascendent/descendent) au un efect
modulator important att asupra sistemului central ct si asupra mduvei spinrii.

Formatiunea reticulat regleaz:

vigilenta cortical;

perceptia;

discriminarea spatio-temporal;

capacitatea de memorare si pstrare a informatiilor;

expresivitatea emotional;

homeostazia;

ritmurile biologice;

starea de somn.
Controleaz:

activitatea muschilor scheletici;

reajusteaza pozitia si locomotia;

influenteaz ndemnarea, gesturile, expresia

facial, masticatia, deglutitia, respiratia, circulatia;

grosier, influeneaz sistemul somatosenzorial si

neuroendocrin.
Sindroame reticulate

Mutismul akinetic (lezarea SRAA)

lipsa de rspuns la ntrebri, imobilitate a corpului, ochi deschisi, lipsa rspunsului

emotional si motor, fr paralizie, cu prezenta reflexului de orientare

Sindromul de logoree cu hiperkinezie (lezarea SRIA)

apare pre- si post-operator la pacienti cu leziuni ce implic atingeri corticale;

se caracterizeaz prin hipermnezie, exagerarea atentiei, a miscrilor, a reflexului

de orientare, simt critic ascutit, somn putin (2-3 h/24 h), rationament normal /
deteriorat (functie de localizarea si ntinderea leziunii corticale).
MDUVA SPINRII
Este conectat cu nervii spinali i reprezint structura prin care
creierul comunic cu toate prile corpului sub nivel cranian.

Prin mduv trec:

impulsurile pentru senzaiile generale (tactil, termic, dureroas)

care se formeaz la nivelul membrelor, gtului i trunchiului;

comenzile pentru micrile voluntare ale membrelor, trunchiului i

gtului.

Afectarea mduvei spinrii poate conduce la pierderea senzaiilor

generale i la paralizia micrilor voluntare n regiunile corpului
inervate de nervii spinali.
Anatomia mduvei spinrii

Este situat n canalul vertebral, format n mijlocul celor 7 vertebre cervicale, 12 toracale, 5 lombare i 5
sacrate, care formeaz coloana vertebral.

Mduva spinrii se ntinde de la baza craniului pn la discul intervertebral situat ntre prima i a doua
vertebr lombar;

Superior mduva spinrii se continu cu substana cerebral i inferior se termin cu conul medular,
care posed prelungiri ale nervilor spinali numite coad de cal (cauda equina);

Dei canalul vertebral este foarte solid, traumele mecanice puternice pot afecta mduva spinrii.
Cele mai vulnerabile zone sunt:

C5 C6

T12 L1

C1 C2

La nivelul mduvei spinrii se identific 31 perechi de nervi spinali:

8 perechi la nivel cervical,

12 perechi la nivel toracal,

5 perechi la nivel lombar,

5 perechi la nivel sacrat,

1 pereche la nivel coccigian.

Nervii au denumirea dup locul prin care ies din canalul vertebral.
Mduva spinrii este nconjurat de 3 membrane conjunctive (meninge
spinale):

pia mater - nconjoar complet i ader la mduva spinrii;

arahnoida - nconjoar mduva spinrii i se ataeaz de dura mater;

dura mater - nconjoar mduva spinrii; n partea caudal

(inferioar) a mduvei spinrii formeaz sacul dural*, care conine
filum terminale - coada de cal!

*Puncia lombar se face n acest spaiu.

Utilizarea zonei n scop medical extragerea lichidului cefalo-rahidian

(LCR), realizarea de anestezii.
Structura intern a mduvei spinrii

Mduva spinrii prezint o structur relativ similar de-a lungul su - vezi plansa Gray An.

La exterior se afl substana alb, format din milioane de axoni ce transmit impulsuri inferior/superior.
Fibrele sunt n mare msur mielinizate ( substanta alb).

Substana alb este mprit n arii numite cordoane:

Posterioare;

Laterale;

Anterioare;

La nivelul fiecrui cordon ntlnim grupe de fibre numite fascicule sau tracturi.
Sectiune in maduva spinarii si nervul spinal
corespunzator
MDUVA SPINRII SECIUNE
 La interior se afl substana cenuie, format din corpii celulelor nervoase i restul masei
nervoase (dendrite, esut glial interneuronal, capilare sangvine);

Identificm i fibre mielinice care intr sau ies din ea (coloraia este cenuie).

Substana cenuie este divizat n patru mari regiuni:

coarnele posterioare sau dorsale;
coarnele anterioare sau ventrale;
zonele intermediare;
coarnele laterale.
Coarnele posterioare

Conin neuroni care au legtur cu nervii care intr prin rdcinile

posterioare.

Ceea ce rezult reprezint partea senzorial a substanei cenuii spinale.

Neuronii de aici i trimit axonii ascendent prin substana alb spre creier.
Coarnele anterioare

sunt situate ntre cordoanele anterior si cel lateral;

cei mai muli dintre neuronii de aici au rol n micrile voluntare, dnd natere
axonilor ce ies prin rdcinile anterioare;

n concluzie, coarnele anterioare sunt partea motorie a substanei cenuii

spinale.
Zonele intermediare

sunt situate ntre cornul anterior i posterior;

sunt compuse din neuroni de asociere sau interneuroni pentru integrarea

segmentar i intersegmentar a funciilor mduvei spinrii;

se mai numesc pri de asociaie ale substanei cenuii spinale.

Coarnele laterale

sunt o extensie mic a zonelor intermediare n

cordonul lateral toracal i lombar (T1-L2);

Conine corpii celulari ai neuronilor preganglionari ai

sistemului nervos simpatic.
Nucleii/Coloanele celulare

neuronii substanei cenuii sunt dispui n grupuri celulare similare funcional, dispuse
longitudinal, numite coloane/nuclei;

Unii nuclei se ntind de-a lungul ntregii mduve a spinrii, n vreme ce alii se gsesc
numai la anumite niveluri;

Ex: Nucleul propriu senzorial (are legtur cu impulsurile dureroase provenite de la

nervii spinali) se ntinde n toat mduva spinrii; nucleul intermediolateral (are
legtur cu cerebelul) se gsete n anumite zone.
Laminae

substana cenuie spinal poate fi divizat n lamine sau straturi, care

rezult n urma stratificrii neuronilor similari morfologic

furnizeaz o identificare mai precis a ariilor substanei cenuii i

folosesc la descrierea locaiilor originilor sau terminaiilor cilor
funcionale

identificm 10 lamine (6 la nivelul cornului posterior, 1 n zona

intermediar, 2 n cornul anterior i una n jurul canalului ependimar).
Nervii spinali

Fiecare nerv spinal (cu excepia primului i ultimului) este ataat unei pri a mduvei
spinrii prin dou rdcini posterioare i 2 rdcini anterioare cte una de fiecare
parte;

n interiorul rdcinii posterioare se gsesc ganglionii spinali (care conin grupuri de

neuroni protoneuronul cilor ascendente);

Rdcina anterioar conine axonii care ajung la musculatura scheletic sau neted
din zona inervat.
 Centrii nervoi ai mduvei spinrii
(funcia reflex)

La nivelul maduvei se inchid circuite complexe care includ:

- Veriga receptoare (receptorii),

- Veriga senzitiva (nervii aferenti),

- Veriga de comanda (centrii nervosi si axonii neuronilor motori),

- Veriga de executie (musculatura scheletica si neteda)

Axonii neuronilor din coarnele anterioare ajung la musculatura scheletica, in

vreme ce axonii neuronilor din coarnele laterale ajung la musculatura
neteda.

Unii centri nervosi se gasesc pe toata lungimea MS (ex. pilomotori,

vasomotori), in vreme ce altii sunt bine localizati (ex. vezicospinal,
genitospinal).
 Tipuri de reflexe la nivelul
MS
superficiale (produse de stimularea pielii; ex:
gdilatul tlpii produce flexarea degetelor)

profunde (ex: reflexul rotulian)

speciale (au o organizare mai complex; ex:

contracia pupilei la lumin puternic);

au o semnificaie pentru dezvoltare; ex: reflexul

Babinski la copii i aduli.
 Funcia de conducere a mduvei spinrii

n ansamblul funcionrii SN, MS joac mai curnd un rol de

legtur.

Printre cele mai importante tracturi la nivelul MS:

- Tracturi aferente: spino-talamic (sensibilitatea tactil i

dureroas din piele), spino-bulbar (sensibilitatea
proprioceptiv starea de tensiune din muchi), spino-
cerebelos (impulsuri legate de starea articulaiilor n timpul
strii de repaus);

- Tracturi eferente: corticospinal sau piramidal

(controleaz activitatea muchilor scheletici),
extrapiramidal (micri involuntare), tecto-spinal
(comenzi musculare pentru muchii gtului).
Aspecte legate de patologia mduvei spinrii

pierderea sensibilitii (prin lezarea tracturilor sensibilitii cutanate) mono sau bilateral;

pierderea capacitii de control al tonusului muscular (prin lezarea nervilor descendeni) mono sau bilateral;

apariia unor tumori subdurale;

apariia unor tumori medulare;

secionarea parial sau total a mduvei spinrii (consecutiv unui accident/traume mecanice care a secionat complet
coloana vertebral);

tumori vasculare sau inflamaii ale rdcinilor nervilor spinali;

SINDROMUL DE NCHIDERE (LOCKED-IN SYNDROME).

 Clasificare general a
lezrilor profunde ale SNC

coma;

starea vegetativ;

starea de constiin minimal;

sindromul de nchidere;
 COMA
pacienii nu deschid ochii (nici spontan, nici provocai), nu rspund la stimuli i nu produc micri intenionate ci, cel mult,
micri reflexe.

evaluarea strii de com se face cu Glasgow Coma Scale (GCS), pe trei scale: deschiderea ochilor (1. absent 4. spontan),
funcia motorie (1. absent . 6. normal) i comportamentul verbal (1. absent . 5. orientat)

este diagnosticat starea de com la scoruri mai mici de 8; la scorul de 3 este diagnosticat coma profund;

STAREA VEGETATIV (VS)

este identic cu starea de com, cu o diferen important: deschiderea spontan a ochilor n realizarea ciclului somn-veghe;

starea de contien specific VS: starea de contien redus;

sunt numeroase dispute terminologice legate de VS (vz Graham-Beaumont, 2007)

STAREA DE CONTIEN MINIMAL (MCS)

este o stare slab definit n literatur

poate fi descris ca fiind cel mai mic nivel al unui rspuns inteligent la o stimulare specific;

este produs de lezarea extins a scoaei cerebrale.

 Sindromul de nchidere
(Locked-in syndrome)
este similar, din punct de vedere comportamental, cu starea vegetativ,
dar difer att din punctul de vedere al cauzei, ct i al prognosticului;

pacientul este aproape complet incapabil de a efectua micri

voluntare/involuntare (excepie fac anumite reflexe - micarea vertical a
ochilor);

cortexul nu este att de afectat, comparativ cu celelalte stri (poate

funciona aproape normal), dar este deconectat de corp, ca urmare a unei
lezri masive a MS;

cu sprijinul echipe de recuperare se poate constitui o cale de comunicare

cu mediul nconjurtor (ex. Jean-Dominique Bauby - The Diving Bell and
the Butterfly, 1997).
Consecine:

dureri de diverse tipuri (nevralgic, mialgic)

pierderea sensibilitii n anumite zone ale corpului

piederea tonusului muscular (incapacitatea de a contracta muchii n

funcie de necesiti)

pareze pariale parapareze sau totale tetrapareze

Efecte n plan psihologic a suferinei medulare:

modificri n planul personalitii

dispariia tonusului afectiv aplatizarea afectiv, depresie

apariia unor nevroze

confuzie i dezorientare psihic

Indicaii psihoterapeutice

edine de relaxare / antrenament autogen

psihoterapie individual i de grup.

NEUROPSIHOLOGIA MEMORIEI

Este legat n principal de activitatea lobului

temporal*, sunt ns implicate multe alte arii
(corticale i subcorticale);

Sunt posibile dou tipuri de afectri: bilaterale sau

unilaterale

*lobii temporali sunt implicai i n procesarea informaiilor auditive

i a limbajului
 Lezrile bilaterale
Cazul HM:

n 1953 a fost supus unei intervenii de extirpare bilateral a prii meziale a lobilor
temporali, mpreun cu pri din amigdal, hipocamp, uncus, pentru a diminua severitatea
unei epilepsii;

Consecina: severitatea epilepsiei s-a diminuat mult dar a aprut amnezia anterograd
(nu-i putea aminti nimic din ceea ce se ntmplase dup operaie, amintirile mai vechi fiind
conservate foarte bine); creterea nivelului de inteligen cu 13 puncte QI (prin scderea
medicaiei antiepileptice?); memoria spaial era conservat dar nu reuea s rein rutina
zilnic i numele asistentei medicale; nivel de atenie normal; MSD conservat dar MLD
profund afectat; foarte bun nivel al nvrii motorii i al nvrii n general, fr a fi capabil
s localizeze n timp cnd anume nvase informaia

film : https://www.youtube.com/watch?v=Y0Od5DrdPA4

Brenda Milner: https://www.youtube.com/watch?v=JliczINA__Y

 Lezrile bilaterale
Cazul NA (Parkin, 2003): un alt exemplu de amnezie anterograd;

Cum: o bucat de srm a intrat prin nas, a spart osul i a penetrat

creierul (accident);

Zonele afectate: talamusul drept, nucleul dorso-medial (parial),

corpii mamilari i lobii temporali;

Consecina: amnezie anterograd, cu un nivel mic de amnezie

retrograd (pn la cu doi ani naintea accidentului);

Psihologic: nivel limitat al amintirilor pentru evenimente publice

petrecute dup accident; capacitate de nvare normal (faza
iniial), cu pierderea total a informaiilor n 40 de minute;
 Lezrile bilaterale
Psihoza / Boala Korsakoff:

este un alt tip de amnezie anterograd (sever), produs de alcoolism cronic, infecii,
encefalopatia difuz Wernicke* (sindromul Wernicke - Korsakoff);

demonstreaz c i alte structuri cerebrale intervin n amnezie (amigdala, talamusul,

corpii mamilari);

pacienii nu pot avea nvare spaial, a evenimentelor i a feelor; confabuleaz; pot

demonstra totui un nivel de nvare (ex. Gollin Incomplete Figures);

explicaie potenial (model): pacienii pot encoda informaii, dar nu le pot reactualiza /
exist o eroare, produs de interferene, la encodare, ceea ce face ca informaia s fie
stocat prost;

film: https://www.youtube.com/watch?v=UbSlLtsJfUY

https://www.youtube.com/watch?v=EO01O2rmXJI
 Lezrile bilaterale
Cazul CW (muzician):

CW a contactat o infecie cu virusul simplu

encefalitic, ceea ce a afectat lobii temporali (zona
medial), hipocampul, talamusul (fr afectarea
corpilor mamilari)

Consecine: amnezie anterograd i retrograd,

confabulaii, afectare a memoriei semantice,
relativ bun conservare a memoriei de dinainte
de boal.
 Lezrile unilaterale ale
lobilor temporali

Lezarea dreapt: afecteaz nvarea spaial

(sarcina labirintului)

Lezarea stng (mai ales a hipocampului):

afecteaz reactualizarea silabelor fr sens i a
numerelor cu multe cifre;
 Lezrile unilaterale
Loboctomia temporal anterioar:

procedur neurochirurgical realizat n cazul unor tipuri de epilepsii, prin care

se extirp focarul epileptogen al epilepsiei, aflat n lobul temporal anterior;

studiul acestor pacieni arat modul n care funcioneaz anumite mecanisme

mnezice;

Tehnica Wada:

= amital sodic intracarotid;

realizat cnd nu se poate face loboctomie sau cnd vrem s tim care este
zona din creier care se ocup de limbaj (la pacieni);

https://www.youtube.com/watch?v=sBbilBZ46Eg
 Concluzii

Hipocampul, arrile asociate ale cortexului medial

temporal, unele structuri limbice, talamusul anterior
sunt structurile importante n encodarea i
reactualizarea informaiilor pe termen lung;

Afectarea lobilor temporali poate produce schimbri

de personalitate, n comportamentul sexual i triri
personale anormale
NEUROPSIHOLOGIA LIMBAJULUI
LIMBAJUL

Fonologia

Sintactica

Semantica

[Pragmatica]
Reprezentarea vorbirii n EC
procesarea limbajului este lateralizat nc de la nivel
receptor:

urechea dreapt pare a avea un rol mai important n

perceperea vorbirii - ca urmare a specializrii EC
stngi n procesarea informaiei lingvistice;

urechea stng pare a fi specializat n percepia

sunetelor care nu in de vorbire;

(sunetele non-lingvistice pot fi bine recepionate i de ctre

urechea dreapt)
 Rolul EC stngi
EC stng dispune de dou mecanisme de
procesare a stimulilor auditivi:

unul acustic - prin aciunea acestuia, stimulul este

analizat din perspectiva frecvenei de semnal,
amplitudinii, modificarea parametrilor n timp;

unul fonetic - parametrii de mai sus se combin

pentru obine o descriere lingvistic organizat a
stimulilor.
 Rolul EC stngi (ctd.)

Teoria motorie (Fridriksson et. al., 2008): percepia

vorbirii este mediat prin mecanismele de
producere a vorbirii;

Dispune de procesoare de segmentare care

desfac fluxul vorbirii n elemente fonetice,
identific sunetele complexe i ajusteaz diferenele
n vorbire.
 Rolul EC stngi (ctd.)
Cercetarea cu EEG sugereaz c ar putea exista ci
alternative de procesare a sunetelor, n EC dreapt
(Molfese, 1980; Segalowitz & Cohen, 1989): EC dreapt a
achiziionat mai rapid dect EC stng distincia dintre voci

Ambele emisfere sunt implicate n procesarea vorbirii;

diferena este c fiecare dintre ele este specializat n
altceva: EC stng contribuie mai ales la articularea
sunetelor, iar EC dreapt la discriminarea vocilor;

Concluzie: o sarcin lingvistic este stadial i implic o EC

sau alta, funcie de specificul etapei.
 Rolul EC stngi (ctd.)

Metode de studiu:

date neurofiziologice - EEG, potenial evocat

date comportamentale - ascultarea dihotomic,

tahistoscop (chiar dac fidelitatea intra-
subiectiv nu este foarte mare)
 Ascultarea dihotomic
tehnic de ascultare de perechi de sunete, la una sau alta din urechi, uneori prin
opoziie cu zgomotul alb (white noise);

white noise = zgomot cu lungime de band larg, ales special pentru c acoper
frecvenele stimulilor utilizai n experimente;

a contribuit la ridicarea unor chestiuni teoretice interesante:

este implicarea diferit a urechilor o dovad clar a specializrii emisferice n

aceast sarcin?

sau nseamn doar c una dintre EC este mai bun dect cealat?

fillm:
 Reprezentarea perceptual
a stimulilor auditivi
percepia se bazeaz pe analiza psihologic a trsturilor
stimulului perceput;

extragerea trsturilor urmrete identificarea celor mai

importante trsturi i analiza preferenial a acestora
(metoda scalrii multidimensionale - MDS);

MDS a fost utilizat i pentru identificarea dimensiunilor

psihologice din spatele percepiei sunetelor, precum i a
modului n care fiecare EC este implicat n reprezentarea
anumitor aspecte ale sunetelor;

film:
 nelegerea cuvintelor scrise
Modelele care explic citirea sunt bazate, n general, pe o structur
triunghiular;

Structura triunghiular se bazeaz pe faptul c citirea integreaz

simultan informaii despre modul de scriere, pronunie i neles;

Un model neuropsihologic al nelegerii cuvintelor scrise (Peleg &

Eviatar, 2012) susine c reprezentrile fonologice, ortografice i
semantice interacioneaz ntre ele diferit, funcie de emisfera n care
sunt localizate: n EC stng sunt complet interactive, n vreme ce n EC
dreapt ele nu interacioneaz ntre ele;

Modelul este parcimonios (o singur diferen de arhitectur explic

asimetriile cerebrale), general (este testat pe mai multe limbi) i dinamic
(explic dinamica i complexitatea dezvoltrii inter-emisferice);
EC stng i EC dreapt
(Peleg & Eviatar, 2012)

SEMANTI SEMANTI
C C

ORTOGR FONOLOG ORTOGR FONOLOG

AFIE IE AFIE IE
 Neuropsihologia
personalitii
Studiile asupra lobilor frontali i temporali indic rolul acestora n producerea i controlul mai multor
aspecte de personalitate;

1. Una dintre cele mai studiate modificri de personalitate apare n cazul epilepsiilor de tip petit
mal a lobilor temporali (petit mal=absene scurte, perioade de comportamente automate etc):

vorbesc mult despre ei nii,

pedanterie n vorbire,

paranoici,

caut interaciunile sociale i le prsesc greu,

tendin spre pusee agresive,

conversiune religioas,

iluzii i halucinaii asementoare celor din schizofrenie.

 2. Tulburri ale contienei

depersonalizare (experiene de ieire din corp)

deja-vu / jamais-vu,

hipersexualitatea (lezare bilateral) - sindromul

Kluver-Bucy (alturi de deficite de limbaj i
memorie),

contiina absenei legturii cu realitatea.

 Concluzii:

structurile frontale i temporale contribuie

decisiv la dezvoltarea personalitii;

lezarea lobilor temporali, mai ales dac este

lezat i sistemul limbic, se asociaz cu
schimbri masive de personalitate i
comportament, pierderi de memorie;
Seciune parasagital prin creierul uman, care prezint
cteva elemente ale sistemului limbic