NEUROPSIHOLOGIE

Conf. univ. dr. Violeta Rot!rescu

RAPORTUL PSIHIC CREIER

Domeniul specific al neuropsihologiei este:
raportul psihic creier
De aici rezulta natura si esenta sa.
Studiul psihicului este mult mai vechi in preocuparile
oamenilor decat studiul creierului.
Studiul creierului este realizat din antichitatea trzie
(ca legat de psihic).
Secolul V i.C.: Hippocrate si Kroton considerau creierul
necesar pentru gandire si ratiune iar inima utila pentru
procesele afective.
Secolul II d.C: Galenus postuleaza o legatura permanenta
intre psihic si creier. El formuleaza ipoteza localizarii
directe a proceselor si functiilor psihicului in structurile
cerebrale, astfel ca impresiile despre lumea exterioara
patrund prin ochi in ventricului cerebrali unde se cupleaza
cu fluidele vitale (ficat), transformandu-se in fluide psihice
(pneuma psihicon/ pneuma loghisticon).
Cunoasterea sistemului nervos a cunoscut o
evolutie lenta, mentinandu-se mult timp la
un nivel vag, ipotetic astfel ca raportarea
psihicului la creier era realizata intr-o
maniera globala, fenomenologica.
In secolul XVII-lea Descartes: intregul psihic era
localizat in glanda epifiza, localizata la baza emisferei
cerebrale, care avea, in compunerea lui, rol de
dispecer a spiritelor animale, purtatoarele psihicului.
Willis (1664) - corpii striati
Lancisi (1739) - corpul calos
Incepand cu Meyer (anatomist german, 1779) apare
ideea unei localizari distincte a proceselor psihice.
Aceasta tendinta a atins punctul culminant la
anatomistul austriac Fr. Gall (1822): scoarta
cerebrala este un conglomerat de centri
integratori, fiecare avand o functie psihica.
Importanta abordarii lui Gall:
atrage atentia asupra caracterului diferentiat
al scoartei cerebrale (care nu mai era doar o
masa amorfa),
ideea despre centrii corticali inalt
specializati functionali a avut o influenta
puternica asupra teoriilor sI modelelor
localizationiste de mai tarziu.
Contributiile lui Broca sI Wernicke (cercetari anatomo-
patologice):
Broca (1864) analiza post-mortem a creierelor a doi
fosti pacienti cu probleme grave de vorbire (afazia
motorie), leziune a portiunii posterioare a
circumvolutiunii frontale inferioare din emisfera
cerebrala stanga (de unde ideea ca producerea vorbirii
are o localizare precisa).
Wernicke (1871): lezarea circumvolutiunii temporale
stangi din emisfera cerebrala stanga provoaca lezarea
capacitatii de intelegere a limbii vorbite (centrul
imaginilor senzoriale auditive ale cuvintelor).
Multe alte cercetari, realizate in principal de cercetatori
germani, au condus in primele decenii ale secolului XX la
intarirea conceptiei localizationiste.
1934: Kleinst publica o harta cu detalierea localizarilor
corticale iar mai tarziu Vogt (1951) concepe sI sustine un
model topic al organizarii creierului.
Examinarea ranitilor din cel de-al doilea razboi mondial il
face pe Luria sa intareasca ideea ca orice functie psihica
se leaga de anumite structuri sI formatiuni cerebrale, dar
nuanteaza ideea localizationista, formuland ipoteza
localizarii dinamice.
Anii 60: curentul neuroanatomic afirmarea unei
corespondente stranse intre localizarea unei leziuni sI
manifestarea neuro-psiho-patologica. Invers, centrul
afectat de care se leaga este si centrul functiei in stare
normala.
Curentul neuroanatomic a cautat confirmari in cazuistica
clinica. O anumita tulburare poate sa fie produsa atat
de lezarea conexiunilor dintre doua sau mai multe
asemenea structuri (unele functii psihice pot include
actiunea concomitenta sI coordonata a mai multor
structuri cerebrale).
Localizarea a fost sustinuta sI de celebrele cercetari
conduse de Penfield, Gazzaniga, Sperry sI Delgado.
Penfield prin metoda stimularilor directe a unor zone
corticale la pacienti supusi unor interventii chirurgicale, a
reusit sa provoace raspunsuri psihice de foarte mare
complexitate imagini vizuale, stari emotionale.
Gazzaniga & Sperry au demonstrat pentru prima data, prin
sectionarea corpului calos, specializarea functionala a
celor doua emisfere cerebrale modelul Split Brain.
Concluzie:
Orientarea neuroanatomica (localizationista)
sustine ca:
- functiile psihice au fiecare o reprezentare
cerebrala separata;
- centrele corticale se leaga intre ele prin
fascicule de substanta alba;
- efectele neuro-psiho-patologice variaza,
functie de lezarea centrelor, substantei albe
sau a ambelor.
Cu toate dovezile experimentale, acest model
nu a dobandit o recunoastere unanima.
Daca in ceea ce priveste functiile senzoriale si
motorii lucrurile pareau clare, in cazul
functiilor complexe dovezile nu pareau destul
de solide.
Deci, incercarile de localizare a functiilor
complexe au parut exagerate.
Apar primele date care contrazic curentul localizationist (sec. XIX).
Flourens promotorul medelului echipotentialist (antilocalizationist).
Cercetarile realizate de Flourens (acesta extirpa anumite portiuni ale
creierului de porumbel) au aratat ca functiile care pareau pierdute
astfel reapareau dupa o vreme (fenomenul compensarii). Acesta s-
a hazardat chiar sa afirme ca sistemul cerebral functioneaza ca un tot
amorf, nediferentiat, in ciuda complexitatii lui, astfel ca lezarea
diferitelor portiuni provoaca tulburari atat in sfera senzoriala cat si in
cea intelectuala.
Avantajul teoriei lui Flourens: solida argumentatie experimentala.
1929: neurofiziologul american Lashley aduce noi
dovezi in sprijinul teoriei echipotentialiste.
El realiza extirparea de portiuni de diferite intinderi
ale scoartei cerebrale la cobai, acesta urmarea
in timp evolutia tabloului comportamental in
cazul sarcinii labirint.
In primele zile dupa operatie animalele aveau
tulburari semnificative ale functiilor de
discriminare in intensitate, finalmente
comportamentul revenind la un nivel de
eficienta bun.
Compensarea parea sa fie dependenta de intinderea
suprafetei extirpate, astfel se formuleaza forma
completa a modelului echipotentialist clasic:
- Nu exista o legatura directa intre tipul de tulburare
functionala si locul leziunii cerebrale.
- Esentiala in producerea tulburarilor functionale este
nu locul ci intinderea zonei lezate
- Functional, toate zonele creierului sunt echivalente
- Tulburarile functionale provocate de leziuni limitate
ale creierului au un caracter tranzitoriu, fiind
compensate prin preluarea functiilor de alte zone,
integre.
In zilele noastre:
- Modelul localizationist se regaseste in
teoria asociationista
- Modelul echipotentialist se regaseste in
teoria gestaltista
Nici unul din modele nu raspunde pe deplin la
intrebarile pe care le ridica raportul psihic-creier.
Apare un model nou supraordonat, modelul
localizarilor dinamice.
La baza lui stau ideile lui Jackson (sec. XIX) despre
caracterul multinivelar sI multiintegrat al functiilor
psihice si ale lui Pavlov (sec. XX) cercetarile
asupra reflexelor conditionate.
Acesti doi cercetatori au impus perspectiva genetic-
evolutionista in intelegerea relatiei dintre structura si
functie.
Din perspectiva genetica: mecanismul neuronal al unei
functii psihice nu este innascut, ci se constituie in cursul
evolutiei filo sI ontogenetice, odata cu, si pe masura
aparitiei a insasi functiei psihice.
Nici functia nu trebuie privita ca un dat si raportata la o
structura anume, in sine inerta. Ea se integreaza in
structura, ambele constituind o unitate dinamica
evolutiva. Mai mult, nici functiile psihice nu pot fi
suprapuse nemijlocit peste structura anatomica a
creierului.
Rolul practic revine proceselor nervoase
fundamentale (excitatia si inhibitia).
Excitatia si inhibitia sunt functiile psihice
care apar si se manifesta ca rezultat al
interactiunii dintre zone, interactiune care
se realizeaza pe suprafete intinse,
cuprinzand eventual intreaga emisfera
cerebrala).
Notiunea de mozaic, introdusa de Pavlov
pentru a explica neurodinamica corticala a
fost validata/confirmata de tehnicile de
neuro-imaging actuale.
Desfasurarea unui anumit proces psihic este
acompaniata de o modificare continua a
tabloului activismului bioelectric sI
biochimic al creierului.
Luria: n problema raportului dintre psihic "i creier apar:
- un aspect fundamental (cu semnificatie metodologica majora):
nici un proces psihic simplu sau complex, nu se poate realiza in
afara creierului, a functionarii lui sub actiunea unor surse de
informatie din afara sa; astfel, organizarea psihica trebuie
interpretata ca expresie si rezultat al activitatii reflexe a
creierului ca sistem (admiterea legaturilor pe verticala si pe
orizontala intre zonele sI formatiunile neuronale).
- un aspect secundar: raspunsuri adecvate la intrebari cum ar fi:
- Care este mecanismul prin care se realizeaza unul
sau altul din procesele psihice ?
- La nivelul carei structuri se integreaza o functie
psihica sau alta ?
Raspunsurile la asemenea intrebari trebuie sa tina
seama de:
- succesiunea formarii functiilor psihice si a
structurilor neuronale in filogeneza si ontogeneza;
- gradul de complexitate a functiilor psihice
- plasticitatea functionala a structurilor cerebrale
- gradele de libertate combinatorica proprii neuronilor
ce alcatuiesc diferitele structuri si zone ale
creierului
Delimitam in creier structuri:
- specializate/inchise (s-au constituit
filogenetic doar pentru indeplinirea unui
anume fel de transformare functionala)
- nespecializate/deschise (nu se leaga la
nastere de o anume functie ce realizeaza
comunicarea intre zonele specializate)
Corespunzator, avem functiile psihice:
- cu localizare precisa si invarianta (procese
senzoriale, motorii),
- cu localizare relativa sau dobandita.
Chiar si asa, localizarea functiilor senzoriale nu are
un caracter punctiform, ci este distribuita
multinivelar (deci este dinamica).
NEURONUL
Neuronul este unitatea de baza a sistemului
nervos.
Este format din:
- corp celular (somatic) "i
- procese protoplasmatice (dendrite "i
axoni).
(A) neuron unipolar (ex neuron zona somestezic! senzorial!, ganglion spinal);
(B) neuron bipolar (ex neuron bipolar retinian)
(C) neuron multipolar (ex motoneuron).
Neuron multipolar
Corpul celular con#ine:
nucleul nucleoplasma, cromatina,
nucleol sI satelit nucleolar (numai pentru
femei)
citoplasma - organite celulare
(mitocondrii, aparatul Golgi, lizozomi, RE,
RE rugos=corpi Nissl)
membrana celulara (neurolema)
Structura materiei
cenu!ii
(A) Sec#iune (ob#inut!
prin tehnica argint!rii)
n cortexul cerebral
Poate fi v!zut un
neuron piramidal n
partea dreapt! a
imaginii, precum "i
trei dendrite lungi,
verticale, n stnga
sa. Suprafa#a
dendritelor este plin!
de
#epi (excrescen#e).
Structura materiei cenu!ii
(B) Imagine m"rit" la
microscop a nucleului
oculomotor la pisic".
n partea dreapt" jos
por#iunea mai deschis" la
culoare este o dendrit"
(DEN), din care porne!te o
excrescen#" (SP).
Butonii sinaptici plini de
vezicule nconjoar"
dendrita !i excrescen#a ei.
Butonul intitulat T are o
conexiune sinaptic" foarte
evident" cu excrescen#a.
m - mitocondrie;
cv - vezicul" citoplasmic".
Dendritele
Dendritele sunt scurte "i transporta impulsurile catre corpul
celular.
Pot fi netede sau ramificate.
ntotdeauna transport! impulsul nervos centripet (spre corpul
neuronului).
Rareori dep!"esc lungimea de un milimetru.
Axonii:
variaza in lungime de la nanometri la 1 metru
nu contin corpusculi Nissl
transporta impulsurile nervoase de la corp celular
catre periferie (centrifug)
in interiorul lor exista doua fluxuri axoplasmice:
- transportul axonal anterograd de la corpul
celular catre terminatiile axonului)
- transportul axonal retrograd (de la
terminatia distala a axonului catre corpul
neuronal), avnd func#ia de returnare a materialelor
utilizate sau depreciate pentru a fi refacute.
Atentie! Este calea prin care toxinele sI
vitaminele sunt transportate spre SNC
dinspre periferie.
Axonii pot fi:
mielinizati
nemielinizati
Mielina este un fosfolipid dispus in mai multe
straturi, situat in interiorul celulelor de sustinere
axonala. Este produs! de celulele de sus#inere.
Cu cat stratul de mielina este mai gros, cu atat
viteza de conducere a impulsului nervos este
mai mare.
Neuronii sunt:
Unipolari (in ganglionii medulari spinali si
in nervii cranieni).
Bipolari (caile vizuale, auditive si
vestibulare)
Multipolari (toate celelalte)
(A) neuron unipolar
(B) neuron bipolar
(C) neuron multipolar
Stratificarea cortexului cerebral
A. Neuroni corticali eviden#ia#i prin
tehnica Golgi-Cox.
Figura arat! c! axonii se termin! prin
ramifica#ii complexe n straturile
IVa "i IVc (350450 mm n
diametru). n centrul figurii este o
ramifica#ie complet! iar pe
laterale sunt jum!t!#i de
ramifica#ii.
(B) Output din cortex.
Figura arat! c! axonii (ax) celulelor
piramidale mici (Py) din straturile
II "i III ies n mare m!sur! din
cortex "i ajung n zona alb!
subcortical!, pentru a reintra n
cortex prin alt! parte. Axonii
celulelor piramidale din straturile
V "i VI merg spre nucleii
subcorticali sau c!tre cerebel,
m!duva spin!rii sau trunchiul
cerebral.
I. Sinapsele
reprezinta jonctiunea dintre terminatia
axonala "i neuron, celula musculara sau
glandular!
intre terminatia axonului "i cealalta parte
exista un spatiu numit fanta sinaptica;
principala ei caracteristica este polarizarea
(impulsul nervos este intotdeauna dirijat de
la axon la urmatorul neuron din circuit)
in fanta sinaptica sunt eliberati
neurotransmitatorii, sintetizati "i eliberati de
neuron pentru a produce un raspuns la nivel
postsinaptic.
Sinapsa (cont.)
Sinapsa clasic"
Imaginea arat! c!
ntotdeauna exist!
un soi de material
care umple fanta
sinaptic!.
Imaginea arat!, de
asemenea,
prezen#a unor
creste pe fa#a
interioar! a
membranei post-
sinaptice. Acestea
fac parte din
organizarea
presinaptic!.
Butonul terminal al axonului con#ine cteva vezicule mici (20-40 nm) cu
rol important n transmiterea nervoas!, pentru c! au n interior
moleculele unei substan#e transmi#!toare.
Membrana pre-sinaptic! este separat! de cea post-sinaptic! de o fant!
de 30-40 nm. Membrana post-sinaptic! apare la microscop mai
groas! "i mai dens! dect cea pre-sinaptic!.
Prezen#a veziculelor sinaptice, precum "i ngro"area post-sinaptic!
permit determinarea polarit"#ii fiziologice, adic! transmiterea
impulsului nervos ntr-un singur sens, de la membrana pre-sinaptic!
la cea post-sinaptic!.
Exist! multe tipuri de sinapse o estimare rezonabil! ar fi c!, n SN
exist! 1014 tipuri de sinapse (sinapse clasice, sinapse electrice,
sinapse temporare varicozit!#i, sinapse reciproce, sinapse n
grup)
(A) Variet!#i de sinapse
(a) Sinaps! electric!;
(b) Sinaps! con#innd vezicule dense;
(c) Sinapse n trecere sau varicozitate;
(d) Sinaps! inhibitorie (cu vezicule elipsoidale)
pe segmentul ini#ial al axonului
(e) Excrescen#! dendritic!;
(f) Sinaps! prin excrescen#e;
(g) Sinaps! inhibitorie;
(h) Sinaps! axo-axonic!;
(i) Sinaps! reciproc!;
(j) Sinaps! excitatorie
(B) Sec#iune transversal! prin trei procese
neuronale: 1 axon "i dou! dendrite. De jur
mprejur sunt celule gliale.
(C) Sec#iune transversal! prin trei procese
neuronale: 1 axon "i dou! dendrite.
Dendritele formeaz! o pereche reciproc! "i
sunt aranjate n bucl! de feed-back negativ
(excita#ia uneia determin! inhibi#ia
celeilalte).
(D) Sinaps! reciproc! ntre dou! dendrite. Aici
exist! un feed-back pozitiv (excitarea
dendritei de jos determin! excitarea
dendritei de sus)
Neurotransmitatorii pot fi:
excitatori (celula musculara / glanda)
excitatori / inhibitori (conexiune cu nervii)
Au un rol fundamental in realizarea tuturor
functiilor sistemului nervos central.
Neurotransmi#!torii (cont.)
Sunt de doua feluri:
1. Cu molecula mica si actiune rapida
(acetilcolina si aminele biogenice)
- sunt implica!i in raspunsurile prompte
ale SN (transmiterile senzoriale si
motorii)
2. Cu molecula mai mare si actiune mult
mai lenta (neuropeptidele)
- produc modificari de durata
(modificarea numarului de receptori, de
sinapse, pe perioade lungi)
1. Cu molecula mica si actiune rapida
- Acetilcolina (Ach)
- Dopamina (DA)
- Norepinefrina (noradrenalina)
- Serotonina (5 HT)
- Histamina
- Transmitatorii aminoacizi
2. Cu molecula mai mare si actiune mult mai
lenta (neuropeptidele)
- Opioidele
- Neurohipofizarele
- Tahikininele
- Secretinele
- Insulinele
- Somatostatinele
- Gastrinele
Acetilcolina (ACh)
- Singurul neurotransmi#!tor care nu este aminoacid
sau derivat al acestuia
- Este secretat! de neuroni din cortexul motor,
ganglioni bazali, motoneuroni etc
- Au fost identificate dou! sisteme colinergice (reticulat
"i limbic)
- Ac#iunea central!: activarea cortical! "i
comportamental! ("i datorit! leg!turilor cu sistemul
reticulat)
- n doze mici: ACh exercit! efecte de facilitare a
transmisiei sinaptice centrale "i periferice
- n doze mari: efecte puternic excitatorii, dar "i
inhibitor (inhibi#ia cordului de c!tre nervii vagi)
- Studiile arat! c! pacien#ii amnezici au un deficit
marcat de ACh
Dopamina
- Face parte din clasa catecolaminelor
- Are trei c!i:
- de la substan#a neagr! la ganglionii
bazali (implicat! n boala Parkinson),
- din apropierea substan$ei negre pn!
la bulbul olfactiv (regleaz! cogni#ia,
emo#ia, memoria "i nv!#area, lezarea
produce episoade echivalente celui
schizofrenic)
- n hipotalamus (implicat! n secre#ia
glandei
hipofize)
Norepinefrina (noradrenalina)
- Provine din dopamin!
- n creier exist! dou! c!i adrenergice
- ventral! (bulb, punte, subst. reticulat!,
spre hipotalamus)
- dorsal! (punte, amigdal!, hipocamp,
cortex)
- Regleaz! func#iile cognitive (cortex),
func#iile afective (sistemul limbic), func#iile
vegetative "i endocrine (hipotalamus)
Serotonina
- Secretat! de anumi#i nuclei din Trunchiul Cerebral
(nucleii rafeului)
- Este mai pu#in studiat!, pentru c! lipsesc
medicamentele care s! stimuleze sau s! inhibe
sistemul serotoninergic
- Sc!derea serotoninei: insomnie, hiperactivitate,
explozivitate
- Cre"terea serotoninei: sindrom comportamental
anormal (tremur, mi"c!ri lente, ale corpului,
diminuarea ratei alimentare)
- Controleaz! dispozi#ia psihic!, inducerea somnului
Aminoacizii
- Sunt produ"i de mai toate celulele
nervoase
- Se presupune c! ar avea un rol
modulator asupra activit!#ii neuronilor
- Ex: acidul gama amino butiric (GABA) este
un neurotransmi#!tor inhibitor prezent n
m!duv!, retin!, hipocamp, EC etc
Neuropeptidele
- Opioidele opicortinele, enkefalinele
- Neurohipofizarele vasopresina, oxitocina
- Secretinele secretina, glucagonul,
peptide digestive
- Insulina insulina, insulina ca factor de
cre"tere I "i II
- Somatostatina somatostatinul,
polipeptida pancreatic!
- Gastrinele gastrina, colecistochinina
Aceste substan#e ac#ioneaz!
- Ca hormoni (la distan#!)
- Local (neurotransmi#!tori)
Au efect excitator sau inhibitor / ambele.
Regleaz! r!spunsul organismului la durere,
stres.
Celulele de sustinere
Exista trei tipuri de sustinere:
A. Ependimale tapeteaza cavitatile pline cu fluid din
interiorul sistemului nervos (ventriculii cerebrali si
canalul central al maduvei spinarii).
B. Microgliale sunt fagocite si inglobeaza resturile
care rezulta din lezarea, infectiile sau bolile
sistemului nervos central; provin din celule
macrogliale.
C. Macrogliale cuprind patru tipuri celulare:
- astrocite (SNC)
- oligodendrocite (SNC)
- celule Schwann (SNP)
- celule capsulare (SNP)
Celula migrogliala
Astrocitele:
- Sunt cele mai numeroase in sistemul nervos central
- Au forma stelara
- mbraca exteriorul creierului sau maduvei spinarii
(membrana gliala) sau inconjoara capilarele
sangvine formand bariera hemato-encefalica.
- Au un rol foarte important in sistemul nervos central
- Sunt primele celule afectate prin trauma sau iradierea
sistemului nervos central
- Sunt foarte susceptibile la formarea neoplasmelor
Astrocita
Astrocite.
n desen apar dou!
astrocite (mai nchise la
culoare).
Astrocita de sus se
prinde de epiteliul
ependimal "i de dendritele
"i corpul celular al unui
axon. Are, de asemenea,
leg!tur! cu un capilar de
snge.
Astrocita de jos ajunge
de la pia mater pn! la
neuron (desenul are o
doz! de nerealism: este
practic imposibil ca un
neuron s! aib! conexiuni
att cu ventricolul ct "i cu
spa#iul subarahnoidal).
Astrocitom (RMN)
Oligodendrocitele
- contribuie la formarea mielinei
- mentinerea mielinei care reprezinta
principalele lor functii in sistemul nervos
central
- produc, de asemenea, factorii neutrotrofi
(care pot promova cresterea axonilor
afecta#i sau leza#i)
Oligodendrocita
Celulele Schwann
- corespund oligodendrocitelor din sistemul nervos
central
- inconjoara partial axonul mielinizat
- formeaza straturi succesive de lamele de mielina
(stratul extern neurolema)
- intre doua celule Schwann exista o intrerupere
strangulatie Ranvier
- au rol si in regenerarea neuronilor distru"i (celulele
Schwann din partea distal! formeaza o structura
tubulara care se une"te cu partea proximal! a
axonului)
Celulele capsulare:
- inconjoara ganglionii spinali si ai nervilor
autonomi
II. Transmiterea impulsului nervos
Elemente de baz!:
- Poten#ial de ac#iune
- Poten#ial de repaus
- Depolarizare local! a membranei
- Pompa Na K
Pompa NA-K
Este responsabil! pentru expulzarea ionilor
de Na+ %i aducerea ionilor de K+ n celula
nervoas!
Pentru fiecare 3 ioni de Na+ expulza$i sunt
introdu%i 2 ioni de K+ acest mecanism
asigur! men$inerea exteriorului celulei mai
pozitiv dect interiorul (diferen$! de poten$ial
- 50-70mV) N STAREA DE REPAUS
Consum! aproximativ o cincime din energia
celular!
Mecanismul este numit adenozin-trifosfazic
(ATP)
FAZE
Poten$ial de repaus
Poten$ial de ac$iune
Depolarizare
Repolarizare
Neuronii sunt dispusi in serii longitudinale
sau succesiune seriala.
Prin dispunere seriala se formeaza doua
tipuri de circuite:
- reflex
- releu (somatic aferent general)
Circuitul reflex transporta impulsuri care
conduc l a un r aspuns i nvol unt ar
(contractia muschilor / secretie glandulara)
Calea releu se refer! la
Circuitul somatic general aferent
calea functionala - caile de releu /
senzoriale
calea motorie caile miscarii voluntare
Calea functionala este formata din mii /
milioane de neuroni.
- Corpii neuronali formeaz! aglomerari
numite nuclei.
- Axonii formeaza structuri numite tracturi,
fascicule, nervi.
Organizarea de ansamblu a
SN
Sistemul nervos este format din:
sistemul nervos central creierul "i
maduva spinarii
sistemul nervos periferic nervii cranieni,
spinali, nervii autonomi "i ganglionii spinali
sistemul nervos vegetativ (simpatic "i
parasimpatic)
Organizarea SN
Sistemul nervos central (SNC):
integreaza sI controleaza intregul sistem
nervos
primeste informatii (aferente)
interpreteaza informatiile din mediu
furnizeaza semnale (aferente) pentru
efectuarea activitatii
Sistemul nervos periferic (SNP)
Sistemul nervos periferic (SNP) conecteaza
sistemul nervos central cu organele si
tesuturile corpului.
Este format din nervi senzoriali (aferenti) si
motori (eferenti).
Sistemul Nervos Vegetativ (SNV)
Controleaz" ansamblul func#iilor
autonome (activitatea organelor
interne) ale organismului).
Este format din:
- Sistemul nervos simpatic
- Sistemul nervos parasimpatic
Sistemul nervos simpatic
- Pregateste organismul pentru fuga sau
lupta
- Creeaza conditiile optime pentru
adaptarea la stres
- Are centri nervosi dispusi pe toata
lungimea MS, in coarnele laterale
- Controlul centrilor nervosi simpatici se
face de catre hipotalamus
- Fibrele nervoase pot fi mielinizate sau
nemielinizate
Sistemul nervos parasimpatic
- Creeaza conditiile pentru relaxarea
organismului dupa efort
- Are centrii nervosi dispusi in bulb si punte
(TC)
- Controlul acestora se face de catre
hipotalamus
- Fibrele nervoase pot fi mielinizate sau
nemielinizate
SISTEMUL NERVOS CENTRAL
Componentele SNC
- Emisferele cerebrale (SC, sistem limbic,
diencefal, TC, cerebel, precum "i
forma#iuni de substan#! alb!: corpul calos,
trigonul cerebral, comisurile albe
anterioar! "i posterioar!)
- M!duva spin!rii
Elementele SC
- Circumvolu#iune
- Lob
- &an# (mai adanc, separa lobi)
- Scizura (mai putin adanca, separa
circumvolutiunile)
SCOAR$A
CEREBRAL%
Lobii SC
- Lobii frontali
- Lobii parietali
- Lobii temporali
- Lobii occipitali
Lobii
Lobii
Lobii (cont.)
Lobii frontali
delimitat posterior de scizura lui Rolando sI inferior
de scizura lui Sylvius
este traversat de trei santuri sI patru girusuri
in zona posterioara, intre scizura lui Rolando si
santul precentral se formeaza girusul precentral
se imparte in trei parti:
- frontala superioara (F1)
- frontala mijlocie (F2)
- frontala inferioara (F3)
Lobii parietali
se intind de la santul central Rolando pana la cel
parieto-occipital (scizura perpendiculara
exterioara)
posterior santului central se gaseste santul
postcentral, care imparte lobul parietal in girusul
postcentral si o arie posterioara mai mare.
Girusul postcentral = aria somatosenzitiva, cu
numeroase conexiuni
Lobii temporali
sunt situati inferior de scizura lui Sylvius si
anterior de scizura perpendiculara externa
(preoccipitala)
sunt impartiti in trei circumvolutii paralele:
temporala superioara, medie si inferioara,
precum si doua girusuri plasate anterior si
posterior
girusul anterior = aria auditiva primara
Lobii occipitali
situati in spatele santului parieto-occipital
este brazdat de numeroase santuri mai mici
Scoar#a cerebral"
Structura scoar#ei difer! de la o zon! la
alta (ca grosime, densitatea p!turii
celulare, orientarea celulelor sau num!rul
acestora).
La acest nivel intalnim mai multe tipuri de
neuroni:
- Piramidali
- Stelati (granulari)

Neuronii piramidali
- Pot fi mici, mijlocii sau gigantici
- Reprezinta peste 66% din populatia neuronala a
neocortexului
Neuronii stelati
- Se afla mai ales in straturile II si IV
- Reprezinta aproximativ 33% din populatia
neuronala a tuturor ariilor neocorticale
- Sunt celule multipolare
- Au diametru foarte mic
Structura Scoartei Cerebrale
Cortexul prezinta doua regiuni:
- Slab stratificata (doua straturi)
corespunde structurilor vechi din
paleocortex Allocortex
- Foarte stratificata (6 straturi) - tine de de
structurile corticale noi Izocortex
Allocortexul are doua straturi:
- Extern (granular) senzorial
- Intern (piramidal) motor (neuroni mari)
Lobii
Izocortexul are sase straturi principale:
I. Zonal
II. Granular extern
III. Piramidal extern
IV. Granular intern
V. Piramidal intern (ganglionic)
VI. Multiform
I. Zonal
- Se afla la exterior (celule mici, orizontale)
- Este o patura de protectie pentru straturile
profunde
II. Granular extern
- Format din celule stelate si piramidale mici
- Axonii merg in jos si stabilesc conexiuni cu
celulele piramidale mari din straturile III si IV
III. Piramidal extern
- Format din neuroni piramidali mijlocii
- Axonii parasesc scoarta, ajungand in
substanta alba si se indreapta fie spre
cealalta EC (neuroni asociativi), fie spre TC si
MS
IV. Granular intern
- Este mai ingust
- Contine neuroni stelati si piramidali
- Este considerat al doilea sediu cortical al sensibilitatii
(primeste aferente de la nucleii talamici nespecifici)
V. Piramidal intern (ganglionic)
- Contine cei mai mari neuroni piramidali (Betz) dar si
unii neuroni mai mici
- Dendritele urca pana in stratul I iar axonii ajung la
centrii subcorticali si medulari
- Axonii alcatuiesc caile piramidale prin care se transmit
mesaje de comanda pentru miscarile voluntare
- Este considerat sediul motricitatii voluntare
VI. Multiform
- Contine celule de diferite forme si marimi
- Axonii trec in substanta alba a EC
Scoarta cerebrala
Func#ie de predominan#a celular",
ntlnim:
Predominan#a piramidal" - n aria
cortical! motorie
Predominan#a granular" n ariile
corticale senzoriale
Straturile I, II (chiar III) importante n
ariile corticale de asocia#ie (n ntreg
neocortexul)
Cortexul este o zon! vast! de recep#ie, de
comand! - central "i de integrare a
impulsurilor.
Se imparte in:
Cortex somato-senzorial (zona
posterioar!)
Cortex motor / efector (zona anterioar!)
Cortexul somatosenzorial
Joac! un rol important n preluarea tuturor
inputurilor senzoriale de la nivel somatic.
Exist! dou! arii importante n preluarea
informa#iilor senzoriale:
Aria senzorial! somatic! primar! (1)
Aria senzorial! somatic! secundar! (2)
Cortexul somatosenzorial
Cortexul somato-senzorial primar S I
Cortexul senzorial secundar S II
Homunculus senzitiv (imag.)
Cortexul senzorial somatic primar S I
se g!se"te n girusul postcentral, "an#ul central "i
por#iunea superioar! "i inferioar! a lobilor parietali
are patru arii func#ionale ariile Broadman 1, 2, 3a
"i 3b cu roluri diferite n suprafa#a somatic!
aria 1 prime"te sensibilitatea extern! "i
proprioceptiv! prin fibre talamice directe "i prin
colaterale din aria 3
aria 2 aici sosesc de la talamus doar fibre sub#iri
proprioceptive "i kinestezice contralaterale
aria 3 responsabil!, deasemenea, de
sensibilitatea exteroceptiv! (dureroas!)
Cortexul senzorial somatic secundar S
II
se afl! pe partea superioar! a "an#ului
lateral
este mai mic dect cel primar

Ambele arii sunt conectate "i cu cortexul
motor piramidal "i au trei tipuri de
conexiuni: de asociere, calosali "i de
proiec#ie.
Conexiunile de asociere unesc neuronii
diferitelor regiuni corticale din aceast!
emisfer! central!.
Conexiunile caloase unesc neuronii afla#i
n cele dou! emisfere cerebrale.
Conexiunile de proiec#ie trimit axoni la
structurile subcorticale (ganglioni bazali,
talamus, m!duva spin!rii).
n concluzie, sistemul somatic are dou! mari
tipuri de aferen#e:
- sensibilitate termo-algic! "i sensibilitate
epicritic! (tactil fin!)
- pozi#ia articula#iilor.
Transmiterea durerii
Cortexul vizual
Traseul vizual este urm!torul:
Retin! -> nucleul geniculat lateral
Retin! -> mezencefal (coliculii superiori)
Retin! -> mezencefal (aria pretectal!)
Doar nucleul geniculat lateral prelucreaz!
informa#ia vizual!, restul genereaz!
reflexe de tipul reflexului pupilar sau
mi"care ocular!.
Inputul senzorial vizual ajunge n aria
vizual! 1 V1 (cortex striat) = cmpul 17
Brodmann.
Influxurile care ajung aici sunt
contralaterale.
Cortexul vizual primar scizura calcarina
Analizatorul vizual
Neuronii acestei zone r!spund n mod
specific la anumite tipuri de stimul!ri
vizuale (pot r!spunde la linii verticale, nu
"i la cele oblice sau orizontale, din cmpul
receptor). Ei se numesc neuroni complec"i
"i neuroni hipercomplec"i.
Neuronii complec"i r!spund la mai mul#i
stimuli care au aceea"i orientare n cmp.
Neuronii hipercomplec"i integreaz!
influxurile de la neuronii complec"i.
Neuronii plasa#i n straturi diferite au roluri
diferite:
- unele prelucreaz! conturul grosier al
stimulului,
- altele prelucreaz! culoarea, textura "i
forma stimulului.
n V1 neuronii sunt orienta#i n coloane distincte
func#ional, ntre care exist! conexiuni.
Aria vizual! V2 se g!se"te n aria 18 Brodmann
reprezint! imaginea n oglind! a ariei 17
este principala arie de asociere "i centru al memoriei
vizuale
are rol n organizarea imaginii "i n acomodare
Aria vizual! V3 se g!se"te n aria 19 Brodmann
aici se formeaz! fibre motorii care se proiecteaz!
subcortical
au rol n vederea stereoscopic! (orientarea spa#ial!,
perceperea formelor, imaginea corpului, mi"carea n
profunzime "i localizarea imaginilor)
Ariile vizuale V4, V5 "i V6 au localiz!ri mai
reduse spa#ial (ntre celelalte arii sau pe
fa#a median! a emisferelor cerebrale).
V4 are rol n percep#ia colorat!
V5 are rol n perceperea formelor aflate n
mi"care
V6 are rol n reprezentarea spa#iului
Cortexul auditiv
Localizarea n spa#iu la nivel cortical se realizeaz! prin
compararea diferen#elor de intensitate "i timp
recep#ionate de fiecare ureche.
Cortexul auditiv este organizat n coloane (la fel ca cel
vizual "i somatic) conectate ntre ele dar "i cu harta
cortical! spa#ial! a localiz!rii sunetului.
La cortexul auditiv se adaug! dou! arii func#ionale n
lobii frontal (Broca) "i temporal (Wernicke) care au
leg!tur! cu percep#ia sunetelor vorbirii
Cortexul auditiv
Analizatorul auditiv
Cortexul auditiv se mparte n:
aria auditiv" primar" A1 (specializat!
pentru recep#ia sunetelor de diferite
intensit!#i),
aria auditiv" secundar" A2, cmpurile
42, 22 (cu importan#! n discriminarea
zgomotelor "i vocilor),
aria auditiv" ter#iar" A3 - cmpurile 20 "i
21 (20 memoria auditiv!, n#elegerea
cuvintelor "i melodiilor; 21 aten#ia
auditiv!)
Cortexul vestibular
- Este localizat n cmpul 2, rostral de aria auditiv!
- Are rol n:
1.reglarea echilibrului,
2.controlul motricit!#ii cerebeloase.
Cortexul gustativ
- se g!se"te aproape de proiec#ia cortical! a limbii (lobul
parietal)
- exist! mai multe teorii care explic! producerea senza#iei
de gust (producere separat! apoi integrare; integrare pe
parcurs)
- codarea gustului:
are acelea"i principii generale ca "i celelalte modalit!#i
senzoriale
are profunde conotatii emo#ionale
Cortexul gustativ
Homunculus senzitiv (pentru proiec#ia limbii)
Cortexul olfactiv
capabil s! discrimineze extrem de fin ntre mii de
mirosuri
are o organizare mai pu#in precis!
are cinci p!r#i:
nucleul olfactiv anterior
Bulbul (tuberculul) olfactiv
cortexul piriform (lobul temporal)
nucleul cortical al amigdalei
Aria entorinal!
halucina#iile olfactive apar n cazul leziunilor
cortexpiriforme pot marca un debut de epilepsie
de lob temporal
Analizatorii olfactiv si gustativ
Concluzii n leg"tur" cu structura !i func#iile
cortexului posterior
zonele de proiec#ie topic" sunt zone dinamice,
care depind att de influen#ele mediului extern ct "i
de aspectele interne (motiva#ionale);
zonele de asociere au o organizare distinct!, prin
aceea c! au stratul III foarte dezvoltat (cu rol n
corelarea "i integrarea impulsurilor senzoriale
modale). Stimularea acestei zone determin! aparitia
unor focare de excita#ie care cuprind zone mari
corticale.
zonele de asociere secundare stabilesc conexiuni
cu multe comut!ri "i circuite la nivel subcortical (n
special la nivel talamic);
Concluzii (cont.)
Pentru proces!ri din ce n ce mai complexe au ap!rut "i
zonele ter#iare !i cuaternare (zone de acoperire), la
care num!rul conexiunilor cre"te "i mai mult. n aceast!
zon! neuronii sunt elibera#i de func#ia senzorial! "i au
doar func#ie de coordonare "i prelucrare a impulsurilor
(coordonarea tuturor analizelor ntre ei, precum "i a
scopurilor generale ale activit!#ii). Se ob#in constructe
cognitive calitativ superioare, imagini perceptuale
complexe multimodale, reprezent!ri cu nivel nalt de
generalitate etc.
Zonele primare "i zonele de asociere nu pot lucra unele
f!r! celelalte (disfunc#ia uneia implic! "i disfunc#ia
celeilalte)
Zonele de sensibilitate primare, secundare,
tertiare si cuaternare
Zonele corticale anterioare
Rolul acestor zone este de a transforma energia
neuronal! n energie fizic!, prin comenzile transmise
de cortex la mu"chii scheletici.
Mi"c!rile motorii pot fi clasificate n:
mi"c!ri voluntare
r!spunsurile reflexe
paternuri motorii ritmice
Ele difer! dup! gradul de complexitate "i de control
voluntar.
Mi"c!rile voluntare
- sunt cele mai complexe,
- pot fi inten#ionale sau r!spuns la o
stimulare extern! specific!,
- se nva#! "i se perfec#ioneaz! n timp.
R!spunsurile reflexe
- sunt cel mai pu#in influen#ate de
controlul voluntar,
- sunt rapide, stereotipe "i involuntare.
Cortexul motor
Paternurile motorii ritmice (ex. mersul, fuga,
mestecatul):
- reprezint! combina#ii ntre mi"c!rile voluntare "i cele
reflexe;
- inceputul "i sfr"itul lor sunt voluntare, restul #ine
mai mult de aspecte reflexe;
- pun n func#ie dou! seturi opuse de mu"chi
agoni"ti "i antagoni"ti.
Pentru integrarea tuturor acestor tipuri de
mi"c!ri, sistemul motor dispune de dou"
caracteristici:
prime"te influen#e senzoriale cu privire la
context/mediu, orientarea corpului "i
gradul de contrac#ii musculare.
o organizare ierarhic!, ce integreaz!
diferen#iat inputurile senzoriale relevante
pentru func#ionarea acestora.
ntre componenta senzorial! "i cea
motorie a cortexului exist! o extrem de
strns! interac#iune Unitatea
functionala senzorio-motorie
Cercet!rile efectuate asupra cortexului
motor au eviden#iat existen#a unei arii
specifice circumvolu#ia precentral! a
c!rei stimulare produce efecte motorii n
grupe musculare aflate n zone opuse ale
corpului (aria motorie primar").
Aria functionala senzorio-motorie
Au fost descoperite "i alte arii motorii considerate
secundare (arii premotorii).
Axonii acestor neuroni se proiecteaz! n cortexul
motor primar, n structurile subcorticale "i n m!duva
spin!rii.
n func#ie de nivelul atins n dezvoltarea unei specii
fa#! de alta, ariile premotorii cresc n extindere "i
complexitate (la om sunt de peste 6 ori mai mari
dect la maimu#ele inferioare).
La om au fost eviden#iate 2 arii
premotorii.
Acestea, mpreun! cu cortexul motor
primar, au o structur! diferit! de a ariilor
senzoriale, prin absen#a stratului IV "i prin
dezvoltarea mai mare a stratului V
(piramidali gigantici Betz).
Cortexul primar motor "i ariile premotorii
primesc inputuri din trei surse:
de la periferie, cortexul senzorial primar "i
arii senzoriale asociative;
de la cerebel (prin talamus);
de la globus pallidus.
Pe de alt! parte, ariile corticale motorii
exercit! control indirect asupra
motoneuronilor spinali, prin intermediul
anumitor nuclei din TC (trunchiul cerebral).
Cortexul primar motor M1 aria 4
Broadman
Ariile premotorii aria 6 Broadman
Cortexul primar motor:
- prin stimularea diferitor zone ale ei rezult! o hart! a
corpului uman (homunculus) n care sunt reprezentate
grupurile musculare buco-linguo-faciale, membrul superior
"i mna, membrul inferior;
- relevan#a lor rezult! din rolul lor fiziologic (precizia "i
fine#ea mi"c!rii, mai pu#in dimensiunea lor anatomic!).
&i ariile secundare au un anumit grad de somatotopie. Ele
intervin n preg!tirea motorie "i n controlul mi"c!rilor.
Lezarea ariei motorii primare are consecin#e motorii
grave.
Lezarea ariei motorii secundare are consecin#e asupra
controlului motor al fe#ei.
Concluzii cu privire la structura !i func#iile
cortexului anterior
ntre zonele motorii primare "i zonele
senzoriale primare exist! o comunicare
foarte intens! "i diferen#iat!, att prin fibre
de asociere ct "i prin intermediul zonelor
de asociere;
aceste conexiuni permit transferul de
influen#! "i comunicarea oric!rui mesaj
modal sau plurimodal, n acest fel putnd
s! apar! acela"i r!spuns motor la mai mul#i
stimuli sau r!spunsuri motorii diferite la
acela"i stimul.
la om aceste zone ocup! aproape 1/4 din
ntreaga suprafa#! a SC, cu o dezvoltare
superioar! fa#! de primate;
cortexul frontal realizeaz! conexiuni multiple
(aferent "i eferent) cu forma#iuni situate la
niveluri diferite ale - talamus, corpii stria#i,
sistemul limbic, cerebelul;
devin posibile coordonarea "i sincronizarea
activit!#ii tuturor zonelor "i structurilor
corticale, n concordan#! cu desf!"ur!rile
comportamentale.
PATOLOGIA SCOARTEI CEREBRALE
Clasificarea tipurilor
I. Patologia cortexului posterior
II. Patologia cortexului anterior
III. Patologia limbajului
I. Patologia cortexului posterior
- Patologia cortexului vizual
- Patologia cortexului auditiv
- Patologia cortexului somatosenzorial
- Patologia cortexului gustativ
- Patologia cortexului olfactiv
Patologia cortexului vizual
Agnozia vizuala
= afectarea functionarii cognitive la nivelul
vederii
Cauza: lezarea cortexului vizual tertiar (si a
zonei subcorticale aferente) din lobii
occipitali, precum si a unor regiuni din lobii
temporal si parietal
Patologia cortexului vizual
Agnozia culorii
- pacientul este capabil sa discrimineze culorile prin
sortare si imperechere, dar pare incapabil sa lege
culorile potrivite de obiecte, sau sa sorteze culorile in
grupuri, dupa anumite criterii
- Pacientul este, deasemenea, incapabil sa opereze cu
codurile de baza ale culorilor (ex. culori calde, culori
reci) sau sa extraga intelesul asocierilor dintre culori
(ex. rosu si galben pot fi culorile unei flori, verde este
culoarea pe care traversam la trecerea de pietoni etc)
Anomia culorii
- Pacientul este incapabil sa numeasca culorile
- Depinde de afectarea punctului de jonctiune temporo-
parieto-occipital stang, unde se afla anumite sisteme de
limbaj
Patologia cortexului vizual
Acromatopsia
- Pacientul percepe lumea ca fiind fara culoare, in
tonuri de gri sau, ocazional, in tonurile unei singure
culori
Agnoziile spatiale vizuale
- Pacientul percepe lumea inconjuratoare doar
bidimensional, fiind incapabil sa traga concluzii
despre cea de-a treia dimensiune
- Cauza: afectarea conexiunilor spleniale
interemisferice, care leaga ariile 18 si 19 ale celor
doua emisfere
Patologia cortexului vizual
Agnozia vizuala asociativa
- Pacientul poate copia corect un desen, dar este incapabil sa
spuna numele obiectelor desenate sau sa indice utilizarea lor
in practica
- Pare legata de lezarea profunda a lobilor occipitali, desi se
poate produce si prin lezarea lobilor temporali
Simultagnozia
- Pacientul este incapabil sa formuleze simultan mai mult de un
percept (se diagnosticheaza cu testul figurilor ascunse in alte
figuri Embedded figures Test)
Prosopagnozia
- Incapacitatea de a recunoaste fete familiare, inclusiv propria
fata (cauza: lezarea unei circumvolutii situate la punctul de
intalnire intre lobul occipital, parietal si temporal drept)
Patologia cortexului vizual
Vederea oarba (blindsight)
- A fost denumita si observata inca de la inceputul secolului 20.
- Pacientii, desi se declara ca fiind orbi (nu vad nimic), par sa
posede totusi anumite aspecte de responsivitate vizuala (pot
face evaluari vizuale, fara a avea vreo experienta perceptuala)
- Cauze: TCC, AVC, leziuni chirurgicale
- Abilitatile conservate pot varia foarte mult: orientarea privirii
catre sursa de lumina, indicarea (cu degetul) a sursei de
lumina, diferentierea orientarii liniilor, a marimii literelor,
precum si o acuitate vizuala cu putin doar mai slaba decat la
subiectii normali
- Explicatia conservarii acestor abilitati: mentinerea functionarii
sistemului vizual secundar (tecto-pulvinar), care continua sa
opereze chiar in conditiile afectarii sistemului primar, fara a
putea insa furniza si constiinta prezentei stimulilor
Patologia cortexului auditiv
Agnozia auditiva
= inabilitatea pacientului de a interpreta intelesul sunetelor
din afara vorbirii, si de a spune ceva semnificativ despre
ele (nu poate spune ca ceea ce se aude este apa care
curge, si nici ca apa se foloseste la baut, spalat sau
inotat).
Tipuri de agnozie:
- O forma este legata de perceperea si discriminarea
sunetelor (pacientul recunoaste un obiect prin forma sau
atingerea lui, nu prin sunetul pe care il produce)
- Alta forma se refera la asocierile generate de sunete
Patologia cortexului auditiv
Ambele forme de agnozie auditiva sunt
legate si de dificultati in receptia limbajului
vorbit (afazii de tip senzorial).
Cauza: leziuni la nivelul cortexului auditiv
tertiar (circumvolutia temporala
superioara, zona anterioara)
Amuzia
- Pacientul este incapabil sa recunoasca sau
sa discrimineze anumite ritmuri, tempouri
sau masuri muzicale
Patologia cortexului somatosenzorial
- Consta in lezarea cortexului senzorial primar si a celui
secundar, cu consecinte asupra modului in care sunt
receptionate senzatiile corporale: alterare sau pierdere
completa a sensibilitatii (anestezie) pentru anumite
parti ale corpului, fie pentru anumite tipuri de senzatii
cutanate (atingere, presiune, temperatura) sau pentru
toate acestea
- Poate fi afectata si informatia cu privire la pozitia
membrelor, ceea ce poate duce la erori de apreciere a
pozitiei corpului fata de anumite obiecte.
Patologia cortexului somatosenzorial
Asomatognozia
= Incapacitatea pacientului de a-si simti propriul corp
sau parti ale sale
Sunt doua tipuri:
1. Anosognozia
2. Autotopagnozia
1. Anosognozia
- Pacientul devine inconstient de jumatatea stanga a
corpului (consecutiv lezarii corticale drepte) si isi
neaga aceasta parte
2. Autotopagnozia
- Consta in slaba capacitate sau incapacitatea
pacientului de a numi parti ale propriului corp, de a
le identifica pe desen sau de a le misca
Patologia cortexului olfactiv
Anosmia
= Incapacitatea pacientului de a identifica
mirosuri sau de a le asocia cu un obiect,
mancare, actiune (ex. pregatirea mesei,
prezenta gunoiului)
Cauza: lezarea cortexului olfactiv (fata
mediala a EC)
II. Afazia - descriere
Este cea mai comuna tulburare de limbaj,
din cauza corticala,
Clasificarea afaziilor a cunoscut multe
variante
Cea mai simpla clasificare imparte afaziile
in:
- Receptive si expresive (Weisenberg,
McBride, 1935)
- Fluente si nonfluente (Howes si
Geschwind, 1964)
- Anterioare si posterioare (Benson, 1967)
Tipuri de afazie
1. Afazia Broca (motorie, non-fluenta)
2. Afazia Wernicke (senzoriala)
3. Afazia de conduc#ie
4. Afazia anomic! (centrala)
5. Afazia anomica (amnezica)
6. Afazia motorie transcorticala
7. Afazia senzoriala transcorticala (sindromul de
izolare)
8. Afazia globala
9. [Alexia]
10. [Agrafia]
Afazia Broca
- Este asociata cu lezarea ariei Broca, din lobul frontal
inferior posterior
- Este cea mai comuna forma de afazie, non-fluenta
- Semnul principal: vorbirea este profund afectata
(articolele, adverbele, adjectivele,etc) astfel incat
vorbirea tinde sa fie redusa doar la substantive si la
verbe
- In cazurile extreme se ajunge la absenta pronuntarii
cuvintelor functionale, iar substantivele si verbele
sunt folosite doar in forma de baza (vorbire
telegrafica)
- Pot aparea si alte erori in producerea de cuvinte
(parafazii) pacientul foloseste cuvinte cu sens
asemenator celui de baza, sprijinindu-se pe contex
pentru ca ceilalti sa inteleaga mesajul
Aria Broca
Broca (cont.)
- apar, deasemenea, dificultati cu repetarea
si cu numirea cuvintelor (suflarea primei
litere poate ajuta)
- Uneori, in afara de lezarea limbajului vorbit
poate fi afectat si limbajul scris (prin
afectarea acelorasi mecanisme?)
- In toate cazurile, intelegerea limbajului
este intacta
- Se poate insoti cu sentimente de furie si
frustrare din cauza inabilitatii de a
comunica normal
Afazia Wernicke
- Este lezata aria Wernicke
- Este o afazie fluenta, caracterizata printr-un deficit
sever de intelegere auditiva
- Pacientii pot face distinctia intre vorbire si non-
vorbire, dar nu pot extrage inteles din mesajul vorbit
- Cu toate ca este o afazie fluenta, nu inseamna ca
vorbirea este normala, ea putand fi normala (sau
excesiva) cantitativ, dar neinteligibila
- Vorbirea este afectata de parafazii, de data aceasta
de natura semantica (inlocuirea unor cuvinte cu
altele, din aceeasi categorie, rosu in loc de verde,
sau crearea unor cuvinte noi, neologisme), capatand
numele de afazie de jargon.
Aria Wernicke (zona albastra)
Wernicke (cont.)
- Jargonul nu are inteles, inclusiv pentru pacient, poate
avea accentul corect pentru limba respectiva, chiar
daca sunt produse non-sensuri
- Unele expresii lingvistice indelung folosite,
automatizate, pot fi conservate
- Un mod de a intelege aceasta problema in vorbire este
de a o considera ca fiind produsa, cel putin partial, de
un deficit de intelegere (mecanismele care
monitorizeaza producerea vorbirii sunt comune cu cele
care interpreteaza mesajul abia sosit, astfel incat
pacientul pierde controlul exprimarii lingvistice, nefiind
in stare sa verifice ce anume este produs). Rezultatul
se numeste salata de cuvinte.
Afazia de conduc#ie (central!)
- Localizare: n profunzimea zonei nervoase din preajma
fasciculului arcuat (care conecteaz! zonele posterioare
"i anterioare ale centrilor limbajului, adic! recep#ia "i
producerea limbajului)
- Nu exist! un model unanim acceptat al acestei afazii;
se presupune c! MSD ar fi afectat!
- Caracteristica principal! este afectarea sever" a
repet"rii cuvintelor, att n vorbire ct "i n citirea cu
voce tare
- Pacien#ii au att vorbirea ct "i scrisul n limite normale,
- Vorbirea: destul de fluent!, n#elesul cuvintelor este
corect iar sintaxa este, de asemenea, corect!;
ocazional, pot ap!rea parafazii fonemice (care
afecteaz! denumirea obiectelor)
Afazia anomic! (amnezic!)
- Localizare lezional": circumvolu#ia angular!, partea
mijlocie a circumvolu#iei temporale posterioare
- Este, probabil, cea mai frecvent! form! de afazie,
ap!rnd "i ca form! rezidual! de afazie dup!
vindecarea altor forme
- Caracteristica principal": este afectat! denumirea
obiectelor (utilizarea substantivelor); n formele u"oare
poate trece neobservat! n vorbirea obi"nuit!; n
formele grave apare vorbirea goal!, pentru c! lipsesc
principalele substantive
- Sugerarea contextului pentru reamintire sau suflarea
primelor litere nu sunt suficiente; uneori, persoana
poate folosi acela"i cuvnt ca verb, dar nu poate asocia
cuvntul cu utilizarea lui ca substantiv
Afazia motorie transcortical!
- Localizare lezional": n cortexul frontal de asocia#ie,
anterior sau superior fa#! de centrul Broca, cu care
este conectat
- Formele complexe (senzorio-motorii) implic!
afectarea ampl! a vorbirii "i scrisului dar poate
ap!rea un fenomen ciudat: afazia ecolalic! (poate
repeta ceea ce i se spune, f!r! gre"eal!, cu toate c!,
altminteri, nu poate vorbi); mai pot r!mne relativ
intacte: capacitatea de a completa proverbe, propozi#ii
simple, de a njura "i de a cnta
- Predomin! deficitele n producerea de limbaj, n
condi#iile conserv!rii par#iale a n#elegerii limbajului
auzit "i citit
- Furnizarea de indicii poate ajuta pacien#ii n ce
prive"te recuperarea fluen#ei vorbirii
Afazia senzoriala transcorticala
- Localizarea lezional!: n cortexul de
asocia#ie peri-Sylvian, n jurul grani#ei dintre
lobul parietal "i cel temporal
- Se mai nume"te uneori sindromul de
izolare, implicnd faptul c! sistemul vorbirii
a fost izolat de celelalte elemente ale
limbajului; pacientul poate repeta ce i se
spune, dar n#elege nimic sau foarte pu#in din
ceea ce repet! sau cite"te
- Vorbirea produs! este fluent!, u"or mai
inteligibil! dect cea produs! n afazia
Wernicke, plin! de jargon "i parafazii;
Afazia globala
Consta in pertubarea masiva a limbajului din
toate punctele de vedere (intelegere si
producere)
Alexia / Dislexia
Tipuri de dislexii:
- Dislexie de dezvoltare (nu se dezvolta capacitatea
de citire)
- Dislexie achizi#ionat! (acquired) se pierde
capacitatea de a citi, deja achizitionata
O alta clasificare include: dislexia profunda, dislexia
fonologica (vizeaza citirea non-cuvintelor), citirea
litera-cu-litera, dislexia de suprafata (citirea este
afectata pentru cuvintele la care scrierea nu este
identica cu pronuntia)
Agrafia / Disgrafia
Tipuri de disgrafii:
- Disgrafia de dezvoltare (nu se poate
dezvolta capacitatea de a scrie)
- Disgrafia achizi#ionat! (acquired) se
pierde capacitatea de a scrie, deja
achizitionata
II. Patologia cortexului anterior
Apraxia
= pierderea capacit!#ii de a efectua mi"c!ri voluntare
(inten#ionate)
- poate s! apar! n absen#a paraliziilor sau a oric!rei alte
alter!ri func#ionale senzoriale sau motorii,
- poate s! vizeze oricare dintre mi"c!rile voluntare,
mi"c!rile mari "i cele ale membrelor fiind ns! primele
vizate
- cele mai frecvente mi"c!ri afectate: mi"c!rile de imitare
faciale, ale minii, tapping, precum "i mi"c!ri complexe
manuale
Apraxia (cont.)
- pacientul este incapabil s! organizeze o sarcin! motorie (s!
efectueze o mi"care) dac! este nevoit s! porneasc! de la o
descriere abstract! a sarcinii respective sau,
ALTFEL SPUS,
- pacientul poate fi perfect capabil s! realizeze o mi"care n
mod automat (s! bea dintr-o can!, de ex.) dar, dac! i se
cere s! arate CUM face acel lucru (cum bea din can!), s!
fie incapabil s! arate / demonstreze mi"carea; uneori poate
fi de ajutor pentru el s! aib! al!turi obiectul (cana) ns!, n
absen#a acestuia, poate e"ua.
Apraxia (cont.)
Cauze probabile (Geschwind):
- Lezarea cailor de legatura intre regiunea parietala
posterioara stanga si lobul frontal stang (calea
fasciculului arcuat), cu implicarea probabila si a
mecanismelor verbale
- Lezarea partii stangi implica aparitia apraxiei bilaterale,
in vreme ce lezarea partii drepte implica apraxie
unilaterala (doar a partii stangi a corpului)
Apraxia - tipuri
1. Apraxia mbr!c!rii
2. Apraxia constructiv!
3. [Apraxia ideationala]
4. [Apraxia ideomotorie]
1. Apraxia mbr"c"rii
Este o form! particular! de apraxie,
manifestat! ca incapacitate a pacientului de a se
mbr!ca. Acesta poate deveni confuz n privin#a
etapelor mbr!c!rii, a hainelor pe care ar trebui s!
le aleag!, finalmente rezultatul fiind bizar.
2. Apraxia constructiv"
- Este o form! mai frecvent ntlnit! de apraxie
- Este incapacitatea de a sintetiza modul n care se duce la
bun sfr"it o sarcin! practic!, care presupune mai multe
elemente "i etape (ex. construc#ia unui castel din cuburi
de lemn)
- Cauza celor mai severe forme de apraxie constructiv!:
lezarea unor regiuni frontale "i parietale drepte
Dificult"#ile n desenarea obiectelor
- Erorile de desenare pot fi cauzate de leziuni ale lobilor
occipital sau parietal.
- Leziunile parietale produc defecte de aranjare "i inter-
rela#ionare a p!r#ilor desenului
- Leziunile parietale drepte produc desene fragmentate,
cu componente a"ezate n pozi#ii gre"ite, cu orientare
gre"it!, cu o multitudine de linii ad!ugate ulterior pentru
a corecta desenul
- Leziunile parietale stngi produc deseori o simplificare
a desenului (probabil pentru c! pacientul nu poate
formula un plan pentru a-l pune n practic!, astfel nct
rezultatul este corect dar simplu, f!r! detalii)
Diagnoza apraxiilor (testele seriale ale miscarilor mainilor si
ale fetei)
Ataxia
Consta in slaba capacitate sau incapacitatea de a finaliza o
sarcina conform cu planificarea initiala.
Cu toate ca majoritatea formelor de ataxie apar in relatie cu
afectarea cerebeloasa, anumite ataxii insotesc apraxiile
(lezare corticala).
Lezarea unor arii din cortexul parietal superior poate
produce ataxie optica (incapacitatea subiectilor de a
atinge obiecte in conditii de autoghidaj vizual, fara
afectarea recunoasterii obiectelor si a pozitiei acestora).
Sindromul Gerstmann
Const! din patru simptome:
1. Agrafie
2. Acalculie
3. Confuzie stnga-dreapta
4. Agnozia degetelor (incapacitatea de a numi degetele de
la mini)
Cauza probabil! (Gerstmann): lezarea circumvolu#iei angulare
din lobul parietal stng.
Cercet!ri extinse au fost efectuate pentru a demonstra
existen#a acestui sindrom "i implica#iile sale. Rezultatele
sunt in discutie.
Concluzii cu privire la func#ionarea lobilor cerebrali
Lobii frontali Lobii temporali
Cortexul motor !i premotor
-control motor de nivel primar "i secundar
- fluen#! verbal! "i de desen
- pronun#area cuvintelor pe litere
Cortexul prefrontal
- Controlul motor ter#iar
- Adaptabilitatea r!spunsului motor
- Planificarea secven#elor comportamentale
- Reglarea verbal!
- Rezolvarea de probleme
- Mi"carea voluntar! a ochilor
- Judecata perceptual!
- Memoria (efectul de recen#!)
Aria lui Broca
- Vorbirea expresiv!
Cortexul orbital
- Personalitatea
- Comportamentul social
Auzul
- Recep#ia senzorial!
- Percep#ia senzorial! auditiv!
- Cogni#ia asociat! evenimentelor auditive
- Abilit!#i muzicale (lob temporal drept)
V"zul
- Func#ia vizual! ter#iar!
- Percep#ia fe#elor
Limbajul
- Recep#ia "i n#elegerea vorbirii "i scrisului
Aten#ia
Memoria
- Sindromul amnezic
- Memorie verbal! de lung! durat! - TS
- Memorie spa#ial! de lung! durat! TD
- nv!#are asociativ!
Personalitatea
- Percep#ie experien#ial!
- Comportament sexual
Concluzii cu privire la func#ionarea lobilor cerebrali (cont.)
Lobii parietali Lobii occipitali
Anterior
- Percep#ii somatosenzoriale
- Percep#ie tactil!
- Sim#ul corpului
- Recunoa"terea vizual! a obiectelor
Posterior
- Limbaj (recep#ia limbajului vorbit,
citirea)
- Orientarea spa#ial! "i aten#ia
(urm!rirea traseului, discriminarea
stnga-dreapta)
- Sinteze simbolice (calculul aritmetic)
- Mi"carea voluntar!
- Abilit!#i constructive (desenul)
- Integrarea v!z-sim# tactil
- Memorie auditiv! de scurt! durat!
- Producerea senza#iilor vizuale
primare (puncte luminoase, forme
simple), completarea formei
- Percep#ia vizual! (contururi, m!rime,
orientare, adncime, stereopsis,
luminozitate, culoare, mi"care)
- Conota#iile semantice ale obiectelor
vizuale
- Citirea
SISTEMUL LIMBIC
Denumire data de Broca in 1878 pentru a caracteriza
cortexul primitiv care formeaza un inel in jurul TC.
Studiul sau a starnit interes dupa ce s-a relevat rolul lui in
comportamentul emotional (are conexiuni cu
hipotalamusul, talamusul, epitalamusul, precum
si cu arii ale sistemului olfactiv).
Cercetarile demonstreaza implicarea lui in
comportamentele de cautare a prazii, crestere, crestere
a puilor, imperechere, raspunsuri emotionale, echilibrul
intre comportamentul normal si cel agresiv, formarea
memoriei (in special a celei emotionale).
Sistemul limbic
Sistemul limbic (girusul cingulat sus, fornix
la mijloc, amigdalele, hipocampul jos,
bulbii olfactivi stanga, corpii mamilari -
centru
Studiile imagistice si experimentale au relevat urmatoarele structuri
componente ale sistemului limbic:
nervii, bulbul si tractul olfactiv;
stria olfactiva si girusul olfactiv;
trigonul olfactiv;
lobul piriform si cortexul piriform;
complexul nuclear amigdaloid;
aria septala;
formatiunea hipocampica;
fornixul;
hipotalamusul;
nucleii talamici limbici si paralimbici;
aria limbica a ganglionilor bazali;
cortexul limbic;
cortexul paralimbic; etc
Alti autori considera ca in sistemul limbic intra doua
grupe de structuri:
A. Grupa structurilor concentrice;
B. Grupa structurilor marginale.
In A intra lobii olfactivi, aria hipocampic!, cortexul
periamigdaloid si cortexul prepiriform.
In B intra:
circumvolutia corpului calos;
circumvolutia hipocampului;
nucleii amigdaloidieni
lobul insulei;
partea anterioara a lobilor temporal si frontal (din
neocortex).
Insula
(lobii temporal si frontal au fost indepartati pentru a se
vedea formatiunea insulei)
Cele mai importante structuri ale sistemului
limbic sunt hipocampul si amigdala.
Acestea sunt localizate in partea mediala a
lobului temporal anterior si sunt foarte
sensibile la leziuni anoxice si la infectii
virale.
Hipocampul
Este o structura complexa, situat! in
peretele medial al emisferelor cerebrale;
in limba latin! = monstru sau calut de
mare;
studiul lui este foarte important din cauza
asocierii lui cu epilepsiile de lob temporal;
este format din trei parti principale:
- aria principala receptoare (nuclei granulari,
girus dintat);
- hipocampul propriu-zis (campurile
piramidale);
- subiculum (sursa de eferenta).
La hipocamp substanta alba se afla la
exterior iar substanta cenusie este
profunda (cortex cerebral inversat).
Substanta alba se numeste alveus.
Substanta cenusie este organizata, in cea
mai mare parte, in 6 straturi celulare (pe
alocuri poate avea 4 straturi).
Girusul dintat are o structura trilaminara.
Girusul dentat (dintat) si Cornul lui Ammon
SECTIUNE LATERALA
Structurile olfactive
- contin inelul format din hipocamp si girusul
cingulat si formeaza marele lob limbic;
- cuprind structuri mai putin diferentiate
(paleocortex);
- este implicat in encodare (achizitionarea
de informa#ii noi);
- are numeroase aferente si un sistem
eferent (fornixul), cu proiectii corticale
difuze.
- distrugerea bilaterala a hipocampului duce
la amnezie anterograda durabila si
profunda,
Caracteristici ale amneziei anterograde:
pacientul nu poate inregistra in memorie stimuli
sau evenimente explicite, constiente;
Capacitatile intelectuale (limbajul, aten#ia si
memoria imediata) sunt intacte;
Se poate asocia cu grade diferite de amnezie
retrograda;
Poate fi afectata si invatarea spatiala (n
hipocampus se formeaz! harta cognitiv!
spa#ial!)
poate sa se asocieze cu pierderea informatiei
verbale si chiar a celei non-verbale.
AMIGDALA
- stabileste conexiuni directe cu alte arii corticale,
hipocampul, talamusul si cu anumite regiuni din TC;
- este formata din 2 parti:
o parte corticomediala, de care este atasat un nucleu
de talie mica;
o parte laterobazala, foarte dezvoltata la primate.
- conexiunile sale sunt bidirectionale, atat cu cortexul,
cat si cu hipocampul, cu relevanta pentru functiile
cognitive superioare.
- deasemenea, amigdala este conectata bidirectional cu
zona subcorticala, in special cu caile vizuale
(interpretarea emotionala - furie a stimulilor vizuali);
Amigdala
De"i primeste numeroase impulsuri olfactive, amigdala nu
este un centru important pentru discriminarea olfactiva;
Studiile multiple ale amigdalei in ultimii ani au relevat rolul
acestei formatiuni in:
realizarea unor modificari visceromotorii sI
somatomotorii;
memorie si emotii (componente afective ale memoriei?);
modificarea starii de somn;
modificarea motilitatii gastrointestinale;
modificarea ratei cardiace;
modificarea TA.
Stimularea amigdalei are efect numai daca subiec#ii sunt in
stare de veghe (sunt treji). In somn stimularea ei nu are
nici un efect, de unde concluzia c! amigdala nu este
implicata in functiile homeostatice normale.
Distrugerea bilaterala a lobilor temporali la maimute
(inclusiv a unor structuri limbice) duce la aparitia unor
modificari emotional-comportamentale foarte importante:
mblnzire;
linistire emotionala;
tendinte orale (duc totul la gura);
hipersexualitate;
tendinte compulsive;
hipermetamorfoze (schimbarea frecventa a aten#iei "i a
obiectului sentimentului de placere);
lipsa recunoasterii obiectelor familiare
Toate acestea reprezint! dovada implicarii amigdalei in
invatare (sau a asocierii unui stimul cu un raspuns
afectiv / emotional).
Alte studii (realizate pe primate) au evidentiat rolul
amigdalei in comportamentele de evitare, sexuale, de
hranire, sociale.
Intens studiata clinic este legatura dintre
amigdala si epilepsia de lob temporal.
De"i epilepsia de lob temporal nu este
limitata la amigdale, ntruct descarcarea
electric! se r!spnde"te rapid n tot lobul,
multe din simptome sunt asociate cu
activarea amigdalei.
Manifestarile din timpul crizelor epileptice:
Manifestari autonome / vegetative:
disconfortul epigastric si toracic;
grea#a;
palpita#ii;
frison;
paloarea/nro"irea fetei;
tahipnee/apnee;
saliva#ia;
eructa#ia (rgiala);
mic#iunea involuntar!;
defeca#ie/diaree.
Manifestari afective:
- teama (cel mai frecvent intalnit simptom) de la usoara la
intensa;
- suparare, depresie sau sentiment de singuratate;
- setea/impulsul de a bea (asociat cu fenomenele afective).
Manifestari perceptive (nu implic! apari#ia halucina#iilor):
- apar modificari de tipul iluziilor vizuale "i auditive,
distorsiuni "i alterari ale actului perceptual;
Manifestari de tip mnezic:
- reactivarea memoriei din trecut (cu con#inut
autobiografic)
- Apare sentimentul de reminiscen#! (deja-vu) / iluzia de
familiaritate
Ganglionii bazali
- Sunt mase de substan#! cenu"ie, dispuse la
interior (n EC)
- cuprind: nucleul striat (format din nucleul caudat
si putamen), globus pallidus, nucleul subtalamic
"i substan#a neagr!
Toate acestea sunt structuri eterogene, diferite ca
structur! "i func#ie, precum "i ca istorie
filogenetic!.
Ganglionii bazali (nucleul caudat sus, putamen si globus
pallidus laterale, nucleul subtalamic si substanta neagra
jos)
Nucleul striat
- Are form! de virgul!, cu trei elemente:
cap, corp "i coad!
- Coada se termin! n nucleul amigdalian
Substan#a neagr!
- Este cea mai voluminoas! forma#iune a
mezencefalului
- Are o zon! dorsal! compact! "i o zon!
ventral! de culoare rosie cenusie
Functionalitatea nucleilor bazali:
- In realizarea activitatilor instinctive (locomotia,
apararea, hranirea si curtarea)
- Realizeaza fondul postural pentru activitatile
voluntare, fara a initia insa acele miscari
Patologia nucleilor bazali include:
- Tulburari de tonus muscular (rigiditate)
- Pierderea miscarilor automate asociate
(rasucirea bratelor, expresia faciala)
- Miscari involuntare necontrolabile (1. coreiforme,
2. atetoide, 3. balistice, 4. tremor)
1. Coreea
= miscari succesive involuntare, destul de complexe, care apar brusc si
se insera printre miscarile voluntare
Coreea Syndeham
- Apare in copilarie, in asociere cu bolile de inima
- Are un prognostic favorabil
Coreea (boala) Huntington
- Este o boala ereditara, care debuteaza in jurul varstei de 40 de ani
- Cauza: pierderea neuronilor colinergici si GABA-ergici din nucleul
striat
- Transmiterea se face in proportie de 50% la urmasii directi
- Se asociaza cu dementa progresiva
- Este confundata frecvent cu alte boli (schizofrenie, tulburari
sociopate etc) deoarece afectarea psihica este foarte caracteristica
- Evolutia bolii: diminuarea gradata a capacitatii intelectuale,
inabilitate motorie totala, moarte la 15 20 ani de la debutul bolii.
- Nu exista tratament pentru aceasta maladie
2. Atetoza
= miscari involuntare lente, vermiforme, de
rasucire, care afecteaza extremitatile,
uneori si muschii fetei si gatului
3. Balismul
= accelerarea activitatii unuia sau altuia
dintre membrele corpului, functie de
localizarea leziunii
4. Tremorul
Cea mai importanta patologie a ganglionilor bazali este
Boala Parkinson
= consta din perturbarea profilului cognitiv si
comportamental al pacientilor
Cauze: pierderea de neuroni corticali si subcorticali,
afectarea circuitelor si diminuarea cantitatii de
neurotransmitatori.
Manifestari:
- Tremur ritmic de repaus
- Cresterea tonusului muscular (rigiditate cu aspect de
roata dintata)
- Akinezia (dificultate in initierea de miscari, saracia
sau absenta miscarilor spontane)
- Bradikinezia (incetinirea executiei miscarilor)
- Afectari cognitive
- Compulsii
Afectarile cognitive tin de:
- Capacitatea de analiza si tratare secventiala a informatiei
in MSD
- Capacitatea de a elabora un plan in baza unei strategii
- Capacitatea de ajustare a planului functie de imprejurari
- Disparitia raspunsurilor non-pertinente
- Saracia continutului ideativ
- In cazul afectarii putemenului apar tulburari de scriere,
semnare si dactilografiere, care nu mai pot fi recuperate
ulterior
Afectari ale dispozitiei si personalitatii:
- Depresie
- Rigiditate si hipercontrol
- Indiferenta afectiva
- Dezinteres fata de propria stare
- Lipsa de interes fata de anturaj
Alzheimer (st.) si creier normal (65 ani)
DIENCEFALUL
Structurile diencefalice se g!sesc n
continuarea "i desupra mezencefalului, n
jurul ventriculului III, fiind acoperite de
emisferele cerebrale.
Se compune din dou! forma#iuni mari:
- talamoencefalul (talamus, metatalamus,
epitalamus) "i
- hipotalamus.
Talamusul
Este alc!tuit din dou! corpuri ovoide de substan#! nervoas!. Se mai
numesc "i corpi optici.
Este format din mai mul#i nuclei (cinci grupe):
grupul nuclear anterior
- prime"te aferen#e de la corpii mamilari
- trimite eferen#e c!tre cortexul cingulat "i emisferele cerebrale
nucleii liniei mediane
- se conecteaz! cu hipotalamusul "i alte forma#iuni de substan#! cenu"ie
subcortical!
nucleii mediali
- trimit eferen#e n lobul frontal "i cortexul motor
masa nuclear! lateral!
- prime"te aferen#e senzoriale (spinotalamice)
- trimite eferen#e n lobul parietal
nucleii posteriori (forma#i din nucleul pulvinar "i corpii genicula#i
medial "i lateral)
- se conecteaz! cu cortexul lobului temporal "i parietal.
Conexiunile talamusului
Talamusul este o structur! senzorial! crucial!
subordonat! scoar#ei cerebrale. La acest nivel fac
sinaps! c!ile tuturor formelor de sensibilitate, cu
excep#ia c!ilor olfactive, care ajung la cortex direct,
nu prin talamus.
Nu toate fibrele talamice ajung la cortex: unele se
termin! n nuclei subcorticali. Din acest punct de
vedere identific!m:
nuclei talamici cu proiec#ie cortical! (nucleul talamic
ventral, nucleul arcuat, nucleul reticulat etc)
nuclei talamici cu proiec#ie subcortical! (nucleii
intermediari, nucleii ventriculari)
nucleii talamici de asocia#ie (laterali, laterodorsali
etc)
Nucleii din prima categorie au conexiuni n ambele
sensuri cu cortexul, formeaz! deci, mpreun! cu
cmpurile corticale, unit"#i func#ionale stabile.
C!ile mari senzoriale se termin! n nuclei cu proiec#ie
cortical! dar trimit colaterale "i la nuclei cu proiec#ie
subcortical!.
Toate conexiunile eferente ale talamusului
influen#eaz! activitatea c!ilor extrapiramidale
(descendente).
Controlul cortexului se exercit! prin mai multe circuite
care includ "i talamusul (de ex: circuitul cortico-ponto-
cerebelo-talamo-cortical)
Cercet!rile desf!"urate de-a lungul timpului
au eviden#iat existen#a a dou! tipuri de
nuclei talamici:
specifici sunt lega#i func#ional de diferite sisteme
senzoriale (vizual, auditiv etc); pulvinarul
integreaz! impulsurile auditive, vizuale "i
somatice.
nespecifici sunt lega#i n special de zonele
asociative ale talamusului; func#ionarea lor nu este
pe deplin cunoscut!.
n concluzie, talamusul con#ine:
- A. nuclei de transmisie (de releu)
- B. nuclei cu proiec#ie difuz!
A. Nucleii de transmisie au urm!toarele caracteristici:
fiecare prelucreaz! o singur! modalitate senzorial! sau un input venit din
zona motorie
fiecare se proiecteaz! ntr-o regiune specific! a cortexului
fiecare prime"te inputuri recurente de la regiunea cerebral! pe care s-a
proiectat (recuren#a inputurilor permite modularea inputurilor primite
func#ie de activitate)
un nucleu talamic senzorial transmite ntr-o anumit! regiune cortical!
(senzorial!, motorie sau reglatorie) numai o modalitate informa#ional!
senzorial!; aceste informa#ii reprezint! treapta ini#ial! a gener!rii
percep#iei senzoriale
al#i nuclei senzoriali trimit impulsuri c!tre ariile asociative ale cortexului,
unde se integreaz! sistemele senzoriale care iau parte la ini#ierea
comportamentului
nucleii talamici motori trimit impulsuri c!tre cortexul motor, pentru a-l
informa despre activitatea motorie desf!"urat! de alte forma#iuni
(cerebelul)
to#i nucleii de transmisie trimit impulsuri c!tre sistemul de reglare
B. Nucleii cu proiec#ie difuz" - trimit impulsuri c!tre toate regiunile corticale,
cu efect n reglarea nivelului general de excitabilitate cortical!.
Clinic:
Apar mai multe entit!#i nosografice n lezarea
talamusului. Cel mai vechi cunoscut este sindromul
talamic, cu urm!toarele simptome neurologice:
hemianestezia contralateral! (consecutiv! unei hemoragii
talamice)
durere de cap de tip arsur!, intens! (hiperpatie),
persistent!, se accentueaz! n stres emo#ional "i
oboseal!
tremor inten#ional (n cazul lez!rii nucleului lateral ventral)
ataxia membrelor inferioare (n func#ie de tulburarea
sensibilit!#ii profunde)
tulbur!ri simpatice (ptoz! palpebral! etc)
tulbur!ri motorii (hemiparez!)
uneori, tulbur!ri de gust.
O alt! afec#iune este afazia talamic", care include:
- tulbur!ri de dinamic! a expresiei "i fluen#ei verbale
- voce slab!
- r!spunsuri scurte
- debit ncetinit "i sacadat
- incoeren#a discursului
- afectare persistent!, disociativ!, a memoriei (n special a
celei verbale), manifestat! prin deficit al memoriei logice
"i a capacit!#ii de a crea asocia#ii
Afazia talamic! are evolu#ie favorabil!, cu excep#ia
memoriei verbale, care nu se recupereaz!.
O alt! afec#iune este sindromul de neglijen#"
talamic", cu dou! manifest!ri principale:
- neglijen#! motorie
- neglijen#! spa#ial!
Neglijen#a motorie este un defect de utilizare a unei
jum!t!#i de corp, cu toate c! aceasta este perfect
func#ional!. Prin incitare verbal! acest defect poate
s! dispar! par#ial.
Neglijen#a spa#ial" este legat! n special de
analizatorul vizual "i const! n devierea privirii spre
dreapta "i refuzul explor!rii spa#iului stng (aceast!
deficien#! este confirmat! "i de testele
neuropsihologice).
Neglijenta contralaterala
n afara acestor simptome mai pot ap!rea "i altele:
tulbur!ri de recunoa"tere a locurilor (familiare)
tulbur!ri ale orient!rii spa#iale
apraxie constructiv!
deficit de memorie anterograd! pentru materialul
vizuo-spa#ial
spontaneitate excesiv! a limbajului
confabula#ii extravagante
Alte tulbur!ri #in de sfera emo#ional! sunt evidente n
manifest!rile motorii sau expresive, pentru c!
talamusul intervine ca modulator al proceselor
afective.
De aceea, anumite interven#ii chirurgicale asupra
talamusului sunt destinate reducerii tensiunilor
emo#ionale, anxiet!#ii, agita#iei "i agresivit!#ii
bolnavilor.
Alte aspecte legate de patologia talamusului:
Lezarea nucleilor anteriori duce la
modificarea st!rii de con"tien#! "i se
soldeaz! cu sc!derea reactivit!#ii emo#ionale.
Stimularea nucleului postero-ventral duce la
cre"terea nivelului de anxietate n mi"c!rile
ofensive "i fenomene vegetative
corespunz!toare.
Metatalamusul
Este format din din corpii genicula#i mediali "i laterali.
Corpii genicula#i laterali
se leag! de coliculii cvadrigemeni superiori
la acest nivel se termin! fibrele optice
prelucr!rile vizuale la acest nivel permit diferen#ieri ntre ntuneric "i
lumin! "i orientarea n spa#iu n raport cu stimuli lumino"i
Sunt forma#i din dou! p!r#i:
- partea ventral! (veche filogenetic) "i
- partea dorsal! stratificat! (nou! filogenetic);
Aceasta din urm! expediaz! semnale la scoar#a cerebral! (scizura calcarin! "i ariile
18, 19) "i are "ase straturi (la om)
Corpii genicula#i mediali
sunt conecta#i cu coliculii cvadrigemeni inferiori
aici fac sinaps! c!ile auditive "i de aici ajung impulsuri la ariile auditive
corticale (prima circumvolu#ie temporal!)
Epitalamusul
Se g!se"te n partea superioar! a diencefalului "i este compus din
glanda epifiz! (pineal!) "i din aparatul habenular.
Glanda epifiz"
dup! vrsta de 7 ani involueaz! iar dup! 14 ani se calcific!
este o gland! endocrin! cu rol important n dezvoltare
exercit! efect frenator asupra sferei sexuale
exercit! efect important n metabolismul protidic, glucidic "i
mineral
hormonul principal este melatonina, derivat din serotonin!
melatonina este secretat! maximal noaptea (serotonina ziua)
iar secre#ia ei scade de la na"tere pn! la b!trne#e
nu s-a demonstrat la om "i primate efectul antigonadotrop al
melatoninei (ntrzierea declan"!rii pubert!#ii, de ex.)
rolurile melatoninei sunt: modularea excitabilit!#ii cerebrale;
influen#area fiziologiei somnului; un posibil rol inhibitor asupra
cre"terii tumorilor neoplazice la om; reglarea activit!#ii "i a altor
glande (hipofizei, pancresului endocrine, suprarenalelor,
glandelor sexuale)
Aparatul habenular
con#ine numeroase fibre albe "i substan#! cenu"ie
(nuclei habenulari)
fibrele albe se conecteaz! n general cu structuri
subcorticale
Hipotalamusul
Reprezint! mai pu#in de 1% din totalul volumului
creierului uman. Este format dintr-o por#iune
supraoptic!, una tuberal! "i una mamilar! (v!zute
din fa#! n spate).
Nucleii hipotalamusului se mpart n patru grupe
principale:
grupul anterior format din nucleul paraventricular
"i cel supraoptic. Ei secret! hormoni care sunt
trimi"i la adenohipofiz!.
grupul lateral nucleul tuberomamilar "i nuclei
tuberali laterali.
grupul mijlociu nuclei hipotalamici ventromedial
"i dorsomedial
grupul posterior nucleii tuberculilor mamilari
Fiecare nucleu contribuie la realizarea unei anumite
func#ii.
Conexiunile hipotalamusului
Hipotalamusul posed! o bogat! re#ea de conexiuni,
att interne ct "i externe, care influen#eaz! att
sistemul nervos central ct "i pe cel vegetativ.
Este, deasemenea, foarte important pentru sistemul
endocrin, prin intermediul hipofizei.
C!ile aferente:
fascicolul telencefalic leag! scoar#a de hipotalamus,
avnd efect excitator "i inhibitor. Principalele functii sunt
legate de organele viscerale.
Fascicolul talamo-hipotalamic leag! talamusul de
hipotalamus.
Stria terminalis leag! amigdala de hipotalamus.
Fibre directe spinotalamice vin dinspre talamus.
Exist!, deasemenea, leg!turi ale
hipotalamusului cu aparatul vizual, prin
fibre care leag! chiasma optic! de partea
vizual! a hipotalamusului. Aceste fibre
provin din celulele vegetative ale retinei,
trec prin nervii optici, chiasma optic! "i
ajung la unii nuclei hipotalamici "i n lobul
posterior al hipofizei.
Efectul principal este acela c! semnalele
luminoase pot influen#a sistemul vegetativ
att direct ct "i prin intermediul hipofizei.
C"ile eferente
tractul hipotalamo-hipofizar (care are leg!turi cu hipofiza)
tractul hipotalamo-habenular (care are leg!turi cu epifiza)
tractul hipotalamo-talamic (realizeaz! leg!tura
ascendent! cu scoar#a cerebral!)
sistemul periventricular (leag! hipotalamusul de aproape
toate forma#iunile cenu"ii ale trunchiului cerebral)
tractul tubero-hipofizar leag! hipotalamusul de pituitara
posterioar!
Majoritatea fibrelor sunt bidirec#ionale (cu excep#ia tractului
hipotalamo-hipofizar "i a fibrelor care vin dinspre retin! -
cu rol n reglarea ritmului circadian lumin!/ ntuneric)
Func#iile hipotalamusului
Hipotalamusul are atribu#ii directe n
reglarea mediului intern al organismului:
neuroendocrin
autonom
motiva#ional
Reglarea sistemului neuroendocrin
Hipotalamusul, mpreun! cu sistemul limbic, particip!
direct la reglarea mediului intern, n vederea men#inerii
constantelor acestuia.
Controlul emo#iilor "i a comportamentelor emo#ionale se
face indirect de c!tre hipotalamus, n conjunc#ie cu
forma#iunile nalte ale sistemului limbic "i ale
neocortexului.
Datele anatomice indic! faptul c! hipotalamusul con#ine
un mare num!r de nuclei "i re#ele neuronale care
regleaz! func#ii vitale ca: temperatura, ritmul cardiac,
tensiunea arterial!, osmoza sangvin!, ingestia de ap! "i
alimente; n plus, organizeaz! motor r!spunsurile
endocrine n comportamentele emo#ionale adaptative.
n primul rand, hipotalamusul controleaz! activitatea
glandei pituitare, care controleaz!, la rndul ei,
celelalte glande endocrine (tiroida, paratiroidele,
suprarenalele, glandele sexuale etc). Aceste glande
descarc! hormoni care regleaz! activitatea
hipotalamusului "i hipofizei.
Hipotalamusul
Feed-back
Hipofiz!
gland! gland! gland!
hormon hormon hormon
Mul#i neuroni hipotalamici sunt specializa#i n secre#ia
peptidelor. Acestea ajung fie n spa#iul sinaptic (ca
neurotransmi#!tori), fie n circula#ia sangvin!, de unde
ac#ioneaz! ca hormoni, controlnd excitabilitatea
neuronal! "i eficacitatea sinaptic!. Pot, deasemenea,
controla eficacitatea sistemului endocrin, fie direct, fie
indirect.
Controlul direct se exercit! prin desc!rcarea n
circula#ia sangvin! a neurohipofizei de produ"i
neuroendocrini.
Controlul indirect se face prin intermediul
adenohipofizei.
Neuronii peptidici sunt magnocelulari "i parvocelulari.
Neuronii magnocelulari
Elibereaz! oxitocina "i vasopresina.
Vasopresina:
- este secretat! n hipotalamus "i depozitat! n hipofiz!.
- produce vasoconstric#ie "i reabsorb#ia apei de c!tre rinichi (n
absen#a ei volumul urinar ar putea ajunge la 15-20 litri n 24 h).
- intervine n mecanismul nv!#!rii "i memoriei (nu se cunosc exact
mecanismele), probabil prin influen#area secre#iei de ARN.
Oxitocina:
- este secretat! n nucleul paraventricular din hipotalamus.
- Efectele sale sunt contrac#ia uterin! "i secre#ia lactat!. La
b!rba#i efectele sale sunt mai obscure.
- alcoolul, stresul "i serotonina inhib! secre#ia de oxitocin!, n
vreme ce dopamina stimuleaz! desc!rcarea de oxitocin!.
Sistemul neurosecretor parvocelular
Secret! hormoni inhibitori "i de eliberare (releasing) substan#e
care elibereaz! sau inhib! eliberarea hormonilor din glanda pituitar!
anterioar!.
Substan#ele de stimulare a eliber!rii hormonilor sunt (de ex.): TRH
(factorul de eliberare a tirotropinei), CRH (factorul de eliberare a
corticotropinei), FSH (factorul de eliberare al hormonilor foliculari),
LHRH (factorul de eliberare al hormonului luteinizant) etc.
Factorii de eliberare a hormonilor pituitari determina descarcarea, de
catre glanda, a hormonilor corespunzatori, care regleaza secretia
glandelor din corp.
De exemplu, GRH (factorul de eliberare a hormonului de crestere)
determina descarcarea de GH (hormonul de crestere), care
influenteaza cresterea scheletului si a sistemului muscular.
Afectarea secretiei de GH, in sens pozitiv, duce la gigantism, iar in
sens negativ (scaderea secretiei), la nanism hipofizar.
Secretia de hormoni este pulsatila, ea fiind descarcata in
sange in valuri pe parcursul unei zile.
Neuronii magnocelulari si parvocelulari contin peptide de
diferite tipuri, raspandite in tot sistemul nervos.
Disfunctiile hipotalamusului
Tumorile si alte procese patologice
influenteaza dezvoltarea sexuala se pot
solda cu pubertate precoce sau, opus,
hipogonadism (subdezvoltarea
caracteristicilor sexuale secundare,
asociate cu somnolenta, obezitate si
diabet insipid).
Distrugerea doar a unei jumatati a hipotalamusului
poate produce o tulburare usoara si tranzitorie a
functionarii acestuia. Distrugerea bilaterala (nu si
simetrica) a hipolalamusului duce la aparitia
simptomelor specifice.
Varsta joaca un rol important:
la nou-nascuti functiile hipotalamusului nu sunt
stabilizate (necesita reglare din exterior)
la varstnici apar tulburari de somn, activitate motorie
scazuta, preferinta pentru anumite mancaruri,
sensibilitate fata de schimbarea temperaturii, ceea ce
echivaleaza cu o reducere a mecanismelor
homeostatice hipotalamice efecte constatate si
experimental, la animale cu leziuni ventromediale ale
hipotalamusului)
Reglarea sistemului nervos autonom si a functiilor
vegetative
Functionarea autonoma nu este difuza, asa cum s-a crezut
multa vreme, ci este inalt specializata la nivelul
hipotalamusului, pentru ca stimularea unor centri produce
raspuns la un organ periferic specific
Hipotalamusul are ca atributie principala coordonarea
functiilor autonome (vegetative) intre ele, precum si a
acestora cu activitatile intregului organism.
Hipotalamusul este cel mai important centru subcortical
de reglare a activitatii simpatice si parasimpatice; rolul
este acela de mentinere a unei stari interne de
supravietuire a organismului in diverse conditii de
activitate.
Controlul parasimpatic tine de hipotalamusul anterior
(si produce bradicardie, vasodilatatie periferica,
cresterea aciditatii sucului gastric, cresterea tonusului
tractului digestiv si scaderea tensiunii arteriale).
Controlul simpatic tine de functionarea hipotalamusului
lateral si posterior (si conduce la intensificarea activitatii
somatice si metabolice in stres emotional, atac si fuga,
evidentiate prin dilatatia pupilelor, tahicardie, cresterea
tensiunii arteriale, inhibitia peristaltismului, tonusului
vezicii si a intestinelor).
Afectarea hipotalamusului posterior duce la letargie
emotionala, somn anormal si scaderea temperaturii ca
urmare a diminuarii generale a activitatii somatice si
viscerale. Leziunile hipotalamice induse experimental
conduc la lezari ale mucoasei esofagului, stomacului si
duodenului, ulcere acute ale stomacului si perforarea
mucoasei gastrice, plus hemoragii si ulcere
gastrointestinale.
Afectarea hipotalamusului anterior se soldeaza cu
hipermotilitate a tractului gastrointestinal, plus evacuare
(defecatie) si mictiune frecvente.
Stimularea hipotalamusului lateral are ca efect
producerea hipertensiunii arteriale.
Tulburarile cardiovasculare insotesc afectarile trunchiului
cerebral si hipotalamusului si se reflecta in
hipertensiune, aritmii cardiace si modificari ale EKG-ului
(= simularea unui infarct miocardic acut la bolnavi fara
antecedente cardiace)
Tulburarile respiratorii sunt frecvente in structura
sindroamelor hipotalamice. Experimental, lezarea
hipotalamusului la animale duce la edem pulmonar si
hemoragii pulmonare).
Tulburarile gastrointestinale sunt omniprezente. Pot
merge pana la hemoragii si ulceratii (dupa interventii
chirurgicale pe creier, cu afectari hipotalamice
consecutive).
Epilepsia diencefalica
Poate sa apara atunci cand este lezata o parte din
structura hipotalamusului sau a structurilor
adiacente acestora.
Se pune acest diagnostic atunci cand criza epileptica
se asociaza cu alte disfunctii hipotalamice precis
identificate (criza epileptica apare pe fond de
cefalee puternica, la care se asociaza ameteala,
tendinta de a cadea, inrosirea fetei si a bratelor, puls
slab, ochi exoftalmici).
Hipotalamusul si motivatia
Starile motivationale activeaza comportamente
complexe, cu efect asupra reglarii temperaturii,
satisfacerii foamei, setei si a cerintelor sexuale.
Starile motivationale sunt mai putin corelate cu
stimularile din exterior, ci mai curand cu oscilatiile
homeostaziei interne. O posibila exceptie este
reglarea temperaturii, care se face prin echilibrarea
dintre stimuli interni si externi.
Stimulii interni pentru foame, sete si comportament
sexual sunt mai dificil de identificat si manipulat.
Controlul fiziologic de reglare a homeostaziei
functioneaza prin mentinerea unei variabile la un nivel
dat (nivel masurat cu ajutorul detectorilor externi, care o
compara cu o valoare fixata).
Cand valoarea acesteia nu se suprapune exact pe valoarea
fixata, atunci detectorii de erori genereaza semnale de
eroare, iar sistemul de control aduce variabila respectiva
la nivelul corect.
In cazul foamei, stimulul intern este hipoglicemia iar
stimulul extern vederea sau mirosul hranei.
Reglarea temperaturii corpului
Rolul H in reglarea temperaturii corpului este cunoscut de
multa vreme.
Controlul temperaturii corpului este distribuit celor doua
parti, H anterior si H posterior unul sustine producerea
de caldura, celalalt o inlatura (prin vasoconstrictie sau
vasodilatatie, transpiratie sau frison etc)
H anterior
- Este centrul neuronal al inlaturarii caldurii.
- Lezarea lui produce hipertermie cronica
- Febra hipotalamica produce o curba termica in platou
sau neregulata, lipsa reactiilor vasomotorii, iar
temperatura centrala este mai mare decat temperatura
periferica; se diagnosticheaza prin eliminare.
H posterior
- Este centrul nervos de producere sau conservare a
caldurii.
- Lezarea lui produce hipotermie rapida in conditii vitrege
de mediu, din cauza pierderii mecanismelor
homeostatice de conservare a caldurii;
- daca lezarea se intinde si asupra altor regiuni (de ex.,
corpii mamilari), atunci simptomele se agraveaza
H controleaza si raspunsurile endocrine la modificarile de
temperatura din mediul exterior. De exemplu, expunerea
indelungata la frig conduce la o crestere a temperaturii
corpului prin descarcari de tiroxina, care accelereaza
metabolismul tisular.
Deasemenea, H integreaza informatiile relevante centrale si
periferice de reglare a temperaturii corpului.
La nivelul H a fost identificata si o arie antipiretica, care
limiteaza amplitudinea febrei. Activarea zonei are o actiune
asemanatoare celei data de medicamentele antipiretice.
In afectiuni hipotalamice apare sindromul
termic, care include:
- Poikilotermia
- Hipotermia sustinuta
- Hipotermia paroxistica
- Hipertermia sustinuta
- Hipertermia paroxistica
Poikilotermia
- Reprezinta incapacitatea H de a mentine
temperatura centrala constanta,
independent de temperatura mediului
ambiant
- Apare in lezarea centrilor integratori ai
termoreglarii in H posterior si mezencefal,
precum si la nou-nascuti (in special
prematuri) si batrani.
Hipotermia sustinuta
- Apare fie prin distrugerea mecanismelor
de producere a caldurii, fie prin stabilirea
unui centru/reper anormal inferior (care
regleaza temperatura corpului sub cea a
mediului ambiant)
- Se produce in cazul lezarii H posterior
- Apare rar in patologie
Hipotermia paroxistica
- Consta in episoade de scadere a temperaturii
corpului, care variaza ca frecventa zilnica
- Debuteaza brusc, prin transpiratie, inrosire a pielii,
scaderea temperaturii corpului pana la 32C, scadere
ca dureza minute/zile.
- Se adauga si: oboseala, diminuarea activitatii
cerebrale, hipoventilatie, aritmie cardiaca, lacrimare
- Mecanismele de producere si pierdere a caldurii
functioneaza normal, dar pentru mentinerea
temperaturii in jurul valorii de 32C
- Hipotermiile pot fi: usoare (35C-32C), medii
(32C-24C, cu bradicardie, hipotensiune) sau grave
(mai jos de 24C, cu coma si deces, finalmente)
- Hipotermiile accidentale apar si la bolnavii cu arsuri
de gradele I, II si III.
Hipertermia sustinuta
- Consta in perturbarea mecanismelor de
pierdere a caldurii si stimularea
mecanismelor de producere a ei.
- Cauza: lezarea neuronala in zona H
anterior (sau ventriculul III)
- Consta in cresterea necontrolata a
temperaturii corpului, ca urmare a unei
productii active de caldura.
Hipertermia paroxistica
- Are un caracter episodic si se manifesta
prin frisoane si pusee febrile, la care se
adauga si alte fenomene vegetative.
- Nu este totdeauna prezenta implicarea H,
desi, in anumite cazuri, examinarea
anatomopatologica a relevat existenta
unor leziuni in zona tuberala a H.
Reglarea foamei si a aportului de hrana
Se afla sub controlul a doi centri hipotalamici:
- Nucleul hipotalamic ventromedial si a tesutului
inconjurator (lezarea lui produce hiperfagie si
obezitate severa de aceea a mai fost numit
centrul satietatii)
- H lateral (lezarea bilaterala produce afagia si
moarte, chiar in conditiile hranirii fortate de aceea
a mai fost numit centrul foamei)
Functia de hranire se asociaza cu reglarea
temperaturii, astfel apar diferente in aportul de
alimente si lichide in conditiile modificarii
temperaturii corpului (temperatura scazuta activeaza
centrul foamei, iar temperatura ridicata activeaza
centrul satietatii)
In cazul diferitelor leziuni intalnim urmatoarele situatii
patologice:
- Hiperfagie, asociata cu alterarea raspunsurilor
senzoriale (prin lezarea nucleului ventromedial),
- Alterarea punctului de referinta pentru reglarea
greutatii corporale,
- Alterarea balantei hormonale (in cazul unor leziuni
hipotalamice extinse,
- Afagie si emaciere,
- Etc
In activitatile de hranire sunt implicate si alte instante
(lobii frontali, mezencefalul, rinencefalul etc)
Hipotalamusul si obezitatea
Implica controlul asupra aportului caloric, in vederea
mentinerii greutatii corporale.
In conditiile variatiei aportului alimentar, apar modalitati
de reglare ulterioara a cantitatii de alimente, pana la
revenirea la greutatea normala.
Lezarea bilaterala a nucleilor ventro-mediali conduce
la obezitate, hiperfagie si comportament salbatic la
animalele din experiment.
Lezarea H lateral duce la afagie si emaciere.
CELE DE MAI SUS INDICA EXISTENTA UNOR
MECANISME ANTAGONICE IN H.
Foamea si satietatea

H are rol nu numai in reglarea cantitativa
a alimentarii, cat si in reglarea calitativa a
ingestiei de alimente (adica, in aportul si in
echilibrul dintre aportul glucidic, lipidic si
protidic din alimente).
Metabolismul lipidelor
- Este corelat cu metabolismul glucidic
- n H exist! neuroni sensibili la nivelul
gr!similor din snge, exercitnd un efect
lipostatic al ingestiei alimentare
- Este corelat cu centrii foamei "i sa#iet!#ii
Aportul lipidic
- Este imatur pana la varsta de un an
- Devine major, in cazul lezarii bazei H
- Dereglarea aportului lipidic este intalnit in
cateva tipuri de sindroame
Sindroame cu dereglare de aport lipidic
1. Sindromul Babinski Frhlich
- semne: obezitate si infantilism genital
- Este de natura tumorala
- Este provocat de lezarea H bazal si medial
2. Sindromul Laurence Moon Bardet
- semne: obezitate, hipogonadism, deficienta mintala, deformatii
craniene si malformatii congenitale (polidactilie)
- Are un caracter ereditar
- Nu s-au evidentiat totdeauna leziuni hipotalamice
3. Sindromul Prader Labhart Willi
- semne: obezitate, hipogenitalism, statura mica, tendinta la diabet
zaharat
- Probabil nu este ereditar
Metabolismul proteinelor
- Este una dintre func#iile specifice ale H
- Datele clinice arat! c! arii din H anterior "i
cel lateral sunt implicate n metabolismul
proteinelor "i n men#inerea troficit!#ii
#esuturilor, dovad! fiind sc!derea nivelului
de proteine "i leziunile ap!rute n #esuturi,
n cazul lez!rii acestor zone
Metabolismul glucidelor
- Numeroase cercet!ri au eviden#iat
existen#a unui centru hiperglicemiant la
nivelul H anterior "i a celui lateral, totu"i
acest centru nu este singurul responsabil
de controlul nivelului glicemiei
- n plus, n H ventromedial a fost
eviden#iat! prezen#a unor glucoreceptori,
care ob#in informa#ii asupra nivelului
glucozei din snge, precum "i asupra
vitezei cu care este consumat! glucoza de
c!tre #esuturi (= viteza sc!derii glicemiei)
efect glucostatic
- Este corelat cu centrii foamei "i sa#iet!#ii
Hipotalamusul, anorexia "i emacierea
Anorexia
- Este o dereglare psihologic!, care poate avea "i
cauz! hipotalamic!
Emacierea
- Este lipsa apeten#ei, asociat! cu iritabilitate sau
apatie, sl!bire sever!
- Moartea poate surveni ca urmare a complica#iilor
- Dac! se produce ntre 6 luni "i 2 ani, supravie#uirea
peste aceast! vrst! este foarte rar!
- Cauza poate fi de natur! hipotalamic! (H anterior,
aria preoptic!)
Reglarea setei "i a ingestiei de lichide
- Se afl! sub controlul anumitor regiuni ale H
- H lateral stimuleaz! aportul de ap!
- H medial inhib! aportul de ap!
- Lezarea minor! produce adipsie
- Lezarea major! produce adipsie "i afagie
- Reglarea aportului de ap! este dat! de
osmoreceptori "i de hormonul aldosteron
(corticosuprarenal!)
- Setea poate fi controlat! "i de: usc!ciunea limbii,
hipertermie, ac#iunea angiotensinei (care regleaz!
aportul de aldosteron), ac#iunea vasopresinei (care
determin! reabsorb#ia apei la nivelul rinichilor), de
tulbur!ri emo#ionale, tensiune, anestezice "i alcool
Diabetul insipid
- Rezult! din secre#ia anormal! de hormon
antidiuretic (vasopresin!)
- Principalele simptome: sete excesiv! "i
consum exagerat de ap! (15 20 litri/ 24
h)
- Poate fi temporar (n cazul lez!rii tijei
pituitare) sau permanent (lezarea H
anterior/ medial)
- Cauze frecvente: tumori, inflama#ii,
probleme vasculare sau traumatice
- Poate s! apar!: ca urmare a unor leziuni,
ca o consecin#! a interven#iilor
chirurgicale, pe linie familial! (ca
Functia de reproducere
Zona tuberala a hipotalamusului este
esentiala in mentinerea nivelului bazal de
hormon gonadotropic, in vreme ce aria
preoptica este necesara pentru eliberarea
ciclica a gonadotropinei (inainte de
ovulatie).
Tumorile ap!rute la nivelul hipotalamusului
implic! n multe cazuri ("i) disfunc#ii
sexuale: pubertate precoce sau
hipogonadism (cu subdezvoltarea
caracterelor sexuale secundare)
Pubertatea precoce: apare n leziuni
hipotalamice caudale
Hipogonadismul: se asociaz! cu
obezitatea, somnolen#a "i diabetul insipid;
apare prin lezarea p!r#ii anterioare a tijei
pituitare.
La om lezarea unilateral! produce rareori
simptome (din cauz! c! proiec#iile n
hipotalamus nu sunt lateralizate, ca la
senza#ii).
Pentru apari#ia simptomelor este necesar!
distruc#ia bilateral! a hipotalamusului.
CEREBELUL
CEREBELUL
structura cerebrala aparuta cel mai tarziu pe scara
evolutiei filogenetice
in traducere creieras din cauza structurii sale
relativ asemanatoare cu cea a emisferelor cerebrale
- santuri, circumvolutii, structura interna
Se identifica componente longitudinale (vechi) si
transversale (noi). Structurile recente se amesteca
cu cele noi si rezulta o relativ dificila delimitare intre
partile componente. Totusi, putem vorbi despre trei
portiuni:
I. Arhicerebel
II. Paleocerebel
III. Neocerebel
Partile laterale controleaza extremitatile corpului
Partea mediana controleaza partea din mijloc a corpului
Nucleul floccular controleaza miscarile ochilor si echilibrul
Pe mijloc se observa homunculusi
I. Arhicerebelul = lobul flocculo-nodular
structura cea mai veche si mai mica
este conectata cu nucleii vestibulari
este format din doua formatiuni
distincte: nodulus si flocculus
II. Paleocerebelul
este format din lobul central plus lobul
patrulater anterior
primeste aferente de la maduva spinarii si
trunchiul cerebral
trimite eferente la formatiuni din cerebel si
trunchiul cerebral (cele responsabile de
controlul tonusului muscular)
III. Neocerebelul
cel mai voluminos si mai nou aparut
filogenetic
Este constituit din mai multe formatiuni
care au conexiuni cu toti lobii sistemului
central
Cerebelul are trei fete:
superioara
anterioara
inferioara
Cantareste intre 120-150 g = a opta parte
din greutatea totala a creierului si are
numeroase santuri si circumvolutiuni care
cresc mult suprafata acestuia.
Cerebelul are o portiune mediana unica -
vermisul care se conecteaza cu
emisferele cerebeloase.
Exterior, cerebelul se conecteaza prin trei
perechi de fibre, numite pedunculi cerebelosi.
Pedunculii cerebelosi inferiori
contin fibre care merg la maduva spinarii,
bulb si punte
primeste impulsuri senzoriale de tip
proprioceptiv si vestibular si semnale motorii
de la sistemul extrapiramidal
trimite eferente la olivele bulbare si nucleii
vestibulari
Pedunculii cerebelosi mijlocii
contin fibre care leaga cerebelul de punte, de
SC si o emisfera de cealalta emisfera
cerebeloasa
Pedunculii cerebelosi superiori
contin fibre aferente si eferente
fibrele care vin de la maduva spinarii, trunchiul
central si SC
fibrele care merg la maduva spinarii, trunchiul
cerebral, talamus si SC
sunt cei mai mici deoarece contin cele mai
putine fibre
Structura cerebelului
Substanta cenusie se gaseste la exterior si la
interior
La exterior se afla scoarta cerebeloasa are o
organizare stratificata cu 3 straturi si 5 tipuri de
celule:
- La exterior celule granulare, celule in forma de
cos, celule stelate, dendritele neuronilor Purkinje.
Celulele cos au traseu orizontal
- stratul intermediar ganglionar
contine celule Purkinje (foarte mari, forma de
para si formeaza un singur strat)
dendritele Purkinje fac sinapsa cu axonii
celulelor din stratul exterior iar axonii parasesc
scoarta cerebeloasa; efectul axonilor Purkinje
este unul inhibitor.
- stratul intern granular
contine celule granulare si celule Golgi; aceste
celule sunt in numar foarte mare
axonii ambelor tipuri de celule urca spre stratul
exterior
Functia scoartei cerebeloase
Aceasta functie este legata in principal de
activitatea neuronilor Purkinje.
Acestia primesc impulsuri de la celelalte
celule ale scoartei cerebeloase si
descarca impulsuri frecvente pe secunda.
Rata descarcarii acestor impulsuri se
modifica in functie de anumite mecanisme,
acest fapt fiind responsabil pentru unele
forme de invatare motorie.
La interior, substanta cenusie se organizeaza in nuclei cerebelosi,
in interiorul substantei albe.
Nucleii:
- se gasesc atat in vermis, cat si in emisferele cerebeloase
- sunt patru perechi de nuclei cerebelosi:
-nucleii fastigiali (in paleocerebel) care sunt in legatura cu
maduva spinarii, nucleii vestibulari, substanta reticulata,trunchil
cerebral
- nucleii globulari in emisferele cerebeloase:
- globosi
- emboliformi (sunt in legatura cu
nucleul rosu si talamus)
- nucleii dintati (dantelati) se afla in centrul emisferei
cerebeloase si tin de neocerebel fiind in legatura cu nucleul rosu,
talamus si alte formatiuni
Substanta alba
este formata din fibre mielinice:
- de asociere leaga centri din aceeasi emisfera
- comisurale leaga centri din emisfere diferite
- de proiectie permit interactiunea cerebelului cu
alte formatiuni ale sistemului nervos central
la nivelul cerebelului majoritatea fibrelor de proiectie
sunt ascendente (aferente)
principalele aferente sunt:
- vestibulare ajung in lobul flocculonodular
- spinale ajung in vermis
- corticale ajung in lateralele EC
- olivare ajung in scoarta cerebeloasa
Functiile cerebelului
Sunt multiple
multa vreme s-a crezut ca cerebelul are trei
functii elementare:
- imitarea miscarii
- miscarile complexe
- corectia miscarilor
descrierea functiilor s-a facut prin extirparea
cerebelului la animale si prin studiile in lumea
umana
Studiile mai recente arata ca cerebelul:
este o veriga importanta a feed-back-ului
chinestezico-motor, contribuind la tonusul
muscular, pozitia corpului, contractia si
relaxarea adecvata a muschilor implicati in
miscare,
asigura precizia miscarilor voluntare (apucarea
si manipularea adecvata a obiectelor)
modulator de impulsuri ale sensibilitatii
proprioceptive vestibulare si tactile, care ajung
la SC
reglarea functiilor vegetative ale organismului
Partea anterioara a cerebelului
paleocerebelul controleaza muschii
antigravitationali.
Partea posterioara a cerebelului
neocerebelul actioneaza ca o frana
pentru miscarile voluntare, mai ales cele
ale maniei.
Lezarea cerebelului are ca efect afectarea
unei functii mai generale, legate de
evaluarea temporala a unei sarcini
(retroactiv), precum si ca discriminare intre
doua sarcini cu durate diferite.
Simptomele lezarilor cerebeloase
Holmes a fost primul care a descris simptomele lezarii
cerebeloase.
- hipotonie
- ataxie (erori de miscare, regularitatea miscarilor)
- tremor intentional (mai marcat la terminarea miscarii)
Afectarea se produce la membrele ipsilaterale. Se
manifesta prin dificultati de ortostatism si dizartrie
(vorbire sacadata sau exploziva).
Afectarea membrelor atinge mai mult membrele
inferioare, cele superioare fiind practic normale.
Cu timpul, leziunile cerebeloase tind sa se amelioreze
daca procesul patologic nu progreseaza.
O leziune cerebrala aparuta ulterior poate sa duca la
reaparitia semnelor de disfunctie tipic cerebeloasa
ceea ce demonstreaza ca, cel putin la tineri, functiile
cerebeloase pot fi preluate de alte formatiuni ale
creierului.
TRUNCHIUL CEREBRAL
Trunchiul cerebral este o structura
anatomica constituita din trei formatiuni
distincte:
I Bulbul rahidian (medula oblongata)
II Puntea lui Varolio (protuberanta, pons)
III Mezencefalul
I - Bulbul rahidian (medula oblongata):
se afla deasupra si in continuarea maduvei spinarii
superior ajunge pana la nivelul puntii lui Varolio, de
care este separata prin santul bulbo-pontin
(transversal).
are forma unui trunchi de con, cu baza mica (2 cm.)
spre maduva si baza mare spre punte. Lungimea
trunchiului este de 3 cm.
Bulbul are o fata anterioara, una posterioara si 2 fete
laterale. Pe fata anterioara, de o parte si de alta a
santului median anterior, se gasesc piramidele
bulbare (2 cordoane nervoase). Acestea contin fibre
motorii cortico-spinale, care in proportie de 80% trec
dintr-o parte in alta incrucisandu-se, formand
decusatia sau incrucisarea piramidelor.
Pe fata anterioara isi are originea aparenta nervul
hipoglos
Pe fatele laterale ies radacinile nervilor
glosofaringian, vag si spinal. Tot pe fetele laterale se
gasesc olivele bulbare.
Fata posterioara are o structura diferita inferior si
superior. In partea inferioara structura sa seamana
cu cea a cordoanelor posterioare din maduva
spinarii. In zona superioara cele doua fascicole Goll
si Burdach se indeparteaza unul de celalalt. Tractul
Burdach se prelungeste cu pedunculul cerebelos
inferior (corpul restiform) iar fascicolul Goll devine
piramida bulbara posterioara.
In partea superioara si posterioara a bulbului
se gaseste planseul ventriculului al IV-lea
cerebral.
In grosimea planseului se gasesc nucleii de
origine ai perechilor de nervi cranieni IX,
X, XI sI XII.
Structura bulbului
Aceasta seamana cu maduva spinarii din
mai multe puncte de vedere, inclusiv din
cel al dispunerii substantei nervoase:
substanta alba la exterior iar cea cenusie
la interior.
Totusi, substanta cenusie este
fragmentata in nuclei sau insule (coarnele
anterioare, laterala sau posterioare devin
nuclei motori, vegetativi sau senzitivi).
Nucleii se mai numesc si nuclei
echivalenti, fiind omologi celor din maduva
spinarii.
Nucleii motori:
nucleul nervului hipoglos (XII)
nucleul nervului glosofaringian (IX)
nucleul nervului vag (X)
nucleul nervului accesoriu (XI)
Nucleii senzitivi
nucleul solitar / facial (VII)
nucleul vag (X)
glosofaringian (IX)
nucleul trigemen (V) partial
nucleii vestibulari si cohleari (VIII)
Nucleii vegetativi sunt parasimpatici
nucleul solitar inferior (glandele salivare) prin glosofaringian si vag
(cord, plaman si organele abdominale)
nucleul salivator inferior
nucleul cardio-pneumoenteric
Nucleii proprii
nucleul Goll
nucleul Burdach deutoneuronii (cel de-al doilea neuron) pentru
analiza secundara a semnelor sensibilitatii proprioceptive constiente
oliva bulbara
In plus:
are conexiuni cu cerebelul, nucleul rosu, corpii striati, formatiuni
subcorticale si maduva
se ataseaza sistemului extrapiramidal si participa la realizarea
miscarii semiautomate si involuntare
Identificam, de asemenea, substanta
reticulata bulbara care, impreuna cu cea
din mezencefal, au un rol extrem de
important in tonificarea generala a
dinamicii activitatii.
Substanta alba - Este formata din fibre mielinizate, grupate
in tracturi care trec prin bulb ascendente si descendente si
care isi au originea in bulb
Ascendente:
Fascicolul lui Goll
Fascicolul lui Burdach
Tractul spinocerebelos
Tractul spinotalamic
lateral
Descendente:
Tracturi corticospinale
(in piramide)
Tractul rubrospinal
Tractul tectospinal
Tractul olivospinal
Tractul reticulospinal
Tractul vestibulospinal
Tracturi care isi au originea in bulb
fibre olivocerebeloase
fibre spinocerebeloase
fibre arciforme/arcuate etc
Functiile bulbului
Acesta are trei functii importante:
Functia de integrare reflexa
Functia de conducere
Functia de reglare
Functia de integrare reflex":
- centrul respirator,
- centrul cardiac,
- centrul vasomotor,
- centrul salivatiei,
- centrii unor reactii de aparare (stranutul,
tusea, clipitul, voma)
- centrii de reglare a tonusului muscular
(intensificare a tonusului).
Functia de conducere:
- mijloceste transmiterea intre zonele
receptoare si centrii superiori ai integrarii
aferente (senzoriale)
- mijloceste transmiterea intre centrii de
comanda (motori) si organele de executie
corespunzatoare
Functia de reglare
se realizeaza cu precadere prin
intermediul substantei reticulate
Puntea lui Varolio
apare la mamifere si este cea mai dezvoltata la om
este dispusa transversal deasupra bulbului si are un
aspect cuboid, intinzandu-se de la o emisfera
cerebeloasa la alta
deosebim o fata anterioara, o fata posterioara, doua
fete laterale si marginile superioara sI inferioara
fata anterioara
dispune de un sant median, pe marginile caruia se
gasesc piramidele pontine (prelungiri ale piramidelor
bulbare)
de aici pleaca nervul trigemen
fetele laterale
se continua cu pedunculii cerebelosi mijlocii
fata posterioara
este acoperita de cerebel, are o forma triunghiulara si
formeaza partea superioara a bazei ventriculului IV
este in continuarea bulbului, de care se apropie ca
structura
in partea superioara identificam santul pontopeduncular
iar in cea inferioara santul bulbopontin
aici se gasesc radacinile aparente ale nervilor
oculomotor III, trohlear IV, trigemen V, acustico-vestibular
VIII, abducens VI
in interior dispozitia celor doua tipuri de substanta
nervoasa este similara cu cea din bulb (in interior
substanta cenusie sub forma de nuclei, la exterior
substanta alba)
Substan#a cenu"ie
- Con#ine nuclei ai unor nervi cranieni (motori,
senzitivi "i vegetativi) "i forma#iuni specifice pun#ii
- Aici "i au originea nervii V (trigemen - mixt), VI
(oculomotor - motor), VII (facial mixt) "i VIII
(acustico-vestibular - senzitiv)
Substan#a reticulat!
- Are o dispunere dezordonat! "i con#ine fibre
(spinoreticulat, reticulospinal, reticuloreticulat,
rubroreticulat) "i celule nervoase (formeaz! nuclei
reticulati)
Substanta alba
- fibre ascendente care vin dinspre maduva si bulb si ajung
la cerebel, nuclei subcorticali, talamus si tectum,
spinotalamic
spinocerebelos anterior etc
- fibre descendente:
tractul piramidal
fascicolul corticospinal
rubrospinal
tectospinal
reticulospinal
Func#iile pun#ii
1. Reflex!
2. De conducere
1. Func#ia reflex!:
Reflexe somatice "i vegetative: lacrimal, salivar,
masticator, cornean, sudiopalpebral, audio-oculogir,
sudoripar "i sebaceu (pentru fa#! "i pielea capului),
contrac#ia mu"chilor fe#ei (mimica expresiv!),
lateralitatea globilor oculari, tonusul muscular
2. Func#ia de conducere:
Asigur! circula#ia informa#iei extrase din mediul extern "i
intern c!tre centrii subcorticali "i corticali, precum "i
mesajele de comand! n sens descendent c!tre
organele de execu#ie
Patologia bulbului !i pun#ii
Este considerat! foarte grav! atunci cnd se refer! la
centrii vitali.
Leziunile din interior se numesc intra-axiale sau
parenchimale, iar cele situate la exterior se numesc
extra-axiale (de obicei, #in de afectarea nervilor
cranieni)
Exemplu de afectare extra-axial!:
NEURINOMUL DE ACUSTIC se dezvolt! din celulele
Schwann ale nervului acustic, cu urm!toarele
simptome: pierderea auzului, diminuarea reflexului
cornean, parez! facial! periferic!, ataxie "i tremor,
ulterior hidrocefalie "i cre"tere a presiunii
intracraniene
MEZENCEFALUL
Structura anatomica separata de perete prin santul
pontopeduncular iar de diencefal printr-un plan ce
uneste comisura posterioara a creierului cu
marginea posterioara a corpilor mamilari.
Are patru fete: aria anterioara, aria posterioara si
doua laturi.
- Fata anterioara - identificam mai multe
formatiuni, din care mai evidente sunt picioarele
pedunculilor cerebelosi. Aici se afla originea
aparenta a nervului III
- Fata posterioara - este invizibila la adult, fiind
acoperita de cortul cerebelului si de lobii occipitali.
Pe aceasta fata se gasesc coliculii cvadrigemeni.
- Fetele laterale corespund tegmentului
mezencefalic si piciorului peduncular
In sectiune, mezencefalul separa formatiuni
din trei etaje:
etajul superior tectum
etajul mijlociu segment / calota
etajul anterior picioarele pedunculilor
cerebrali
Intre segment si picior exista o zona numita
substanta neagra (locus niger).
Din mezencefal se dezvolta doua formatiuni
structurale:
pedunculii cerebrali (picioarele + segment)
tuberculii (tectum)
- Picioarele pedunculilor formate numai din
substanta alba si fibre nervoase care pornesc de la
SC si ajung la punte si maduva (tractul piramidal,
fibre corticopontine)
- Calota/ tegmentul format din substanta alba si
cenusie.
Substanta alba - fibre cu originea in diencefal, in
maduva spinarii sau punte.
Substanta cenusie formeaza nuclei specifici
pentru mezencefal (substanta neagra si nucleul
rosu)

Substanta neagra
- structura nucleara compacta de forma semilunara. In
structura ei intra celule mari impregnate cu un pigment
colorant (melanic). Toate formatiunile melanice + nucleul
dorsal al vagului prezinta leziuni evidente in parkinsonul
postencefalitic
- primeste impulsuri de la toata suprafata corpului si
de la organele vizuale, auditive, olfactive
- intervine in integrarea impulsurilor senzoriale, in
reglarea miscarilor fine si in reglarea tonusului muscular
Nucleul rosu
- situat in partea superioara a tegmentului,
deasupra substantei negre, cu o culoare
caramizie din cauza incarcaturii mari de fier a
substantei celulare si a bogatiei vasculare
- contine o zona parvocelulara (celule mici) si o
zona magnocelulara (celule mari)
- primeste aferente si trimite eferente cu rol in
reglarea tonusului muscular (exercita un efect
inhibitor asupra centrilor bulbari sI medulari si
genereaza rigiditate musculara)
Tectul / Tectum
Contin tuberculii cvadrigemeni : structurile contin o
alternanta de substanta alba si substanta cenusie.
Distingem 2 perechi coliculii superiori si coliculii
inferiori
Coliculii superiori
- primesc aferente de la corpul geniculat lateral, sistemul
central, maduva spinarii si dau eferente care ajung
finalmente la muschii gatului si la neuronii somato-
motori din maduva cervicala.
- regleaza automat miscarile oculare, realizeaza reflexul
de orientare la stimuli vizuali si fixarea obiectului in
zona perceptibilitatii optime;
Coliculii inferiori
- sunt sub cei superiori si au dimensiuni mai
reduse.
- contin substanta cenusie la interior (ganglionul
central) si substanta alba la exterior.
- primeste aferente de la corpii geniculati mediali
si dau eferente catre celelalte formatiuni ale
trunchilui cerebral si catre maduva spinarii
- coliculii inferiori se leaga de realizarea
reflexelor motorii neconditionate la stimulii
acustici si a reflexului de orientare care
precede perceptia auditiva
Pe ansamblu, mezencefalul indeplineste
functii foarte importante legate de:
distributia normala a tonusului muscular
realizarea reflexelor de redresare
realizarea reflexelor de orientare
Patologia mezencefalica
Se refera la anumite sindroame (tegmental
central, Benedikt, Claude) care au ca
elemente comune paralizia nervului
cranian oculomotor, anestezii
contralaterale (cauzate de lezarea
fasciculelor spinotalamice) sau miscari
involuntare.
Sindromul substantei negre tulburare de
tonus muscular
Sindromul imobilitatii (prin lezarea
tracturilor corticospinal si corticobulbar)
bolnavul pare in coma, neputand face nici
o miscare, dar are ochii deschisi si ii poate
misca voluntar.
Formatiunea reticulata
Printre nucleii si fibrele trunchiului cerebral
se gaseste si reteaua celulelor formatiei
reticulate.
Formatiunea reticulata:
urca superior pana la diencefal si cortex
coboara pana la maduva spinarii, unde
formeaza substanta cenusie peri-
ependimara
Descoperita in 1911 de Cajal, I-au fost
descrisi, in 1954, 98 de nuclei a caror
functie nu este bine cunoscuta.
Au fost descrise 5 categorii de nuclei:
nuclei care comunica exclusiv cu cerebelul
nuclei mediali
nuclei laterali
nucleii rafeului
nucleii lui Nanta
Un axon al formatiunii reticulate poate
intra in contact cu alti aproximativ 27.000
neuroni. Astfel se explica posibilitatea
extraordinara a difuzarii informatiilor de
catre aceasta formatiune subcorticala.
Neuronii formatiunii reticulate sunt dispusi
sub forma de retea in afara nucleilor
trunchiului cerebral, reprezentand la o
scara mai mare si la un nivel mai dezvoltat
reteaua interneuronala a maduvei spinarii.
Nucleii sunt dispusi in jurul axelor medial
(nucleii rafeului) si lateral, iar nivelul
mezencefalului in special la nivelul
tegmentului
Axonii formatiunii reticulate ajung:
la maduva spinarii
la truchiul cerebral
la talamus, cerebel sI sistemul central prin fibre specifice
Prin experimente specifice s-a demonstrat existenta unui
SRAA, care se intinde de la nivelul trunchiului cerebral
pana la cortex. El stimuleaza difuz cortexul, mentinandu-i
tonusul/vigilenta.
In formarea SRAA deosebim:
o activitate tonica (de mentinere a starii de veghe)
o activitate fazica - de trezire a scoartei
Formatiunea reticulata (SRAA) este foarte importanta
pentru raspunsuri de tip atentie accentuata, lipsa de
reactie, repulsie la un stimul.
Absenta informatiilor reticulare ascendente catre cortex
duce la somn in timp ce prezenta lor duce la trezire.
Exista si un sistem reticulat descendent, cu rol in reglarea
tonusului muscular. Sistemul descendent primeste
impulsuri de origine corticala, extrapiramidala,
cerebeloasa si vestibulara.
Rolul SR descendent este de a controla activitatea
motoneuronilor medulari.
In 1972 Danaila a descris un sistem reticulat inhibitor
ascendent (SRIA) a carui lezare duce la aparitia
sindromului de logoree si hiperkinezie.
In ansamblu, formatiunile reticulate (activator/inhibitor,
ascendent/descendent) au un efect modulator
important atat asupra sistemului central cat si asupra
maduvei spinarii.
Formatiunea reticulata regleaza:
vigilenta corticala
perceptia
discriminarea spatio-temporala
memorizarea
expresia emotionala
homeostazia
ritmurile biologice
starea de somn
Controleaza:
activitatea muschilor scheletici;
reajusteaza pozitia si locomotia;
influenteaza indemanarea, gesturile,
expresia faciala, masticatia, deglutitia,
respiratia, circulatia;
grosier, sistemul somatosenzorial si
neuroendocrin.
Sindroame reticulate
Mutismul akinetic lipsa de raspuns la intrebari,
imobilitate a corpului, ochi deschisi, lipsa
raspunsului emotional si motor, fara paralizie,
prezenta reflexului de orientare (lezarea SRAA).
Sindromul de logoree cu hiperkinezie (lezarea
SRIA)
- apare pre si post operator la pacienti cu leziuni ce
implica atingeri corticale.
- se caracterizeaza prin hipermnezie, exagerarea
atentiei, a miscarilor, a reflexului de orientare, simt
critic ascutit, somn putin (2-3 h/24 h), rationament
normal / deteriorat (functie de localizarea si
intinderea leziunii corticale).
M%DUVA SPIN%RII
Este conectat! cu nervii spinali "i reprezint! structura prin
care creierul comunic! cu toate p!r#ile corpului sub nivel
cranian.
Prin m!duv! trec:
impulsurile pentru senza#iile generale (tactil!, termic!,
dureroas!) care se formeaz! la nivelul membrelor,
gtului "i trunchiului;
comenzile pentru mi"c!rile voluntare ale membrelor,
trunchiului "i gtului.
Afectarea m!duvei spin!rii poate conduce la pierderea
senza#iilor generale "i la paralizia mi"c!rilor voluntare n
regiunile corpului inervate de nervii spinali.
M'DUVA SPIN'RII SEC(IUNE
Anatomia m"duvei spin"rii
Este situat! n canalul vertebral, format n mijlocul
celor 7 vertebre cervicale, 12 toracale, 5 lombare "i 5
sacrate, care formeaz! coloana vertebral!. M!duva
spin!rii se ntinde de la baza craniului pn! la discul
intervertebral situat ntre prima "i a doua vertebr!
lombar!.
Superior m!duva spin!rii se continu! cu substan#a
cerebral! "i inferior se termin! cu conul medular, care
posed! prelungiri ale nervilor spinali numite coad! de
cal (cauda equina).
De"i canalul vertebral este foarte solid, traumele
mecanice puternice pot afecta "i implicit afecteaz!
m!duva spin!rii.
Cele mai vulnerabile zone sunt:
C5 C6
T12 L1
C1 C2
La nivelul m!duvei spin!rii se identific! 31 perechi de
nervi spinali:
8 Cervicali, 12 Toracali, 5 Lombari, 5 Sacrati si 1
Coccigian
Nervii se numesc a"a dup! locul prin care ies din
canalul vertebral.
M!duva spin!rii este nconjurat! de 3 membrane
conjunctive meninge spirale:
- pia mater
- arahnoida
- dura mater
Pia mater- nconjoar! complet "i ader! la m!duva
spin!rii
Arahnoida- nconjoar! m!duva spin!rii "i se
ata"eaz! de dura mater.
Dura mater - nconjoar! m!duva spin!rii; n partea
caudal! (inferioar!) a m!duvei spin!rii formeaz!
sacul dural, care con#ine filum terminale - coada de
cal! Punc#ia lombar! se face n acest spa#iu.
(utilitate extragere lichid cerebro-spinal, anestezii)
Structura intern" a m"duvei spin"rii
M!duva spin!rii prezint! o structur! relativ similar! de-
a lungul s!u.
La exterior se afl! substan#a alb", format! din
milioane de axoni ce transmit impulsuri inferior/
superior. Fibrele sunt n mare m!sur! mielinizate
( substanta alb!).
Substan#a alb! este mp!r#it! n arii numite cordoane:
Posterior
Lateral
Anterior
La nivelul fiec!rui cordon ntlnim grupe de fibre
numite fascicule sau tracturi.
Sectiune in maduva spinarii si nervul spinal
corespunzator
La interior se afl! substan#a cenu!ie,
format! din corpii celulelor nervoase "i
restul masei nervoase (dendrite, #esut glial
interneuronal, capilare sangvine).
Identific!m "i fibre mielinice care intr! sau
ies din ea. Colora#ia este cenu"ie.
Substan#a cenu"ie este divizat! n patru
mari regiuni:
coarnele posterioare sau dorsale
coarnele anterioare sau ventrale
zonele intermediare
coarnele laterale
Coarnele posterioare
Con#in neuroni care au leg!tur! cu nervii
care intr! prin r!d!cinile posterioare. Ceea
ce rezult! reprezint! partea senzorial! a
substan#ei cenu"ii spinale.
Neuronii de aici "i trimit axonii ascendent
prin substan#a alb! spre creier.
Coarnele anterioare
sunt situate ntre cordoanele anterior si cel
lateral
cei mai mul#i dintre neuronii de aici au rol
n mi"c!rile voluntare, dnd na"tere
axonilor ce ies prin r!d!cinile anterioare
=> coarnele anterioare sunt n principal
partea motorie a substan#ei cenu"ii
spinale.
Zonele intermediare
sunt situate ntre cornul anterior "i
posterior.
sunt compuse din neuroni de asociere sau
interneuroni pentru integrarea segmentar!
"i intersegmentar! a func#iilor m!duvei
spin!rii
se mai numesc p!r#i de asocia#ie ale
substan#ei cenu"ii spinale.
Coarnele laterale
sunt o extensie mic! a zonelor
intermediare n cordonul lateral toracal "i
lombar (T1-L2).
Con#ine corpii celulari ai neuronilor
preganglionari ai sistemului nervos
simpatic
Nucleii/Coloanele celulare
neuronii substan#ei cenu"ii sunt dispu"i n
grupuri celulare similare func#ional,
dispuse longitudinal, numite coloane/
nuclei.
Unii nuclei se ntind de-a lungul ntregii
m!duve a spin!rii, n vreme ce al#ii se
g!sesc numai la anumite niveluri.
Ex. Nucleul propriu senzorial (are leg!tur!
cu impulsurile dureroase provenite de la
nervii spinali) se ntinde n toat! m!duva
spin!rii; nucleul intermediolateral (are
leg!tur! cu cerebelul) se g!se"te n
anumite zone.
Laminae
substan#a cenu"ie spinal! poate fi divizat!
n lamine sau straturi, care rezult! n urma
stratific!rii neuronilor similari morfologic
furnizeaz! o identificare mai precis! a
ariilor substan#ei cenu"ii "i folosesc la
descrierea loca#iilor originilor sau
termina#iilor c!ilor func#ionale
identific!m 10 lamine (6 la nivelul cornului
posterior, 1 n zona intermediar!, 2 n
cornul anterior "i una n jurul canalului
ependimar).
Nervii spinali
Fiecare nerv spinal (cu excep#ia primului "i
ultimului) este ata"at unei p!r#i a m!duvei
spin!rii prin dou! r!d!cini posterioare "i 2
r!d!cini anterioare cte una de fiecare
parte.
n interiorul r!d!cinii posterioare se
g!sesc ganglionii spinali (care con#in
grupuri de neuroni protoneuronul c!ilor
ascendente).
R!d!cina anterioar! con#ine axonii care
ajung la musculatura scheletic! sau
neted! din zona inervat!.
Centrii nervo"i ai m!duvei spin!rii
(func#ia reflex!)
La nivelul maduvei se inchid circuite complexe care includ:
- Veriga receptoare (receptorii),
- Veriga senzitiva (nervii aferenti),
- Veriga de comanda (centrii nervosi si axonii neuronilor
motori),
- Veriga de executie (musculatura scheletica si neteda)
Axonii neuronilor din coarnele anterioare ajung la
musculatura scheletica, in vreme ce axonii neuronilor din
coarnele laterale ajung la musculatura neteda.
Unii centri nervosi se gasesc pe toata lungimea MS (ex.
pilomotori, vasomotori), in vreme ce altii sunt bine
localizati (ex. vezicospinal, genitospinal).
Func#ia de conducere a m!duvei spin!rii
In ansamblul functionarii SN, MS joaca mai curand un
rol de transmisie, de legatura.
Printre cele mai importante tracturi la nivelul MS
remarcam:
- Tracturi aferente: spino-talamic (sensibilitatea tactila
si dureroasa din piele), spino-bulbar (sensibilitatea
proprioceptiva starea de tensiune din muschi),
spino-cerebelos (impulsuri legate de starea
articulatiilor in timpul starii de repaus)
- Tracturi eferente: corticospinal sau piramidal
(controleaza activitatea muschilor scheletici),
extrapiramidal (miscari involuntare), tecto-spinala
(comenzi musculare pentru muschii gatului)
Aspecte legate de patologia m"duvei spin"rii !i
psihologia bolnavului medular
Principalele probleme legate de patologia m!duvei
spin!rii:
pierderea sensibilit!#ii (prin lezarea tracturilor
sensibilit!#ii cutanate) mono sau bilateral
pierderea capacit!#ii de control al tonusului muscular
(prin lezarea nervilor descenden#i) mono sau
bilateral
apari#ia unor tumori subdurale
apari#ia unor tumori medulare
sec#ionarea par#ial! sau total! a m!duvei spin!rii
(consecutiv unui accident/traume mecanice care a
sec#ionat complet coloana vertebral!)
tumori vasculare sau inflama#ii ale r!d!cinilor nervilor
spinali
Consecin#e:
dureri de diverse tipuri (nevralgic!, mialgic!)
pierderea sensibilit!#ii n anumite zone ale corpului
piederea tonusului muscular (incapacitatea de a
contracta mu"chii n func#ie de necesit!#i)
pareze par#iale parapareze sau totale
tetrapareze
Efecte n plan psihologic a suferin#ei medulare:
modific!ri n planul personalit!#ii
dispari#ia tonusului afectiv aplatizarea afectiv!,
depresie
apari#ia unor nevroze
confuzie "i dezorientare psihic!
Indica#ii psihoterapeutice
"edin#e de relaxare / antrenament autogen
psihoterapie individual! "i de grup.