Sunteți pe pagina 1din 189

]EROM ES.

BLACKMAN

101 apărări
Cum se autoprotejează mintea
Traducere din limba engleză de
. . Iuliana Diaconu

A
TReI
Editori:
SILVIU DRAGOMIR
VASILE DEM: ZAMFIRESCU
Director editorial:
MAGDALENA MARCULESCU
Coperta:
FABER STUDIO (S. Olteanu, B. Haţeganu, D. Dumbrăvician)
Redactor:
SIMONA REGHINTOVSCHI
Cuprins
Director producţie:
CRISTIAN CLAUDIU COBAN
Corectură: 5 Cuprins
ROXANA SAMOILESCU 7 Prefaţă
ELVIRAARTIC 13 Mulţumiri
15 Introducere
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
BLACKMAN, )EROME S.
21 1. Concepte generale referitoarela apărări
101 apărări : Cum se autoprotejează mintea / )erome S. Blackman ;
51 II. Apă rări care se formează în stadiile oral, anal şi în pri-
trad.: Iuliana Diaconu - Bucureşti: Editura Trei, 2009 mul stadiu genital al dezvoltării psihosexuale
Bibliogr. 99 III. Apărări specifice perioadei de latenţă şi adolescenţei;
ISBN 978-973-707- 301-3 alte tipuri de apă rări
181 IV. Utilizarea apărărilor în diagnosticarea psihopatologiei
1. Diaconu, Iuliana (trad.) 223 V. Tehnicile interpretative
265 VI. Diagnosticul diferenţial şi alegerea tratamentului
159.923.2 275 VII. Tehnicile terapiei suportive
285 VIII. Apărările în evaluarea tendinţel or suicidare
Aceastăcarte a fost tradusă după: 101 Defenses: How the Mind Shields Itself,
by )erome S. Blackman, M.D., Brunner-Routled ge, imprintTaylor&Francis, USA-UK 311 Anexa 1: Schizofrenia: Istoricu l e v o luţiei criteriilor diagnostice
317 Anexa 2: Evaluarea forţei Eului în diagnostic
Copyright © 2004 by Taylor&Francis Books, Inc. 319 Anexa 3: Consideraţii privind diagnosticul psihanalitic al sta-
Această ediţieeste publicată prin acord cu Paterson Marsh Ltd. diului de dezvoltare
323 Anexa 4: Scurt istoric al teoriei relaţiilor de obiect
Copyright © Editura Trei, 2009 329 Anexa 5: Carmen de Bizet pe divan
pentru prezenta ediţie
337 Câteva
Postfaţă : precizări
c.P. 27-0490, Bucureşti 341 Note
Tel./Fax: +4 021300 60 90 351 Bibliografie
e-mail: comenzi@edituratrei.ro
www.edi turatrei.ro

ISBN 978-973-707-301-3
------------------~-------------------- ---- --

Prefată J

Steve, un pacient în vârstă de 26 de' ani, dorea să îi fie admi-


nistrat testosteron injectabil pentru~'putea funcţiona sexual în
relaţia cu soţia. El avea un motiv serios pentru această solicita-
re; cu câteva luni în urmăl îi fusese înlăturată chirurgical glan-
da pituitară, iar acum avea nevoie de terapie hormonală de sub-
stituţie.
Pe vremea aceea îmi făceam stagiul la secţia de medicină in-
ternă a spitalului în care Steve fusese internat în vederea moni-
torizării şi ajustării dozelor de hormoni de substituţie. La acel
moment nu eram prea familiarizat cu psihologia sau apărările,
Însă într-una din zilele când eram de gardă şi am rămas pentru
prima oară singur cu Steve, i-am mărturisit că eram curios să
aflu de ce îşi dorea tratamentul cu testosteron injectabil; Mi-a
explicat că testosteronul urma să îl vindece de impotenţă . Pe
măsură ce discutam, disconfortul său s-a diminuat şi am putut
să îmi fac o imagine mai clară cu privire la trecutul său sexual,
întrebând dacă problemele sexuale se manifestau şi sub forma
absenţei erecţiilor diurne sau a incapacităţii de a se masturba.
În acel moment, Steve a suspinat. S-a uitat înspre uşa rezer-
vei pentru a se asigura că era închisă, după care a spus: "Ştiţi,

101 apă rări • Prefaţă


8 acum că tot vorbim deschis despre asta, există ceva ce ar trebui Totodată, prin abordarea suportivă (capitolul 7), am exprimat 9
să vă spun. Adevărul este că alTI nevoie de injecţ i ile cu testoste- suficientă consideraţie, astfel încât Steve să aibă încredere în
ron doar în relaţia se xuală cu soţia. Am o iubită cu care nu am mine şi să îmi vorbească despre formaţiunea sa de compromis
nevoie de injecţii pentru a funcţi ona". dezadaptativă (vezi capitolul 1) - evitarea soţiei şi ascunderea
Steve s-a plâns d e faptul că s oţiei nu îi plăcuse niciodată se- . adevărului faţă de aceasta pentru a evita sentimentele de vino-
xul. Aceasta fusese virgină atunci când s-au căsătorit. De la naş­ văţie, reprimarea frusttării şi deplasarea dorinţelor sexuale către
terea fiului lor, acum în vârstă de doi ani, actele sexuale deveni- altcineva.
seră relativ rare, însă el considera că operaţia suferită nu avea Cu alte cuvinte, Steve ştia că din punct de vedere fizic era
legătură cu această problemă. Cu toate că îşi iubea soţia, Steve potent chiar şi fără injecţiile cu testosteron, aşa cum o dovedea
nu ştia cum să rezolve problema, problemă pe care, spunea el, şi activitatea sa sexuală extraconjugală. Cu toate acestea, el se
soţia şi-o asumase în întregime. El a exprimat o dorinţă intensă convinsese singur că avea nevoie de injecţii pentru a fi potent
de a se putea bucura de viaţa sexuală împreună cu aceasta; sub cu soţia; ele ar fi funcţionat ca pana magică a lui Dumb04 (Aber-
multe alte aspecte fusese o soţie bună - de exemplu, îl ajutase son & Englander, 1941).
când fusese bolnav. Răspunsul pozitiv al lui Steve la confruntarea mea privind
În ziua următoare, când am intrat de gardă, soţia lui Steve se apărările a avut ca efect dezvăluirea conflictelor acestuia. În loc
afla lângă patul acestuia. Părea că cei doi discutaseră deja situa- să facă tratament cu testosteron injectabil pentru tot restul vieţii
ţia. Soţia şi-a exprimat dorinţa de a se vindeca de severa inhibi- şi să recurgă în vederea gratificării sexuale la contacte sexuale
ţie sexuală şi a întrebat cine ar putea să o ajute în acest sens. Am extramaritale ce i-ar fi distrus căsnicia, el şi soţia sa puteau acum
obţinut pentru ea câteva nume de profesionişti de la rezidentul să accepte problemele lor psihologice şi să rezolve conflictele
în medicină internă care mă superviza direct. care îi împiedicau să obţină satisfacţia sexuală în cadrul relaţiei
După mulţi ani, timp în care mi-am încheiat stagiul în psi- de cuplu. .
hiatrie şi formarea în psihanaliză, am putut să formulez mai clar
ce se întâmplase în cadrul interacţiunil or mele cu Steve. Prin Treizeci de ani mai târziu, Dr. C mi-a pus următoarea între-
întrebările adresate de mine privind alte l1l.anifestări ale proble- bare: "Chiar aţi spune aşa ceva? Este atât de agresiv!". El era lo-
mei sale sexuale, practic l-am "confruntat"2 (capitolul 5) pe Ste- cotenent în U. S. N avy5, aflat în faza de încheiere a stagiului în
ve cu diferitele tipuri de apărări pe care le utiliza, printre care: psihologie în cadrul Centrului Medical Naval din Portsmouth,
comportamentul evaziv (minţitul) (23)3 în legătură cu impotenţa VA. Tocmai le explicasem la curs, lui şi colegilor săi, faptul că,
sa; deplasarea (19) dorinţelor sexuale de la soţie asupra iubitei; atunci când în timpul evaluărilor psihologice îşi puteau da sea-
raţionalizarea (42) şi concretizarea (52) - găsirea unei scuze, con- ma că cel evaluat minţea cu privire la intenţiile sale suicidare, în
siderând că problema sexuală avea o origine pur medicală. scopul de a fi trecut în rezervă, îi puteau spune acestuia ceva

)EROME S. BLACKMAN 101 apă rări • Prefaţă


10 de genul: "Impresia mea este că nu sunteţi sincer cu mine", după Aceste mecanisme sunt adesea mascate şi operează fără ca in- 11
care puteau adăuga: "Şi încercaţi să mă manipulaţi, pentru a vă dividul să le conştientizeze. Datorită modului ascuns de opera-
da dreptate~ Asta înseamnă că nu mă consideraţi ca fiind tera- re al apărărilor, dezvăluirea şi înţelegerea potenţialelor efecte
peutul dumneavoastră; de fapt, încercaţi să vă folosiţi de mine." negative pe care acestea le au poate fi utilă. De exemplu, un in-
După exclamaţia dr. C despre cât de "agresiv" sunau aceste divid incapabil să îşi accepte sentimentele de furie la adresa cui-
intervenţii, am subliniat faptul că un comportament evaziv (23) ş i va apropiat, poate în schimb resimţi o ură intensă faţă de pro-
devalorizarea (50) simt apărări. Dacă Dr. C l-ar confrunta cu ele, pria persoană. Când acesta ajunge la camera de gardă suferind
aşa cum eu sugeram (vezi capitolul 5), poate că marinarul ar de depresie severă, capacitatea terapeutului de a aduce în dis-
admite că se foloseşte de ele şi, ulterior, ar elabora .conflict)le ~e cuţie operaţia defensivă de întoarcere asupra propriei persoane (15)
care până atunci le evitase. Altfel spus, o parte dmtre q(zunle se poate dovedi extrem de utilă în prevenirea unei tentative sui-
rezidenţilor, ce purtau în mod misterios diagnosticul sardonic cidare sau a altor comportamente auto distructive ale pacientu-
de "WOOTEN6"("Nu mai vreau să fac partedin marină"), în . lui (vezi capitolul 8).
realitate puteau fi tratate prin terapia psihodinamică, încetând Înţelegerea apărărilor este utilă şi în alte situaţii de viaţă. Iden-
să mai constituie o problemă. În plus, confruntarea apărărilor tificarea modului în care un adolescent foloseşte minimalizarea
poate fi utilă şi în diagnostic: tipul de psihopaţi (antisociali) pro- (75) şi comportamentul contrafobic (44) îi poate ajuta pe părinţii
babil că va continua să mintă, pe când pacienţii de tip psihotic acestuia în încercarea de a-l proteja de activităţi periculoase. În-
grandios îl vor ataca verbal pe dr. C pentru că a îndrăznit să le ţelegerea grandiozităţii (63) afişată de un competitor la locul de
pună sub semnul întrebării motivaţiile. muncă poate ajuta un manager să obţină un avantaj într-o si-
Oricum, în acest mod dr. C putea evita sentimentul neplă~ut tuaţie de afaceri concurenţială. Confruntarea negării (6) şi a ra-
de a se simţi folosit de către pacient; cel puţin el nu îşi putea re- ţionalizării (42) este importantă pentru familiile în care există o
proşa pasivitatea (62) şi faptul că i-a permis acestuia să îl intimi- persoană cu probleme legate de consumul de alcool. A observa
deze (83). Dr. C a agreat sugestia mea şi ulterior a relatat că înţe­ mecanismul de identificare cu obiectul pierdut (37) este utilă în aju-
lesese avantajele unei astfel de confruntări a apărărilor în terapia tarea unei persoane îndurerate de pierderea cuiva drag. În ulti-
cu o parte dintre pacienţii săi WOOTEN, constatând ocazional mul rând, dar cu o importanţă egală, identificarea mecanisme-
că unii dintre aceştia puteau fi trataţi. El a recunoscut faptul l că lor de distanţare/evitare (61) în cadrul unei relaţii de iubire poate
într-o oarecare măsură echivalase atitudinea de a fi empatic 'c u constitui un indiciu că partenerul nu poate fi fidel şi statornic
pasivitatea, astfel că o abordare directă a pacienţilor evalupţi în relaţie, aşa cum presupune un mariaj fericit şi durabil.
sau aflaţi în tratament îi provocase un sentiment de vinovăţit. În situaţiile clinice, menţionarea apărărilor unei tipologii ina-
Mintea omului are o capacitate uimitoare de a inventa meca- decvate de pacienţi sau la momentul nepotrivit poate fi, de ase-
nisme care să îl protejeze de conştientizarea emoţiilor nepIăc~te. menea, contraproductivă. Aceasta în cazul în care terapeutul
I
I

JEROME S. BLACKMAN 101 apărări • Pre fa ţi\


12 poate măcar să identifice apărările, din moment ce acestea ope-
rează cel mai adesea inconştient. Iar o intervenţie terapeutică ar
putea chiar să intensifice anxietatea pacientuh.ii.
În această carte am încercat să ofer un cadru teoretie care să
explice originile, caracteristicile şi cauzele activităţilor cu rol de-
fensiv, incluzând şi un capitol despre diagnosticul diferenţial în
care este descris tipul de pacienţi cu care potifi utilizate tehnici-
le interpretative. Există şi o secţiune referitpare la descifrarea Multumiri
modului patologic în care apărările sunt folosite. Am inclus ca- I

pitole distincte despre cum pot fi abordate apărările, pentruca


apoi să se intervină terapeutic în sens suportiv sau interpreta-
tiv, în funcţie de tipul de tehnică indicat în cazul respectiv. În fi- Dedic această carte numărului mare de studenţi aparţinând
nal, există un capitol despre cum pot fi confruntate apărările, ca unor discipline diverse, cărora mi-a făcut o deosebită plăcere să
o completare la celelalte tehnici utilizate în vederea evaluării le predau timp de peste 28 de ani şi care m.,.au impulsionat să
tendinţelor suicidare.
îmi organizez notele de curs sub această formă. Îmi exprimspe-
ranţa că şi publicul larg O va privi ca pe un dialog accesibil pri-
vind apărările, la care se adaugă o serie de idei asupra modului
în care acestea pot fi utilizate în diagnostic şi tratament.
Ca şi în privinţa celorlalte idei valoroase despre modul cum
funcţionează mintea umană, Sigmund Freud a fost primul care
a menţionat mecanismele de apărare, în 1894 (!). Însă fiica sa,
Anna Freud, a fost prima care a realizat o listăl a acestora, în-
tr-un studiu cu caracter de pionierat, intitulat "Eul şi mecanis-
mele de apărare"(1936), pe baza materialului clinic provenit de
la adulţii şi copiii cu care a lucrat terapeutic. Îmi exprim, de ase-
menea, recunoştinţa profundă faţă de Percival Symonds, care a
reunit un număr de 25 de mecanisme de apărare: The Dynamics
of Human Adjustment2 (1946). Acesta a adunat un număr impre-
sionant de exemple şi comentarii referitoare la mecanismele de
apărare, provenind de la studenţii săi din cadrul Columbia Tea-
chers College.

]EROME S. BLACKMAN
1
101 apărări • Mulţumiri
'1
1
14 Aş dori să mai mulţumesc şi lui Cecilio Panigua, M. D., psih-
analist în Madrid, Sp ania; Janet 1. Schiff, L.e. S. W., psihanalist
al Societăţii Freudiene din N ew York; William R. Goldman,
Ph.D., Director al Psychology Intership Training la Eastern Vir:-
ginia Medical School; Steve Brasington, M . D., Director al Child
Psychiatry la Portsmouth Naval MedIcal. Centre; '\ Dr. George Z"Im':'
mar de la Brunner-Routledge; asistentei mele, Jean Broughton,
pentru numeroasele lor sugestii şi corecturi pertinente pe
Introd ucere
marginea manuscrisului; precum şi soţiei mele, Susan; şi fiului
meu Theodore.
Termenul de apărare se referă la modul în care mintea împie-
dică accesul în conştiinţă al sentimentelor l . Este bine cunoscut
faptul că terapeuţii încearcă să înţeleagă sentimentele pacienţi­
lor. Însă în practică, simpla înţelegere a acestora nu este sufi-
cientă pentru a-i ajuta pe indivizi să îşi depăşească problemele.
Este necesară şi o explicare a motivelor şi a modului în care apă­
rările inconştiente îi împiedică pe aceştia să intre în contact cu
propriile sentimente neplăcute. De fapt, cele mai multe proble-
me emoţionale apar ca urmare a combinării unor afecte proble-
matice cu apărările mobilizate împotriva acestora.
O înţelegere adecvată a acestor afecte şi mecanisme de apă­
rare patologice îi poate ajuta pe indivizi să îşi explice mai bine
semnificaţia şi originile comportamentelor, a simptomelor şi ati-
tudinilor iraţionale. Această înţelegere îi eliberează adesea pe
pacienţi de simptome psihiatrice supărătoare (ca de pildă de-
presiile sau fobiile), ajutându-i să îşi schimbe viaţa într-un mod
benefic.
Există probabil un număr infinit de apărări - nu doar cele
101 descrise aici. Doi dintre cei mai mari teoreticieni ai psihana-
lizei, Anna Freud (Sandler & Freud, 1983) şi Charles Brenner

101 apărări • Introducere


)EROME S. BLACKMAN
tâlnească cu persoana respectivă . Altfel spus, conţinutul ideatic 17
16 (2002a) au subliniat faptul cii aproape orice activitate poate con-
(ca o componentă a afectului) a fost păstrat, fără însă a putea fi
stitui o apărare . Evitarea privirii cuiva poate fi o apărare (Re-
recuperat. Insă mintea a scurtcircuitat acest gând pentru a-l pro-
nik, 1978, p. 597) . A ţipa la cineva poate fi o i'1.părare . A juca golf,
teja pe individ de neplăcerea produsă de o rememorare (cealal-
la fel. A~a cum ~i economisirea banilor poate avea această func-
tă componentă).
ţie. Sau, cel puţin, putem spune că toate aceste activităţi pot fi
folosite în scop defensiv. Indiferent de activitatea mentală sau Se poate face analogia cu un circuit electric - ce are o sursă
potenţială de alimentare, becul funcţionează, iar circuitul nu este
de comportamentul manifest, dacă acestea îl protejează pe indi-
avariat. Cu toate acestea, a fost acţionat un întrerupător ce opre~­
vid de trăirea unor emoţii neplăcute, ele au un rol defensiv.
te funcţionarea, astfel că becul nu luminează. Acest întrerupă­
Emoţiile pot fi plăcute sau neplăcute. În general, cele neplă­
cute stau la baza problemelor cu care se confruntă indivizii, da- tor ar fi ca o apărare con~tientă - "Îmi voi scoate asta din min-
torită mobilizării Lmor apărări cu caracter dezadaptativ. Mai con-
te" sau "Nu vreau să discut despre asta!". Dacă acest lucru se
produce fără intenţie con~tientă, atunci vorbim de o apărare care
cret, afectele care produc nepl ă cere sunt d efinite ca având
operează la nivel incon~tient.
două componente:
Apărările incon~tiente sunt de fapt cele care operează ase-
mănător întrerupătoarelor de circuite. Când intensitatea curen-
o senzaţie n, r făcută, la care se adaugă gândul că ceva îngrozitor
este pe cale Sti se producă ("anxietate") sau că deja s-a întâmplat
tului electric devine prea puternică, această cre~tere amperme-
trică acţionează întrerupătorul ce produce scurtcircuitat:ea, iar
("afectul depresiv") (e. Brenner, 1982a).
becul nu se mai aprinde. În mod analog, atunci când intensita-
tea afectelor (emoţii ca furia, anxieta tea, depresia sau vinovă­
Prin urmare, putem acum extinde definiţia dată apărării:
ţia) ameninţă să "cople~ească" funcţi onare a mentală, un între-
rupător mental este acţionat: anumite gânduri sunt eliminate
Apărările constituie operaţii men tale care, ca o regulă generală, În-
lătură din conştiinţă o c ompon e ntă (sau componentele) afectelo r din con~tiinţă, adică uitate. La fel ca ş i întrerupătorul circuitu-
lui electric, acest tip de uitare acţionează în mod automat.
neplăcute - gândul, senzaţia, sau ambele.
Din punct de vedere diagnostic, trebuie ţinut seama de fap-
În diagnostic, conceptele de afecte ~i de apărări sunt utiliza- tul că pot exista defecte primare la nivelul "becului". Încercări­
te în explicarea unor fenomene, ca de exemplu uitarea a ceva le de remediere a acestora au ca efect construirea unui echilibru
important, să zicem o întâlnire. În acest caz, conţinutul ideatic psihic fragil, cu elemente deficitare, ce fac ca "becul" doar să
"pâlpâie" neregulat (aşa cum se întâmplă în schizofrenie). În-
este înl ă turat din con~tiinţă . Se poate ca individul să î~i amin-
cercările individului de a repara "becul" sau defectele de cone-
tească de aceasta după o oră, atunci când ceva îi va "reîmpros-
xiune (ca în cazul mecanismului de reconstrucţie a realităţii [78]
păta" memoria; apoi el realizează că nu do n ~ a de fapt să se în-

101 apărări • In troduce re


)EROME S. BLACKMAN

_ _ _ _ _ __ 000 _ _ _ _ __
18 datorate unui blocaj prealabil al funcţiei de testare a realităţii) întrerupătoare defectuoase şi inutile, pentru a facilita înlocuirea 19
pot duce la crearea unor circuite deficitare (deliruri). lor cu unele mai realist adaptate la nevoile unui adult. '
La o altă categorie de pacienţi - cei cu o organizare a perso- Pentru a face lucrurile şi mai complicate, unele probleme
nalităţii de tip borderline (Kernberg, 1975) - este ca şi cum cir- mentale nu se datorează în principal apărărilor, ci sunt conse-
cuitele ar fi conec tate, iar becul şi sursa de alimentare sunt de cinţele unei funcţionări deficitare la nivelul altor funcţii menta-
asemenea intacte, însă reţeaua de conexiuni nu este totuşi capa- le. De pildă, sentimentele îi pot, de asemenea, cople~i pe indi-
bilă să gestioneze o tensiune intensă, fără ca firele să se topeas- vizi, blocându-Ie capacitatea de organizare a gândirii şi pe cea
că sau să se declanşeze deconectarea. Lipsa de rezistenţă a cir- de concentrare. Reducerea graduală a acestor funcţii nu are drept
cuitului ar putea fi cauzată de o încălzire cronică datorată unor cauză mobilizarea apărărilor (vezi capitolele 4 şi 6, iar ca o ex-
tensiuni înalte, în acelaşi mod cum unii adul ţi au deteriorate cepţie, regres ia eului [28] în scop defensiv). Însă atunci când in-
"circuitele" responsabile cu gestionarea afectului, din cauza ac- dividul întârzie la un curs ce îi displace profund, iar profesorul
tivării cronice a unei furii şi anxietăţi extrem de intense, datora- îl ridiculizează din această cauză, este foarte probabil ca acesta
te unor lungi peri oade de dep rivări suferite în copilărie . Prin defensiv să evite acel curs, şi probabil să provoace pedeapsa (41) din
urmare,în momen tele de amplificare a tensiunii, circuitul a că­ partea profesorului, pentru a se elibera de vinovăţia resimţită.
rei reţea suportă d oar tensiuni reduse va fi supra solicitat şi va Atunci când trataţi un pacient, este o idee bună să fiţi fami-
acţiona întrerupă t orul. La adulţii cu personalităţi borderline, , liarizaţi cu apărările utilizate în mod frecvent, astfel încât, în-
analogia constă în faptul că toleranţa limitată la afect a acestora tr-o primă etapă, să le puteţi identifica. Ulterior va trebui să de-
poate determina o tendinţă de a mobiliza apărările. cideţi dacă îi veţi explica acestuia modul cum funcţionează
În sfârşit, la acei indivizi pe care analiştii îi descriu ca "ne- apără riIe patologice - terapia psihodinamică (vezi capitolul 5),
vrotici", toate părţile circuitului sunt intacte, însă întrerupăto­ sau dacă este suficientă propunerea unor noi apărări mai adap-
rul a fost plasat la nivelul circuitului cu ani în urm ă, deşi în pre- tative - terapia suportivă (vezi capitolul 7). Este de asemenea
zent acesta a devenit inutil. Între timp, reţeaua s-,. dezvoltat şi necesară şi o cunoaştere a factorilor ce mobilizează activitatea
este mult mai rezistentă la tensiune comparativ cu perioada co- defensivă. Vom examina aceste aspecte în capitolul 1.
pilăriei, însă acel întrerupător vechi încă mai poate închide cir-
cuitul, chiar dacă în prezent nu mai există niciun pericol real de
supraîncărcare.
Sarcina terapeu tului constă în a determina natura problemei
care afectează circuitele. Aceasta este urmată fie de o reconstrui-
re a "becului", de dezvoltarea reţelei, de furnizarea de noi în-
trerupătoare sau, dacă este vorba de nevroză, de găsirea acelor

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Introducere


1.

Concepte generale
referitoa re la apă ră ri

Haideţi să recapitulăm definiţiile


date cu privire la apărare
şi afectul neplăcut. Odată realizat acest demers, putem conti-
nua cu descrierea numeroaselor caracteristici şi funcţii îndepli-
nite de apărări.

Definiţii date apărărilor şi afectelor neplăcute


Apărăriie sunt operaţii mentale ce înlătură din conştiinţă com-
ponentele afectelor neplăcute.
Afectele neplăcute includ anxietatea, depresia şi furia. An-
xietatea se compune dintr-o senzaţie neplăcută, la care se adau-
gă gândul că ceva îngrozitor este pe cale să se producă. Afectul
depresiv constă în senzaţia neplăcută şi gândul că ceva îngrozi-
tor deja s-a întâmplat (c. Brenner, 1982a). Furia include de ase-
menea o senzaţie neplăcută şi gândul de distrugere a ceva sau
a cuiva (c. Brenner, comunicare personală, 1990). Conţinutul
ideatic al fiecăruia dintre aceste afecte îşi poate avea sursa în
percepţii sau în urme mnezice provenind din orice stadiu de dez-

101 apărări • Concepte generale referitoare la api'iri'iri


22 voltare ?i mergând pii nă
în momentul prezent, ş>i poate avea o bază A doua zi la prânz, în tirnp ce se afla la un magazin cu articole pen- 23
reală, fantasmată, sau să rezulte din combinarea acestora. tru grădinărit ~i alegea flori pentru grădina din faţa casei, domnul
AB a sunat-o pe telefonul mobil. Ajunsese acasă ~i o a~tepta. Ei sta-
biliseră o "întâlnire sexuală pasională", în timp ce copiii erau încă
Factorii declan şatori ai apărărilor
la ~coaIă. Pacienta uitase complet de întâlnire ~i s-a simţit vinovată
pentru că î~i dezamăgise soţul.
.
Indivizii normali sau cei situati în "limitele
(Hartman,1939)
normalitătii" .
În acest exemplu, doamna AB la început şi-a reprimat (31)
(conştient) furia, însă datorită atitudinii nerezonabile a soţului
La indivizii normali (E. Jones,1942), un afect foarte intens cu privire la îngrijorările sale~ sentimentele de furie şi deprima-
poate ameninţa să blocheze (sau să copleşească) funcţiile men,. re au atins o intensitate "traumatică". Atunci, ea a mobilizat o
tale de gândire, organizare şi concentrare. Freud (1926), adop- serie de noi apărări, fără a fi Însă conştientă de acest lucru. A re-
tând o perspectivă mai tehnică, a denumit ca "traumatice" ace- fulat (25) "Întâlnirea sexuală pasionaIă"; aceasta a servit atât la
le afecte ce inhibau gândirea, organizarea şi concentrare a, ca descărcarea, cât şi la exprimarea furiei (o formaţiune de com-
funcţii ale Eului (Hartmann, 1939).
promis). Totodată a utilizat identificarea proiectivă (4) - provo-
cându-i soţului o frustrare intensă, ceea ce a dus la eliberarea
Doamna AB, în vârstă de 39 de ani, a apelat la terapie datorită unor
propriei frustrări legate de faptul că acesta nu era mai atent la
probleme maritale. Ea a relatat că descoperise cum soţul ascundea
dorinţele sale. În urma identificării cu agresorul (35), ea a ignorat
marijuana în dlllapul de medicamente din baia principală. Pacienta
la rândul său dorinţele soţului. Ulterior, i-a respins propunerea
~i-a reprimatfllria (con~tient a refuzat să se mai gândească la asta),
sexuală şi a deplasat (19) interesul asupra unor atribute feminine
a~teptând până ce copiii ei de 13, respectiv 15 alli au adormit, după
care ~i-a expri/llat faţă de soţ nenwnăratele sale nelini~ti: îngrijo- (florile pentru grădină), reafirmându-şi astfel simbolic (20) femi-
ri'iri legate dc sllni'itatea lui, referiloare la cOl/ s eci/lţe/e comporta- nitatea. Prin urmare, ca a refll/at (25) insulta resimţită atunci când
mentului său asupra copiilor, privind posibilitatea de a fi arestat soţul nu a luat în considerare îngrijorarea sa. Totodată, pacienta a

sau urmărit în justiţie ~i pericolul de a comite acte necugetate sub izolat (13) (blocat) trăirile depresive cu privire la relaţia maritală.
influenţa drogurilor, riscând astfel umilirea în public. Totodată, ea Când i-am subliniat faptul că uitarea întâlnirii cu soţul şi pre-
a protestat ~i în legătură cu exemplul de imoralitate ~i ilegalitate ocuparea pentru a alege florile păreau să aibă semnificaţiile ex-
oferit de către acesta copiilor. Când soţul ~i-a apărat dreptul de a puse anterior, doamna AB a putut conştientiza furia şi senti!llen-
fuma marijuana, ea a "pierdut" lupta. A început să plângă, înce- tele de vinovăţie resimţite la adresa soţului. Acest conflict dintre
tând să îi mai facă repro~uri. furie şi vinovăţie a stat şi la baza adoptării atitudinii pasive (62)

JEROME S. BLACKMAN 101 apărări • Concepte generale referitoare la apărări


24 în faţa argumentelor expuse de către acesta. Câteva zile mai târ- capabil să se concentreze ;;i să î~i organizeze (integreze) gândurile, 25
ziu, în şedinţa următoare, . ea a povestit că îi explicase soţului că ceea ce a condus la o incapacitate de a învăţa. Pentru a gestiona fu-
se simţea furioasă şi descurajată cu privire la mariajullor, dato- ria cople~itoare ~i afectul depresiv, el o învinovăţea în mod defensiv
rită încăpăţânării lui insistente de a. consuma droguri ilegale, cu pe prietena sa (învinovăţire proiectivă) (5) pentru că îl încuraja-
efecte autodistructive. Această confruntare l-a determinat pe soţ se să meargă la universitate. In plus, el a adoptat o atitudine gran-
să îşi reconsidere atitudinea rigidă, mai ales prin prisma impac- dioasă (63) (credea că îl va reclama pe profesor pentru lipsa impar-
tului potenţial al comportamentului său asupra copiilor adoles- ţialităţii) ~i consuma alcool (consumul excesiv de substanţe ca
cenţi. El şi-a cerut scuze şi a aruncat marijuana. apărare) (69).

Psihoza & personalităţile borderline Cu alte cuvinte, datorită defidenţei (Eului) privind tolerarea
afectelor, un stres produs de o situaţie cu caracter normativ, de ti-
Pe de altă parte, la indivizii psihotici sau cu personalitate de pul temei suplimentare (ce îl înfuria) l-a făcut să devină copleşit
tip borderline, chiar şi afectele de o intensitate scăzută pot ,face de o furie intensă. Atunci au fost mobilizate apărări de o intensi-
să se dizolve funcţiile Eului. Pentru început, trebuie spus că în tate patologică, cu scopul de a diminua sentimentul de ruşin~ pro-
acest tip de tulburări, toleranţa la afect, ca atribut al forţei Eu- dus de colapsul funcţiilor (Eului) de concentrare şi integrare.
lui, (Kernberg, 1975) este minimă .
Boala nevrotică
Domnul DB, ÎI1 vârstă de 25 de ani, fusese sever neglijat de către
mamă în perioada copilăriei. Mama le permitea fraţilor mai mari ai La indivizii suferind de boli nevrotice (ce includ fobii, con-
pacientului să îl bată. La aceste abuzuri s-a mai adăugat ~i faptul versii, atacuri de panică, obsesii, compulsii, un anumit grad de
că, pe vremea când eI era în primii ani de liceu, văzuse cum sora sa impulsivitate, unele tipuri de depresie), forţa Eului (vezi Anexa
se prostitua. Incă de la vârsta de 15 ani, pacientul începuse să con- 2) poate fi adecvată. Însă, chiar şi în cazul unui afect de o inten-
sume cantităţi mari de alcool. Cumularea acestor factori (adică, fu- sitate redusă, acesta poate funcţiona ca semnal (Freud, 1926;
ria cople~itoare resimţită la adresa fraţilor, suprastimularea sexuală C. Brenner, 1982a). Afectul semnal mobilizează apărările în acele
datorată asistării la actele sexuale ale surorii ~i modul în care con- situaţii care îi reamintesc individului, de regulă la nivel incon-
sumul de alcool în adolescenţă, ca neutralizant al afectelor, i-a inhi- ştient, de situaţii precedente similare în care s-a simţit copleşit.
bat dezvoltarea forţei Eului) a făc ut ca domnul DB să dezvolte o to-
leranţă la afect extrem de scăzută. Renee, în vârstă de 34 de ani, se simţea panicată. Gândurile expri-
Aflat în prezent la universitate, în momentul în care a fost nevoit mate în legătură cu anxietatea sa au condus-o la dorinţa recentă de
să studieze sllplimentar, el a devenit atât de furios, încât nu mai era a avea copii. li era teamă să îi mărturisească această dorinţă soţu-

JEROME s. BLACKMAN 101 apărări' Concepte generale referitoare la apărări


Î

26 lui, întrucât iniţial cei doi conveniseră să nu aibă copii. Mai mult, utilizarea unor termeni diferiţi. Reprimarea (31), de exemplu, in- 27
Renee nu dorea să devină "dependentă" de veniturile acestuia. Ea a dică uitarea în mod intenţionat, în timp ce refularea (25) ,semni-
subliniat că în adolescenţă fusese nevoită să se roage de tatăl său fică o uitare inconştientă. În mod similar, comportamentul evaziv
pentru a primi bani de buzunar ~i că acest lucru îi displăcuse (23) înseamnă a minţi intenţionat, în timp ce confabulaţia (24)
profund. sugerează o falsificare a adevărului ce apare fără ca persoana să
Am subliniat faptul că aparent ea se a~tepta ca soţul să fie la fel de îşi dea seama de acest lucru. Observaţi faptul că doamna AB
zgârcit ca ~i tatăl său. Renee ~i-a dat seama că o astfel de caracteri- (menţionată anterior) iniţial şi-a reprimat furia; doar ulterior a
zare a soţului era nedreaptă, întrucât el fusese întotdeauna generos . avut loc refularea gândurilor furioase de a-l părăsi pe soţ.
cu ea. In urma unei psihoterapii de scurtă durată (timp de câteva
luni), Renee a abordat împreună cu soţul discuţia cu privire la co-
Apărări primare versus apărări secundare
pii, iar acesta s-a dovedit a fi entuziasmat ~i fericit. (Pentru o de-
scriere completă a cazului, vezi Blackman, 2001, pp. 174-177). La adulţi, mecanismele de apărare primare sunt de regulă
refularea (25) şi izolarea (13) (afectului). Conform lui C. Brenner
. Renee utiliza ca apărări reticenţa (59), evitarea (61), şi pseudo- (1982a), toate afectele prezintă două.componente: senzaţii şi gân-
mdependenţa (72) pentru a se proteja de anxietatea datorată trans- duri. Senzaţiile pot fi plăcute sau neplăcute, iar gândurile con-
ferului (79) afectelor în relaţia cu soţul. Altfel spus, deşi anxieta- ştiente sau inconştiente. Refularea este termenul dat fenomenu-
tea semnal resimţită în cazul său nu avea o intensitate lui prin care mintea unui individ exclude automat din conştiinţă
copleşitoare, aceasta genera se apărările cu caracter patologic. sau încearcă să menţină în afara acesteia un conţinut ideatic (al
unui afect). Izolarea se referă la înlăturarea din conştiinţă a sen-
zaţiei, dar nu în mod necesar şi a gândurilor asociate acesteia.
Apă rări conştiente versus a pă rări inconştiente
Celelalte operaţii defensive au în general rolul de a suşţine fie
Blocarea accesului afectelor în conştiinţă are loc automat, la refularea, fie izolarea sau pe amândouă. Kemberg (1975) a făcut
fel ca şi respiraţia. Indivizii nu sunt de regulă conştienţi de mo- o excepţie de la această regulă generală, teoretizând că unii indi-
dul de reglare al afectivităţii (apărare inconştientă), deşi îşi pot vizi, pe care el îi include în categoria diagnostică a personalităţi­
asuI?a şi un control deliberat asupra acesteia (apărare conştien­ lor de tip borderline, utilizează clivajul (8) ca apărare primară.
tă). In realitate, apărările operează atât conştient, cât şi incon-
ştient; indivizii le pot utiliza atât în mod intenţionat, cât şi fără
să îşi da seama de acest lucru. Caracter adaptativ versus dezadaptativ
În terminologia psihanalitică, distincţia dintre utilizarea la Majoritatea apărărilor pot fi utilizate atât în mod adaptativ,
nivel conştient sau inconştient a unei apărări se face uneori prin cât şi dezadaptativ. De fapt, probabil că terapeutul ar trebui să

)EROME s. BLACKMAN . 101 apărări • Concepte generale referitoare la apărări


28 îi vorbească pacientului despre o anumită apărare, doar în mă­ Spre exemplu, mobilizarea apărărilor în situaţiile de pericol apare 29

sura în care modul de utilizare a acesteia pare a fi unul deza- la părinţii al căror copil ~i-a secţionat accidental degetul în u~a ba-
tantă. Ace~tia trăiesc o anxietate severă, vinovăţie ~i afecte depresi-
daptativ. Constelaţiile defensive dezadaptative sunt responsa-
bile de apariţia obsesiilor, fobiilor şi a modurilor defectuoase ve. Mobilizarea apărăriIor împiedică aceste afecte intense să le afec-
de adaptare la situaţiile externe ("ajustarea la mediu" [Hart- teze judecata, funcţia de anticipare, pe cea de testare a realităţii ~i
mann, 1939]). În descifrarea acelor apărări ce stau la bazasimp- activitatea psihomotorie. Tatăl î~i izolează (13) trăirile neplăcute
~i se gânde~te cum să acţioneze. Mama ia în calcul pronosticul (in-
tomelor, terapeutul va lua de regulă în considerare aducerea
acestora în atenţia pacientului - tehnică pe care analiştii o nu- telectualizare) (45). Ambii părinţi ~i-au reprimat (31) teama. Cu
mesc "confruntare" (vezi capitolul 5). calm, tatăl îl duce cuma~ina pe copil la camera de gardă, în timp
ce mama calmă (comportament contrafobic) (44) păstrează dege-
o contabilă nu întâmpina nicio dificultate la locul de muncă, da- tul retezat la gheaţăl.
torită perfecţionismului său, a utilizării intelectualizării (45) ~i
insistenţei cu care se ocupa în mod ritual (12) de detalii. Cu toate Ei nu şi-au putut permite trăire a sentimentelor de panică şi
astea, frustrarea soţului în legătură cu perfecţionismul acesteia le teamă decât atunci când fiul lor a ajuns în siguranţă la spital şi
crea probleme de cuplu. Drept urmare, terapeutul a ajutat pacien- a fost preluat de doctorul de gardă pentru a-i fi acordate îngri-
ta să î~i dea seama de apără riIe sale cu caracter obsesional, suge- jiri medicale. Apără riIe au protejat în cazul ambilor părinţi func-
rându-i că în acest mod ea se proteja de o serie de sentimente ne- ţiile autonome ale Eului, astfel încât aceştia să poată lua prompt

plăcute. decizia (ceea ce a implicat judecată, anticipare) de a merge la


spital (testarea realităţii), iar copilul a putut fi transportat în si-
guranţă (funcţia psihomotorie). Degetul a fost astfel salvat.
Automatismele preconştiente (Hartmann, 1939) sunt grupuri
Apărări mobilizate de apărări declanşate cronic în situaţii cu o semnificaţie simbolică.
in situaţii de pericol versus apărări cronice
Apărările sunt frecvent utilizate în situaţiile de pericol. Indi- Domnul 1, de profesie inginer electronist, m-a consultat pentru că era
vidul este confruntat cu ameninţare a unui afect care riscă să co- pe cale să î~i piardă locul de muncă. El s-a plâns de faptul că aVea co-
pleşească Eul (indiferent dacă este una reală sau nu) şi din aceas- legi de serviciu lene~i, care încălcau în mod ostentativ regulile. Prin
tă cauză încearcă să înăbuşe acel afect. Cu toate acestea, la unii urmare, simţea că era de datoria sa să raporteze chiar ~i încălcările
indivizi operaţiile defensive îmbracă o formă cronică, de exem- minore ale regulamentelor. Am înţeles curând că pacientul făcea acest
plu îi învinuiesc Întotdeauna pe ce ilalţi sau vorbesc foarte mult lucru într-un mod vehement ;;i foarte ofensator. Când am subliniat
în mod regulat. faptul că I/Iodlll său de il-i reclal/la pe colegi îi făcea pe ace~tia să nu îl

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Concepte generale referitoare la apărări


30 ' placă ~i că era unul ofensator, el ~i-a amintit cum În copilărie asistase potriva unui afect, cam în acelaşi mod în care este folosit un cio- 31
la situaţii În care mama sa tolera abuzurile verbale din partea tatălui can pentru a bate un cui. "Operaţia defensivă" este un termen
(pe care pacientul le considera o gre~eală de neiertat). Mama fi mărtu­ cu caracter mai general, ce include orice alt mecanism utilizat în
risise domnului J că ~i-ar fi dorit să îşi poată înfrunta soţul. acest scop, ca de exemplu folosirea unui pantof pentru a bate
cuiul respectiv. Masturbarea, de exemplu, ca activitate destinată
Domnul J s-a identificat cu victima (36), ceea ce l-a determinat să obţinerii plăcerii sexuale, poate fi utilizată în mod defensiv pen-

se comporte în modul în care mama sa şi-ar fi dorit să o poată face tru diminuarea depresiei sau a anxietăţii (Marcus & Francis, 1975).
ea însăşi (să răspundă în mod activ la nedreptăţi). Totodată, el s-a Chiar şi cel mai complex comportament poate fi utilizat în
dezidentijicat (53) de atitudinea pasivă a acesteia, devenind activ scop defensiv. Spre exemplu, după ce soţia şi mama hţi Theo-
(transformarea pasivităţii în activitate [64]). Ulterior a transferat (79) dore Roosevelt au decedat în aceeaşi zi a anului 1884, acesta a
toate aceste sentimente asupra firmei la care lucra (la nivel incon- părăsit New York-ul pentru a duce o viaţă de cowboy în Ba-
ştient văzută ca un tată abuziv), protejându-se astfel de reaminti- dlands, Dakota, pentru mai mult de doi ani (White House, 2002).
rea furiei intense şi a fricii resimţite faţă de acesta. În plus, pacien- Această schimbare bruscă de comportament pare să fi fost, cel
tul s-a apărat împotriva furiei prin folosirea identificării cu agresorul puţin în parte, o încercare conştientă de face mai suportabil do-

(35): acum domnul J era cel care îi abuza verbal pe ceilalţi. Mai liul sever (apărare împotriva sentimentelor dureroase).
mult, el a deplasat (19) furia resimţită faţă de tată asupra celorlalţi. Într-un alt exemplu, un bărbat ce umbla cu numeroase femei
Acest automatism preconştient de confruntare ofensivă, care a solicitat medicaţie antidepresivă, în ciuda faptului că ştia că
în cazul său opera cronic ori de câte ori asista la încălcarea unor aceasta îi va afecta performanţele sexuale. După ce, la insisten-
reguli, includea operaţiile defensive de provocare (41), impulsivi- ţele sale, terapeuta i-a prescris reţeta, aceasta a putut realiza-
tate (68), dezidcntificare (53), identificare cu victima (36) pi cu agre- şi interpreta - faptul că pacientul dorea să o determine să îl pe-

sorul (35), transfer (79), deplasare (19) ţii transformarea pasivităţii în depsească, în vederea eliberării de sentimentele de vinovăţie

activitate (64). După o serie de confruntări şi interpretări ale aces- trezite de infidelităţile sale (Blackman, 2003). Cu alte cuvinte,
tor afecte şi apărări, pacientul a înţeles mai concret comporta- dorinţa acestuia de a lua medicamentele avea un scop defensiv.

mentul său inadecvat, fiind astfel capabil să renunţe la acesta şi


ulterior să găsească şi să păstreze un nou loc de muncă. Apărări simple versus apărări caracteriale
Unele mecanisme de apărare sunt simple şi prezintă un ca-
Mecanisme de apărare versus operaţii defensive racter izolat, ca de pildă intelectualizarea (45): la o petr~cere, o
Anna Freud (Sandler & Freud, 1983) defineşte "mecanismul persoană vorbeşte despre o carte citită recent, în scopul dimi-

de apărare", de exemplu proiecţia, ca mijloc mental folosit îm- nuării anxietăţii sociale (Slavson, 1969).

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Concepte generale referitoare la apa rări


32 Apărările caracteriale au un caracter pervaziv, :.;unt com-
lescenţă, identificările cu profesori, antrenori şi figuri media idea- 33
plexe şi se manifestă cronic. Acestea implică adesea şi alte as- lizate exercită un efect puternic. În perioada adultă, identifica-
pecte ale funcţionării psihice. Un exemplu în acest sens ar fi rea cu valorile unor mentori, angajatori sau organizaţii poate
condescendenţa în sens negativ 2, ce implică proiecţia (1), gran-
modifica valorile indivizilor. John Dean (1976), în autobiografia
diozitatea (63), devalorizarea (50), identificarea (34) şi clivajul (8) . sa referitoare la rolul avut în scandalul Watergate, descrie deta-
O altă apărare caracterială mai subtilă constă în asumarea ro- liat declinul propriului sistem de valori în perioada adultă, da-
lului de discipol. Mulţi indivizi vor încerca să vadă în terape- torită idealizărilor (49) şi identificărilor (34) sale cu Nixon, Halde-
uţii lor nişte guru omniscienţi, ca mijloc de evitare a unor afec- man şi Ehrlichman.
te dureroase. '

o apărare mobilizată impotriva altei apă rări


Apă rări cu rol in rezolvarea conflictelor
versus apărări implicate in dezvoltare În plus, apărările pot împiediCa conştientizarea oricărui con-
ţinut sau funcţii mentale ce implică dorinţe sexuale sau ostile,
Majoritatea apărărilor sunt utilizate pentru gestionarea afec- remuşcări şi percepţii ale realităţii. Uneori, o apărare poate chiar
telor determinate de conflictele intrapsihice. Cu toate astea, une- împiedica conştientizarea unei alte operaţii defensive, aşa cum
le par să aibă un rol esenţial în cadrul constituirii structurii psi- se întâmpla în cazul unui bărbat ce minimaliza folosirea frec-
hice normale, acestea nefiind utilizate doar în scopul protejării ventă a umorului (51), ca mod de protecţie împotriva conştienti­
împotriva afectelor. Introiecţia (2) acţiunilor părinţilor cu rol cal- zării sentimentelor de tristeţe.
mant în stadiile de viaţă timpurii, pe lângă liniştirea izbucniri- Greenson (1967) a subliniat faptul că, deşi unii pacienţi ma-
lor emoţionale ale copilului (apărare împotriva acestora), $unt nifestă rezistenţă la terapie, aceştia nu vor recunoaşte acest lu-
totodată necesare pentru dezvoitarea la copil a forţei Eului şi a cru. El a denumit fenomenul respectiv ca "rezistenţă la rezis-
capacităţii de a tolera afectele (Lustman, 1966; Tolpin, 1971; Ker-
tenţă", care de regulă apare ca efect al mobilizării apărărilor.
nberg, 1975).
Identificarea cu sistemele de valori ale părinţilor în timpul Un bărbat de 35 de ani a întârziat 20 de minute la prima ~edinţă ~i
perioadei de latenţă (între 6 şi 10 ani) nu are doar rolul d~ a-l s-a scuzat spunând că ~i-a adus aminte de aceasta doar în ultimul
proteja pe copil de teama că va fi pedepsit de către părinţi. ,Tot- moment. Când am încercat să interpretez faptul că uitarea sa putea
odată, aceasta contribuie şi la for~area unei structuri impor-
însemna că se răzgândise cu privire la consultaţie, acesta a insistat
tante: Supraeul (c. Brenner, 1982a). In realitate, valorile, id~alu­ că era "o grepeală lipsită de importanţă". Mai târziu în ~edinţă, după
riIe şi instanţa critică (Supraeul) sunt influenţate considerabil ce ~ i-a reamintit critica ?i frustrările resimţite la adresa terapeuţi­
de identificările ce au loc în decursul vieţii. În copilărie şi în ado- lor săi anteriori, am putut să fac comentariul just că îi era mai upor

]EROME S. BLACKMAN
lOlapărări • Concepte generale referitoare la apărări
- - ------ - - --_ ._------ --- -- - - - - - - - - - - - - - - - - - --

34 să se gândească la faptul că uitarea programării cu mine era ceva iar soţul poate să aibă grijă de copii! De ce să nu deţin ~i eu contro- 35
neînsemnat, decât să fie nevoit să î)ii înfrunte teama că l~a)i putea lul măcar o dată? De ce îmi doresc să mor?"
dezamăgi, la fel ca )ii ceilalţi terapeuţi.

3. Isteria
a) Subtipul histrionie: refularea (25), înlocuirea unui afect prin
Organizarea in formaţiuni altul (57), socializarea (46), dramatizarea (67), transferul (79),
inhibarea funcţiei Eului (48) şi logoreea (60):
Apărările apar de regulă în grupuri sau constelaţii. (Vezi şi
capitolul 4). Constelaţiile defensive tipice pot să apară în urmă­
o nouă pacientă deschide prima )iedinţă spunând: "Este minunat
toarele stări patologice:
să vă întâlnesc, Dr. C! Ştiu că soţul dumneavoastră este contabil la
Anderson. Trebuie să fi fost atât de greu să treceţi prin acel scan-
1. Psihopatia criminală (incluzând criminali şi alte categorii
dal! Ce problemă mă aduce? Este atât de jenant .. .Chiar trebuie să
antisociale): comportamentul evaziv (23), învinovăţirea proiec-
vorbim despre asta? Sunt sigură că aţi auzit lucruri mult mai gra-
tivă (5) şi raţionalizarea (42):
ve .. .Păreţi a~a de calmă ~i de înţeleaptă!"
"Nu am ucis-o. Nici măcar nu o cuno)iteam. Procurorul districtual
a spus că dacă îmi voi recunoa)ite fapta, voi fi închis ~i astfel ~nu voi b) Subtipul conversiei: refularea (25), simbolizarea (20), somati-
ajunge pe scaunul electric - acesta este singurul motiv pentru care zarea (65):
am depus mărturie. Pe de altă parte, am fost atât de revoltat când
m-au arestat, încât nu am ~tiut ce să spun ... " După o ceartă aprigă cu soţia, un bărbat începe să î~i simtă braţele
lipsite de putere.
2. Organizarea specifică personalităţii de tip borderline:
negarea (6a), identificarea proiectivă (4), idealizarea (49), dedife- c) Subtipul fobie: cele descrise la 3a sau 3b, la care se adaugă
renţierea (7), devalorizarea (50), grandiozitatea (63) şi clivajul şi proiecţia (1), deplasarea (19), simbolizarea (20) şi evitarea (61)
(8): (vezi capitolul 4).

"Soţul meu este un idiot! Nu este ca Steve, un om minunat, care 4. Tulburările obsesionale: proiecţia (1), deplasarea (19), simbo-
îmi înţelege nevoia de a avea doi bărbaţi în viaţa mea. Steve îmi spu- lizarea (20), concretizarea (52), izolarea (afectului) (13),formaţiunea
ne ce să fac, iar eu îl ascult pentru că îi dau dreptate. Soţul poate să reacţională (11), anularea retroactivă ~i ritualurile (12), perfecţionis­
mă pupe undeva! Voi petrece acest sfâr~it de săptămână cu Steve, mul, hiperpunctualitatea, zgârcenia, intelectualizarea (45), raţionali-

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Concepte ge nerale referitoare la a p ără ri


36 zarea (42), hipercriticismul propriei persoane şi al altora (15) şi inhi- Formaţiunea de compromis sau 37

barea judecăţii critice (48). "principiul funcţiei multiple"


5. Depresiile: întoarcerea furiei şi/sau a criticismului asupra pro- (Waelder, 1936; C. Brenner, 1982a, 2002)
priei persoane (15), formaţiunea reacţională (11), regres ia libidinală Pe lângă faptul că operaţia defensivă împiedică conştientiza­
orală (27), inhibarea funcţiilor Eului (cea psihomotorie şi vorbi- rea unui aspect al funcţionării mentale (de regulă un afect), apă­
rea) (48), provocarea pedepsei (41), identificarea cu victima (36) şi rarea în sine poate avea şi alte semnificaţii, aceasta servind deo-
identificarea cu obiectul pierdut (37). potrivă la realizarea altor funcţii psihice. De exemplu, atunci când
individul se identifică cu o persoană pe care o admiră (un obiect
Momentul apariţiei in procesul dezvoltării idealizat), el îşi diminuează vinovăţia trezită de rivalitatea ostilă
în raport cu aceasta şi totodată îşi gratifică dorinţa de a fi ca in-
Multe dintre mecanismele de apărare se formează în copilă­ dividul respectiv. Prin urmare, din punct de vedere teoretic, pe
rie, în timpul unui stadiu specific al dezvoltării. La adulţi, ma- lângă faptul că apărarea este o componentă a unei formaţiuni de
joritatea apărărilor pot fi folosite în diferite combinaţii, inde- compromis (structură mentală complexă, ce constituie simul-
pendent de stadiul în care acestea au apărut. Cu alte cuvinte, tan o expresie a afectelor şi o apărare împotriva acestora), apă­
un adult poate folosi combinat: logoreea (60) şi intelectualizarea rarea în sine reprezintă o formaţiune de compromis.
(45) (ce apar în perioada de latenţă), actul sexual ca apărare (sta- Acest principiu este util în lucrul cu pacienţii. De exemplu,
diul genital adult), identificarea cu obiectul idealizat (34) (adoles- să spunem că îi interpreta ţi unei paciente faptul că tăcerea sa
cenţă) şi învinovăţirea proiectivă (5) (stadiul anal), după cum ur- este rezultatul unei identificări cu mama, cu rolul de a evita sen-
mează: timentele de furie pe care le nutreşte faţă de aceasta. Pacienta
răspunde: "Şi pe dumneavoastră vă deranjează că nu vorbesc?"
Un bărbat suferind de depresie convinge, cu vorbe măgulitoare În acest exemplu, identificarea (tăcerea) pacientei nu doar că o
(logoree), o femeie să facă sex cu el (actul sexual ca apărare), apără de propria ostilitate, ci are simultan şi rolul de a vă pro-
comportându-se plin de "nonşalanţă", aşa cum văzuse la fratele voca, ca expresie a ostilităţii sale.
său mai mare (identificarea cu obiectul idealizat), ceea ce îl
face să se simtă mai puţin deprimat. fn momel? tul în care Rezumat
partenera vrea să răl1lână la el peste noapte şi să ia împreună
micul dejun în dimineaţa următoare, el o acuză pe aceasta că Apărările sunt operaţii mentale ce împiedică de regulă acce-

este dependentă patologic de el (învinovăţirea proiectivă şi sul în conştiinţă al diferitelor idei, dorinţe intense, emoţii sau
proiecţia).
chiar al altor apărări; uneori, anumite apărări, cum ar fi identi-

101 apărări • Concepte generale referitoare la apărări


JEROME S. BLACKMAN
I
I
~
)

38 ficarea, pot fi implicate şi în dezvoltarea structurii psihice nor- 39


male. Apărările pot fi activa te atât de afecte cu o intensitat~ nor-
mală, la acei indivizi la care forţa Eului este deficitară, cât şi de
afecte semnal sau de cele traumatice. Apărările pot fi folosite în
mod conştient sau inconştient şi pot fi adaptate la mediu sau
înalt dezadaptative. Acestea sunt adesea puse în funcţiune <:ttunci
când există o situaţie de pericol, însă pot de asemenea să se cro-
nicizeze, caz în care duc la formarea unor simptome nevrotice Sc u rt e d efi ni ţi i ale celor 101 apă r,ă ri I
(anxietate şi depresie). Atunci când se organizează în formaţiuni
specifice, aceste constelaţii defensive stau la baza numeroaselor în ordi nea a proxi mativă a a pa riţiei
tulburări psihice, în baza principiului funcţiei multiple: apără­ acestora în procesul de dezvoltare
riIe sunt parte a soluţiei găsite la conflictele intrapsihice; toto-
dată, ele constituie în sine formaţiuni de compromis.
Având în vedere aceste concepte generale referitoare la ope-
raţiile defensive, putem trece mai departe, în capitolele 2 şi 3, la
definirea celor 101 apărări întâlnite în mod frecvent. Ulterior, Faza orală (0-3 ani)
vom aborda modul în care teoria apărărilor este folosită în diag-
1. Proiecţia (Freud, 1894; Wilick, 1993) - Atribui propriile
nostic, pentru evaluarea adecvării pacientului la o anumită for-
conţinuturi psihice altcuiva.
mă de terapie, în cadrul tehnicilor suportive şi dinamice, şi în
2. Introiecţia (Freud, 1917; A. Freud, 1936, 1992; Sandler, 1960;
determinarea riscului suicidar.
Meissner, 1970; Volkan, 1976) - Îţi formezi o imagine a
unei alte persoane.
3. Halucinaţia (Garma, 1969; Arlow & Brenner, 1964) - Vezi sau
auzi lucrurile la care încerci să nu te gândeşti - dorinţe, co-
mentarii, fantasme sau critici - fără testarea realităţii.

Faza anală (1,5-5 ani)


,
4. Identificarea proiectivă (Kemberg, 1975) ~ Trei accepţiuni
comune în care acest termen este utilizat:

]EROME S. BLACKMAN 101 apărări· Scurte definiţii ale ,celor 101 apă rări, în ordinea aproximativă ...
40 a. Proiectezi atât de mult din tine însuţi asupra altcuiva 12. Anularea retroactivă şi ritualurile - Te opuiconştiinţei 41
încât îl distorsionezi masiv. (Supraeului). Sau faci ceva pentru care te simţi vinovat,
b. Trezeşti în celălalt afectele neplăcute pe care le simţi după care ispăşeşti prin autopedepsire printr-un alt act
("suferinţa iubeşte compania"). simbolic.
c. Trezeşti în altcineva afectele neplăcute pe care le simţi 13. Izolarea (afectului) (c. Brenner, 1982a) - Nu eşti con-
şi te porţi ca persoana caree te-a făcut să te simţi atât de rău. ştient de trăirile produse de afecte.
5. Învinovăţirea proiectivă (Spruiell, 1989) - învinovăţeşti 14. Externalizarea (Clover, 1955) - Crezi că "societatea" te
pe nedrept pe altcineva pentru propria problemă. va critica, când de fapt tu te simţi vinovat.
6. Negarea (A. Freud, 1936; Moore & Rubinfine, 1969) - se pre- 15. Întoarcerea asupra propriei persoane (Freud, 1917;
supune că ai perceput realitatea (simţul realităţii este intact): A. Freud, 1936) - Eşti furios pe altcineva, dar îţi faci rău
a. Negarea per se: Dezavuarea unui fapt real, în ciuda do- ţie însuţi/ te sin ucizi.
vezilor clare ale existenţei acestuia. 16. Negativismul (Levy & Inderbitzin, 1989) - Refuzi să
b. Negarea prin act: Comportament cu semnificaţie simboli- cooperezi şi ai o atitudine condescendentă fq.ţă de
că: "Această realitate neplăcută nu există!" ceilalţi. .
c. Negarea prin fantasmă: Menţinerea unor convingeri ero- 17. Compartimentarea gândirii (Freud, 1926) - Îţi inhibi ca-
nate, astfel încât nu este nevoie să accepţi realitatea. pacitatea de a face conexiuni.
d. Negarea prin cuvânt: Foloseşti cuvinte speciale prin care 18. Agresivitatea ostilă (Symonds, 1946; McDevitt, 1985) -
îţi menţii convingerea eronată despre o realitate. Intri în dispute cu ceilalţi, pentru a-ţi ascunde sentimen-
7. Dediferenţierea (fuziunea Sinelui cu obiectul) (Mahler, tele neplăcute.
1968) - Te comporţi aşa cum vrea altcineva să fii.
8. Clivajul (Kernberg, 1975) - Vezi anumiţi oameni complet
ostili (McDevitt, 1985), în timp ce alţii sunt complet afectu-
Primul stadiu genital (2-6 ani)
oşi. Sau urăşti acum răul pe care l-ai iubit. 19. Deplasarea (Freud, 1900a; Arlow & Brenner, 1964) - Simţi
9. Animismul (Freud, 1913; Mahler, 1968) - Atribui cali- ceva faţă de o persoană, dar muţi sentimentele către o altă
tăţi umane unor entităţi neumane. persoană . sau situaţie.
10. Deanimarea (Mahler, 1968) - Persoana pe care o vezi nu 20. Simbolizarea (Freud, 1900a; Arlow & Brenner, 1964) -
e om, deci nu ai de ce să te îngrijorezi. Acorzi o semnificaţie iraţională unui anumit aspect al
11. Formaţiunea reacţională (A. Freud, 1936; Corelik~ 1931) funcţionării mentale.
- Simţi opusul (de exemplu, este atât de amabil încât nu 21. Condensarea (Freud, 1900a; Arlow & Brenner, 1964) -
îţi poţi exprima furia). Combini idei disparate, cu caracter contiguu.

JEROM E S. BLACKMAN 101 apărări • Scurte de finiţi i ale celor 101 a p ără ri, în ordin ea ap rox i mat i vă ".
42 22. Formarea iluziilor sau reveria (Raphling, 1996) _ 33. Identificarea cu dorinţe/fantasme parentale conştiente 43
Vizualizezi conştient un scenariu plăcut sau neplăcut, de- sau inconştiente (Johnson & Szurek, 1952) - Faci ce îţi
spre care ştii că este o fantasmă. interzic părinţii, pui în act dorinţele acestora inacceptabi-
23. Comportamentul evaziv (Karpman, 1949) - Minţi inten- le, pentru care eşti pedepsit.
ţionat, cu un scop.
34. Identificarea cu o imagine sau cu un obiect idealizat
24. Confabulaţia (Spiegel, 1985; Target, 1998) - Minţi fără (Carlson, 1977) - Gândeşti şi te comporţi ca o persoană
să ştii, pentru a-ţi ridica stima de sine. considerată a fi remarcabilă.
25. Refularea (Freud, 1923; Arlow & Brenner, 1964) - Uiţi 35. Identificarea cu agresorul (A. Freud, 1936) - Te comporţi
gândurile fără să vrei. abuziv faţă de o persoană pentru că altcineva s-a comportat
26. Halucinaţia negativă (Wimer, 1989) - Nu vezi ceva ce abuziv cu tine. Astfel te protejezi de sentimentele de furie.
te supără şi se află chiar în faţa ta. . 36. Identificarea cu victima (MacGregor, 1991) - Te comporţi
27. Regresia libidinală [Regresia psihosexuală] (Freud, 1905, ca altcineva fie permiţând un abuz, fie căutând să fii victimă.
1926) - Te temi de sexualitate şi competitivitate, astfel Faci asta fie din dorinţa de a salva, fie pentru a respinge
că devii dependent (oral) sau încăpăţânat (anal). propria furie sau vinovăţie.
28. Regresia Eului - acest termen este utilizat în trei accepţiuni: 37. Identificarea cu obiectul pierdut (Freud, 1917) - Te
a. Perturbarea unei funcţii: Funcţia sau forţa Eului nu mai comporţi ca o persoană iubită pe care ai pierdut-o. Da<;:ă
operează, astfel încât nu poţi simţi ceva neplăcut. păstrezi suvenire şi nu eşti îndurerat, "se instaurează do-
b. Intoarcerea la moduri de apărare mai primitive: Pui în func- liul patologic" (Volkan, 1987a).
ţiune mecanisme de apărare specifice unui stadiu ante- 38. Identificarea cu introiectul (Sandler, 1960) - Acesta de-
rior de dezvoltare. vine parte a Supraeului individului.
c. Operaţii dejensive ineficiente: Apărările nu reuşesc să blo- 39. Seducerea agresorului (Loewenstein, 1957) - Seduci se-
cheze afectele neplăcute, iar eşecul acestora îi trezeşte indi- xual sau flatezi pe cineva, pentru a te elibera de frică.
vidului vinovăţie, de care se eliberează prin autopedepsire.
29. Regresia temporală - Acorzi o atenţie specială unor pe-
rioade anterioare, evitând astfel conflictele actuale. Stadiul de latentă
, (6-11 ani)
30. Regresia topică (Freud, 1900a; Arlow & Brenner, 1964)- 40. Sublimarea (A. Freud, 1936) - Te angajezi într-o activit~­
Visezi pentru a evita o realitate dureroasă . te care la nivel simbolic reprezintă o fantasmă.
31. Reprimarea (Werman, 1985) - Încerci deliberat să uiţi ceva. 41. Comportamentul provocator (Freud, 1916; Berliner, 1947;
32. Identificarea cu o fantasmă - Te comporţi ca eroul C. Brenner, 1959, 1982a) - Îi determini pe ceilalţi să facă sex
favorit. cu ctine, să te pedepsească sau ambele.

)EROME S. BLACKMAN
101 apărări • Scurte definiţii ale celor 101 apărări, în ordinea aproximativă ...

L~~
44 42. Raţionalizarea (Symonds, 1946) - Găseşti scuze pentru a te · d. transferului (Freud, 1914): acesta este văzut ca un pă­ 45
elibera de tensiune, de regulă în urma negării unei realităţi. rinte foarte iubit în copilărie.
43. Ruminarea mentală - "Analizezi excesiv" sau "gândeşti 50. Devalorizarea - Îl desconsideri pe celălalt, pentru men-
în gol", încercând astfel să îţi rezolvi problemele. ţinerea sentimentului propriei valori.
44. Comportamentul contrafobic (Blos, 1962, 1979)·- Faci
exact lucrurile de care îţi este teamă .
45. Intelectualizarea (A. Freud, 1936) - Te cramponezi de Perioada adolescenţei şi după - al doilea stadiu
o teorie particulară pentru explicarea unui comporta- genital (de la 13 ani la 20+)
ment.
51. Umorul (Zwerlling, 1955; Vaillant, 1992) - Obişnuieşti
46. Socializarea şi distanţarea (Sutherland, 1980) - Îţi folo-
să glumeşti, pentru a evita să te gândeşti la sentimentele
seşti abilităţile sociale pentru a te d Jstrage de la gânduri-
le dureroase. dureroase. Dacă devii extrem de excitat, eşti hipomaniacal
47. Investirea pulsională a unei funcţii a Eului (Hartmann, (Lewin, 1950; Almansi, 1961).
1953) - Ataşezi unei funcţii a Eului o semnificaţie sim- 52. Concretizarea (Blos, 1979) ---:- Nu mai foloseşti gândirea
bolică (de exemplu, "Spălatul vaselor este o treabă pen- abstractă (care nu este afectată); dai vina pe un "dezechi-

tru femei", echivalând iraţional o anumită activitate cu libru chimic" sau cauţi să descoperi un virus, pentru a evi-
apartenenţa la unul dintre sexe). ta să te gândeşti la relaţii, şi să te superi.
48. Inhibarea unei funcţii a Eului (Freud, 1926) - Funcţia 53. Dezidentificarea (Greenson, 1968) - Încearci din răspu­
Eului investită pulsional intră în conflict cu sentimentele teri să nu fii ca unul dintre părinţi.
de vinovăţie, şi prin urmare, o blochezi (de exemplu, nu 54. Constituirea grupului (Freud, 1921) - Cauţi compania
poţi citi, pentru că cititul este echivalat cu o activitate se- unui grup, pentru a se apăra de pulsiunile sexuale.
xuală interzisă [Antony, 1961]). 55. Ascetismul (A. Freud, 1936) - Eviţi contactul cu semenii.
49. Idealizarea (Kernberg, 1975; Kohut, 1971) - Supraeva- 56. Alegerea de obiect unisexuală - "Amicul/ amica" de
luezi pe cineva datorită: acelaşi sex îţi diminuează anxietăţi1e privind excitarea he-
a. narcisismului (Freud, 1914): pentru diminuarea ruşinii
terosexuală .
.privind propria inadecvare
b. narcisismului (Kohut, 1971): Contopeşti persoana cu
imaginea suporaestimată a propriului s ne ("Obiectul Alte tipuri de mecanisme de apărare
sinelui")
57. Un afect versus altul (Ackerman & Jahoda, 1948) -
c. iubirii: pentru a nu fi dezamăgit
Acorzi atenţie unei emoţii pentru a evita alta.

JEROME So BLACKMAN 101 apărări • Scurte definiţii ale celor 101 apilrilri, în ordinea aproximativil 0 00
46 58. Hiperabstractizarea - Teoretizezi excesiv. Dacă la aceas- 70. Comportamentul adeziv (Schilder, 1939) - Te agăţi de o 47
ta se adaugă negarea şi reconstrucţia re alităţii, este pro- persoană care te respinge.
babil vorba de o tulburare psihotică. 71. Lamentarea - Prin exprimarea nemulţumirilor, nu vezi
59. Reticenţa - Refuzi să vorbeşti, pentru a evita să fii prins. caracterul infantil al dorinţei de a fi îngrijit.
60. Logoreea - Vorbeşti foarte mult, fără însă a fi circum- 72. Pseudoindependenţa - Devii "Călăreţul singuratic", fără
stanţial sau tangenţial. a le permite celorlalţi să te ajute.
61. Evitarea - Ocoleşti anumite situaţii, datorită conflictelor 73. Altruismul patologic (A. Freud, 1936) - Reprezintă de
trezite de acestea. fapt o proiecţie şi identificare cu victima: îţi negi dorinţele
62. Pasivitatea -Adopţi în mod automat o atitudine îngă­ orale intense şi le proiectezi asupra celui în nevoie,
duitoare sau supusă atunci când eşti agresat. simţindu-te îngrijit în mod indirect.
63. Grandiozitatea/Omnipotenţa (Freud, 1913; Kohut, 1971; 74. "Inducerea" (Calef & Weinshel, 1981; Dorpat, 2000) - Îl
Kernberg, 1975; Lachman & Stolorow, 1976; Blackman, faci pe celălalt să simtă sau să creadă că are o tulburare
1987) - Eşti darul lui Dumnezeu pe p ământ şi ai pu- psihică.
teri speciale. 75. Minimalizarea - Deşi conştientizezi o realitate dureroa-
64. Transformarea pasivităţii în activitate - "Nu mă puteţi să, îi atribui acesteia o importanţă redusă.
concedia; Îmi dau demisia!" Controlezi momentul pro- 76. Exagerarea (Sperling, 1963) - Faci prea mult caz într-o
ducerii propriei victimizări. situaţie .
6.5. Somatizarea (Kernberg, 1975; Deutsch, 1959) - Acorzi o 77. Generalizarea (Loeb, 1982) - Pentru a nu urî o persoană,
atenţie specială propriului corp, pentru a evita conflictele o vezi drept parte a unui grup diabolic . .
legate de pulsiunile orale, sexuale sau ag resive. 78. Reconstrucţia realităţii (Freeman, 1962) - Reinventezi
66. Normalizarea (Alpert & Bernstein, 1964) - Te convingi o situaţie, după ce în prealabil ai negat realitatea
singur că eşti normal, în ciuda psihopatologiei evidente. acesteia.
67. Dramatizarea - Pui emoţie în cuvinte, pentru a reduce 79. Transferul (Freud, 1914b; A. Freud, 1936; Loewenstein,
conflictul legat de faptul de a fi observat. 1957; Marcus, 1971, 1980; Blum, 1982) - Deplasezi amin-
68. Impulsivitatea (Lustman, 1966) - Te foloseşti de sex, .de tirile cu privire la situaţii şi relaţii trecute asupra cuiva
mâncat sau de ostilitate pentru a te elibera de o tensiune din prezent. Ulterior, mobilizezi vechile apărări pentru a
sau un afect neplăcut. uita sau controla experienţele trecute, prin repetarea lor
69. Consumul excesiv de substanţe (Wurmser, 1974) - Con- simbolică sau modificarea finalului acestora.
sumi diferite substanţe pentru a scăpa de afectele 80. Disocierea - (1) Uiţi un aspect al propriei personalităţi.
neplăcute. Dacă îi dai un nume, de pildă Butch, eşti probabil psiho-

JE ROME S. BLACKMAN 10lapărări· Scurte defini ţii ale celo r 101 ap ărări, în ordinea aproximativll ...
48 tic (Frosch, 1983; Gardner, 1994). (2) Îl determini pe celă­ 92. Hiper-estetismul (Paniagua, 1999) - Eşti preocupat de 49
lalt să te caracterizeze, dup ă care respingi opiniile aces- ideea de adevăr şi frumos, pentru a evita realitatea
tuia (Whitmer, 2001). sau afectele.
81. Fotofobia (Abrahatn, 1913) - Eviţi lumina, evitând de 93. Locvacitatea - Individul vorbeşte cu uşurinţă, dar nu
fapt propriile dorinţe scoptofilice (voaierism). crezi prea mult din ceea ce spui.
82. Apatia (Greenson, 1949) - Îţi lipseşte interesul pentru a . 94. Violenţa fizică (Glasser, 1992) - "Anulezi obiectul", pen-
tru a-ţi opri ura.
desfăşura o activitate.
95. Identificarea cu obiedullezat (Kitayama, 1991) -.:.. Te
83. Intimidarea celorlalţi - comportamentul agresiv tiranic
modelezi după "păsările rănite" pe care le-ai cunoscut
(Knight, 1942; Blackman, 2003) - Îi pui pe ceilalţi în gar-
(şi uneori, iubit).
dă, pentru a te elibera de propria anxietate.
96. Regresia formală (Freud, 1900a; Blum, 1994b) - Nu îţi
84. Compensarea deficienţelor (Ackerman & Jahoda, 1948) -
mai foloseşti gândirea logică, orientată temporal.
Îi respingi pe cei cu o personalitate mai integrată decât 97. Hipervigilenţa - Eşti cu ochii în patru, chiar şi atunci
a ta. când nu e necesar.
85. Ticul psihogen (Aarons, 1958) - Spasmul ca descărcare 98. Deplasarea temporală într-o situaţie ipotetică viitoare
a tensi uniii furiei. (Akhtar, 1996) - Îţi imaginezi cum ar fi "dacă ... " sau
86. Introspecţia (Kohut, 1959; Fogel, 1995) - Te cufunzi în- "într-o bună zi ... ".
tr-o stare meditativă, pentru a te elibera de tensiune sau 99. Extenuarea - Te simţi obosit, fără a avea o afecţiune fizică.
pentru a evita realităţile externe. 100. Francheţea (Feder, 1974) - Eşti onest şi tăios, pentru a
87. Acordul rezervat (Abend, 1975) - Îţi dai parţial consim- ascunde adevăratele gânduri şi sentimente.
ţământul, pentru a evita o atitudine rebelă. 101. Transformarea autocriticii în criticarea obiectului
88. Investirea pulsională a unei deficienţe a Eului (Blac- - Îl critici pe celălalt, pentru a mi te critica aspru
kman, 1991a) - Pui deficienţa privind toleranţa la afec- pe tine.
te sau controlul pulsional pe seama apartenenţei la unul
dintre genuri (masculin sau feminin).
89. Inautenticitatea (Akhtar, 1994) - Te prefaci, probabil
din obişnuinţă.
90. Hiper-raţionalitatea (Spruiell, 1989) - Foloseşti proce-
sele secundare pentru a evita afectele.
91. Imprecizia (Paniagua, 1999) - Ascunzi detaliile.

JEROME S. BLACKMAN 101 apărări' Scurte definiţii ale celor 101 api'lri'lri, în ordinea aproximativi'l ...
Il.

Apă ră ri
ca re se formează în stadii le
oral, anal şi în primul stadiu genital
al dezvoltă rii psi hosexua le

Haideţi să recapitulăm regula generală: Apărările sunt ope-


raţii mentale prin care sunt înlăturate din conştiinţă compo-
nente ale afectelor neplăcute. (Afectul este termenul psihanali-
tic utilizat pentru emoţie).
În examinarea următoarelor definiţii, reţineţi faptul că orice
apărare poate avea ca scop diminuarea intensităţii oricărui afect, prin
împingerea în inconştient a unei componente a acestuia. Mai
mult, cel mai frecvent veţi regăsi grupuri de apărări care acţionea­
ză simultan.
De asemenea, reţineţi şi faptul că pentru a avea un tablou
complet asupra funcţionării mentale, este necesară şi evaluarea
altor aspecte diferite de apărări, ca de pildă: activitatea pulsio-
nală (actul de hrănire, activitatea sexuală şi agresivitatea); afec-
tivitatea (anxietatea, depresia, vinovăţia, ruşinea, plăcerea, fu-
ria); activitatea Supraeului (tendinţele la auto-pedepsire, valorile,
idealurile, încrederea pe care o prezintă individul, punctualita-

101 apărări' Apă rări care se formează în stadiile oral, anal şi ...
52 tea, responsabilitatea); funcţionarea autonomă a Eului (integra- Stadiul oral (între O şi 3 ani) 53
rea, gândirea logică, vorbirea, percepţia, testarea realităţii, abs-
tractizarea, autoobservarea, judeci1ta, pasiunile din timpul liber
şi aptitudinile [interesele Eului]): forţa Eului (toleranţa la afect, 1. Proiecţia (Freud, 1894; Willick, 1993)
controlul pulsional, capacitatea de conţinere a fantasmelor) (vezi
Anexa 2); şi capacitatea de a stabili şi menţine relaţii de obiect Atribui reprezentării mentale a celuilalt propriile afecte,
(empatia, căldura umană, încrederea, sentimentul identităţii, pulsiuni sau dorinţe, distorsionând modul în care îl vezi pe
apropierea emoţională şi stabilitatea în relaţii) (vezi Anexa 3). acesta.
Simptomele mentale patologice (ca de exemplu halucinaţiile, Dacă există şi o deficienţă în testarea realităţii, rezultatul va
fobiile, compulsiile şi conversiile) apar datorită modurilor în care fi o "proiecţie de tip psihotic". Mecanismul proiecţiei este in.,.
pulsiunile, afectele, Supraeul, forţa Eului şi diferitele funcţii au- tensificat de deficienţele privind diferenţierea dintre sine şi
tonomeale acestuia, relaţiile de obiect şi apărările intră în con- obiect. Efectul dăunător rezidă, în parte, în tendinţa indivizilor
flict unele cu altele. Modul final în care sunt rezolvate aceste con- de a proiecta asupra unui grup acele trăsături care le displac la
flicte diverse este denumit "formaţiune de compromis". În cazul propria persoană3.
tulburărilor psihice, vorbim despre "formaţiuni de compromis
,
patologice" (c. Brenner, 2002). Vom studia mai detaliat formaţiu­ Doamna D a relatat că se gândea că ~eful său fusese furios pe ea în
nile de compromis în capitolele următoare (vezi şi capitolul 1). ziua precedentă. Ea mi-a explicat că acesta o rugase să pregătească
În multe dintre exemplele1 clinice care urmează nu este impli- o scurtă notă informativă pe care să i-o aducă cât mai repede posi-
cată doar o singură apărare; cu toate acestea, am încercat să aleg
bil. Acest lucru era dificil de realizat, datorită celorlalte sarcini de
exemple care ilustrează cu precădere apărarea aflată în discuţie.
care ea trebuia să se ocupe În acea zi. Prin urmare, a predat nota
În următoarea listă, apărările sunt aproximativ grupate după sta-
mai târziu decât sperase. Deşi şeful său nu indicase în mod expres
diul de dezvoltare psihosexuală în cadrul căruia se formează. însă
că ar fi fost deranjat de această Întârziere, a stat trează toată noap-
aceasta nu înseamnă că, după încheierea stadiului respectiv, apă­
tea, făcându-~i griji că Îl Înfuriase pe acesta.
rările încetează să mai funcţioneze. În realitate, adulţii pot utiliza
După o discuţie scurtă, a devenit evident că ea era cea care se în-
orice combinaţie de astfel de apărări. Am optat pentru descrierea
apărărilor într-un limbaj familiar, adesea prin folosirea adresării
furiase pe şef, considerând că era nedrept ca acesta să a~tepte o re-
directe (de exemplu, identificarea cu agresorul înseamnă că le faci zolvare rapidă a sarcinii privind nota informativă, În condiţiile În
celorlalţi ceea ce la rândul tău ai suferit), Întrucât am constatat că
care ştia că ea avea de îndeplinit şi alte sarcini. Pacienta a proiec-
în general acesta este un stil mai accesibil atât pentru cititor, cât tat propria furie asupra şefului, imaginându-şi că acesta era furios
şi pentru autor. pe ea.

JEROME S. BLACKMAN 101 apărări • Ap~r~ri care se formeaz~ în stadiile oral, anal şi ...
(denumită şi "introiect" sau "reprezentarea obiectului") astfel 55
54 RECOMANDARE
formată, poate fi ulterior utilizată ca suport mental pentru fan-

De regulă, este mai bine ca proiecţia să fie confruntată de- tasme şi afecte.
vreme în cadrul terapiei, astfel încât pacientul să poată în- lntroiectul este adesea considerat ca o componentă a "struc-
ţelege modul în care aceasta funcţionează. În caz contrar,
turii psihice". Există credinţa că acţiunile mamei4 în decursul
în mintea pacientului pot persista deformări importante, primului an de viaţă, cu efect calmant asupra bebeluşului, sunt
în special cu privire la dumneavoastră, ca terapeut. Unui într-o oarecare măsură încorporate de acesta (introiectate) şi că
pacient cate începe şedinţa întrebându-vă: "Aţi avut o zi ulterior bebeluşul continuă gradual să îşi introiecteze mama,
proastă?", i-aţi putea răspunde, de exemplu, "Poate că
dezvoltând astfel capacitatea de autoliniştire. Prin urmare, din
acest lucru vi s-a întâmplat dumneavoastră, dar aţi prefera punct de vedere teoretic, introiecţiile contribuie la dezvoltarea
capacităţii de auto control şi amânare a satisfacerii (ce ţin de for-
să vă gândiţi că eu am avut o zi proastă".
ţa Eului), iar în particular la dezvoltarea toleranţei la afect şi a
Acest lucru devine şi mai important, atunci când pacien-
tul întreabă: "De ce mă priviţi ciudat?", iar răspunsul dum- controlului pulsional (Lustman, 1966). (vezi Anexa 2.)
neavoastră imediat ar trebui să fie ceva de genul: "Aveţi
Când introiecţia este utilizată în scop defensiv (pentru a ţine
poate doar impresia că vă privesc aşa. Oricum, observ că la distanţă afectele), aceasta înseamnă că individul se comportă
dumneavoastră vă uitaţi la mine în acest mod. Se pare că
ca imaginea mentală pe care o are despre celălalt. Unii analişti
îmi atribuiţi mie ceva ce, de fapt, dumneavoastră gândiţi definesc identificarea drept o aglomerare mai stabilă de introiec-
ţii (Meissner, 1970, 1971). Schafer (1977) a explorat vicisitudini-
sau simţiţi" . Pacientul care are capacitatea de a înţelege
acest tip de confruntare a mecanismului său de apărare le acestor procese de internalizare5 .
va fi de departe mult mai adecvat să urmeze o terapie ba-
Domnul Z. avea în mod repetat gânduri suicidare, ce apăreau după
zată pe insight.
ce tatăL îl critica cu sadism. Am interpretat faptul că el nutrea de
fapt gânduri criminale la adresa tatălui, însă datorită dependenţei
faţă de acesta, întorcea furia asupra propriei persoane; aceasta era
2. Introie~ţia (Freud, 1917; A. Freud, 1936, 1992; Sandler,
1960; Melssner, 1970, 1971; Tolpin, 1971; Volkan, 1976) cauza gândurilor sale suicidare. Domnul Z. întreţinea cu plăcere
fantasma că prin sinuciderea sa îi va distruge tatălui cariera politi-
că, iar acesta va fi umilit în presă. Cu toate astea, pacientul a ac-
Construieşti o imagine a unei alte persoane, cu ajutorul func-
ţiilor Eului de percepţie, memorare şi integrare; cu alte cuvin-
ceptat interpretările mele că sinuciderea nu era decât un mod de
autopedepsire, care nici nu i-ar fi oferit satisfacţia de a-l vedea pe
te, vezi persoana, îţi aminteşti ceea ce ai văzut, după care orga-
tată demisionâl1d din moment ce Domnul Z ar fi fost deja mort.
nizezi acele percepţii şi amintiri. "Reprezentarea mentală"

101 apărări • Apă rări care se formează în stadiile oral, anal şi ...
jEROME S. BLACKMAN
56 Câteva săptămâni mai târziu, tot într-o luni dimineaţă, când am aceştia nu ar fi fost psihotici, am fi utilizat termenii de "iluzii" 57
ajuns la cabinet, am găsit un mesaj lăsat de domnul Z. pe robotul sau "reverii" pentru a desemna aceste percepţii (vizuale, audi-
telefonic, ce suna astfel: "Domnule Or. Blackman, este vina dum- tive), senzaţii (gustative, olfactive, tactile), gânduri (comenzi,
neavoastră că sunt încă în viaţă. Tatăl meu m-a umilit din nou, ast- fantasme condensate), mustrări de conştiinţă (critici) şi urme
fel că am intrat în maşina aflată în garaj şi am vrut să pornesc mo- mnezice (auditive, vizuale).
torul. Apoi m-am gândit că dumneavoastră aţi spune că este un
«gest prostesc» să îmi fac rău, doar pentru că sunt atât de furios pe
tatăl meu. Ne vedem mai târziu."
Stadiul anal (intre 1,5 şi 5 ani)

În acest caz, interpretarea mea dinamică privind modul în 4. Identificarea proiectivă (Kernberg, 1975) .
care domnul Z. utiliza întoarcerea asupra propriei persoane a fost
doar parţial terapeutică. Pacientul nu a integrat-o complet. În Există trei moduri în care acest termen este, de regulă, utilizat:
schimb, el a păstrat o introiecţie a mea şi a cuvintelor spuse de a. Îi atribui celuilalt trăsăturile de caracter şi modalităţile pro-
mine cu privire la sinucidere, ca act inutil. Se pare că introiecta- prii de apărare într-un grad atât de mare, încât imaginea
rea mea l-a împiedicat să facă vreun "gest prostesc", reafirmând acestuia este deformată.
pentru el faptul că exista cineva (eu) pentru care era important b. Stimulezi în celălalt, prin comportament sau atitudini, ace-
ca el să trăiască, ceea ce nu simţea în relaţia cu tatăl său. Se pare le afecte care pentru tine sunt neplăcute ("suferinţa iubeş­
că mesajul pozitiv că îmi pasă (şi nu interpretarea mea dinami- te compania").
că) a împiedicat acea tentativă suicidară. c. Stimulezi în celălalt, prin comportament sau atitudini, .
afecte care pentru tine sunt neplăcute, te compor similar
3. Halucinaţia (Garma, 1969; Arlow & Brenner, 1964) celui care ţi-a produs afectele neplăcute.

Indivizii psihotici văd lucruri sau aud voci care nu numai că Doamna UU, o femeie singură în vârstă de 23 de ani, suferind de
nu au o existenţă reală, dar reprezintă lucruri la care ei încearcă depresie, a relatat că avea probleme în relaţia cu tatăl său, care o
să nu se gândească - dorinţe, comentarii, fantasme sau critici. ataca constant şi fărăniciun motiv. In timpul unei şedinţe, pacien-
Şi nu îşi dau seama că ceea ce văd sau aud sunt propriile gân- ta a început să mă critice pentru că întârziasem un minut. Ea a spus:
duri, întrucât Eul lor prezintă blocaje la nivelul testării realită­ "Mă trataţi de parcă aş fi o nevertebrată! Ştiţi că nu suport să a;;-
ţii, a capacităţii de discriminare între fantasmă şi realitate, la ni- tept, din pricina felului în care tatăl meu se purta cu mine, ;;i cu
velul abstractizării şi a conţinerii proceselor primare (Kernberg, toate astea mă faceţi să aştept! Nu îmi place să fiu manipulată de
1975; Holt, 2002). Dacă aceste funcţii ale Eului ar fi operat, iar dumneavoastră, cu ajutorul tehnicii psihologice pe care o folosiţi!

JEROME S. BLACKMAN 101 apărări • Apărări care se formează în stadiile oral, anal şi ...
58 A~tept să îmi cereţi scuze!" soanele cu risc suicidar - vezi capitolul 8. Probabil că vă 59
In timpul criticilor sale vehemente am simţit că ( 'am acuzat pe ne- puteţi da seama că pacientul încearcă să vă facă să vă sim-
drept, însă ar fi fost inutil să mă apăr, din mOrii I It ce pacienta pă­ ţiţi în acela~i mod în care el se simte, dar această ipoteză tre-
rea atât de iraţională. Din fericire, am bănuit CI , reacţia mea emo- buie verificată, întrucât se bazează pe un raţionament in-
ţională era efectul utilizării de către pacientă a necanismului de ductiv. Un mod util de abordare a problemei este de a spune
identificare proiectivă. In consecinţă, am răspu li : "Acum mă simt ceva de genul: "Am impresia că încercaţi să vă controlaţi
de parcă l-aş fi întâlnit pe tatăL dumneavoastră." pentru a nu deveni critic sau iritat. Este cumva adevărat?"

Comentariul meu s-a bazat pe realizarea fap ului că ea reu-


~ise să mă facă să mă simt în acela~i mod cum se s. nţea ea atunci 5. ÎnvinOVăţirea proieetivă (Spruiell, 1989)
când tatăl se înfuria fără motiv ~i nu se putea a , ăra de acesta.
Travaliul nostru analitic ulterior a demonstra t .:ă unul dintre E~ti responsabil pentru o situaţie neplăcută, dar în loc să te
motivele pentru care pacienta se comportase astfel cu mine îl simţi neglijent ~i iresponsabil, învinovăţe~ti pe altcineva.
reprezenta diminuarea (apărarea împotriva) pro t riei sale temeri
că eu nu voi fi vreodată capabil să înţeleg felul îl care tatăl o fă­ La 9:30 p. m., tatăL iese din biroul unde utilizase internetul şi îşi
cuse să se simtă. Trezind în mine această stare d( furie neputin- dă seama că fiul său de vârstă ~colară se juca Nintendo, în loc să îşi
cioasă, ea putea simţi că exista cineva care înţele,;ea prin ce tre- facă te~ele. TatăL o întreabă acuzator pe mamă: "De ce Jimmy nu
cuse. Existau de asemenea ~i alte mecanisme de apărare, ca de şi-a făcut temele?" Aceasta tocmai încheiase o convorbire telefonică
exemplu identificarea cu agresorul (ea s-a purtat cu mine în ace- prelungită cu un client ~i ripostează: "Eu eram ocupată! De ce nu
la~i mod în care tatăl se purta cu ea) ~i deplasarea (furiei resimţi­ ai avut tu grijă ca el să î~i facă temele? f"
te faţă de tată asupra mea). Cu toate acestea, se pare că folosi-
rea identificării proiective era apărarea cea mai patologică, Acest mecanism apare frecvent în viaţa de familie, caz în care
întrucât îi genera pacientei sentimentul de neîncredere, motiv este adesea respins de către cel învinovăţit, ce reafirmă realita-
pentru care am decis să o interpretez prima (vezi capitolul 5). tea ~i ulterior adaugă: "Prin urmare, nu mă învinovăţi pe mine!"

RECOMANDARE 6. Negarea (A: Freud, 1936; Moore & Rubinfine, 1969)

Unii pacienţi aflaţi în terapie se comportă sau se exprimă în Aceasta este modalitatea prin care mintea poate să ignore
a~a fel încât să vă trezească antipatia. Akhtar (2001) include realitatea. Când afirmăm că indivizii neagă o realitate, în mod
aceste comportamente pe lista de indicii referitoare la per- implicit presupunem că, dacă ace~tiâ nu s-ar apăra, ar putea

)EROME S. BLACKMAN
101 apărări • Apă rări care se formează în stadiile oral, anal şi ...
60 să vadă acea realitate. Există o importantă distincţie diag- afecte. De exemplu, atunci când plâng şi sunt întrebaţi dacă sunt 61
nostică între indivizii care prezintă perturbări ale capacităţii supăraţi, aceştia vor răspunde negativ.
de testare a realităţii (şi care pot fi psihotici), şi aceia
care pot vedea şi înţelege realitatea, dar evită să facă acest Negarea prin act. Aceasta se referă la comportamentele a că­
lucru pentru a rezolva un conflict (aceştia nefiind, de regu- ror semnificaţie simbolică este: "Această realitate neplăcută nu
lă, psihotici). există!". De exemplu, un cuplu american naviga cu ambarca-
S-a scris mult despre negare, atât în literatura psihanalitică ţiunea proprie către insula Grenada (acesta fiind "actur'), la
şi în psihologia generală, cât şi în cântecele count ry 6. Anna scurt timp după ce auziseră avertismentul administraţiei Rea-
Freud a descris patru subtipuri ale ne gării, ca mecanism de apă­ gan privind prezenţa în acea zonă a trupelor armatei cubane-
rare: ze. Ajuns la faţa locului, cuplul a fost şocat să descopere că îi
întâmpinau cubanezi înarmaţi. Abia în acel moment au reali-
Negarea per se. Refuzul unei realităţi, în ciuda evidenţei de zat că avertismentul a fost unul "real" şi au reuşit să scape din
netăgăduit a acesteia. De exemplu, chiar şi după ce au fost puşi acea zonă cu puţin înainte ca trupele marinei americane să acos-
în faţa dovezilor cu privire la atrocităţile comise de germani în teze pe insulă.
timpul celui de-al Doilea Război Mondial asupra a 6 milioane
de evrei, catolici şi persoane de etnie rromă, unii autori încă mai Negarea prin fantasmă. Menţinerea unor convingeri ero-
susţin că Holocaustul nu a avut niciodată loc (Holocaust Edu- nate, adesea cu scopul de a ignora o realitate înspăimântă­
cational Research, 2002). toare. De pildă, formularea "Oricine are şi o parte bună.
Din punct de vedere clinic, negarea ca apărare este întâlnită Chiar dacă acesta a violat şi ucis o fetiţă de 5 ani, tot poate fi
frecvent. Indivizii suferind de alcoolism sever, nu doar că ade- ajutat."
sea minimalizează gravitatea dependenţei, dar pot să nici nu
recunoască că ar avea vreo dependenţă. Asociaţia Alcoolicilor Negarea prin cuvânt. Folosirea u nor cuvinte speciale pentru
Anonimi (AA) foloseşte teoria referitoare la apărările inconştien­ a-ţi menţine convingerea eronată asupra unei realităţi. Următo­
te, în timpul discuţiilor iniţiale cu persoanele dependente de al- rul fragment clinic cred că este ilustrativ pentru modul în care
cool (AA denumesc această procedură "intervenţie"), în timpul un al doilea evaluator7 aparţinând unei clinici psihiatrice de stat
căreia sunt utilizate toate metodele şi argumentele posibile pen- foloseşte acest mecanism într-o situaţie profesională. În mod
tru a convinge individul alcoolic nu doar de faptul că are o de- obişnuit, aceştia sunt solicitaţi pentru o a doua opinie privind
pendenţă, ci şi că neagă existenţa acesteia. necesitatea internării în spital a unui pacient psihiatric fără acor-
Bornstein (1951) a fost primul care a subliniat modul în care dul acestuia, după ce medicul psihiatru consideră că el repre-
copiii aflaţi în perioada de latenţă neagă realitatea propriilor zintă un pericol pentru sine şi ceilalţi.

)EROME So BLACKMAN 101 apărări • Apărări care se formează în stadiile oral, anal şi 0 00
62 Cu ani în urmă, aceşti angajaţiaveau rolul de a se asigura ~ia pretins că regretă acel gest atât de "prostesc". Datorită negării 63
că pacienţilor psihiatrici le sunt respectate drepturile civile. prin cuvânt, al doilea evaluator a ignorat raportul iniţial al eva-
Pe de altă parte, aşa cum mulţi dintre cei care lucrează în do- luării psihologice în care se specifica clar faptul că domnul Y folo-
meniu ştiu din experienţă, un efect nedorit al acestei proce- sea negarea prin fantasmă, ~i a refuzat să aprobe internarea tem-
duri este că îi dă persoanei evaluate timp suficient pentru a porară a acestuia.
se dezice de ameninţările anterioare cu suicidul sau uciderea Prin urmare, domnul Y s-a întors acasă. Ulterior, a mers cu ma~i­
altcuiva. Dacă aceste reguli sunt aplicate prea strict, fără a se na să o caute pe soţie, care se mutase acasă la părinţi. A abordat-o
lua în considerare evaluarea făcută de medic asupra apărări­ pe aceasta în timp ce î~i plimba câinele, încercând să o convingă să
lor utilizate de pacient, pericolul real reprezentat de acesta se întoarcă cu el acasă. Când soţia a refuzat ~i a luat-o la fugă, el a
poate fi trecut cu vederea. Accentul pus exclusiv pe ceea ce împu~cat-o mortal în spate. După aceea s-a împu~cat în camera
legea descrie ca "pericolul iminent" reprezentat de pacient, unui motel.
poate facilita folosirea negării prin cuvânt de către al doilea
evaluator.
7. Dediferenţierea (fuziunea Sinelui cu obiectul)
Domnul Y, un bărbat de 48 de ani, a fost internat într-un spital (Mahler, 1968)
psihiatric la puţin timp după ce încercase să î~i sugrume soţia în
timpul unui act sexual, până ce aceasta a le~inat. După ce ~i~a re- Te comporţi aşa cum vrea altcineva să fii pentru a evita afec-
venit, ea a fugit în căma~a de noapte la vecini ~i a chemat poliţia, tele neplăcute, cel mai adesea frica de pierdere.
care l-a ridicat pe domnul Y, aducându-l la spital. În West Side Story8 (Laurents, Bernstein, Sondheim & Rob-
In timpul evaluării, pacientul a spus că regreta că î~i atacase soţia, bins, 1956), protagonistul, Tony, foloseşte acest mecanism de apă­
dar că fusese furios pentru că aceasta nu purta verigheta. Ulterior, rare. Deşi se cunoştea pe sine, după ce se îndrăgosteşte de Ma-
el a insistat să fie externat, pretinzând că nu are intenţia să î~i mai ria, el află că aceasta dezaprobă "înfruntarea deschisă" pe care
atace soţia, din moment ce credea că ea va rămâne alături de el. lnsă Tony o aranjase între bandele rivale pentru prevenirea unor ata-
soţia îl părăsise, ceea ce l-a făcut pe psihologul evaluator să antici- curi neaşteptate. Din teama de a pierde iubirea acesteia, el re-
peze revenirea urii ~i impulsurilor criminale ale pacientului, o dată nunţă la identitatea sa pentru a deveni ca ea - crezând în mod
ce negarea în fantasmă (că soţia se va întoarce acasă) nu mai func- idealist că iubirea poate triumfa asupra urii. Folosirea acestui
ţiona. O asistentă prezentă la evaluare a scris biletul de internare mecanism îl determină să anuleze "Înfruntarea deschisă", În-
temporară a domnului Y. cercând astfel să şteargă orice animozitate. În mod ironic, aceas-
Când al doilea evaluator l-a întâlnit mai târziu pe domnul Y, aces- tă atitudine nerealistă duce la uciderea prietenului său cel mai
ta a refuzat să spună "cuvintele magice": "Vreau să îmi ucid soţia" bun şi, ulterior, a protagonistului.

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Apă rări care se formează în stadiile oral, anal şi ...
64 Dedijerenţierea poate opera în combinaţie cu pi sÎvÎtatea (ca opu- zut ca minunat şi angelic, iar în ziua următoare ca demonic şi plin 65
să agresivităţii) ~i cu identificarea cu agresorul. Când se întâmplă de vicii. Kemberg (1975) descrie modul în care indivizii cu perso-
acest lucru, individul devine vulnerabil la manipulările unor li- nalitate de tip borderline folosesc c1ivajul pentru a se apăra de an-
deri de cult. xietatea produsă de recunoaşterea faptului că celălalt este un "obiect
total" (integrat), cu trăsături complexe9 .
8. Clivajul (Kernberg, 1975)
RECOMANDARE
Individul psihotic sau cu o personalitate de tip borderline
are tendinţa de a considera că anumiţi oameni manifestă faţă Acordaţi o atenţie sporită clivajului la pacienţii care vă
de sine doar ostilitate (McDevitt, 1985), în timp ce alţii sunt fac complimente privind capacitatea dumnea.voastră te-
doar afectuo~i. (La psihotici, funcţia de testare a realităţii, re- rapeutică, înainte de a fi avut vreo intervenţie tera-
laţia cu realitatea ~i funcţia de integrare sunt mai grav afecta- peutică (clivaj+idealizare) . La scurt timp veţi fi conside-
te, comparativ cu indivizii borderline). Indivizii cu tulburări rat un ignorant rău intenţionat, care urmăreşte să prqfite
de acest tip "c1ivează" obiectul introiectat în două părţi - un de încrederea lor (clivaj+devalorizare) . Când întâlniţi ast-
obiect plin de iubire versus un obiect care ură~te distructiv - fel de apărări, este de preferat să le interpretaţi încă de
iar ulterior proiectează în celălalt doar iubirea sau ura clivate. la început, spunând, de exemplu: "Speraţi să vă dove-
Prin urmare, clivajul determină individul să îi atribuie celui- desc că sunt întocmai descrierii apreciative făcute de Dr.
lalt doar unul dintre aceste afecte (iubire sau ură), fără a putea Smith şi vă nelinişteşte gândul că aş putea să nu fiu de-
vedea că majoritatea oamenilor posedă în mod potenţial am- loc aşa".
bele calităţi.
Clivajul ~i proiecţia stau ~i la baza următoarei poezii pentru copii:
9. Animismul (Freud, 1913; Mahler, 1968)
Din ce sunt făcute fetiţele? -
Zahăr ~i mirodenii )ii tot ceea ce este plăcut! Atribuirea de calităţi umane unor entităţi fizice, ca apărare
Dtn ce sunt făcuţi băieţeii? - împotriva dezamăgirilor din partea semenilor. Individul îşi spa-
Şerpi)ii melci fii codiţe de cătelllfii! lă piatra preferată, vorbeşte în mod afectuos cu plantele, se su-
pără pe aragaz şi se ascunde de televizor.
Ca o variaţie a acestei tendinţe, unii indivizi psihotici sau bor- De~i acesta este un mecanism specific psihozei adultului,
derline vor diva imaginea introiectată a celuilalt într-o parte "b~ă" este Întâlnit frecvent şi la copiii normali, pentru care păpuşile
şi una "rea", ce apar la momente diferite - într-o zi acesta est~ vă- sau animalele de pluş sunt însufleţite. Timp de mii de ani, nu-

)EROME So BLACKMAN 101 apărări • Apă rări care se formează în stadiile oral, anal şi 0 0 0
66 meroase religii au atribuit obiectelor de cult şi icoanelor cali- 11. Formaţiunea reacţională (A. Freud, 1936; Gorelik, 1931) 67
tăţi specifice omului. Exist ă şi în prezent numeroşi indivizi,
chiar şi în cultura vestică , ce apelează la intermediari ce le Este vorba de transformarea a ceva în opusul său.
"transmit", cu ajutorul globului de cristal, veşti de la persoa- Adesea dai dovadă de atâta bunăvoinţă, încât nu îţi poţi ex-
na iubită decedată sau care "vorbesc" cu vocea acesteia, ca prima furia .
modalităţi de apărare împotriva sentimentelor dureroase pro-
duse de doliu. Un bărbat a relatat amuzat o amintire din copilărie în care mama
sa îl urmărea în jurul casei pentru a-l lovi cu un cablu prelungitor.
10. Oeanimarea (Mahler, 1968) in timp ce povestea despre acest abuz fizic, el nu a fost conştient de
furia sau vinovăţia resimţite la adresa mamei.
Dacă nu eşti văzut ca om, ceilalţi nu sunt nevoiţi să,-şi facă Pacientul se simţise furios şi ulterior a înţeles că această furie îi
griji pentru că îţi acordă încredere. trezea vinovăţie, întrucâ~ considera că mama sa încercase să îl în-
veţe diferenţa dintre bine şi rău . Impotriva conflictului dintre furie
Un bărbat aflat în terapie a relatat că îi displăcea să mă întâlnească şi vinovăţie el a mobilizat o serie de apărări, printre care izolarea
în afara cabinetului, pentru că îl făcea să se gândeascăla "line ca la afectului (să nu mai simtă furie sau vinovăţie), umorul (era amu-
o "persoană reală", ceea ce însemna imprevizibilă şi exigentă. El zat de acest abuz) şi formaţiunea reacţională (simţea iubire pen-
prefera să mă considere "doctorul obiect", nu o persoană reală, cu o tru mamă, în locul urii).
existenţă proprie.

Perfecţionismul, hiperpunctualitatea şi zgârcenia au la bază


Acest mecanism este d es întâlnit în psihoze şi în tulburările formaţiunea reacţională. Indivizii obsesionali cu astfel de tră­
narcisice grave. sături caracteriale nutresc adesea intense dorinţe inconştien­
Este interesant faptul că deanimarea inamicilor este folosită te de rebeliune (lipsa manierelor), dorinţe oral-dependente
şi în timpul războiului. În cel de-al Doilea Război Mondial, alia- (lene şi lăcomie) şi se privesc deosebit de critic (irascibilita-
ţii îi numeau pe japonezi "pericolul galben". Vicisitudinile da- te). Formaţiunile reacţionale îi determină să se comporte în-
torate folosirii acestei apărări - a considera inamicul inuman tr-un mod plin de curtoazie şi să fie punctuali, să muncească
- au fost descrise artistic în filmul "A Majority of One" (Le- excesiv şi să fie zgârciţi, precum şi să afişeze o atitudine pli-
Roy, 1961), în care, la scurt timp după încheierea celui de-al Doi- nă de calm.
lea Război Mondial, o văduvă americană de origine israelită, ce Datorită conflictelor dintre furie şi critica adresată propriei
îşi pierduse fiul în război, este curtată şi în final se îndrăgosteş­ persoane, o parte dintre obsesionali se pot lăsa amăgiţi de
te de un bărbat japonez, care de asemenea îşi pierduse rudele. acei psihopaţi care "se prefac" că sunt binevoitori şi punctu-

)EROME s. BLACKMAN 101 apărări • Apărări care se formează în stadiile oral, anal şi 000

.
68 ali. Pe de altă parte, prieten.ii oneşti şi afectuoşi, care Însă tora, doar pentru a dovedi că nu mai este mironosiţa din tim- 69
Întârzie sau au alte defecte, pot fi respinşi, pentru că perfec- pul liceului.
ţionistul se Înfurie (şi ia ca pe un afront) atacarea propriilor Anularea retroactivă poate sta şi la baza ritualurilor obsesio-
apărări. nale, prin care individul se opune propriei conştiinţe făcând sim-
Atitudinea "prietenoasă" faţă de pacienţi poate de asemenea bolic acele lucruri ce îi trezesc vinovăţia, de care ulterior se eli-
să constituie o formaţiune reacţională, în special când terapeu- berează autopedepsindu-se printr-un alt act simbolic. Uneori se
tul conştientizează că se simte iritat de aceştia. spune că ce de-al doilea act îl "anulează" magic pe primuL

Un băiatde 9 ani era preocupat ca robineţii din baie să fie bine închişi
Bunăvoinţa defensivă s-a dovedit a fi mecanismul principal în ca.-
după ce îi folosea seara, înainte de culcare. El îi verifica în mod repe-
zul Dr. X, care a răspuns cererii adresate de pacientul său, domnul
A, şi i-a prescris acestuia medicaţie antidepresivă. Deşi terapeuta a tat, pentru a se asigura că nu picurau. 1n şedinţă, când am subliniat
faptul că el părea să se protejeze împotriva a ceva, a răspuns că incer-
fost iritată de insistenţa domnului A, nu a realizat acest lucru în
ca de fapt să îşi protejeze familia, mai ales pe mama sa, pentru că aceas-
timpul şedinţelor. 1n supervizare, Dr. X a înţeles că folosea, pe lân-
ta nu ştia să înoate, în eventualitatea că robineţii deschişi ar fi putut
gă alte apărări, formaţiunea reacţională, şi că prescrierea medica-
produce o inundaţie care i-ar fi înecat în somn pe membrii familiei.
ţiei pacientului, ce îi cauzase acestuia unele disfuncţii sexuale, nu
I Am putut înţelege împreună că verificarea repetată a robineţilor era
era în realitate chiar o manifestare a "bunăvoinţei" (Blackrnan,
modul său simbolic de "anulare" a vinovăţiei produse de ura sa dis-
2003).
tructivă la adresa mamei excesiv de critice şi a unui tată pasiv.
De fapt, răspunsul Dr. X la cererea pacientului era o apărare împo-
triva conştientizării sentimentelor ostile şi a dorinţei de a se răzbu­
na pe acesta. 13. Izolarea (afeetului) (c. Brenner, 1982a)

Elimini din conştiinţă (fără a şti că faci acest lucru) trăirile


12. Anularea retroactivă şi ritualurile asociate unor afecte. (Este posibil ca ideile asociate acestora să
rămână conştiente.)
Anularea retroactivă poate însemna că acţionezi în opoziţie
cu ceea ce îţi dictează conştiinţa (Supraeul), pentru a-ţi dimi- o femeie îi spune terapeutului pe un ton lipsit de emoţie că ea şi
nua sentimentul că eşti controlat de propria moralitate. De soţul nu au mai făcut dragoste în ultimii trei ani. Acesta pleacă în
exemplu, o studentă în primul an de facultate întreţine rapor- fiecare zi de acasă la ora 5 dimineaţa şi se întoarce după 11 noaptea,
turi sexuale cu unul dintre membrii frăţiei la o petrecere a aces- când îşi pregăteşte un marti ni. El nu este interesesat de copii sau

JEROME S. BLACKMAN 101 apărări • Apărări care se formează în stadiile oral, anal şi ...
70 de ea ~i merge direct la culcare. De~i afirmă sec că este "un pic de- rare să poată fi identificată la momentul manifestării sale 71
ranjată" de atitudinea soţului, pacienta nu este con~tientă de senti- în stadiile iniţiale ale terapiei, întrucât poate determina o
mentele sale negative datorate ofenselor ~i frustrări/or suferite, pe rezistenţă puternică la procesul terapeutic, ce poate fi însă
care le-a descris atât de succint. înlăturată prin interpretare (Glover, 1955).
Ca o completare, atunci când aveţi de-a face cu un indi-
vid autocritic, aveţi grijă să nu încercaţi imediat săU eli-
14. Externalizarea (Glover, 1955) beraţi de vinovăţie, prin reasigurare sau persuasiune, afir-
mând că nu ar trebui să fie atât de critic cu propria
Acesta este un tip special de proiecţie prin care te raportezi persoană (tehnici suportive); altfel spus, s-ar putea să nu
la unele conţinuturi psihice ca provenind din "exterior". Te poţi fie o idee prea bună să spuneţi: "Chiar nu aveţi de ce să
gândi că cineva sau "societatea" te va critica, când de fapt tu te vă simţiţi atât de vinovat!" Reţineţi faptul că este posibil
priveşti autocritic.
ca pacientul să se simtă vinovat pentru o faptă cu ade-
În clinică, această apărare se manifestă adesea sub forma re- vărat reprobabilă - vinovăţia poate să nu fie doar o exa-
zistenţei la tratament. Mulţi dintre cei care încep o terapie se gerare a.. acestuia.
simt vinovaţi pentru ceva. Aceştia vă vor spune adesea ceva Interpretarea externalizării ca apărare îi poate ajuta pe in-
de genul: "Probabil vă gândiţi că sunt îngrozitor" sau "Proba- divizi să înţeleagă modul în care se protejează de con~tienti­
bilo să îmi spuneţi că sunt nebun", după care vă vorbesc de- zarea sentimentelor de vinovăţie. Când această înţelegere
spre un comportament de care le este ruşine. Răspunsul dat de este integrată conştient, îi poate face pe a~eştia să numai
terapeut ar trebui să fie ceva similar cu: "Este ca şi cum aţi aş­ repete acele acte pentru care se simt vinovaţi. Sau este po-
tepta ca eu să vă judec aspru. Poate că dumneavoastră vă pri- sibil să ajungă la concluzia că vinovăţia lor este iraţională
viţi autocritic, motiv pentru care vă aşteptaţi ca şi eu să fiu cri- şi că ar trebui să îşi îngăduie plăcerea produsă de activita-
tic cu dumneavoastră." tea ce anterior le producea vinovăţie.

RECOMANDARE
15. Întoarcerea asupra propriei persoane
În primele şedinţe, pacienţii folosesc adesea !xternalizarr:a, (Freud, 1917; A. Freud, 1936)
care ulterior este urmată de reticenţă (59). Aceştia ar pU !2a
să creadă că dumneavoastră veţi fi sau deja s unteţi cri l ci Indivizii cu tendinţe suicidare ajung să se deteste pentru că
la adresa lor; fantasma pacientului are la ba ză externa li a- resimt o furie violentă la adresa altcuiva. În schimb, aceasta este
rea Supraeului în terapeut. Este de preferat ca această aJ ă- manifestată faţă de propria persoană.

JEROME S. BLACKMAN 101 apărări • Apărări care se formează în stadiile oral, anal şi ...
72 Odată, în timpul unui interviu (în limba spaniolă) cu o femeie ori- ţat că se va sinucide, el spune că nu vorbea serios ~i că nu crede că 73
ginară din Mexic ce avea tendinţe suicidare, am interpretat fa ptul acest lucru se va întâmpla "astăzi" . Atunci terapeutul îi propune
că ideaţia sa suicidară reprezenta întoarcerea defensivă asupra 1' ro- să ia medicamente, dar pacientul refuză, spunândcă nu mai vrea
priei persoane a furiei pe care nu î~i permitea să o resimtă faţn de să consulte niciun psihiatru sau terapeut.
fostul soţ, adică: "Crea que usted quisiera matarse a si mismo ţ or-
que no quiere pensar en esfar enojado con el." Ea a răspuns: ;, la,
Doctor. Estoy mâs que enojada (Sunt mai mult decât revolta , (1) . 17. Compartimentarea gândirii (Freud, 1926)
Estoy furiosa; no, enfadada; no, encolerizada! (Sunt furioasă; ,[ /,l,
scoasă din sărite; nu, colericălO)."
Îţi inhibi capacitatea de a face conexiuni (nu integrează noi
informaţii), pentru călegarea acestora simbolizează ceva ce îţi
trezeşte teamă. Această inhibiţie a integrării (modalitate de apă­
RECOMANDARE rare, vezi numărul 48) este diferită de o deficienţă la nivelul aces-
tei funcţii, deşi pot fi confundate cu uşurinţă.
Întoarcerea furiei asupra p ropriei persoane stă la ba ;,a
majorităţii tentativelor suicidare şi a multor cazuri de idt l- Doamna W, de 28 de ani, cu probleme privind relaţiile heterosexua-
ţie suicidară (vezi capitolul 8). Este o idee bună să înc. r- le, a relatat în ~edinţă că invitase un bărbat pentru a înota dezbră­
caţi să discuta ţi acest mecanism cu pacienţii care prezil1 :ă caţi în piscină, la miezul nopţii . Ea a fost îngrozită să constate că
idei suicidare. la întoarcerea în apartament, bărbatul a încercat să facă dragoste
cu ea. Ea "s-a simţit bine" pentru că ,,~i-a exprimat sentimentele"
refuzând propunerea sexuală, iar partenerul a părăsit apartamentul
16. Negativismul (Levy & Inde rbitzin, 1989) fără să protesteze. Acum se a~tepta ca terapeuta să fie încântată de
modul în care ea se descurcase în acea situaţie.
Refuzi să cooperezi cu ceilalţi , ceea ce face imposibilă apr )- Terapeuta, îngrijorată de felul în care doamna Waborda bărbaţii, dar
pierea emoţională de aceştia. nefiind sigură ce tehnică să adopte, mi-a prezentat cazul în superviza-
re. Am sfătuit-o să îi vorbească doamnei W despre neintegrarea aspec-
Un bărbat de 42 de ani vine la o consultaţie pentru că mama sa l-a tului că înotase dezbrăcată Împreună cu un bărbat cu care nu inten-
"forţat" ~i chiar l-a adus cu ma~ l1a pentru programare. El simte că ţiona să aibă raporturi sexuale, având în vedere că pentru un bărbat
o să se sinucidă "în curând", da r nu spune nici când o să facă aceas- acest comportament era interpretat ca preludiu la actul sexual. Am
ta ~i nici în ce mod. Când terapeu tul îi recomandă internarea la psi- considerat că o astfel de confruntare ar clarifica dacă doamna W avea
hiatrie, el refuză. Când îi este SI bliniat faptul că tocmai a amel1 in- o deficienţă de integrare sau folosea compartimentarea gândirii.

JEROME S. BLACKMAN
101 apărări· Apă rări care se formează în stadiile oral, anal şi ...
74 Dacă doamna W ar fi răspuns atacând verbal terapeuta pentru că 18. Agresivitatea ostilă (Symonds, 1946; McDe~itt, 1985) 75
era exact ca )ii acel bărbat de la întâlnire, "crezând întotdeauna că
totul are conotaţie sexuală", probabil că ar fi fost vorba de o defi- Frustrarea "realizată cu un scop" (McDevitt) dă naştere la agre-
cienţă de integrare. 1n acest caz, o abordare terapeutică de tip su- sivitate ostilă. Ulterior, această ostilitate are rolul de a împiedica
portiv în care terapeutul î)ii exprima doar înţelegerea cu privire la
accesul în conştiinţă al senzaţiilor şi gândurilor neplăcute.
confuzia )ii furia pacientei faţă de bărbaţi )ii sexualitate, fără a face
interpretări, ar fi fost cea mai indicată. Terapeuta putea de aseme-
Un pacient de 29 de ani a admis jenat în )iedinţă faptul că atunci când
nea să aprecieze curajul doamnei W, după care să o sfătuiască să nu
soţia a venit în dormitor purtând un neglijeu sexy, el a ridiculizat-o
mai înoate pe viitor dezbrăcată cu un bărbat pe care nu dore)ite să îl
seducă. furios pentru că "î)ii pusese costumul de prostituată". Acest comenta-
Pe de altă parte, dacă doamna W ar fi fost )iocată de această con- riu a supărat-o în a)ia măsură pe soţie, încât a dormit singură în ca-
fruntare, fără a putea înţelege motivele pentru care făcuse un lucru mera de oaspeţi.

atât de prostesc )ii ar fi încercat să găsească un răspuns, putând de- Am analizat împreună cum răspunsul ostil al pacientului la invitaţia
opotrivă să înţeleagă faptul că avusese un comportament dezorga- sexuală a soţiei avea incon)itient rolul de a o îndepărta pe aceasta. Alt-
nizat, atunci era probabil vorba de o compartimentare defensivă fel spus, ostilitatea lui, prin care î)ii atinsese scopul, era de fapt o apă­
a gândirii.
rare împotriva anxietăţilor multiple ale pacientului cu privire la inti-
O săptămână mai târziu, terapeuta a relatat în supervizare că în
mitatea afectivă )ii performanţele sale sexuale.
urma confruntării, capacitatea de observare a Eului pacientei s-a
ameliorat. Doamna W a realizat că se simţea atât de vinovată pen-
tru dorinţele sale sexuale intense, încât le putea satisface doar par-
ţial (înotând dezbrăcată în piscină). Simultan, ea se elibera de vi- Primul stadiu genital (intre 2 şi 6 ani)
novăţie prin compartimentare: separa comportamentul de dorinţele (Galenson & Roiphe/ 1971; Parens/ Po llock/
sexuale, ceea ce făcea ca acestea să rămână refulate. Mai mult, a Stern & Kramer, 1976; Parens/ 1990)
reie)iit că doamna W proiecta vinovătia
, trezită de dorintele
, sale se-
xuale asupra bărbaţilor.
19. Deplasarea (Freud, 1900a; Arlow & Brenner, 1964)
Terapeuta a relatat că, pe parcurs, înţelegerea de către doam-
na W a acestor formaţiuni de compromis a condus la o îmbună­ Ai sentimente faţă de o persoană dar, de fapt, le hrăneşti în
tăţire considerabilă a capacităţii de judecată a pacientei. raport cu altcineva.

JEROME S. BLACKMAN 101 apărări • Apă rări care se for m ează î n stadiile o ra l, a na l şi .. .
76 Fiul în vârstii de 11 ani t,; i ui/n: !>II/anl/alul le istorie la ~cdaIă. Acesta este un exemplu de condensare. Domnul V a gândit 77
Mama a începu t imediat sâ Jipc III el, spunând " E~ti a act ca tatăl că terapeutul este bogat, în baza unui transfer patern (79) nega-
tău, tot timpul îţi uiţi lucrurile!" tiv (ostil) (tatăl pacientului era avar). Totodată, el credea că cei
care au un Lexus sunt bogaţi, din moment ce este costisitor să
Aceasta acumula se în decursul timpului o mare cantitate de cumperi o astfel de maşină nouă. Prin combinarea acestor idei,
frustrare cronică faţă de soţul neatent, pe care a deplasat-o asu- pacientul a ajuns la concluzia că maşina îi aparţinea terapeu-
pra fiului. tului. În abordarea sa, domnul V a folosit, pe lângă condensa-
re, socializarea (46) (discuţia despre automobile) şi formaţiunea
20. Simbolizarea (Freud, 1900a; Arlow & Brenner, 1964) reacţională (11) (afişând o atitudine prietenoasă în locul uneia
competitive), protejându-se astfel de conştientizarea transferu-
Acorzi o semnificaţie speci a lă (uneori iraţion ală) unui anu- lui (79) său negativ la adresa terapeutului. '
mit aspect al funcţionării mentale. De exemplu, ţ i-e frică să tra-
versezi poduri când te afli la volan, pentru că podurile repre- 22. Formaţiunile iluzorii sau reveriile (Raphling, 1996)
zintă simbolic atât dorinţa de a-ţi părăsi soţul, cât şi teama că
vei fi pedepsită (vei muri) pentru această dorinţă ostilă de aban- Vizualizezi ceva la nivel conştient, despre care ştii că este o
don. Ulterior, visezi că faci plajă dezbrăcată pe Riviera france- fantasmă. Această fantasmă (sau reverie) poate îndeplini rolul
ză, încercând disperată să îţi recuperezi bikinii de la un măgar. de satisfacere a unei dorinţe, de evadare dintr-o realitate du-
Simbolismul visului conţine gândul de care te aperi, anume că reroasă sau de eliberare de sentimentul de vinovăţie.
soţul este nepriceput (prost) "ca un măgarI/Il în materie de sex.
o pacientă a relatat o "viziune" recurentă a unui câmp verde, plă­
21. Condensarea (Freud, 1900a; Arlow & Bre nner, 1964) cut şi "proaspăt", pe timp de primăvară. S-a dovedit că ea se apăra
astfel împotriva sentimentelor de ruşine legate de faptul că avea
Stabileşti legături ilogice Între idei, imagini, reprezentări de un copil nelegitim, pe care îl considera "micul său secret murdar."
obiecte sau funcţii mentale disparate, ce au un caracter conti- Ea nu putea suporta sentimentele de ru~ine şi furie la gândul că
guu sau simbolic. rămăsese însărcinată în timpul unei partide de sex neprotejat, pe

o pajişte.
Domnul V observă un Lexus în parcarea de lângă cabinetul terape-
utului său şi presupune că îi aparţine acestuia. Când se întâlnesc, Renick (1978) descrie cazul tratat de Weinshel, al unei pacien-
domnul V îi spune terapeutului: ,,lmi place maşina dumneavoas- te ce dezvoltase iluzia că bărbatul de pe o gravură japoneză a~a­
tră. Este un Lexus, nu-i aşa?" tă pe peretele cabinetului avea o protuberanţă ce sugera orga-

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Apărări care se formează în stadiile oral, anal şi ...
78 nul sexual. Această iiuzie o apăra de ruşinea legată d e curiozita- Philinte răspunde: " ... Dar când trăieşti în societate este de 79

tea sa cu privire la penisul analistului. dorit să te comporţi politicos, aşa cum O cer bunele maniere".
Alceste îl contrazice: " ... sentimentele nu ar trebui niCiodată as-
23. Comportamentul evazlv (Karpman , 1949) cunse sub complimente deşarte". Philinte îi face morală: "Exis-
tă numeroase situaţii când sinceritatea totală este ridiculizată
Individul minte în mod conştient şi calculat. Acest mecanism sau nu este nici măcar acceptată ... este o idee bună să ascunzi
foarte des întâlnit este adesea trecut cu vederea de către practi- ceea ce simţi cu adevărat. Crezi că ar fi adecvat să spui majori-
tăţii indivizilor tot ceea ce crezi despre ei? Iar atunci când întâl-
cienii psihiatri. Minţitul este o trăsătură sp ecifică criminalilor,
neşti pe cineva care îţi displace sau pe care îl urăşti, o să îi spui
la aceştia fiind de regulă însoţit şi de învinovăţirea proiectivă (5)
adevărul?". Alceste răspunde: "Da!" (Moliere, 1994, p. 24).
şi raţionalizare (42).
Minţitul în scop defensiv mai apare şi la copii aflaţi în sta-
diile premerg.ătoareJatenţei,
la adolescenţi şi la adulţi aflaţi în RECOMANDARE .
situaţii stânjenitoare. Anumite minciuni nevinovate spuse în
contexte sociale (de exemplu: "Ne pare rău că nu putem ajun- Uneori, indivizii care mint nu sunt de regulă cuprinşi de
ge la petrecere; nu am putut găsi o bonă pentru copil"), sunt ruşine sau vinovăţie (deficienţă a Supraeului). Dacă aşa
adesea catalogate ca acceptabile d in punct d e vedere moral, stau lucrile, aceştia de obicei nu pot fi ajutaţi terapeutic.
iar copiilor li se spune că îi vor p roteja de ma rginalizarea so- Cu toate acestea, la cei la care Supraeul funcţionează adec-
cială. D<tcă oamenii şi-ar exprima la nivel soci i1 l "sentimentele vat, comportamentul evaziv poate fi o apărare împotriva
reale" (adică gândurile şi opiniile negative), acestea ar putea anxietăţii faţă de Supraeu, iar acest mecanism trebuie in-
răni (ofensa) narcisismul semenilor. Cu alte cuvinte, minţitul terpretat. Prin urmare, distorsiunea Supraeului poate fi
poate fi privit atât ca un mecanism defensiv extrem de patolo- înlăturată.

gic, cât şi ca un mecanism "normal" (adaptativ), în funcţie de


circumstanţe. L-am confruntat odată, în timpul evaluării, pe un băiat de
Dramaturgul francez Moliere (1666/1992), în "Mizantro- 10 ani, spunându-ică ştiam că minţea privitor la notele bune (mama
pul", portretizează cu umor aceste distincţii. D upă ce Philinte sa, divorţată, deja mă informase cum stăteau lucrurile). El a zâm-
tocmai a declarat că trebuie să fii politicos cu aceia care la rân- bit, recunoscând că "l-am prins", după care a afirmat că semă­
dullor se poartă astfel cu tine, prietenul său Alceste îl contra- na cu tatăl său, închis pentru fraude de identitate. Cu ajutorul
zice " ... Nu suport bunătatea servilă fără nici u n fel de discri- meu, băiatul a început să înţeleagă faptul că minţitul - datorat
identificării cu tatăl- îl apăra de tristeţea şi furia resimţite faţă
minare ... prietenul tuturor nu este şi prietenul meu" (Moliere,
1992, p. 2). de tatăl "închis". Cu alte cuvinte, el nu recunoscuse faptul că

101 apărări • Apărări care se formează în stadiile oral, anal şi ...


]EROME S. BLACKMAN
80 era furios pe tată pentru faptele sale penale, d a torită cărora erau Modul interesant în care a relatat acest lucru, asemănător 81
despărţiţi. În schimb, băiatul s-a identificat cu tatăl şi a început cu teoria psihanalitică a refulării (faptul că uita lucrurile
să mintă. supărătoare), era de fapt o combinaţie între confabulaţie (in-
ventarea unui răspuns fals, în care credea), intelectualizare
24. Confabulaţia (Spiegel, 1985; Target, 1998) (folosirea unei argumentaţii false) şi raţionalizare (găsirea
unor scuze). .
Elatt (1992) defineşte acest mecanism astfel: " ... 0 percepţie
ce iniţial este conformă realităţii va fi supusă unor elaborări se- 25. Refularea (Freud, 1923; Arlow & Brenner, 1964)
cundare şi asocieri cu caracter extensiv, nerealist, grandios"
(p. 704). Autorul descrie confabulaţia ca fiind determinată deo Respingi în afara conştiinţei conţinutul ideatic asociat unui
deficienţă a Eului ("nerealismul"), combinată cu o apărare spe- afect. (Reamintesc faptul că afectele au două componente - trăi­
cifică ("grandiozitatea"). rea şi ideea). Nu ştii că refulezi ceva. Dacă acest lucru se întâm-
Mai concret, confabulaţia ca apărare se manifes tă ca minţitul plă voluntar, este vorba de reprimare.
automat (din motive inconştiente), de obicei pentru evitarea de- În timpul unui atac de panică, individul se simte anxios, trans-
teriorării imaginii de sine asociată cu uitarea unor detalii privind piră, iar inima îi bate cu putere, dar adesea nu îşi aminteşte gân-
o anumită situaţie . Caracterele narcisice, din care fac parte şi ti- durile care i-au provocat aceste reacţii. Oricum, ~l afirmă că se sim-
pologiile "ca şi cum" (H. Deutsch, 1965), pot fantasma la nesfâr- ţea "neliniştit". Altfel spus, senzaţia neplăcută de anxietate este
şit. Nesinceritatea de care dau dovadă unii impostori este un me- conştientizată, în timp ce gândul declanşator rămâne inconştient13 •
canism în mare parte automat. Cu toate acestea, cel mai adesea Freud a fost cel care, relativ devreme (1900a), pornind de la
confabulaţia apare în stări de atrofie cerebrală, ca de p ildă în boala informaţiile primite de la pacienţii cu simptome de conversie şi
Alzheimer, însoţită de tulburări de orientare şi de memorie l2 . tulburări sexuale, a ajuns la concluzia că refularea stătea la baza
uitării unor gânduri sexuale inacceptabile din punct de vedere
o pacientă în vârstăde 86 de ani, suferind de boala Alzheimer, a social, astfel încât dorinţele sexuale intense erau transformate
fost adusă la consultaţie de către preotul din parohie, pentru că lo- în anxietate. Cu alte cuvinte, el a fost primul care a emis ipote-
cuia singură pi adesea uita mâncarea pe foc. Altădată se rătăcise în za că refularea produce anxietatea. Ulterior (1923, 1926), Freud
imobilul în care locuia, ne?tiind să se întoarcă acasă. In timp ce a realizat că, de fapt, opusul era adevărat. Anxietatea era deter-
discutam cu pacienta despre aceste pierderi de memorie ~i orienta- minată de conflictele intrapsihice cu conţinut sexual Sau agre-
re, ea mi-a spus: "Eu nu mă rătăcesc. De cele mai multe ori doar siv, iar refularea era una dintre numeroasele apărări mobilizate
mă plimb. Uneori, dacă sunt supărată, mai ll it câte ceva lipsit de de psihic pentru diminuarea anxietăţii (Arlow & Brenner, 1964).
importanţă" . În prezent, este cunoscut faptul că refularea poate fi folosită în

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Apărări care se formează în stadiile oral, anal şi ...
82 scopul de a ţine la distanţă gânduri le asociate oricărui tip de stadiu anterior - spre exemplu, un copil de 4 ani care deja a 83
afect, inclusiv depresia (c. Brenner, 1982a) şi furia. fost educat sfincterian (în primul stadiu genital), începe brusc
să facă pe el şi să fie încăpăţânat (regresie anală), la scurt timp
26. Halucinaţia negativă (Wimer, 1989) după naşterea (eveniment supărător) unui frăţior.

Refuzi săvezi o realitate evidentă, pentru că aceasta este su- Un bărbat cu o tulburare narcisică, ce trecea prin "criza de la 40
părătoare sau în mod simbolic îţi aminteşte de ceva neplăcut. de ani", în efortul de a înlătura afeetele extrem de neplăcute aso-
ciate cu Îmbătrânirea ~i grijile legate de sexualitate, a început să
Un bărbat de 39 de ani, aflat în terapie de câteva luni, m-a între- gândească la fel ca un adolescent - regresie la modul de funcţio­
bat: "Aţi pus de curând acea hartă pe perete?" Când am specificat nare specific celui de-al doilea stadiu genital timpuriu. El ~i-a cum-
că nu era nouă, pacientul a răspuns: "Ciudat. Nu am remarcat-o părat o ma?ină "modernă" cu semnificaţie falică, a început o rela-
până acum." Ulterior, acesta a asociat că îi disp/ăcea profund să ţie cu o femeie mai tânără ?i, la cererea acesteia, ~i-a pus cerceI
meargă cu ma~ina să î~i viziteze soacra, pentru că drumul dura o în ureche.
zi întreagă. Am putut să îi arăt faptul că nu "văzuse" harta mai
devreme pentru a evita sentimentele ostile resimţite la adresa Adulţii care încep să manifeste dorinţe de gratificare orală
soacrei. (de susţinere, hrănire sau pretind nerăbdători diminuarea an-
xietăţii), considerându-se "neajutoraţi", dependenţi şi dezorga-
nizaţi (toate acestea putând sugera existenţa unei personalităţi
27. Regresia libidinală [regresia psihosexuală] de tip borderline), pot folosi regres ia libidinală la stadiul oral, cu
(Freud, 1905, 1926) scopul de a se apăra de vinovăţia produsă de dorinţele sexuale
sau ostile.
Din motive nevrotice, nu poţi suporta gânduri le legate de
sexualitate şi competitivitate - acestea îţi trezesc vinovăţie. În o pacientă de 31 de ani, căsătorită ~i casnică, m-a consultat din
consecinţă, te comporţi infantil, evitând comportamentele se- pricina reproşurilor pe care ~i le făcea pentru că mânca prea mult.
xuale sau agresive. Ea luase în greutate aproximativ 27 de kilograme, ceea ce o făcea să
Există în principal cinci tipuri de regresie libidinală: cea la se simtă inconfortabil, iar hainele nu i se mai potriveau. A petrecut
stadiul oral, la stadiul anal, la nivelul primului stadiu genital, mare parte din şedinţă povestind cum încercase diferite diete, de-
la perioada de latenţă şi la adolescenţă (al doilea stadiu geni- spre clinicile la care a mers şi despre programele de exerciţii fizice,
tal). Copiii aflaţi într-unul dintre aceste stadii de dezvoltare toate acestea dovedindu-se ineficiente. Când am remarcat că vorbi-
pot să se întoarcă la modul de funcţionare psihică specific unui se mai mult despre obiceiurile sale alimentare, fără a spune ceva în

JEROME S. BLACKMAN 101 apărări • Apărări care se formează în stadiile oral, anal şi ...
84 legătură cu relaţia de cuplu, ea a tăClIt . O explorare mai aprofunda- . Întoarcerea la moduri de apărare 11ţai primitive. Începi să 85
tă a acestei tăceri a determinat-o să admită jenată că ea ;;i soţul dor- utilizezi apărări specifice stadiilor timpurii de dezvoltare (ca de
meau în camere separate. in ultimul timp se masturba, ceea ce ofă­ exemplu, negarea, proiecţia, identificarea proiectivă, clivajul şi
cea să se simtă "ciudată" ;;i vinovată. dediferenţierea) .

Altfel spus, preocuparea sa lega tă de conflictele specifice ni- Doamna U, o femeie de afaceri de succes, a venit la consultaţie din cClU-
velului oral o proteja de vinovăţia şi ruşinea datorate conflicte- za unor probleme relaţionale. intr-una dintre ;;edinţe, după ce a descris
lor sexuale şi a problemelor din relaţia cu soţul. dificultăţile avute în relaţia cu un bărbat, m-a întrebat eX11Sperată: "Deci,
ce să fac? Dumneavoastră trebuie să aveţi soluţii la aceste probleme."
28. Regresia Eului I-am răspuns că probabil se aştepta ca eu să fiu un fel de guru, iar ea
să fie discipolul meu. Doamna U ;;i-a amintit că în copilărie îi plăcuse
Există trei moduri în care acest termen este utilizat: întotdeauna să stea cu mama sa la bucătărie ;;i să facă ceea ce aceasta
îi spunea: "Mă simţeam de parcă a;; fi fost parte din ea, ca şi cum ea
Perturbarea unei funcţii. O funcţie autonomă a Eului (de nu ar fi putut face nimic fără mine. Era plăcut şi amuzant. Mama era
exemplu, inteligenţa) sau o capacitate a Eului (de pi ldă, contro- o sfântă -foarte religioasă. Ea nu bănuia ce neastâmpărată eram-
lul pulsional) nu mai funcţionează, astfel că nu poţi spune că cred că şi dumneavoastră aveţi o astfel de latură!"
simţi ceva neplăcut. Am putut interpreta faptul că ea îşi dorise iniţial să simtă că nu eram
separaţi, în acelaşi mod în care uneori se simţise în raport cu mama
O pacientă de 25 de ani, căsăto rită, s-a plâns că se simţea "obosită sa (dedife renţiere ţ;i transfer) pe vremea când era copil. Ulterior ;;i-a
;;i confuză" la scurt timp după ce î;;i critica soţul. Am verbalizat imaginat că eu gândeam în acela;;i mod ca şi ea (identificare proiec-
faptul că această "confuzie" era o regresie la nivelul funcţiei de in-
tegrare a Eului. Prin urmare, am subliniat că probabil "confuzia"
.
tivă ţ;i clivaj), ceea ce însemna că sunt diferit de mama sa, prin ur-
mare acest lucru fiind valabil ;;i în cazul său (dezidentificare).
era pentru ea mai u;;or de tolerat decât furia. Ea a acceptat inter- Vaillant (1992) consideră că aceste mecanisme de apărare sunt une-
pretarea mea, după care ;;i-a exprimat furia ;;i atitudinea critică cu le "primitive". Din acest punct de vedere, doamna U regresase de
privire la soţ. la nivelul de funcţionare mai matură, manifestat în viaţa profeSio-
nală. Se pare că aceste apărări au fost puse în funcţiune de conflic-
Renik (1978) descrie depersonalizarea şi derealizarea ca meca- tele sale (transferenţiale) în raport cu mine.
nisme defensive în care simţul realităţii în raport cu mediul este
pierdut pe perioade limitate: regresie la nivelul Eului privind re- Operaţii defensive ineficiente. Mecanismele tale defensi-
laţia cu realitatea (Frosch, 1964). ve nu reuşesc să împiedice accesul în conştiinţă al gânduri-

JEROME S. BLACKMAN 101 a părări • Apărări care se formează în stadii le oral, anal şi ...
86 lor angoasante, iar eşecul acestora îţi provoacă vinovăţie, de copilărie. Am sugerat că explicaţia
sa părea una calculată, ca şi cum 87
care te eliberezi prin autopedepsire. el evita să vorbească despre întâmplări
mai recente. Pacientul şi-a amin-
tit atunci că o tânără cu care se întâlnise cu câteva nopţi înainte, pe
Un bărbat celibatar de 27 de ani, provenind dintr-o familie de "oa- lângă faptul că rezistase la băutură mai bine decât el, dansase cu prie-

meni de succes", nu reu)lise încă să î)li finalizeze studiile universi- tenii săi din bar, după care îi furase ma)lina! Astfel am putut înţelege
tare, de)li trecuseră nouă ani. El se masturba adesea, gândindu-se că el nu suporta să se înfurie pe cineva şi întorsese asupra propriei

cum Jose Feliciano, care era orb, făcea sex cu Britney Spears. Pa- persoane toată furia resimţită faţă de parteneră, ceea ce îi cauzase idei-
cientul credea că această fantasmă reprezenta "complexul său oedi- le suicidare. (Pentru mai multe amănunte, vezi Blackman, 1997.)
pian" în raport cu sora. De)li nu am confruntat această intelectua- La începutul interviului, el se agăţase defensiv de convingerea că
lizare, am subliniat faptul că se lăsa antrenat în astfel de reverii depresia începuse în copilărie (chiar dacă s-a dovedit că acest lucru
pentru a-şi distrage atenţia de la studiu; totodată, el evita rU)linea era parţial adevărat).
produsă de plăcerea de a lenevi. El a răspuns încântat: "Din aceas-
tă cauză nu pofînvăţa! Poate că nu ar trebui să mă mai gândesc
atât la astfel de lucruri!" 30. Regresia topică (Freud, 1900a; Arlow & Brenner, 1964)

Te refugiezi în somn şi în activitatea onirică, evitând ast-


29. Regresia temporală fel acceptarea unei realităţi dureroase. Trecerea de la starea
de vigilenţă lao stare de conştienţă diminuată (în care
Te gândeşti la etape de viaţă anterioare, evitând astfel să vezi în prim-plan trec procesele inconştiente) este o modalitate
conflictele actuale. Alternativ, începi să gândeşti, să vorbeşti defensivă.
sau să te comporţi corespunzător unui stadiu de dezvoltare an- De exemplu, în timpul unei dezbateri aprinse pe tema vio-
terior. (În cel de-al doilea sens, termenul este foarte asemănă­ lenţei şia actelor de omucidere, la care participa alături de pa-
tor cu cel de regresie la nivelul Eului însoţită de regresia la tru colegi psihiatri, unul dintre rezidenţi a adormit! Mai târziu,
nivellibidinal). acesta mi-a mărturisit că avea dificultăţi în a "accepta realitatea
Regresia temporală în forma sa cea mai simplă apare ocazio- morţii."

nalla persoanele care îşi încep interviul de evaluare iniţială pu-


nând accent pe traume le suferite în copilărie. 31. Reprimarea (Werman, 1985)

Un marinar de 21 de ani, suferind de depresie, )li care fusese internat Încearci voluntar să uiţi:
din cauza ideaţiei suicidare, susţinea iniţial că era deprimat încă din a. fie conţinutul ideatic asociat unui afect;

JEROME S. BLACKMAN 101 apărări· Apărări care se formează în stadiile oral, anal şi ...
88 b. fie deopotrivă conţinutul ideatic şi senzaţia asociate acestuia. tul că "arăta bine" în adolescenţă, ceea ce îi oferea un control asu- 89
pra băieţilor. Acest tip de control era sociosintonic şi îi dădea sa-
Vaillant (1992) consideră această apărare ca fiind una "matu- tisfacţie. Cu toate astea, în relaţia de cuplu, oscilaţia sa între pre-
ră",pentru că adesea are un rol adaptativ. te nţiile regale (asemenea Cleopa trei) şi privarea 14 capricioasă (la
fel ca Desiree) avea un efect dezadaptativ şi distrugător.
RECOMANDARE În timpul copilăriei, Sigmund Freud îl idolatriza pe Hannibal
(AROPA, 2002), generalul cartaginez ce şi-a asumat cu curaj mi-
Numeroşi pacienţi în terapie afirmă că "nu vor să discute siunea de a cuceri Imperiul Roman15 . Este interesant faptul că în
despre un anumit aspect" ce le provoacă durere sau jenă. viaţa adultă şi Freud şi-a asumat sarcina de a înfrunta un adver-
Reprimarea ca apărare are drept scop evitarea conflicte- sar redutabil. Pe la sfârşitul anului 1800, la Întoarcerea de la stu-
lor, ceea ce în terapia dinamică ar trebui interpretat. În te- diile făcute la Paris cu Charcot, el le ţinea prelegeri medicilor de-
rapia suportivă, terapeutul poate chiar să încurajeze folo,:- spre ultimele descoperiri privind boala psihică. Freud a descris
sirea acestui mecanism de către pacient. că în Franţa observase faptul că simptomele de conversie puteau
să apară atât la bărbaţi, cât şi la femei (Breuer & Freud, 1895).
Cu toate că avea dreptate, observaţiile sale au constituit o pro-
32. Identificarea cu o fantasmă vocare pentru opiniile medicale existente la acea vreme, conform
cărora isteria de conversie era o boală exclusiv feminină. Colegii
Începi să te comporţi aşa cum ai vrea să fii, probabil ca un săi medici au fost sceptici cu privire la afirmaţiile lui Freud şi
erou preferat. l-au izolat pe acesta profesional, timp de mai mulţi ani.

Tocmai îi explicasem unei paciente atractive, în vârstă de 37 de ani, 33. Identificarea cu dorinţe/fantasme parentale
modul subtil pi sadic în care se răzbuna pe soţ pi totodată se auto- conştiente sau inconştiente (Johnson & Szurek, 1952)
pedepsea, refuzând raporturile sexuale. Atunci pacienta pi-a amin-
tit faptul că în adolescenţă le admira pe Cleopatra pi pe Desiree, În loc de a face ce-ţi spun părinţii, acţionezi exact în modul
amanta lui Napoleon. A fost surprinsă să constate că în relaţia de opus. Astfel ei îşi văd îndeplinite dorinţele inadecvate (uneori
cuplu se comporta, alternativ, fie ca o regină autoritară, fie ca arran- respinse din conştiinţă), ceea ce le oferă o satisfacţie secretă. Când
ta pedepsită prin abandon. aceştia te critică (în loc de a se critica pe ei), nu fa<: decât să îţi
diminueze vinovăţia, şi continui să te comporţi inadecvat.
Ea se identificase cu fantasmele sale privind aceste eroine idea- Johnson şi Szurek au fost primii care au descris această mo-
lizate în adolescenţă. Identificările sale au fost susţinute de fap- dalitate interesantă de apărare întâlnită la adolescenţi, iar de

jEROME S. BLACKMAN 101 apărări • Apărări care se formează în stadii le oral, anal şi ...
90 atunci diferitele forme de "acting out" şi "acting in"16 au fost Blos (1979) a observat faptul că alegerea carierei la băieţi este 91
elaborate considerabil (Rexford, 1978; Paniagua, 1997). influenţată în ultima perioadă a adolescenţei de procesul de
separare de tatăl iubit (ca reprezentant al legii). Afectul depre-
in opera lui Wagner (870), Die Walkiire, zeul Wotan îi porunce~te siv temporar pe care această pierdere simbolică îl produce îi
fiicei sale preferate, zeiţa Briinnhilde, să îl omoare pe Siegmund, mult determină pe băieţi să utilizeze identificarea cu tatăl în mod
iubitul fiu al lui Wotan; care era jumătate zeu, jumătate om. Decizia defensiv. Prin urmare, aceştia vor tinde să încorporeze în Idea-
i-a fost impusă lui Wotan de către soţia sa Fricka, ca pedeapsă pentru lul Eului acele aspecte legate de sistemul de valori al tatălui,
că îl crescuse pe Siegmund rebel ~i incestuos (el întreţinuse raporturi pe care (cel puţin în parte) ei le-au respins în etapa mijlocie a
sexuale cu sora sa geamănă, Sieglinde, care era căsătorită). Cu toate adolescenţei.
acestea,Briinnhilde simte că, în realitate, Wotan nu dorea ca fiul săfl Această apărare acţionează şi în cazul indivizilor atraşi de
să moară, cerând acest lucru doar pentru că se temea de pedeapsa pro- diferite culte. Aceştia se modelează după personalitatea lideru-
misă de Fricka. Drept urmare, Briinnhilde încearcă să îl salveze pe lui, evitând astfel diferite afecte ce le produc neplăcere.
Siegmund pe câmpul de luptă. Datorită acestei "treceri la act", ea va
fi pedepsită df Wotan prin pierderea divinităţii ~i adormire, până ce 35. Identificarea cu agresorul (A. Freud, 1936)
va fi trezită de sărutul unui bărbat.
Posterioară faptei. Te porţi abuziv faţă de cineva, pentru că
Briinnhilde s-a identificat inconştient cu dorinţele tatălui său, ai fost la rândul tău, în trecut, victima unui abuz. Acest meca-
la care acesta renunţase sub ameninţarea pedepsei vrnite din ex- nism are rolul de a te proteja de conştientizarea sentimentelor
terior (externalizare). Ea pune în act dorinţele reprin ate de tată, de furie. Dacă comportamentul abuziv devine cronic şi genera-
care astfel o va pedepsi, în loc de a primi el însuşi p ~ deapsa so- lizat, te încadrezi în tipologia caracterelor sadice, devenind un
ţiei. Este interesant că Briinnhilde îi aminteşte lui\'\. otan aceste agresor. (83)17.
I .

dinamici, Înainte ca el să îşi ducă la îndeplinire pede, ,psa. Wotan


îşi dă seama că ea are dreptate şi îi dă o pedeapsă m; i uşoară. ' RECOMANDAREA NR.I

34. Identificarea cu o imagine sau cu un obiect idealizat Puteţi observa manifestarea acestui mecanism atunci când
(Carlson,1977) reluaţi şedinţele după perioada vacanţei sau o altă perioa-
dă de întrerupere, sau chiar şi atunci când întârziaţi câte-
Te modelezi după cineva pe care îl consideri remarcabil. (Indi- va minute la o şedinţă. Se poate ca pacientul să lipsească
ferent dacă celălalt are aceste calităţi sau ele sunt doar proiecţia la rând~l său de la o şedinţă sau să întârzie. Dacă se în-
omnipotenţei fantasmate a individului.)
. tâmplă acest lucru, puteţi încerca să îi arătaţi că această

JEROME S. BLACKMAN 101 apărări • Apărări care se formează în stadiile oral, anal şi ...
92 apărare îl protejează de ruşinea resimţită pentru că i-a fost cuburile, el mi-a spus: "Tati, fără băuturi aici! Du ceaşca înapoi în 93

dor de terapeut sau a furiei că acesta l-a părăsit (ce se pot bucătărie. "

datora transferului).

36. Identificarea cu victima (MacGregor, 1991)


RECOMANDAREA NR. 2
Te comp orţi după modelul altcuiva, acceptând să fii agresat
Dacă sunteţicadru didactic şi observaţi că un copil se sau provocând abuztil. Comportamentul este motivat de dorin-
comportăabuziv cu colegii, trebuie să vă întrebaţi dacă ţa de a fi salvat sau de apărarea împotriva sentimentelor de fu-
nu cumva el este în familie victima unui abuz fizic sau rie sau vinovăţie.
emoţional.
Domnul S, un preot vicar în vârstă de 35 de ani, se lăsa frecvent
Anterioară faptei . Pentru că te aşteapţi la ostilitate din par- agresat de către parohul bisericii. Analiza a scos la iveală faptul
tea celuilalt, te vei comporta de la început în mod ostil. Acest că, aparent, domnul S se comporta în mod similar fratelui său mai
mecanism ridică serioase probleme în cazul copiilor ce au fost mic, asupra căruia tatăl î~i revărsa în copilărie furia sub forma
victime ale unor abuzuri fizic e, d escoperite d e autorităţile de pedepselor fizice. Pacientul scăpase de acestea, fiind protejat de
protecţie care au decis ulterior trecerea în plasament a acestora.
mamă.
Deşi astfel de copii pot mobiliza numeroase tipuri de apărări,
comportamentul agresiv nejustificat faţă de părinţii adoptivi con-
Vinovăţia domnului S, determinată în parte de sentimentele
stituie adesea o problemă.
de rivalita te cu fratele, precum şi de furia distrugătoare resimţi­
Pe de altă parte, în mod normal copiii se identifică cu agre-
tă la adresa tatălui abuziv, îl determinase să devină la rândul
sorul pentru a se elibera de anxietatea rezultată în urma proiec-
său victima abuzurilor repetate din partea paroh ului bisericii,
ţiei ostilităţii lor competitive asupra părinţilor, care în procesul
de educare sunt consideraţi ca "agresori". Însuşirea de către co- asupra căruia transferase inconştient sentimentele faţă de tată .
pii a atitudinilor parentale contribuie la fonparea Supraeului În alte situaţii, pacientul era cel care provoca inconştient pedeap-
acestora (Sandler, 1960). sa din partea parohului - provocarea masochistă, ca apărare. (vezi
şi Freud, 1919, 1923).

De exemplu, când băieţelul meu avea patru ani, [-am învăţat să nu Altfel spus, domnul S se identificase cu fratele, acceptând ast-
aducă băuturi în living, pentru că anterior păta se covorul. Ulterior, . . fel să fie pedepsit pe nedrept. Motivaţia sa principală era dimi-
când am venit cu o cea~că de cafea în cameră pentru a ne juca cu nuarea sentimentelor intense de vinovăţie.

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări· Apărări care se formează în stadiile oral, anal şi ...
94 37. Identificarea cu obiect ul pierdut reacţie contratransferenţială
(ceea ce Racker [1953] denumeşte 95'

(Freud, 1917; Volkan, 1987a) "identificare concordantă"). Adoptarea inconştientă de către


terapeut a unei atitudini specifice unei persoane importante
Pentru a evita sentimentele dureroase produse de doliu, din trecutul pacientului poartă numele de "identificare com-
îţi însuşeşti unele caracteristici ale persoanei iubite şi pier- plementară" .
dute. Când păstrezi de asemenea suveniruri şi nu poţi face
doliul pierd~rii, se "instaurează doliul patologic" (Volkan, o femeie de 30 de ani, ce suferea de depresie ~i avea probleme marita-
1987a). le, era deranjată că soţul nu îi vorbea, nu î~i exprima verbal afe~ţiu­
nea faţă de ea ~i părea să fie interesat doar de aspectul sexual al rela-
Acela~i preot vicar (din exemplul de mai sus, #36) î~i venera mama ţiei. Dacă terapeutul se află în "identificare concordantă" cu pacienta,
"martiră" care murise de cancer pe când pacientul avea 17 ani. El nu ar putea să o întrebe de ce tolerează o astfel de situaţie. Dacă este vor-
a putut face niciodată doliul pierderii acesteia. Pe de altă parte, el se ba de o "identificare complementară" (cu soţul pacientei), terapeutul
lăsa abuzat la fel cum aceasta suferise din cauza abuzurilor soţului;
ar întreba probabil de ce pacienta îl învinovăţe~te doar pe soţ pentru
adică pacientul folosea ~i identificarea cu obiectul pierdut. !ndurarea
problemele din cuplu.
cu stoicism a abuzurilor avea rolul simbolic de a o păstra pe mamă
"vie" (adică, evitând să facă doliul pierderii acesteia).

RECOMANDARE
38. Identificarea cu introiectul (Sandler, 1960)
Adresarea unor Întrebări directe pacientului poate fi ris-
În perioada de latenţă, odată formată reprezentarea mentală cantă (Dorpat, 2000). Încercaţi mai bine să clarificaţi ce apă­
a unui obiect, aceasta devine ulterior parte a Supraeului. rări foloseşte acesta. Sau, dacă nu ştiţi ce să interpretaţi,
În patologia adultă, dacă individul încorporează în imaginea aşteptaţi să apară noi informaţii.
de sine anumite trăsături ale celui decedat, pe care inconştient
le urăşte, el poate Întoarce această ură asupra propriei persoa-
ne, ceea ce duce la instaurarea depresiei reactive (Freud, 1917; 39. Seducerea agresorului (Loewenstein, 1957)
Volkan, 1987a).
Mai mult, dacă terapeutul ce tratează un astfel de pacient Când îţi este teamă de cineva adopţi un comportament se-
"absoarbe" temporar în imaginea de sine aspecte ale pacien- xual seductiv sau măgulitor faţă de acesta, pentru a dovedi con-
tului (deja introiectate de acesta), terapeutul poate dezvolta o trariul.

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Apărări care se formează în stadiile oral, anal şi ...
96 Probabil că indivizii folos esc acest mecanism în combinaţie Dr. C a prezentat, în cadrul unei întâlniri psihanalitice, cazul unei 97
cu alte apărări, cum sunt: formaţiunea reacţională, inhibarea jude- paciente adulte, doamna R. Aceasta anula numeroase gedinţe.
căţii, reacţiile contrafobice şi minimalizarea. Acest gen de apărări Dr. C a relatat cum începuse să privească pe fereastră înainte de ~e­
pot conduce la alegerea unui partener total nepotrivit (de dinţe, întrebându-se dacă pacienta va veni.

exemplu, o femeie crede că va putea schimba un "băiat rău", Ca răspuns la întrebarea adresată de unul dintre participanţi,
prin iubirea pe care o poartă acestuia). dr. C. a mărturisit că nu o confruntase pe pacientă cu privire la ge-
dinţele aHulate, ci doar îi ceruse acesteia să le plătească. Doamna R

Domnul JE, un muncitor instalator de 30 de ani, era supărat şi depri- nu avusese nicio obiecţie în acest sens.
mat din cauza relaţiei cu partenera actuală. El a relatat că fusese pără­ Având în vedere istoria de viaţă a pacientei, unul dintre interlo-
sit de soţie, care împreună cu noul iubit puseseră bazele unei afaceri cu cutori a Întrebat dacă terapeuta interpretase încercările doamnei
site-uri pornografice. Partenera din prezent îşi câştiga existenţa din R de a o face să simtă ceea ce ea trăise în copilărie: dor intens ~i
astrologie şi chiromanţie. El raţionaliza că dacă o va lua de soţie 9i o nesiguranţă în legătură cu o mamă ce era mai tot timpul pleqată

va întreţine financiar, ea nu va mai fi nevoită să câştige banii pe aceste în călătorii, oferindu-i doar suport material. Dr. C a admis că nu
căi necinstite. El deja îi cumpărase un frigider ~i un computer no{ se gândise la acest aspect; simţise că era mai bine să "conţină"
Dintre dinamicile numeroase ce stăteau la baza problemelor domnu- nevoia doamnei R de independenţă. Dr. C nu dorea ca pacienta să
lui JE, i-am recomandat terapeutului său să interpreteze mecanismul renunţe la terapie, întrucât simţea că aceasta avea nevoie să fie

se ducerii agresorului (precum 9i modul cum domnul JE minilltali- ajutată.

za aparentele trăsături antisociale ale partenerei). Terapeutul a urmat


această indicaţie, iar pacientul a simţit o mare eliberare. El a început Opinia mea a fost că prin atitudinea sa înţelegătoare şi
să accepte faptul că î9i alegea partenere nepotrivite, după care încerca " conţinătoare", dr. C, în mod inconştient seducea agresorul
să Î91depăg ească temerile legate de acestea prin adoptarea unui com- (doamna R), pentru a se apăra de anxietatea legată de posi-
portament "binevoitor 9i suportiv. " bilul abandon al pacientei. Probabil că această anxietate era
stimul ată de comportamentul plin de ostilitate şi respingere

Apare ca evident faptul că este de dorit ca terapeutul să evi- al doamnei R.


te să mobilizeze inconştient seducerea agresorului în relaţia cu
pacientul, chiar dacă unii pacienţi pot stimula o astfel de apă­ RECOMANDARE
rare, atunci când ameninţă să abandoneze terapia. Acest lucru
este posibil datorită folosirii de către pacient a identificării pro- Atunci când în timpul unei consultaţii sau pe parcursul
iective, prin care creează în terapeut anxietatea legată de pier- terapiei pacienţii încearcă să vă folosească în alt mod de-
derea obiectului. cât terapeutic, aceste manevre semnifică adesea atacuri

JEROME S. BLACKMAN 101 apă rări • Apărări care se formează în stadiile oral, anal şi ...
98 simbolice. Este important să nu acceptaţi (din "bunăvoin­
ţă") cererile neobi~nuite sau nerealiste ale pacienţilor sau III.
ca ace~tia să lipsească repetat de la ~edinţe.

Apărări specifice perioadei de latenţă


şi adolescenţei; alte tipuri de apărări

Perioada de latenţă (intre 6 şi 11 ani)

40. Sublimarea (A. Freud, 1936)

Pentru a te apăra de fantasme sexuale sau distructive ~ocante,


tl angajezi Într-o activitate cu scop practic, care parţial ţine,
simbolic, locul fantasmei. Astfel, fantasma rămâne în plan in-
(( n~tient chiar şi pentru tine şi va fi înlocuită de interesul pen-
b 1 activitate.
Părinţii şi cadrele didactice fac eforturi considerabile pentru
a le trezi copiilor din ciclul gimnazial interesul pentru diferite
activităţi - artă, muzică, atletism, colecţionarea obiectelor -
considerate intuitiv ca fiind "benefice". Şi aşa şi este. Toate aceste
activităţi sunt o modalitate de descărcare pentru fantasmele se-
xuale şi agresive.

101 apărări • Apărări specifice perioadei de latenţă şi ..


)EROME S. BLACKMAN
0
100 Am fost solicitat să merg la un centru de plasament catolic, un~e du-i lIexcitatori ai inconştientului". De exemplu, Ivânătorii" 101
avuseseră loc mai multe tentative suicidare, într-un interval de timp sexuali au găsit diferite moduri de manipulare pentru a-şi
relativ scurt. Centrul adăpostea mai mult de 200 de fete, de diferite convinge victimele vulnerabile să se angajeze în activităţi
vârste (de la gin1l1aziu până la liceu), majoritatea ac'cstora fiind vic- sexuale.
time ale unor abuzuri fizice sali sexuale parcntale. De regulă, se presupune că persoanele atractive sau cu un
După evaluarea a mai mult de 30 de fete cu tentative suicidare, a comportament seductiv sunt întrucâtva conştiente de ceea ce
reieşit că, independent de diferenţele individuale, exista şi o proble- fac şi că urmăresc un scop precis. Însă există şi situaţii în care
mă instituţională. Aceasta părea legată de faptul că principala sanc- provocatorul (sau provocatoarea) este relativ surprins (ă) de ex-
ţiune disciplinară consta în interzicerea participării la o serie de citaţia pe care o trezeşte în celălalt - datorită activării unor apă­
activităţi extraşcolare, ca de exemplu, sport, dans ş i lecţii de artă. rări inconştiente, printre care provocarea interesului sexual în
I-am explicat conducătorului centrului că, în special în cazulfete- r.elălalt, însoţită uneori şi de negarea efectelor reale ale compor-
lor ce resimt furie datorită abuzurilor suferite, este extrem de im- \mentului său.
portant să li se permită modalităţi sanogene de eliberare a agresivi-
tăţii (sublimări). In caz contrar, această agresivitate 1 ostil-distructivă In 2002, un coleg a relatat o consultaţie atipică avută cu o pacientă
va fi întoarsă asupra propriei persoane, ducând la tentative sui- foarte atractivă, care s-a plâns de faptul că toţi bărbaţii întâlniţi
cidare. Am recomandat ca sancţiunile să se axeze pe îndatoriri sau păreau să î?i manifeste imediat interesul sexual faţă de ea. Un as-
activităţi casnice suplimentare, astfel încât fetele să poată folosi în pect particular era că ea purta la birou o bluză transparentă fără
continuare căile de sublimare sanogene. sutien. La un moment dat, terapeutul a sugerat discret că pacienta
părea să nu realizeze că problema sa putea fi legată de. modul său de
a se îmbrăca, La început aceasta s-a apărat, raţionalizând că blu-
41. Comportamentul provocator zele transparente erau "la modă". Cu toate acestea, a înţeles cu-
(Freud, 1916; Berliner, 1947; C. Brenner, 1959, 1982a) rând că explicaţia era o raţionalizare ?i că incon?tient le provoca
celorlalţi intercsl il sexual, În timp ce dorinţele sale exhibiţioniste
Te comporţi astfel încât să-i determini pe ceilalţi să-ţi facă rămâneau în afara câmpului con?tiinţei. Ea şi-a îmbrăcat haina, ră­
ceva. Dacă finalul este unul sexual, atunci ai indus în celălalt mânând astfel pentru tot restul consultaţiei.
o fantasmă sexuală. Dacă eşti agresat, i-ai incitat să te facă să
suferi, posibil să te pedepsească, pentru a-ţi diminua vinovă­ Este posibil ca indivizii masochişti, ce îşi provoacă suferinţă,
ţia resimţită. săîncerce să se elibereze de vinovăţie, deşi motivaţiile autope-
Pe perioada formării mele în psihiatria generală, unii rezi~ depsirii pot avea la bază şi alte dinamici (Novick & Novick,
denţi îşi arătau dispreţul faţă de indivizii provocatori, numin- 1996). Printre numeroasele motive, se pot număra:

)EROME S, BLACKMAN 101 apărări • Apărări specifice perioadei de latenţă şi ...


102 • controlul asupra momentului producerii unei experienţe n{ obiect şi conflictelor privind distanţa emoţională (Ak- 103
plăcute, de care se tem (transformarea pasivităţii în activitatE htar, 1994)
• dovedirea prin procrastinare (amânare) că pot, în mod re • transformarea pulsiunilor, astfel că suferinţa capătă,la ni-
petat, face faţă unor situaţii neplăcute, în care îl fac pe Cf vel simbolic, o semnificaţie sexuală (Freud, 1919)
lălalt să aştepte şi să-i declanşeze astfel iritarea • obţinerea simbolică a unei gratificări orale sau genitale din
• împiedicarea accesului în conştiinţă al pulsiunilor distruc- partea celui care îi face să sufere, asociată cu ideea că aces-
tive îndreptate către o victimă - identificarea cu victim ta îi iubeşte (apărare versus pierderea iubirii)
(MacGregor, 1991) • diminuarea vinovăţiei legată de sexualitate, astfel încât ex-
• repetarea inconştientă, în formă simbolică, a traumelo citarea sexuală să le poată produce plăcere. .
anterioare, pentru a se convinge de veridicitatea ideile
magice (gândirea magică) şi a răspunde diferit la even' 42. Raţionalizarea (Symonds, 1946)
mentul traumatic ("punerea în act" a conflictelor transfe-
renţiale) Găseşti justificări.(Nu eşti, conform accepţiunii comune,
• provocarea ostilităţii şi
criticismului din partea semenilor, "excesiv de raţional"); Un obsesional va folosi alături de raţio­
care de fapt reprezintă propriile sentimente resimţite la nalizare, şi izolare, formaţiunea reacţională, anularea retroactivă şi
adresa acestora intelectualizarea. Cei care lucrează ca ofiţeri de probaţiune ar
• fantasma că fac inofensivă o persoană care le provoacă an- putea întâlni la psihopaţii criminali raţionalizarea, însoţită de
goasă (Loewenstein [1957] seducerea agresorului) învinovăţirea proiectivă şi comportamentul evaziv. Dintre pacien-
• comportamentul adeziv faţă de un iubit narcisic sa " sadic, ţii psihiatrici, psihoticii şi cei cu tulburare de tip borderline fo-
pentru a controla propria anxietate şi depresie le ate de losesc raţionalizarea împreună cu negarea, identificarea proiecti-
pierderea acestuia vă şi clivajul.
• provocarea luptelor pentru putere, în scopul evitării unor
dorinţe sexuale conflictuale (regresie libidinală anală) Doamna LM, de 37 de ani, îi intentase proces unui bărbat, dqtori-
• ,,îmblânzirea" unor figuri autoritare, astfel încât să obţină tă unor stări de angoasă ce începuseră după un minor accident ru-
magic "puterea falică" a acestora (identificarea cu obiectul tier. Acesta mersese cu ma~ina în mar~arier, în timp ce doamna LM
idealizat, implicând ceea ce Greenacre [1956] a denumit ,,fas- se afla pe bancheta din spate. Ea pretindea că simptomele sale in-
cinaţie a penisului" patologică) cludeau insomnii ~i crize de angoasă severă. Singura "leziune" fi-
• crearea sau împiedicarea la nivel inconştient a fuziunii zică de pe urma accidentului produs la o viteză de doar 3 mile pe
identităţilor (adică dintre reprezentarea sinelui şi cea a oră era o echimoză la degetul arătător. In timpul examinării psi-
obiectului), datorată unei slabe diferenţieri a sinelui de hiatrice judiciare legate de proces, doamna LM a recunoscut că au-

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Ap~r~ri specifice perioadei de latenţ~ şi ...


104 zea voci atât din spaţiu, cât şi din trecut; acestea îi dictau "să scrie taliat toate dificultăţile şi conflictele cu care se confrunta, accep- 105
. mecanic". tând că terapia intensivă i-ar permite să se cunoască mai bine. Cu
toate acestea, în şedinţa următoare, el a pretins că nu putea lipsi de
Ea a raţionalizat că simptomele sale schizofrenice aveau dn~pt la serviciu pentru a veni atât de des la terapie.
cauză lovirea degetului arătător, ca urmare a accidentului 2. Folosind tehnica confruntării, analista i-a sugerat pacientului fap-
tul că scuzele găsite îl protejau împotriva anxietăţii de a se simţi
43. Ruminarea mentală dependent de ea. Atunci el a mărturisit că încă din anii de şcoală
nutrea dorinţa de "a rămâne invizibil". Pacientul îşi descria relaţi­
"Analizezi excesiv", în încercarea de a rezolva o problemă, ile ca pe o "reţea elaborată de etaje şi uşi" la care doar el avea chei-
ceea ce în realitate serveşte la evitarea altor gânduri şi senzaţii, le - îi putea lăsa pe ceilalţi să se apropie emoţional sau nu.
înlocuite astfel de ideile repetitive. În esenţă, aceasta se traduce
ca "o funcţionare mentală în gol". Faptul că iniţialpacientul a acceptat să mărească frecvenţa
şedinţelor a fost în mod corect interpretat de analistă drept un
o pacientă divorţată, în vârstăde 35 de ani, a petrecut în terapie răspuns contrajobic, ca apărare împotriva conflictelor legate de
săptămâni întregi încercând să "înţeleagă de ce" ultimul partener apropierea emoţională şi angoasele asociate: de fuziune a sine-
se despărţise de ea. Intr-un final am putut înţelege că această ru- lui cu obiectul şi cea de castrare.
minare avea rolul de evitare a durerii (afeetelor depresive) produse
de despărţire. RECOMANDARE

Încercaţi să interpretaţi acest mecanism la adulţii care cer


44. Comportamentul contrafobic (810s, 1962, 1979) insistent o terapie intensivă, dar ulterior se răzgândesc (îşi
pierd curajul).
Faci exact acel lucru de care îţi este teamă, pentru a d 'edi Este de asemenea imperativă confruntarea imediată a
că nu eşti înspăimântat. comportamentelor contrafobice care le pun viaţa în peri-
col adulţilor ce iubesc riscul şi se expun unor situaţii li-
o colegă analist a ajuns, după o evaluare detaliată, la conc ia că mită. Comportamentul acestora este compara~il cu cel
pacientul său narcisic ar fi putut beneficia mai mult de I lrma tipic copiilor aflaţi în perioada de latenţă şi adolescenţi­
unei terapii psihanalitice intensive. Prin urmare, i-a reca ndat lor, care îşi asumă astfel de riscuri în vederea reducerii
acestuia să mărească frecvenţa şedinţelor la patru pe săp i l ână, anxietăţii sociale, de castrare şi a celei legată de pierde-
numărul standard. Prima reacţie a pacientului a fost să eXIl 1 de- rea Sinelui.

JEROME S. BLACKMAN 101 apărări • Apărări specifice perioadei de latenţă şi ...


106
Ca pentru a complica lucrurile, copiii sunt adesea încurajaţi ve, aveţi grijă să nu interpretaţi eronat drept apărare o ac- 107
să î~i învingă teama de noi situaţii "experimentând". Dacă nu tivitate intelectuală normală.
este folosită excesiv, apărarea contrafobică poate fi adaptativă.
Cu toate acestea, atunci când fiul dumneavoastră adolescent ada-
ugă la comportamentul contrafobic ~i negarea prin act, raţionali­ 46. Socializarea şi distanţarea (Sutherland, 1980)
zarea ~i inhibiţia judecăţii, s-ar putea să rămâneţi fără răsuflare
când veţi vedea că încearcă să sară cu motocicJ l'ta peste noua Îţi foloseşti abilităţile sociale (o funcţie autonomă a Eului)
dumneavoastră ma~ină de teren (SUV). pentru a te distrage de la gândurile dureroase. Dacă e~ti depri-
mat, te vei dedica activităţilor sociale eliberându-te astfel de sen-
45. Intelectualizarea (A. Freud, 1936) timentele neplăcute. Dacă ai probleme legate de stima de sine,
vei încerca să te convingi că ceilalţi te plac.
E~ti absorbit de o teorie eronată pe baza căreia îţi justifici com- Unii indivizi suferind de anxietate legată de relaţiile de obiect
portamentul. Aceasta te ajută să nu îţi recuno~ti sentimentele (privind fuziunea Sinelui cu obiectul) folosesc ca apărare dis-
(susţine izolarea ca apărare, prin care trăirea afectului este îm- tanţarea în grade variate. La aceştia am să mă refer cu termenul
piedicată să devină con~tientă).
figurat de "cornete". "Cometele" au de regulă o personalitate
de tip borderline. Ca ~i cometele propriu-zise, ce gravitează ini-
Un profesor de facultate, în vârstă de 42 de ani, a mărturisit în tim- ţial în jurul Soarelui (cald), întorcându-se ulterior în spaţiul as-
pul evaluării că î;d în~ela soţia. Când am subliniat că ezitase să vor- tral (rece), "cometele" umane intră şi ies alternativ din relaţiile
bească despre asta (reprimare), el a început să plângă pe motiv că îţ;i
emoţionale apropiate. Cometele socializează pentru a obţine pe-
făcea soţia să sufere. Din senin m-a întrebat dacă se putea vindeca de
riodic iubirea, însoţită de gratificare narcisică ~i sexuală (ca o
depresie luând Prozac. El citise că depresiile erau cauzate de un "dez-
cometă ce intră pe orbită în jurul Soarelui) şi pentru a evita sin-
echilibru chimic". Când am interpretat că s-ar fi simţit mai puţin vi-
gurătatea. Însă mai devreme sau mai târziu, aceştia evadează
novat dacă am fi discutat despre chimia creierului, pacientul a încuvi-
(într-o atitudine de "răceaIă" spaţială), părăsind persoana iubi-
inţat, după care a recunoscut ~i alte infideIităţi ce îi trezeau vinovăţie.
tă cel puţin pentru o perioadă; ei ar putea să revină la aceasta
după un timp. (Balint [1955] a denumit astfel de persoane "phi-
lobats". însă termenul a fost rar folosit.)
RECOMANDARE
Alţi indivizi se comportă asemănător sateliţilor: aceştia au o
personalitate de tip borderline mai scindată .(tipul schizoid) şi
Din moment ce intelectualizarea se bazează pe folosirea unei folosesc mecanismul distanţării permanente. Ei se menţin la o dis-
funcţii autonome a Eului (inteligenţa) în sc.opuri defeJsi- tanţă emoţională considerabilă faţă de ceilalţi. Socializarea îi ţine
I

JEROME S. BLACKMAN
101 apărări • Apă rări specifice perioadei de latenţă şi ...
108 "pe orbită", ceea ce le furnizează un anumit grad de satisface- putea spune că ideea "de a fi unul dintre băieţi" le diminuează 109
re a nevoii de reIa ţii obiectale, însă de fIla el istanţă". (Balint anxietatea legată de propria masculinitate. Filmul My Cousin
(19551 descrie acest tip ca "ocnophili". Însă şi acest termen este Vinny (Launer, 1992) ilustrează acest tip de gândire iraţională
rar folosit.) legată de maşini ca simbol exclusiv al masculinităţii: iubita lui
Atât "cometele", cât şi "sateliţi i " tind să folosească socializa- Vinny, în calitate de martor surpriză, expert în controlul tracţiu-
rea în scopul: nii automobilelor, îl ajută pe acesta să câştige. procesul şi să îşi
• evitării anxietăţii de fuziune a sinelui cu obiectul, ce salveze cariera.
apare în relaţiile intime stabile şi de durată (Akhtar,
1992a), şi 48. Inhibarea unei funcţii a Eului
• diminuării afectelor depresive (sentimentul de abandon) (Freud, 1926; Antony, 1961)
produse de distanţarea emoţională.
Odată ce uneia dintre funcţiile autonome ale Eului (de exem-
47. Investirea pulsională a unei funcţii a Eului plu, inteligenţa, abstractizarea sau vorbirea) îi este ataşată o sem-
(Hartmann,1953) nificaţie sexuală sau ostilă, aceasta poate intra în conflict cu ce-
rinţele Supraeului, dând naştere la anxietatea legată de pedeapsă
Ataşezi unei funcţii a Eului o semnificaţie sexuală sau agre- şi la afectele depresive. În consecinţă, mintea poate bloca func-
sivă, evitând astfel să te gândeşti la sentimentele conflictuale ţia Eului investită pulsional, ca apărare împotriva afectului aso-
trezite de dorinţa pulsional ă . Dac ă funcţia respectivă capătă ciat. Pentru că această activitate defensivă prezintă o importanţă
o conotaţie sexuală (de pildă, "Femeia din faţa mea s-a aple- deosebită, voi descrie în continuare modul în care afectează di-
cat; aceasta este probabil o invita ţie sexuală"), foloseşti "se- feritele funcţii autonome ale Eului.
xualizarea" (eoen, 1981), denumită şi "erotizare" sau "inves-
tire libidinală". Dacă semnificaţia dată funcţiei Eului este una CONTROLUL PSIHOMOTOR
ostilă ("a judeca oamenii este ceva rău"), investirea este un~
agresivă.
Elevii de liceu, "acei bufoni ai clasei", investesc libidinal vor- o femeie în vârstă de 25 de ani, ce locuia împreună cu mama sa, a
birea, găsind o conotaţie sexuală în orice expresie, de exemplu dezvoltat o incapacitate severă de a folosi unul dintre iifaţe. Pe par-
atunci când o colegă se plânge că este o zi călduroasă, spunând: cursul terapiei psihanalitice, am înţeles împreună că se simţea vi-
"M-am înfierbântat!". novată pentru dorinţele sale agresive de a o lovi pe mamă. Astfel,

Despre bărbaţii care consideră mecanica auto un "domeniu incapacitatea dezvoltată o împiedica să pună în act aceste dorinţe
exclusiv masculin" şi sunt pricepuţi la astfel de activităţi, am sau măcar să conştientizeze ostilitatea resimţită la adresa acesteia.

)EROME s. BLACKMAN 101 apărări • Apă rări specifice perioadei de latenţă şi ...
110 Dezvoltarea simptomului, pe lângă faptul că reprezenta o pe- Când a revenit în săptămâna următoare la ~edinţă, balbismul dis-, III
deapsă, îi afecta şi controlul psihomotor. Cu alte cuvinte, simp- păruse, iar pacientul plănuia să se pensioneze în decursul lunii ce

tomul de conversie (slăbiciunea) se datora inhibării acestei func- urma. A mărturisit că, de~i gândul pensionării îl făcea să se simtă
ţii a Eului investită agresiv (adică, braţe puternice = îşi loveşte u;;or deprimat, îi dădea totodată ~i un sentiment de eliberare.
mama şi se simte vinovată; drept urmare, slăbiciunea braţelor =
pedeapsă şi nu o loveşte pe mamă). În cazul dr. 0, actul vorbirii avea semnificaţia simbolic-agre-
sivă de a demisiona (ca acţiune motivată de frustrare şi furie). ·

VORBIREA Investirea agresivă a funcţiei vorbirii a intrat în conflict cu vi-


novăţia (faţă de Supraeu), acesta fiind rezolvat printr-o acută
inhibiţie a funcţiei vorbirii (balbismul).
Intr-un caz de inhibiţie a vorbirii, un medic în vârstă de 67 de ani,
dr. O (vezi ~i Cath, 1986) a venit la consultaţie datorită unui balbism PERCEPŢIA
sever, după ce posibilele etiologii organice fuseseră eliminote. Acesta a
specificat că simptomul apăruse în urmă cu câteva luni, Î/1 timpul unei Inhibiţiile vizuale, ca limitări defensive ale unui aspect al per-
~edinţe, de~i nu î~i putea aminti exact în legătură cu ce. cepţiei, pot să apară la copiii care au asistat adesea la actele se-
Când am interpretat posibilitatea ca apariţia balbismului să aibă o xuale dintre adulţi. În cazul acestora, a privi capătă un simbo-
semnificaţie simbolică, dr. O a chicotit ironic. Aceasta l-a făcut mai lism sexual. La copiii preşcolari, stimularea unor gânduri sexuale
întâi să se gândească la nemulţumirea legată de profesia de medic, ameninţă să copleşească psihicul (anxietatea de fragmentare a
după care a Încercat imediat să pună acest lucru (deta~are prin ra- Eului); la cei de vârstă şcolară, conflictul dintre funcţia investită
ţionalizare) pe seama măsurilor guvernamentale. Interpretarea aces- sexual şi conştiinţă dă naştere la anxietatea faţă de Supraeu (vi.,
tei raţionalizări (scuză) ca apărare i-a provocat pacientului angoasă novăţie); în ambele cazuri, anxietatea poate avea ca efect o inhi-
~i furie intense. Cu câţiva ani în urmă, el î~i propusese să se retragă biţie vizuală defensivă. Ulterior, în alte situaţii în care această
din practica medicală, Însă un coleg mai tânăr de care era foarte apro- funcţie este implicată, ca de exemplu cititul, suprastimularea
piat îl convinsese să accepte o funcţie de conducere în cadrul unui s,~ xuaIă îl poate face pe copil să refuze sau să nu poată să citeas-
grup medical. Or. O a realizat că dorinţa de a se pensiona îi trezise că, datorită simbolismului asociat vederii (a privi = a fi copleşit
ru~ine ~i vinovăţie, la gândul că Î~i va dezamăgi discipolul. Am sau = a fi "rău"). Astfel de copii trebuie diferenţiaţi de aceia cu
sugerat că gândurile ~i sentimentele sale puteau avea legătură cu probleme neurologice sau cu întârzieri în dezvoltare datorate
balbismul, ca pedeapsă prin limitarea capacităţii de exprimare. El a unor cauze idiopatice (Marcus, 1991).
adăugat: "Da. Ca să nu pot spune ceea ce doream, adică: «imi dau Inhibiţia vederii este mecanismul implicat de regulă în orbi-
demisia!» " rea psihogenă (sau "isterică") - în care a privi a căpătat o sem-

. )EROME s. BLACKMAN 101 apărări' Apărări specifice perioadei de latenţă şi ...


112 nificaţie ostilă sau sexuală şi, prin urmare. a fost inhibată. INTELIGENŢA 113
" ... Această formulare ar putea fi valabilă şi pentru orbirea ne-
Restrângerea defensivă a acestei funcţii datorată unei in-
vrotică descrisă de Freud (1910). Investirea sau reinvestirea pul-
vestiri simbolice este destul de frecvent întâlnită. De exemplu,
sională poate întârzia sau favoriza dezvoltarea Eului" (Barglow
dacă unei materii academice îi este atribuită o conotaţie legată
& Sadow, 1971, p. 438).
de apartenenţa la sex, aceasta poate deveni imposibil de asi-
milat de către unii indivizi. Mediul social şi atitudinile profe-
MEMORIA sorilor sau ale colegilor contribuie şi ele la o astfel de proble-
mă. În Statele Unite, fetele consideră adesea că matematica sau
Uneori, amintirea a ceva poate fi atât de conflictualăîncât
subiectele ştiinţifice sunt "materii pentru băieţi". La rândul
nu este suficientă doar refularea acelui aspect. Din acest motiv,
lor, aceştia tind să vadă arta şi subiectele umaniste "ca rezer-
individul îşi poate inhiba funcţia de memorare, ceea ce produce
vate fetelor". Astfel de investiri emoţionale pot fi conştiente
stări de tipul "profesorului distrat".
şi! sau inconştiente. În ciuda eforturilor pentru egalitatea din-
tre sexe în plan profesional, se întâmplă încă destul de rar ca
Doamna N, o femeie educată, în vârstă de 32 de ani, care divorţase, a
fetele să se înscrie la universităţi politehnice sau ca băieţii să
cerut o terapie bazată pe insight, datorită unor simptome anxioase ~i
îşi ia licenţa în istoria artei.
depresive. La primul interviu, aceasta nu ~i-a PlltUt aminti durata
mariajului, ziua de na~tere sau când trebuiau plătite taxele către IRS3 Poziţia adoptată de un băieţel
de ?ase ani ilustrează cu umor func-
(15 aprilie). [-am recomandat pacientei să facă un control neurologic ţionarea acestei apărări: mama sa era de profesie neurochirurg, iar
~i o evaluare neuropsihologictl, ambele ie~ind negative. Când i-am su- tatăl medic dermatolog. Intrebat fiind ce dore?te să se facă atunci
gerat doamnei N Ctl problema sa de memorie se putea datora unui me- când va fi mare, el a răspuns: "dermatolog". La întrebarea de ce nu
canism de apărare, aceasta a început să plângă ~i a admis jenftă că dore~te să fie neurochirurg, argumentul său a fost: "Nu vreau. Asta
nutrea gânduri legate de uciderea cu sadism a fostului soţ, a ~atălui este pentru fete.
II

său ~i în general cu privire la bărbaţi.


În clinică, utilizarea acestui mecanism ridică o varietate de
Conflictul dintre memorie (care simboliza furia intenşă) şi probleme complexe. Unii bărbaţi consideră că tot ce ţine de psi-
ruşinea resimţită genera se anxietatea faţă de Supraeu, de care hoterapie este "feminin" şi, datorită atribuirii acestui simbo-
ea se apăra inconştient prin inhibiţia memoriei. După interpre- lism legat de genul sexual (sexualizare), aceştia se confruntă cu
tarea acestor conflicte, funcţionarea memoriei pacientei s-a ame- rezistenţe foarte mari la tratament (Freud, 1937). O parte din-

liorat considerabil. tre femei, deşi sunt comunicative în relaţiile de prietenie de ace-

]EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Apărări specifice perioadei de latenţă şi 000


114 laşi sex, devin tăcute atunci când se află într-un grup în care
nă cu soţul, au fost în pericol să fie ucişi în 1980, pe vremea in- 115
sunt şi bărbaţi, întrucât consideră că a vorbi deschis "este un
vaz iei Statelor Unite în insula Grenada din Caraibe. (Această
atribut al bărbaţilor egocentrici şi competitivi" - aşa cum s-a
pacientă utiliza şi negarea prin act, aşa cum am descris anterior).
exprimat o pacientă aflată în terapie. Altfel spus, femeia res-
pectivă poate renunţa să "intervină", atunci când consideră că
Doamna T ~i soţul acesteia ignoraseră avertismentele emise de Departa-
acest lucru este un simbol al masculinităţii. Alte forme pe care
mentul de Stat (pe care le-au considerat ca fiind exagerate ~i restrictive)
le îmbracă la femei inhibiţiile de a vorbi deschis au fost descri-
privind evitarea croazierelor către Grenada datorită activităţilor desfă~u­
se de Gilligan (1980).
rate în zonă de către insurgenţii comuni~ti. Cei doi au navigat cu pro-
Aspectul inhibiţiei intelectuale le-a trezit psihanaliştilor un
pria ambarcaţiune spre Grenada, unde au fost întâmpinaţi de guerilele
interes considerabil timp de mai multe decenii. B<J ruch (1952)
cubaneze. De~i fuseseră salvaţi de începutul invaziei americane, doamna
descrie tratamentul psihanalitic al unui băiat diagnosticat ini-
T a mărturisit că o "uimise" să vadă "cubanezi reali cu arme automa-
ţial cu posibile deficienţe de învăţare, care, în urma terapiei, a
te!" Chiar dacă auzise avertismentele, ea "nu îl crezuse pe Reagan". (Avea
dovedit un nivel superior de inteligenţă şi capacitatea de a ~b­
convingerea că acesta vedea orice situaţie drept o sursă de conflict).
ţine performanţe şcolare.

Privind această situaţie retrospectiv, probabil că doamna T


SENZORIAUTATEA4 nu numai că a negat prin act realitatea, navigând în zona res-
pectivă, dar a şi proiectat asupra preşedintelui Reagan propria
Inhibiţia proceselor senzoriale poate de asemenea să se mani-
percepţie a realităţii investită agresiv (ea se afla în conflict cu De-
feste la unii indivizi sub formă de apărare caracterială. Un rezi-
partamentul de Stat), funcţie pe care o inhibase datorită senti-
dent în psihiatrie a relatat că îşi "pierdea concentrarea" în tim-
mentelor de teamă şi vinovăţie. Similar, aceasta a ignorat reali-
pul discuţiilor aprinse şi energice purtate de colegi pe ten;a
tatea externă (avertismentele Departamentului de Stat), datorită
ostilităţii, deşi starea sa de conştiinţă nu era serios afectată.: In
inhibării capacităţii de a gestiona agresivitatea, fie ea externă
alte ocazii, această problemă nu apărea. În cazul său, a reieşit că
sau internă. Dezinhibarea percepţiei realităţii s-a produs atunci
"problema" se datora conflictelor legate de ostilitate. Vigi~enţa
când a fost pusă în faţa faptului concret. (Ea a putut testa reali-
era investită agresiv, după care era restrânsă în mod defenSIV.
tatea, chiar dacă un pic cam târziu!).

RELAŢIA CU REALITATEA SAU PERCEPŢIA REAUTĂŢII.


TESTAREA REAUTĂŢII
lnhibarea percepţiei realităţii (Frosch, 1964, 1966, 1970) a apărut
Inhibiţii în privinţa funcţiei de testare a realităţii sunt des în-
în cazul doamnei T, de 38 de ani, care mi-a relatat cum, împreu-
tâlnite la pacienţii nevrotici ce au tendinţa de a face presupu-

]EROME S. BLACKMAN
101 apărări • Apă rări specifice perioadei de latenţă şi.
I

116 neri false despre o persoană sau o situaţie. Pentru aceştia, veFi- Un adolescent care se uită la acest videoc1ip poate adopta 117

ficarea impresiilor este considerată un proces "prea intruziv" cu uşurinţă ideea că masculinitatea înseamnă să nu accepte
(adică, prea agresiv sau nepoliticos). Cu alte cuvinte, actul de:a vreodată un "nu" din partea unei femei. Această idee eronată

verifica veridicitatea opiniilor dobândeşte sensul simbolic de este întărită de către figura paternă prezentă în videoc1ip, care
agresivitate distructivă (sau în alte situaţii, de curiozitate sexu- îl încurajează pe Michael să fie "el însuşi", adică să îşi afirrne
ală) şi este blocat defensiv în scopul diminuării vinovăţiei. Inhi- agresiv interesul sexual, fără a ţine seama de răspunsul tine-
biţiile în testarea realităţii diferă considerabil de deficienţele ia rei.
nivelul acestei funcţii întâlnite în psihoze. Un băiat vulnerabil ar putea, în consecinţă, să îşi inhibe func-
ţia de discriminare a realităţii de fantasmă, pentru că o echiva-
lează în mod eronat cu castrarea (pierderea masculinităţii). În
RECOMANDARE
realitate, este foarte probabil ca el să fie arestat pentru "hărţuire
sexuală".
Pentru a testa diferenţa dintre o deficienţă şi o inhibiţie a
te stării realităţii, orice blocaj survenit la nivelul acestei
funcţii îl puteţi interpreta ca apărare. Astfel, puteţi vedea CONCENTRAREA
dacă pacientul ajunge la o înţelegere mai integrată a inhi-
biţiei sale sau dacă îşi menţine percepţia distorsionată.
Atunci când concentrarea ia sensul simbolic al unui act de
supunere faţă de o autoritate (investire agresivă), copiii şi unii
(Vezi şi Abend, 1982).
adulţi pot inconştient să îşi inhibe această funcţie, pentru păs­
trarea sentimentului de autonomie. Adică, la nivel inconştient,
concentrarea este echivalată cu sentimentul pierderii identităţii.
DISCRIMINAREA REALITĂŢII DE FANTASMĂ (FĂRĂ TESTARE)
Distragerea atenţiei se poate datora unei inhibări a capacităţii
Inhibiţia la nivelul acestei funcţii poate să apară la băieţii de concentrare în scopul diminuării anxietăţii de fuziune a si-
adolescenţi ce se comportă conform unor personaje din vide- nelui cu obiectul. Aceasta poate fi, de asemenea, şi o manifesta-
oc1ipuri, aşa cum este cel al lui Michael Jackson (1987): "The re a unei revolte agresive ca apărare, întâlnită uneori la copii atunci
Way You Make Me Feel"5. Băieţii pot ajunge să creadă că pen- când părinţii le cer să îşi facă temele.
tru a cuceri o fată atractivă este nevoie să o urmărească i,n- La copiii cu o atitudine de opoziţie sfidătoare, asociată cu di-
sistent, aşa cum procedează Jackson în videoc1ip. În ac~st ficultăţi de concentrare, este uneori dificil de stabilit dacă func-
caz, masculinitatea este echivalată cu inacceptarea unui re- ţia de concentrare a Eului este inhibată ca apărare împotriva con-
fuz, iar respectarea reticenţelor unei fete ar fi o dovadă de flictelor produse de agresivitate. Pe de altă parte, problemele
efeminare. de concentrare se pot datora şi unei întârzieri în dezvoltare, aşa

101 apărări • Apărări specifice perioadei de latenţă şi ...


)EROME S. BLACKMAN
118 cum se întâmplă în ADHD6 (Spencer, 2002), caz în care opoziţia acestora (chiar şi unul justificat), sunt dovezi ale lipsei de iubi- 119

copilului este expresia frustrării produse de lipsa de empatie a re, iar punctualitatea va fi în mod eronat echivalată cu o dova-
dă a acesteia.
părinţilor ale căror aşteptări sunt nerealiste în raport cu limită­
rile copilului (Marcus, 1991).
ÎNGRIJIREA PROPRIULUI CORP
ORIENTAREA Când curăţenia este echivalată inconştient cu supunerea faţă de
Aceasta poate căpăta sensul simbolic de recunoaştere ("asu- o autoritate, lipsa de igienă poate simboliza o sfidare agresivă -
mare") a furiei intense declanşate de o situaţie externă şi, prin inhibarea îngrijirii propriului corp, ca funcţie investită agresiv. ,
urmare, mintea inhibă capacitatea de orientare pentru a se apă­
ra împotriva afectului. ABILITĂŢILE SOCIALE

Există numeroşi indivizi la care apar deficienţe tranzitorii sau


De exemplu, la una dintre ?edinţe, o pacientă de 40 de ani era dezo-
rientată cu privire la oră ?izi. Când am abordat semnificaţia defen-
de durată la nivelul abilităţilor sociale datorate unei inhibiţii cu
semnificaţie simbolică. Frecvent, folosirea abilităţilor sociale în-
sivă a acestui fapt, pacienta ?i-a putut aminti că la sfâr?itul săptă­
- seamnă o adaptare la reguli, iar pentru unii indivizi conformis-
mânii anterioare se înfuriase pe soţ pentru că acesta planificase
mul se traduce prin pierderea identităţii (a fi distrus). Prin ur-
următoarele două săptămâni fără să îi ceară părerea .
mare, aceştia pot dezvolta la nivel conştient sau inconştient o
tendinţă către comportamentele antisociale, ce le dau sentimen-
tul că sunt "separaţi" (adică inhibiţia abilităţilor sociale îi apără
PROCESELE SECUNDARE împotriva anxietăţii de pierdere a identităţii).
Dacă percepţia timpului - componentă a proceselor secun- Personajul principal din filmul Finding Forrester ilustrează
dare ale gândirii - este investi tă agresiv (capătă o semnificaţie modul cum funcţionează acest mecanism. Forrester, un roman-
simbolică ostilă, restrictivă), comportamentul indivizilor poate cier celebru, locuieşte singur, îşi poartă şosetele pe dos şi refuză
exprima o inhibiţie defensivă a orientării temporale; aceştia pot să iasă din apartament. El păstrează contactul cu realitatea ex-

dezvolta o serie de trăsături iritante, printre care: iresponsabili- ternă, dar îşi inhibă abilităţile sociale pentru a se apăra de sufe-

tate, nerespectarea cuvântului dat, lipsa punctualităţii şi pro- rinţa produsă de pierderea persoanei iubite. Această inhibiţie

crastinare, ca inhibiţii mobilizate defensiv. Dacă percepţia tim- este într-o oarecare măsură înlăturată de o întâlnire gratifica-
pului este investită sexual (semnifică o dovadă de iubire), toare de tip tată-fiu, pe care Forester o are cu un adolescent fără
individul poate considera că întârzierile, indiferent de motivul familie şi în urma căreia el poate face doliul după persoana iu-

101 apărări • Ap~r~ri specifice perioadei de latenţ~ şi ...


)EROME S. BLACKMAN
120 bită. Ulterior, în ultimii ani de viaţă, acesta îşi va ameliora par- de la joacă la muncă (A. Freud, 1956) sau să determine o re- 121
ţial funcţionarea Eului şi va putea ieşi din nou în public .. gresie defensivă la activităţile ce îi furnizează acestuia plăceri
imediate (jocul).
ADAPTAREA AUTO PLASTICĂ - AJUSTAREA LI\ MEDIU
(LAMPL -DE-GROOT, 1966) . Un băiat de 15 ani, fiul unui avocat, avea rezultate şcolare slabe. El
a mărturisit că era interesat de sexualitate şi de luptele profesionis-
te. Acest llicru intra în contradicţie cu valorile tatălui, căruia pro-
Colegii unui student la medicină, în vârstă de 23 de ani, erau de- fesia îi ocupa majoritatea timpului, şi care încercase în repetate rân-
ranjaţi de lipsa de igienă a acestuia şi ameninţau că îl vor da afară duri să îşi convingă fiul de importanţa muncii. Pentru că relaţia
din camera de cămin. El a mărturisit în şedinţă că era dezOrdonat. băiatului cu tatăl era una sporadică, el, inconştient, echivalase a
Aceasta însemna de fapt că îşi lăsa timp de mai multe sjlptămâni la munci cu o pierdere (la nivel relaţional). Acest simbolism muncă =
rând hainele murdare în pat (unde şi dormea). Folosind funcţia de pierdere l-a determinat să îşi in hibe capacitatea de a munci şi să re-
observare a Eului, el şi-a dat seama că se comporta astfel în semn greseze la activităţi şi fantasme care îi produceau plăcere. Interpre-
de răzvrătire cronică împotriva părinţilor care erau excesiv de or- tarea acestor dinam ici l-a ajutat să dezvolte o atitudine mai favora-
donaţi. bilă faţă de muncă şi să adopte un mod de lucru mai adecvat.

Eşecul său d e adaptare se datora unei inhibări a funcţiei de


adaptare autoplastică . Adaptarea la mediu îi trezea sentimen- ANTICIPAREA
te de umilinţă şi anxietate l e ga t ă de pierderea identităţii. In-
vestirea simbolică a funcţie i de adaptare a dus la o inhibare Funcţia de anticipare (extrapolarea şi planificarea) poate fi
defensivă a acesteia (şi, prin urmare, la o inadaptare la situa- de asemenea investită simbolic, ceea ce duce la inhibarea aces-
ţia existentă). Totodată, el îş i exprima furia faţă de părinţi (de- teia. În cadrul unei familii cu reguli rigide, fiul adolescent ar
plasată asupra colegilor de c ame ră) şi îi provoca pe colegi să îl putea echivala anticiparea cu o constrângere de la plăceri, astfel
umilească (provocarea masoch istă a p edepsei pentru diminua- că acesta va dezvolta o ecuaţie de tipul spontaneitate = plăcere.
rea vinovăţiei) .
o pacientă celibatară, de de ani, ce ocupa funcţia de vicepreşe­
28
MUNCA (TRECEREA DE LA JOACĂ LA MUNCĂ) dinte la o ba Il că, era de faptul că putea obţine plăcere se-
deranjată
xuală doar cu bărbaţi necunoscuţi pe care îi întâlnea la bar, după
Atunci când a munci capătă un anumit sens simbolit, min- care mergeau împreună acasă la ea. Această tendinţă a sa intra în
tea poate inhiba evoluţia individului pe linia de dezvoltare conflict cu dorinţa de a se căsători şi a avea copii? lntâlnirile pla- r

)EROME s. BLACKMAN 101 apărări· Apă rări specifice perioadei de latenţă şi ...
122 nificate îi păreau plictisitoare, de?i f'tia că bărbaţii normali preferau cel din urmă,succesul se bazează pe inducerea în eroare a ce- 123
acest lucru . Oricum, atunci câlld trebuia să "planifice" o activitate lo rl alţi şi
convingeri eronate, comparativ cu individul normal,
socială, aceasta î?i pierdea aspectul " p lăcu t". Pacienta a asoci1t că de succes, ce se angajează agresiv în activităţile sociale sau com-
educaţia dată de părinţi îi "tăia entuziasmul ~ la fel cum seltaie petiţionale fără a încălca regulile etice. A crea relaţii nu este ace-
maioneza!". Planificarea devellise incon?tient asociată cu ostiiita- laşi lucru cu a înşela oamenii. A negocia un preţ avantajos pen-
tea resimtităjtată
" de părinti.
,
tru o maşină nu este similar cu a o fura.
Din punct de vedere clinic, inhibarea adaptării aloplastice
apare la indivizii care nu î~i creează posibilităţi de avansare. Unii
JUDECATA dintre aceştia pot concomitent să-i invidieze pe cei care au suc-
I ces, asupra cărora proiectează propriile motivaţii inconştiente in-
lnhibarea judecăţii apare la idealiştii incurabili (Blackrrian, vestite sexual. De exemplu, ei vor afirma: "A obţinut acel post
1991a). În esenţă, pentru astfel de indivizi folosirea gândirii .cri- oferind favoruri sexuale!"
tice echivalează cu o ostilitate dis tructivă. Prin urmare, când este
nevoit să critice pe cineva sau s ă aprecieze existenţa la acesta a EUL CA OBSERVATOR
unor trăsături periculoase, idealistul este incapabil să o facă : Un
"optimist convins" îl va elibera condiţionat pe un criminal vio- Când funcţia de observare a Eului capătă o semnificaţie sim-
lator periculos, oferindu-i acestuia o a doua şansă, în baza con- bolică,
mintea o poate bloca.
vingerii idealiste că "oricine are un sâmbure de bunătate". Inhi-
barea cronică a judecăţii critice dă naştere tipului de caracter riaiv. Doamna L a explicat cum tatăL său o critica frecvent în copilărie şi
adolescenţă pentru faptul că petrecea mult timp gândindu-se la pro-

ADAPTAREA ALOPLASTICĂ pria persoană.


in timpul fazelor iniţiale ale terapiei, pacienta relata cu conf'tiincio-
o investire agresivă a acestei funcţii - de transformare a me- zitate întâmplări din viaţa sa, af'a cum proceda în majoritatea rela-
diului în funcţie de nevoile individuale - poate determina in- ţiilor personale, fără însă a vorbi despre gândurile ?i afectele "lumii
dividul să echivaleze inconştient atingerea scopului cu un act sale interne". Când i-am atras atenţia asupra acestui lucru, doam-
imoral. În consecinţă, funcţia d e adaptare intră în conflict cu sen- na L a afirmat că se simţea vinovată atunci când se gâmfea sau vor-
timentele de vinovăţie, ceea ce are ca efect blocarea defensivă a bea despre propria persoană.
oricărei iniţiative sociale sau politice. În acest caz, trebuie avută
în vedere stabilirea unui diagnostic diferenţial între individul Această vinovăţie
se datora parţial identificării pacientei cu
normal, care manipulează cu succes mediul, şi cel psihopat. La atitudinea dezaprobatoare a tatălui. Ea considera introspecţia

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Apărări specifice perioadei de latenţă şi ...

I
i
124 ca pe o dovadă de "răutate şi egoism", un fel de răzvrătire os- chia pentru balul de absolvire a liceului şi în casa căruia înnop- 125
tilă împotriva tatălui. Prin urmare, funcţia Eului i nvestită agre- ta după lecţii. Frances credea că favoritul acestuia devenise un
siv căpătase o conotaţie negativă, astfel că evita iefensiv să o student, ajuns un pianist renumit (rivalitate fraternă). Prin ur-
mai folosească. mare, "pasiunea" sa nu mai putea fi exprimată de acordurile
cântate la pian, prin care îl Încântase pe profesor - întrucât ea
INTERESELE EULUI începuse mai degrabă să observe felul în care pantalonii relie-
fau musculatura picioarelor profesorului. Atunci a început să
Inhibiţia referitoare la interesele Eului (Kaywin, 1966; Loe- se simtă prizoniera orelor de pian, pe motiv că acestea o împie-
wenstein, 1972) poate să apară în situaţîile în care o activitate ce dicau să socializeze.
anterior constituia o sursă de plăcere, de exemplu tenisul sau Cu alte cuvinte, semnificaţiile anterior sublimate ale cânta tu-
muzica, devine as ociată simbolic cu amintiri dureroase legate lui la pian - victoria simbolică în competiţia oedipiană cu so-
de pierderea cuiva drag. În consecinţă, interesul Eului (activita- ţia profesorului, depăşirea "fratelui" student şi exprimarea "pa-
tea) poate fi blocat, ca apărare împotriva doliului. În urma aces- siunii" prin acordurile cântate - au devenit asociate conştient
tei inhibiţii defensive, este posibil ca individul, în mod conştient cu aptitudinile sale pianistice. Altfel spus, interesul Eului (cân-
sau inconştient, să înceapă să evite terenurile de tenis sau spec- tatulla pian) a fost reinvestit pulsional, intrând în conflict cu
tacolele simfonice - cu sau fără a realiza c~ îşi inhibă acest in- sentimentele de ruşine, vinovăţie şi pierdere. Prin urmare, ea
teres. s-a distanţat defensiv de casa profesorului, de acesta şi de pia-
Inhibiţii în privinţa unor aptitudini deja dobândite pot să apa- nul reinvestit simbolic. .
ră la adult ca urmare a unei "reinvestiri pulsionale" a interese- Cath, Kahn şi Cobb (1977) descriu "scăderea dezastruoasă"
lor Eului. Aceasta înseamnă că sublimarea (40) în urma căreia re- a aptitudinilor pentru tenis la o pacientă ce era de regulă o bună
zultă o activitate practică (interes al Eului) pierde lupta cu jucătoare. În analiză, ea a legat începutul dec1inului de comen-
pulsiunile, iar interesul respectiv îşi redobândeşte investirea sim- tariul unui prieten, jucător experimentat, ce afirmase că tenisul
bolică iniţială. Odată restabilită semnificaţia simbolică, in,tere- "constituie un mod formidabil de eliberare a agresivităţii". Sora
sul Eului poate intra în conflict (adesea cu Supraeul), ce~a ce pacientei se înecase pe când aceasta era adolescentă, iar la scurt
duce la abandonarea defensivă a activităţii. timp îi murise şi tatăl, în urma unei insuficienţe hepatice. în tim-
Carson McCullers (1936) a descris acest fenomen în Wunder- pul unei şedinţe, pacienta a afirmat: "".Nu vreau să urăsc pe
kind, o nuvelă despre o tânără de 15 ani, Frances, care încetase nimeni pe teren sau în afara acestuia".
să mai cânte la pian datorită simbolismului conflictual ataşat Cath şi colaboratorii interpretează: "" .ea încă" .[se simţea]
acestei activităţi. Ea simţea că nu se mai bucura de atenţia ex- vinovată în legătură cu sora şi tatăl, crezând că prin gelozia sa
clusivă a profesorului de pian - care o ajutase să îşi aleagă ro- îi ucisese. Ca urmare, pacientei. . .îi era extrem de frică să nu-i

JEROME s. BLACKMAN 101 apărări • Ap~r~ri specifice peri oadei de l ate nţ ~ şi ...
126 rănească pe ceilalţi ... Astfel că, atunci când cineva a făcut co- că o investire sexuală. De exemplu, în cadrul grupurilor univer- 127
mentariul nevinovat că ea se «elibera de agresivitate» pe tere- sitare poate exista o mentalitate de grup (ce dă naştere unui sis-
nul de tenis, pacienta a devenit incapabilă să mai joace tenis" tem de valori sociale la care grupul aderă) conform căreia orice
(pp. 114 -11S).Altfel spus, când interesul Eului pentru jocul înfrânare a nevoilor pulsionale sexuale este echivalată cu efe-
de tenis a fost reinvestit pulsional (a căpătat sensul simbolic minarea sau "laşitatea". Altfel spus, ideea de control a satisfa-
de ueidere a adversarului, ca deplasare a conflictelor cu tatăl şi , cerii sexuale - ce implică selectivitate, alegerea momentului,
sora), ea a fost cuprinsă de sentimente de vinovăţie împottiva precauţie şi un mod de descărcare - este la nivel conştient sau
cărora a mobilizat o inhibiţie defensivă a interesului Eului pen- inconştient echivalată cu feminitatea sau lipsa masculinităţii.
tru tenis. Atunci când unui băiat aflat în ultima etapă a adolescenţei îi este
teamă că ar putea fi considerat laş, acesta îşi poate bloca defen-
AUTOCONSERVAREA siv funcţia reglatorie, adoptând în schimb un comportament pro-
miscuu. Promiscuitatea poa te deveni periculoasă atunci când
Autoconservarea poate dobândi sensul simbolic de ucidere 'se asociază cu comportamentul contrafobic şi inhibiţia contro-
a celuilalt. Deşi aceasta este o situaţie întâlnită frecvent la schi- lului pulsional.
zofreniei, ea poate să apară şi la persoanele care trăiesc cu "vina
Această inhibiţie în scop defensiv mi apare doar la bărbaţi.
supravieţuitorului" (Niederland, 1981). În principal, individul
În pelicula clasică The Last Picture Show (Bogdanovich, 1971),
se simte vinovat pentru că supravieţuirea sa după decesul cui-
Cybill Shepherd interpretează rolul unei eleve în ultimul an de
va apropiat s~rnnifică la nivel inconştient uciderea acestuia (vezi
liceu care, pe baza ecuaţiei selectivitate sexuală = a fi paria, îşi
exemplul descris mai sus, la interesele Eului). Atunci când vi-
inhibă funcţia reglatorie pentru a fi acceptată în grup. Din nefe-
novăţia intră în conflict cu funcţia Eului investită agresiv (ecua-
ricire, ea ajunge să cedeze presiunilor unui grup de colegi de-
ţia autoconservare = ucidere a celuilalt), apare nu doar o bloca-
lincvenţi, cu o situaţie materială bună, şi să participe la activi-
re a funcţiei de autoconservare, ci şi creşterea riscului de suicid
tăţi sexuale fără o implicare emoţională, ca apărare împotriva
datorită mobilizării mecanismului de întoarcere asupra proJ?Yiei
marginalizării (anxietate socială).
persoane (vezi capitolul 8).
49. Idealizarea (Kernberg, 1975; Kohut, 1971)
FUNCŢIA REGLATORIE

Această funcţie referitoare la controlul nevoilor / dorinţelor Crezi că cineva este cel mai grozav dar nu e adevărat. Ideali-
pulsionale sexuale şi agresive, poate la rândul său să dobândeas- zarea poate avea la bază mai multe cauze:

)EROME s. BLACKMAN 101 apărări • Apărări specifice perioadei de latenţă şi ...


128 a. proiecţia narcisică
(Freud, 1914a), în vederea diminuării sen- ciu terapeutic" în lucnll cu acest pacient, iar recomanda- 129
timentului de ruşine datorat propriei inadecvări; rea unui alt terapeut a r putea fi benefică atât pentru pa-
b. fuziunea reprezentăril o r legate de "sinele grandios" cu cient, cât şi pentru dumneavoastră. Asocierea devalorizării
"imagourile parentale idealizate" (Kohut, 1971): individul dumneavoastră ca terapeut cu clivajul (sunteţi "în totalita-
îl confundă pe celălalt cu o supraestimare a propriei per- te rău") şi învinovăţirea proiectivă (este în întregime vina
soane, combinată cu distorsiuni privind exagerarea calită- . dumneavoastră), atunci când este însoţită şi de limitări ale
ţilor celuilalt ("Obiectul sinelui"); c.apacit~ţii de a~s~actizare a pacien~lui, c~nstihţi: o ~~n­
c. iubirea, pentru a evita decepţiile sentimentale; şi figuraţle defenslva ce poate determma paClentul sa va m-
d. transferul (Freud, 1914b): convingerea că celălalt posedă tenteze în mod nejustificat un proces de malpraxis.
doar calităţile unui părinte idealizat în copilărie, ignorând
astfel orice dezamăgiri avute în relaţia cu acesta.

50. Devalorizarea
Perioada adolescenţei si d upă _.
al doilea stadiu genitallde la 13 ani la 20+)
Crezi în mod eronat că un altul este demn de dispreţ. Gân-
deşti astfel pentru a-ţi menţine sentimentul propriei valori. 51. Umorul (Zwerlling, 1955; Vaillant, 1992)
Deşi acest mecanism este foarte evident la persoanele narci-
sice, el poate apărea şi în alte forme mai subtile. Este frecvent Adopţi o atitudine comică pentru a nu te mai gândi că eşti
întâlnit în practica clinică, în cazul pacienţilor care se plâng că supărat.
terapia nu îi ajută, în ciuda unor schimbări terapeutice evidente
(altfel spus, reproşul pacientului nu are o bază reală) . Domnul 00, de 33 de ani, lin new-yorkez convins ce fusese nevoit să se
mute în sud, a venit la terapie din cauza depresiei ~i a anxietăţii cu pri-
RECOMANDARE vire la sexul opus. 1n cea de-a zecea ~edinţă, pe când lua loc în fotoliu, el
a început să plescăie sonor din buze. Apoi m-a întrebat repede, imitând
Atunci când pacientul se plânge că "terapia nu ajută"; va un personaj de desen animat: "Păi .. .Ce zici că mai faci, doctore?!"
trebui să luaţi în considerare dacă veţi continua sau nu să După ce amuzamentul situ aţiei s-a consumat ~i am discutat felul
lucraţi cu acesta. Încercaţi întâi să interpretaţi devalorizarea reu~it în care îl imitase pe Bugs Bunny, pacientul mi-a povestit ul-
ca apărare împotriva anxietăţii de a depinde în continuare tima experienţă umilitoare pe care o suferise în încercarea de a găsi
de dumneavoastră, ca terapeut. Dacă interpretarea rămâ­ o parteneră. 111lpreună am Înţeles că folosirea umorului avea parţial
ne fără efect, probabil că a fost atins "maximum de benefi- un rol defensiv, de a-l proteja de afectele depresive. El a folosit ~i

]EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Apărări specifice perioadei de latenţă şi ...


130 inversarea rolurilor, deven ind cel care punea întrebările (identifi- "dezechilibru chimic" sau pe existenţa unui virus în organism, 131
carea cu agresorul, anterioară faptei) înainte ca eu să trec la ex- evitând astfel să te gândeşti la faptul că problemele de relaţio­
plorarea conflictelor sale dllreroase. nare sunt cauza neplăcerilor tale.

Umorul nu este întotdeauna un mecanism defensiv. Uneori o femeie de 58 de ani era deprimată din cauza deteriorării evidente
individul poate în mod intenţionat să fol osească cuvinte impro- a mariajului său ce durase 29 de ani. Când pacienta a Întrebat: "Nu
prii, exagerări, aluzii subtile, reverii cu conţinut pulsional, sim- îmi puteţi prescrie un medicament care să facă toate astea să dispa-
boluri sadice şi inversiuni gramaticale în scopul de a produce ră?", am răspuns: "Cred că v-ar fi mai u~or să puteţi găsi o cauză
plăcere. chimică, nu-i a~a?" Ea a afirmat: "Da. Aveţi dreptate. Presupun că
Atunci când umorul devine un automatism preconştient (răs­ trebuie totu?i să vorbesc despre co~marul căsniciei mele!"
puns defensiv automat la anumite situaţii) caracterizat de o sta-
re de "excitaţie accentuată", logoree, amuzament şi sentimentul Într-un alt caz, doamna PW, de 50 de ani, ce lucra ca agent
omnipotenţei, toate acestea având rolul de a diminua afectele . poştal, prezenta o inhibiţie evidentă a abstractizării, insistând
depresive, de furie şi ruşine, putem vorbi de hipomanie (Hart~ că "dispoziţia sa depresivă" avea drept cauză un deficit de es-
mann, 1939; Lewin, 1950; Almansi, 1961). trogen, fără a avea legătură cu insatisfacţiile sexuale marital~.

RECOMANDARE După administrarea, la recomandarea medicului său ginecolog, a unui


tratament cu estrogen combinat pentru tratarea depresiei, doamna PW
Folosirea umorului nu trebuie considerată întotdeauna ca a dezvoltat migrene ?i teama că se va îmbolnăvi de cancer. Atunci a
o apărare. Pe lângă scopul de a produce plăcere, pacienţii mers la medicul de familie, care i-a prescris analgezice ~i a făcut nu-
pot să glumească şi atunci când au atins un nivel mai bun meroase teste (toate ie~ind negativ). Am interpretat aceste concreti-
de autocunoaştere, combinată cu o îmbunătăţire a cap aci- zări (inhibiţii ale abstractizării) ca modalităţi de a evita confruntarea
tăţilor Eului de observare şi de integrare. cu conflictele sale emoţionale.
Doamna PW a mărturisit că îi era ru~ine de faptul că în trecut fusese
internată pentru depresie. Totodată, o angoasa dependenţa faţă de me-
52. Concretizarea (Blos, 1979) dici pentru a obţine suport emoţional. Ulterior a vorbit despre ru~inea
~i vinovăţia provocate de faptul că simptomele sale erau un mod ma-
Nu mai utilizezi gândirea abstractă (care nu este afectată), nipulativ de a capta atenţia soţului.
căutândîn schimb o cauză concretă, fizică, ca explicaţie pentru Ea se folosise de manipulare ?i în trecut, determinându-~i soţul să o ia
problemele cu care te confrunţi. Spre exemplu, dai vina pe un în căsătorie, de?i motivaţia de bază fusese una financiară - nevoia de

JEROME s. BLACKMAN 101 apărări • Apărări specifice perioadei de latenţă şi ...


132 securitate ?i dorinţa de a sCiÎpa dl' o mal1liÎ excesiv nI' protectoare. 53. Dezldentlficarea (Greenson, 1968) 133
Am interpretat concretiza rea (inhibarea gândirii abstracte, exprima-
tă prin convingerea că depresia sa avea în principal o cauză hormona- Încerci din răsputeri s ă nu semeni cu cineva, de regulă cu
lă) ca fiind deopotrivă o apărare Împotriva sentimentelor de vinovăţie unul dintre părinţi .
~i un mod inconştient de a primi atenţie. Ulterior, doamna PW a pu-
tut înţelege explicaţia abstractă că afectul depresiv era rezultatul vi- LZ, o pacientă de 21 de ani, a mărturisit cu dificultate că avea îndoieli
novăţiei trezite de dorinţa de a se folosi de soţ ~i ulterior de a-l părăsi în 'privinţa căsătoriei cu actualullogodnic. Mama sa nu îl plăcea pe aces-
(autocritică) - şi nu de o afecţiune fizică imaginară. Conflictele sale ta, însă domnişoara LZ îi lua apărarea, considerând ca el făcea doar gre-
au determinat-o să caute soluţii concrete, care o ajutau să menţină in- ~eli "neînsemnate" şi susţinea că mama sa era "obsesiv-compulsivă".
conştiente dorinţele sadice de evadare, dar totodată îi permiteau grati- Am subliniat că ea încerca să nu fie la fel de "pretenţioasă" ca şi mama
ficări parţiale ale dorinţelor de distanţare de soţ şi de a obţine afecţiu­ sa. Pacienta a recunoscut că nu îşi iubea logodnicul, însă îi displăcea să
ne fizică şi emoţională de la medicii bărbaţi pe care îi consulta. accepte că era de acord cu mama în privinţa acestuia. Ea a înţeles că
dezidentificarea de înclinaţia evidentă a mamei la criticism constituia
Bass (1997) a descoperit că unii dintre pacienţii aflaţi în trata- unul dintre mohvele pentru care s-ar fi căsătorit cu acel bărbat.
ment psihanalitic intensiv refuzau interpretările analistului, în
ciuda corectitudinii acestora. De exemplu, astfel de pacienţi erau
ferm convinşi că analistul era furios pentru că au întârziat, fără 54. Constituirea grupulul (Freud, 1921)
a realiza că era vorba de propria proiecţie. Bass exemplifică: "
... pe măsură ce analistul a putut interpreta felul în care ... [doam- Alegi să îţi petreci majoritatea timpului într-un grup, astfel
na MB] ... încerca cu obstinaţi e să îl determine să se conformeze încât să nu îţi satisfaci nevoile de apropiere emoţională şi sexu-
propriilor percepţii, ... [doam.na MB] ... a răspuns: "Vreau să vă ală. Aceasta este o măsură adaptativă de obţinere a confortului
schimb. Vreau ca dumneavoastră să fiţi ca mine şi să încetaţi să emoţional, la adolescenţii anxioşi, în legătură cu pierderea iden-
fiţi diferit" (p. 667). Concretizarea pacientei era o apărare în ve- tităţii şi 1>exualitate, dar este de regulă privită ca dezadapatati-
derea diminuării anxietăţii de separare apărută în relaţia transfe- vă în cazul indivizilor căsătoriţi.
renţială cu analistul. Altfel spus, interpretarea proiecţiei de către
analist însemna pentru doamna MB că acesta avea o minte se- Un cuplu de tineri căsătoriţi m-au consultat pentru neînţelegerile
parată de a sa. Această percepţie îi trezea pacientei anxietatea de care îi făceau să se certe. Soţia îi reproşa soţului faptul că juca bi-
separare - teama că ea şi analistul nu erau uniţi. Refuzul său liard în fiecare seară după orele de serviciu, lăsând-o singură acasă
concret de a accepta interpretarea era o apărare împotriva anxie- cu copilul lor în vârstă de doi ani. La rândul său, soţul era nemul-
tăţii produse de realitatea că ea şi analistul erau separaţi. ţumit că soţia îşi pierduse interesul sexual pentru el.

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Apă rări specifice perioadei de latenţă şi ...

- --- - _. - _._------ - - - - - - - - - - - - - - -
-------------- ------ -- - - - - - - - - - -- - - - - - - - - - - -

134 Corelând ~i alte informaţii obţinute în timpul evaluării, am ajuns taţii diferite asociate unui astfel de club. Pe de o parte, "clubul" 135
la concluzia că la ambii soţi capacitatea de abstractizare era pertur- ar trebui să ofere un loc de întâlnire în care adulţii ce doresc o
bată. Soţul î~i apăra "drepturile" ~i simţea că soţia sa îl "controla", relaţie să îşi poată găsi perechea; ulterior, partenerii ar putea
de~i susţinea cu fermitate cii îi era fidel ~i că îi iubea pe aceasta )li face în particular o evaluare a perspectivelor relaţiei. La polul
pe copil. La rândul siiu, soţia se lllpta pentru "drepturile" sale de (l opus, aceste cluburi sunt o reeditare a socializării specifice ado-
putea refuza propunerile sexuale fiicute de soţ. lescenţei, prin organizarea permanentă a unor activităţi de grup
Datoritii acestor limitiiri în funcţionarea Eului, am decis sii abordez care de regulă reprezintă un obstacol în crearea unei intimităţi
problema lor folosind tehnicile terapiei suportive (vezi capitolul 7). Prin în doi (adică un loc unde "gaşca" îşi petrece timpul) - folosind
urmare, i-am explicat soţului că o căsătorie presupune renunţarea la constituirea grupului drept apărare împotriva intimităţii în doi.
unele libertiiţi anterioare (ca de exemplu sii joace biliard cu amicii în fie-
care seară), cel puţin dacă dorea ca actuala ciisătorie să meargă. El a 55. Ascetismul (A. Freud, 1936)
răspuns la sugestia mea (bazată pe teoria relaţiilor de obiect referitoare
la empatia mutuaIă), mărturisind că îngrijirea copilului îi producea an- Eviţi contactul cu semenii,pentru a te proteja de sentimente-
xietate. El simţea că este o "treabă de femeie". Din acest motiv, se sim- le dureroase asociate cu criticismul sau cu pierderea acestora.
ţea mult mai confortabil (se apăra) în compania unui grup de bărbaţi.
In continuare am folosit tehnica modelării, prin dezvăluirea unor infor- Un comandant de navă trecut în rezervă, în vârstă de 55 de ani, nu
maţii minime din experienţa personală (ambele fiind de asemenea teh- fusese niciodată căsătorit. Viaţa sa sexuală consta în aventuri de o
nici suportive), 7ii am spus că atunci când fiul meu abia învăţa să mear- noapte cu femeile întâlnite în barurile din diverse porturi - uneori
gă implicarea în cre~terea acestuia se dovedise a fi o experienţă acestea erau prostituate. Retragerea din marină îl făcea să se simtă
gratificatoare, fapt pentru care nu consideram că este o îndatorire ex- singur 7ii deprimat. lncercând să aflu de ce nu î7ii petrecea serileB la
clusiv feminină ([-am contrazis - o altă tehnică suportivă). Cum răs­ clubul ofiţerilor existent în ora7i, el a motivat că era deranjat de faptul
punsul meu l-a surprins, a spus că va încerca. Am adăugat presupune- că femeile nu se mulţumeau doar cu un act sexual, ci doreau ulterior
rea că soţia ar fi devenit mai receptivă la propunerile sale sexuale, dacă o "relaţie". DoriJţele acestora de relaţionare îl iritau pe pacient, ceea
el ar fi contribuit la îngrijirea copilului (sugestie de tip posthipnotic)li ce ulterior îi atrăgea critici din partea femeilor privind comportamen-
sfat adresat soţiei). Aceasta a înc!lviinţat imediat, entuziasmată. tul siiu lipsit de maniere. El a pus acest lucru pe seama faptului că Î?i
pierduse mama Înainte de a împlini un an ?i că fusese crescut de mai
În situaţiile sociale, mulţi dintre adulţii singuri ce îşi caută multe menajere nepiisiitoare, în timp ce tatăl, comandor principal În
un partener pentru o relaţie intimă pot deveni iritaţi şi dezamă­ marină, era adesea plecat în curse pe mare sau se afla Într-o stare avan-
giţi de modelul de "club al celibatarilor". Unul dintre motivele sată de ebrietate. In perioada )lcolii fetele râdeau de el pentru că nu era
acestei dezamăgiri pare să fie un conflict între cele două cono- un bun sportiv.

]EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Apil rilri speci fice peri oadei de late n ţil şi 000

, --_._-~-----_ .....-."'-----------------------------------
136 Cu alte cuvinte, ascetismul pacientului era o apărare împotriva Părinţii ce reacţionează exagerat atunci când adolescentul În- 137
anxietăţii, furiei şi ruşinii trăite atunci când relaţiona cu sexul opus. târzie seara, devenind foarte furioşi pe motiv că acesta le sfidea-
ză regulile, evită adesea să se gândească de fapt la temerile lor
56. Alegerea de obiect unisexuală în legătură cu siguranţa sau dezvoltarea caracterială a acestuia.
Indivizii care se înfurie adesea pe partener, pentru a evita an-
Este motivată de faptul că relaţionarea cu "amicul! amica" xietatea trezită de apropierea emoţională, sunt foarte probabil
de acelaşi sex îţi diminuează anxietăţile asociate cu relaţiile he- structuri borderline ce se apără de anxietatea de fuziune a sine-
terosexuale. Acest tip particular de alegere de obiect nu trebuie lui cu obiectuL
. confundat cu alegerea de obiect homosexuală, un subiect com-
plex tratat adesea în literatura de specialitate. 58. Hi pera bstractiza rea
Această operaţie defensivă este întâlnită frecvent la copii în
perioada de latenţă şi la adolescenţi, aceştia având tendinţa să Foloseşti teoriile abstracte în mod excesiv, ridicol.
petreacă timpul doar cu prietenii de acelaşi sex, ca apărare îm-
Deşi unul dintre simptomele comune ale schizofreniei îl con-
potriva anxietăţilor legate de relaţiile heterosexuale. Cu toate stituie tulburările capacităţii de abstractizare, schizofrenieii cu
acestea, există şi adulţi care, datorită anxietăţii şi depresiei (dez-
un nivel ridicat de inteligenţă se pot angaja în abstractizări ex-
amăgirii) în relaţiile intime cu sexul opus, dezvoltă o preferinţă
cesive, însoţite de negarea prin cuvânt şi de reconstrucţia realităţii.
pentru petrecerea timpului alături de un prieten de acelaşi sex.
Unii bărbaţi, spre exemplu, îşi ignoră familiile pentru a merge
la pescuit sau la o bere cu un amic. În mod analog, există femei
o studentă suferind de schizofrenie îmi spunea "Bodhis~ttva". Ea mi-a
explicat că acesta era un termen hindus ce însemna "om înţelept".
care sunt mai apropiate emoţional sau petrec mai mult timp cu
lmi spunea astfel pentru că, după cum a afirmat, eu păream foarte în-
prietena cea mai bună, decât cu soţuL (vezi şi exemplul de caz
ţelept. Pacienta a putut dezvolta ulterior ideea abstractă că eu a)i fi
de la punctul #54).
fost un profet hindus în căutarea sensului vieţii.
lntr-un final, ea a mărturisit că era angoasată de gândul că voi muri,
Alte tipuri de mecanisme de apărare )ii am înţeles că presupusele abstractizări în legătură cu mine ~i cu
sensul vieţii erau destinate să o protejeze de această angoasă. Din ne-
57. Un afect versus altul (Ackerman & ]ahoda, 1948) fericire, apărarea prin hiperabstractizare s-a dovedit în acest caz ine-
ficientă. Pacienta dezvoltase delirul că trebuie să moară pentru ca eu

Te concentrezi asupra unui răspuns emoţional, pentru a evi- să rămân în viqţă )ii amminta că se sinucide. A fost necesară interna-
ta trăire a
unui alt afect. rea sa în spital )ii, ulterior, transferarea la un alt terapeut.

JEROME S. BLACKMAN 101 apără". ~ Ap~ ră ri specifice perioadei de latenţă şi ...


-- -~- -- --- - -- - -- - - -- --

139
138 La indivizii care nu sunt psihotici, hiperabstractizarea poate să RECOMANDARE
se manifeste ca o lipsă a asocierilor privind anumite percepţii sau
urme rnnezice. Renik (1978) relatează despre o pacientă cu care Deş;i reticenţa ar putea fi interpretată sau confruntată ca
lucra: "Înţelegerea experienţei percepute este evitată prin folosi- apărare, există posibilitatea ca acei pacienţi cu probleme
rea unei formulări abstracte, de tipul: "Era ca ş;i cum mă priveam legate de relaţiile de obiect ş;i/ sau depresie să aibă nevoie
de la distanţă [sau] .. .eram scindată în două părţi" (p. 596)" (sub- să le vorbiţi mai mult (fără a interpreta) pentru a le sti-
linierea mea). Altfel spus, pacienta folosea hiperabstractizarea în mula propria capacitate de verbalizare (Lorand, 1937;Ze-
sprijinul negării percepţiilor referitoare la o realitate neplăcută. tzel, 1968; Kernberg, 1984).

59. Reticenţa
60. Logoreea
Refuzi să vorbeş;ti, pentru a evita dezvăluirea unor aspecte
neplăcute legate de propria persoană. La copii, această operaţie Vorbeşti foarte mult despre un subiect, fără însă a fi circum-
defensivă poate sta la baza sindromului descris ca "mutism elec- stanţial sau tangenţial.
tiv" (Kubie & Israel, 1955). Pe indivizii ce prezintă aş;a-zisele trăsături histrionice, vorbitul
Personajul cu acelaş;i nume din "Silent Cal", care în viaţa adul- excesiv îi protejează de âiferite forme de anxietate. Cei cu o per-
tă se refugiază automat într-o tăcere ş;i indiferenţă cronice, se sonalitate de tip borderline pot să vorbească excesiv cu scopul de
protejează probabil în relaţiile interpersonale de anxietăţile so- a-l împiedica pe terapeut (sau o altă persoană) să le ameninţe ima-
ciale (Slavson, 1969), ca de pildă teama de excludere ş;i umilire. ginea de sine prin întrebările sau ideile exprimate de acesta. Pa-
În plus, probabil că acesta nu este conş;tient de diferitele semni- cientul cu un "caracter narcisic falic" (Rothstein, 1979), la care afir-
ficaţii pe care le atribuie dezvăluirii propriei persoane. marea propriilor opinii este în mod inconştient echivalată cu
Conş;tientizarea folosirii acestei operaţii defensive, ca o for- mascu1initatea, poate să vorbească excesiv pentru a evita să se sim-
mă particulară de reprimare asociată cu judecata, este descri- tă castrat (de către terapeutul care simbolic îl "penetrează").
să cu succes de către Turrow (1977) în One L. Personajul prin-
cipal, un student în primul an la Facultatea de Drept a 61. Evitarea
Universităţii Harvard, era îngrijorat că ar putea vorbi prea
mult la ore, întrucât colegii îi ridiculizau pe studenţii ce se Ocoleşti acele situaţii a căror semnificaţie simbolică îţi tre-
ofereau să răspundă tot timpul la întrebări, numindu-i "tră ­ zeşteafecte conflictuale.
gători". Prin urmare, el a decis să răspundă doar o data la Evitarea este de regulă o operaţie defensivă secundară, a~ti­
două cursuri. vată după ce simptomul (de exemplu, fobii sau obsesii) a fost

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări • A pă ră ri specifice perioadei de l atenţă şi ...


140 format prin mobilizarea altor apărări
de tipul reprimării (25), Niciunul dintre noi nu a realizat la acel moment că, pe lângă 141
simbolizării (20) şi deplasării (19) .
Indivizii nu "se tem de anxie- dorinţa conştientă ca noi să o vindecăm de anxietatea legată de
tate", care este mai mult o noţiune teleologică (c. Brenner, călătoria cu avionul, era foarte posibil ca această tânără să îşi
1982a), ci se feresc de situaţiile despre care ştiu din experienţe­ dorească în mod inconştient să fie eliberată de ambivalenţa sa
le anterioare că le-ar putea trezi conflicte simbolice, generatoa- referitoare la ceva cu substrat sexual. Pe de o parte, am fi putut
re de anxietate. să o eliberăm de îndoielile sale, astfel încât să se poată bucura
La baza fobiilor legate de călătoria cu avionul, una dintre ca- de acea întâlnire. Sau, am fi putut să îi spunem că nu există o
uze o constituie apărările mobilizate împotriva vinovăţiei trezite soluţie pentru frica sa, ceea ce însemna că ar fi trebuit să evite să
de dorinţele de a evada (uneori dintr-o relaţie de iubire). Când meargă în Florida, împreună cu posibilele conflicte asociate aces-
indivizii încep să evite aeroporturile, evită de fapt conflictele de tei călătorii.
care încearcă astfel să scape (asociate simbolic cu călătoria cu avio- Întrebând pe cine urma să viziteze, colegul meu trezise posi-
nul), şi prin urmare rămân acasă pentru a se simţi în siguranţă. bile conflicte legate de sexualitate (intrând în competiţie cu pre-
supusul bărbat din Florida). Acest fapt a determinat-o să plece,
In continuare, voi furniza un exemplu din 1973: O femeie frumoa- pentru a evita stânjeneala trezită de subiectul discuţiei şi vino-
să s-a a~ezat obosită la aceea~i masă cu mine ~i câţiva colegi rezi- văţia resimţită în legătură cu atracţia reciProcă manifestată în
denţi în anul Il, în timp ce luam prânzul la cantina spitalului. Pe timpul întâlnirii cu noi (cu alte cuvinte, fobia ei a fost deplasată
un ton glumeţ ~i cochet, a spus că aflase că suntem rezidenţi la psi- asupra noastră şi, prin plecarea ei, a evitat probabil conflictele
hiatrie ~i dorea să ne pună o întrebare: "Care este cauza fobiei de reactivate de întâlnire).
avion? ". Pentru toţi cei prezenţi, Întrebarea a fost una încuietoare, Trebuie să mărturisesc cu regret că nu ştiu dacă ea a reuşit să
întrucât la acea vreme nu ~lialll răspunsul. Am fost Însă curio~i să ajungă în FlOl'ida sau cum a decurs întâlnirea. Nu am mai revă­
aflăm de ce o interesa acest lucru. Ea a răspuns cu cochetărie că urma zut-o de atunci.
să meargă în Florida la sfâr~itul săptămânii, dar că îi era frică să
zboare cu avionul. 62. Pasivitatea
Unul dintre colegi a întrebat-o direct pe cine urma să viziteze în
Florida. In acel moment, ea s-a ridicat brusc de la masă, exc1amând: Adopţi o atitudine îngăduitoare sau supusă. Dacă faci acest
"Cred că întâlnirea a luat sfâr~it!" lucru în mod deliberat şi justificat, înseamnă că îţi foloseşti ju-
In timp ce se îndepărta, colegii aflaţi la masă i-au repro~at celui care decata (ca funcţie a Eului) în scopul unei adaptări "autoplasti-
adresase întrebarea faptul că "o speriase." Acesta susţinea spă~it ce". Pe de altă parte, atunci când accepţi în mod automat o si-
contrariul. Cu toţii am presupus că ea urma· să se întâlnească cu tuaţie în care ar tre1;mi să acţionezi, pasivitatea ca apărare devine
un bărbat. Când nu poţi ajunge la struguri, spui că sunt acri. dezadaptativă.

JEROME S. BLACKMAN
101 apărări • Apărăti specifice perioadei de latenţă şi ...
142 Pasivitatea ca apărare patologică are de regulă rolul de a-l pro- Dacă ar fi să facem un pronostic optimist, acest tip de indi- 143
teja pe individ de sentimentele inconştiente de vinovăţie produ- vizi sunt dificil de tratat; orice referire la trăsăturile lor nar-
se de dorinţele de răzbunare, de a răni sau a ucide pe cineva. cisice probabil că va avea ca efect eliberarea unei furii inten-
Atunci când o atitudine aparent supusă exprimă simultan rezis- se sau va duce chiar la apariţia ideilor suicidare (dacă furia
tenţă şi furie, aceasta poate fi descrisă p rin termenul de "pa- este întoarsă asupra propriei persoane şi folosită pentru ma-
siv-agresivă" (un tip de formaţiune reacţională discutată adesea). nipularea ostilă a anturajului). Din acest motiv, adolescenţii
În mod normal, dezvoltarea pasivităţji este o achiziţie a sta- cu trăsături omnipotente accentuate pot fi trataţi doar în ca-
diului de latenţă (între 6 şi 10 ani), ceea ce explică de ce multe drul unei secţii de psihiatrie.
cadre didactice preferă să predea la clasele a III-a sau a IV-a. Cu a a ltă categorie distinctă sunt cei care în realitate se simt
toate astea, atunci când pasivitatea şi formaţiunile reacţionale (11) inferiori şi limitaţi. Aceşti indivizi egocentrici îşi construiesc
(de exemplu, docilitatea) au o funcţionare rigidă în perioada de însă o imagine excesiv de bună asupra propriei persoane, pen-
latenţă, copiii pot dezvolta la pubertate comportamente violen- tru a nu fi nevoiţi să îşi accepte propriile limite - şi afectul
te, cu caracter antisocial (Meers, 1975). depresiv pe care o astfel de conştientizare îl determină. La aceş­
tia funcţionează mai degrabă o grandiozitate defensivă. Gran-
63. Grandiozitatea/omnipotenţa diozitatea poate sta la baza inhibiţiilor de învăţare existente în
(Freud, 1913; Kohut, 1971; Kernberg, 1975; perioada copilăriei şi uneori în viaţa adultă, din moment ce
Laehman & Stolorow, 1976; Blaekman, 1987) activitatea de învăţare reprezintă o confruntare a acestei apă­
rări - ducând la conştientizarea propriei anxietăţi şi depresii
Ai o păr~re excesiv de b ună d espre tine, chiar dacă aceasta (Gillman, 1994).
nu este împărtăşită de nimeni altcineva. Acest mecanism te pro-
tejează de confruntarea cu propriile limite, ceea ce ţi-ar produce Domnul Q, un masterand în vârstă de 23 de ani, se confrunta cu
neplăcere. inhibiţii de învăţare. Mama sa îi oferise protecţie pe toată perioada

Există un grup de indivizi omnipotenţi, greu de suportat, copilăriei, ferindu-l de abuzurile fizice ale tatălui, în condiţiile în
în cazul cărora este vorba probabil de o întârziere în dezvol- care mulţi dintre ceilalţi fraţi se pare că fuseseră victime ale bătăi­
tare datorată unui comportament excesiv de indulgent din lor acestuia. In consecinţă, domnul Q a dezvoltat, pe lângă nume-
partea părinţilor. Fantasmele d in copilărie privitoare la ca- roase alte probleme, ~i ideea grandioasă că era "special" pentru
racterullor special au fost insu ficient temperate sau chiar am- mamă, agravată de o întâmplare petrecută pe când pacientul avea 5

plificate de confruntarea cu experienţele realităţii. Prin ur- ani. Mama î~i părăsise soţul, plecând împreună cu fiul său favorit.
mare, aceştia încă mai cred că sunt un dar de la Dumnezeu Aceasta i-ar fi spus în ma~ină, sau cel puţin a~a î~i amintea dom-
pe pământ şi se consideră în continuare ca fiind "speciali". nul Q, că din acel moment el va fi "bărbatul ei".

JEROME S. BLACKMAN 101 apărări • Apă rări specifice perioadei de latenţă şi ...
144 La una dintre şedinţe, am interpretat faptul că el, aparent, se agăţa de RECOMANDARE 145

această imagine grandioasă, astfel încât să nu fie nevoit să se confrun-


te cu alte amintiri şi sentimente dureroase legate de experienţele din Părinţiiadoptivi sunt puşi în situaţia de a îngriji un copil
copilărie. In şedinţa următoare, domnul Q a mărturisit că îi era tea- al cărui comportament aproape că invită la repetarea ti-
mă că nu va promova examenul pe care îl avea de susţinut în dimi- pului de abuz suferit de acesta anterior plasamentului. Ati-
neaţa următoare. Mi-a cerut părerea în legătură cu ce să facă. Când tudinile şi comportamentul copilului constituie o Încerca-
l-am Întrebat dacă Încercase să studieze pentru examen, pacientul a· re de a controla momentul producerii unei agresiuni fizice,
~zbucnit Într-un râs aproape incontrolabil. A glumit, spunând: "Nu verbale sau sexuale, pe care el o anticipează. Uneori este
m-am gândit la asta!", însă a reC/lnoscllt că evita să înveţe, pe motiv util ca părinţilor adoptivi să li se recomande să îi explice
că "îmi strică părerea bună despre mine!". copilului aceste măsuri defensive . .Dacă lucraţi ca terape-
ut cu copilul, puteţi interpreta această apărare în cadrul
În măsura în care. grandiozitatea ca apărare se combină cu şedinţei.

deficienţe în relaţia cu realitatea sau testarea acesteia, diagnos- Ar putea fi necesar şi să îi consiliaţi pe părinţii adoptivi
ticul pacientului se încadrează mai curând în spectrul tulbură­ să evite aplicarea unor pedepse corp orale sau izolarea co-

rilor psihotice (Frosch, 1964, 1966, 1983). pilului. Chiar şi "pauzele în activitate" (care de fapt în-
seamnă pedepsirea copilului prin izolare) îi pot face pe

64. Tra nsforma rea pasivităţii în activitate copiii care au fost abuzaţi să le resimtă ca pe o repetare a
situaţiei de abuz; aceştia pot, în consecinţă, să devină pa-

Primul sens. "Nu mă puteţi concedia; Îmi dau demisia!" Din ranoici, provocatori, şi să caute activ producerea unor noi abu-
teama de a nu deveni victimă, provoci propria victimizare, în zuri (de exemplu, perioade de inactivitate progresiv mai marO,
încercarea de a controla momentul producerii acesteia. pentru a controla momentul producerii acestora.
Fără a conştientiza motivaţiile lor defensive, copiii abuzaţi
vor încerca adesea să îşi provoace părinţii adoptivi să repete Al doilea sens. Nu poţi suporta să aştepţi, întrucât această
comportamentul abuziv. În cazul abuzurilor sexuale, copilul pqa- atitudine este asociată cu pasivitate, acompaniată de vulnerabi-
te adopta un comportament seductiv, ca anticipare a repetării litate la victimizare. Prin urmare, vei iniţia defensiv o acţiune­
unei agresiuni ostile (transfer [79J) . La copilul abuzat, constela- indiferent dacă este o idee bună sau nu - pentru a te elibera de
ţia defensivă poate include şi seducerea agresorului (39), provoca- tensiunea produsă de aşteptare. Această apărare le este specifi-
rea (41) (sexuală, ostilă sau a pedepsei), identificarea proiectivă că indivizilor cu tulburări obsesiv-compulsive, având rolul de a

(4), învinovăţirea proiectivă (5) şi identificarea cu agresorul şi cu vic- îi elibera de în doielile interminabile cu privire la relaţiile şi de-
tima (35, 36) (Blackman, 1991b). ciziile proprii (Kramer, 1983).

101 apărări • Ap.':ir.':iri specifice perioadei de latenţ.':i şi ...


]EROME S. BLACKMAN
146 După doi ani de relaţie tumultuoasă cu o femeie care îl respingea în Deşi trecuseră doi ani de atunci, pacienta încă mai acuza greţuri, re- 147
mod repetat, un pacient a venit la )i edinţa de luni )ii m-a anunţat că fuza să mănânce, având prin urmare înfăţişarea unui bolnav cu ca»e-
la sfâr)iitul săptămânii precedente se căsătorise cu aceasta. El nu a xie. li fusese implantat epigastric un tub pentru a se hrăni, iar ca
mai putut suporta îndoielile şi, prin urmare, după cum a spus, "am tratament îi fuseseră prescrise antidepresive, analgezîce »i antiemeti-
făcut acest pas. Dacă a fost o greşeală, o să mă ajutaţi în perioada ce de către diferiţi medici; în prezent, medicul internist îi prelungise
divorţului." Câteva luni mai târziu, l-am ajutat. medicaţia.
Am fost consultat când pacienta fusese din nou internată în spital in
vederea stabilizării medicale. In timpul interviului, ea insistase că du-
65. Somatizarea (Kernberg, 1975; Deutsch, 1959) rerea sa era "reală". Deşi ştiam despre existenţa unei despărţiri trau-
matice de I/n par/cllcr, sl/rve nită C1/ puţin timp Înaintea instalării du-
Ai frici conştiente cu un caracter simbolic, referitoare la pro- rerii abdominale, pacienta a negat că acel eveniment o afectase
priul corp şi funcţiile acestuia, deşi nu există nicio cauză me- emoţional »i era sigură că nu avea nicio legătură cu durerea fizică.
dicală. Îţi concentrezi atenţia asupra propriului organism, pen- Ea se retrăsese )ii din orice relaţii apropiate, iar când i-am atras aten-
tru a evita afectele dureroase de depresie, singurătate şi ţia (confruntare) asupra existenţei pericQlului ca ea să moară prin
neîmplinire, datorate unei privări (de regulă orale). înfometare, aceasta a răspuns: "O să merg acasă pentru a muri lent.
Cauzele somatizării nu sunt întotdeauna unele simple. La Nu mai am pentru ce trăi."
polul tulburărilor grave din sp ectrul diagnostic se situează Am fost de părere că pacienta regresase şi dezvoltase un delir soma-
cele legate de imaginea corporală9 (Schilder, 1935), tulburări­ tic privind durerea abdominală. Am recomandat administrarea me-
le proprioceptive, de percepţi e a re alităţii şi de integrare (adi- dicaţiei antipsihotice )ii internarea la psihiatrie. Prin folosirea repe-
că delirurile somatice) ce determină simptome identice cu cele tată a unor tehnici suportive de argumentare »i intelectualizare (vezi

datorate folosirii somatizării în scop defensiv. capitolul 6), am reuşit să o conving să accepte propunerile de trata-
I
ment, deşi ea nu renunţase la convingerea că durerea abdominală
O pacientă de 55 de ani, divorţată, care lucra în domeniul de afa- era simptomul unei boli fizice rămasă neidentificată.
ceri, dezvoltase dureri abdominale. Cu doi ani în urmă, ea prezen-
tase pentru scurt timp o uşoară creştere a enzimelor pancreatice 9i La polul tulburărilor din spectrul diagnostic cu o etiologie
a fost supusă unei investigaţii abdominale amănunţite, fiind sus- mai puţin severă se află simptomele de conversie, ca apărări sim-
pectă de cancer pancreatic. Nu a fost descoperită nicio modificare bolice reuşite împotriva conflictelor, astfel că indivizii adesea
anatomo-patologică, valorile cnzil11elor au revenit la normal »i nu nu îşi mai fac griji cu privire la segmentul corporal afectat. Aceas-
au mai apărut alte anomalii. tă lipsă de îngrijorare prezentă la indivizii cu simptome de con-

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări • A pă rări specifice perioadei de l atenţă şi ...


148 versie a fost denumită ironic de către Charcot (Breuer & Freud, în copilărie dorise să î~i strângă
mama de gât (cu mâinile). Deoda- 149
1895) la belle indifference 10 . tă a început să plângă în hohote, pe măsură ce î~i amintea că dorise
ca mama să fi murit în locul tatălui!
o pacientă de 38 de ani, căsătorită, se afla în analiză datorită unor Când s-a mai lini~tit, am interpretat parţial acest transfer: rigidiza-
atacuri de panică,Jobiede avion, agorafobie ~i inhibiţii sexuale, simp- rea corpului său, astfel încât să nu mă rănească. Eu trebuia să ră­
tome ce debutaseră după ce soţul î~i fracturas e un picior la echita- mân lângă ea pentru a o îngriji, fără ti mă întoarce acasă la soţie. Pa-
ţie. Până la acel moment, devenise destul de clar faptul că agorafo- cienta a început din nou să plângă, iar contracţia palmelor a dispărut.
bia care o împiedica să iasă din casă o proteja de sentimentele de Ulterior ~i-a amintit că pe la vârsta de 5 ani î~i dorise să doarmă în
vinovăţie legate de accidentul soţului: acesta simboliza reali~area acela~i pat cu tatăl. Când descoperise că u~a de la dormitorul părinţi­
dorinţelor sale agresive cu privire la soţ (de rănire). Situaţia era lor era încuiată, ea se îndreptase către camera unui frate mai mare,
complicată ~i de sentimentele pacientei produse de pierderea timpu- gândind: "Vreau ca tata să moară. Dacă eu nu pot fi cu el, atunci ni-
rie a tatălui de care fusese foarte ata~ată, în urma unui accident la meni altcineva (inclusiv mama) nu va fi!"
călărie ce survenise când ea avea 12 ani.
La aproape un an de la începerea terapiei, mi-am luat vacanţă pen- Simptomul de conversie al pacientei - contracţia palmelor
tru o săptămână. Pacienta m-a întrebat unde urma să plec. Am în- - era o pedeapsă pentru gândurile sale ostile faţă de mamă, o
cercat să explorez de ce dorea să afle acest lucru, clarificând ce apă­ împiedica să îşi .pună în practică aceste dorinţe şi îl determina
rări ~i afecte erau implicate. lnsă ea a răspuns sec, scuzându-se pe tată să stea cu ea. De fapt, supradeterminarea simptomului
pentru atitudinea sa intruzivă. Apoi ne-a urat vacanţă plăcută, mie (semnificaţiile multiple) era mai complexă; aceste semnificaţii
~i soţiei ll . inconştiente determinau spasmul palmar şi au fost analizate în
Când am reluat ~edinţele, pacienta a relatat că îi fusese teamă să vină profunzime în timpul şedinţelor ce au urmat.
la cabinet. Se gândea că putea să afle că murisem într-un accident
de avion, ceea ce îi trezea o furie "ridicolă" la adresa mea; a asociat 66. Normalizarea (Alpert & Bernstein, 1964)
aceste sentimente cu moartea tatălui său. Când am legat furia re-
simţită la adresa mea de fantasma anterioară privind vacanţa plăcu­ Pentru că este dureros să accepţi că ai o tulburare emoţiona­
tă în compania soţiei, corpul pacientei a devenit rigid, cu mâinile lă, încerci să te convingă că, de fapt, totul este în regulă şi că
încle~tate, ca ~i cum se agăţa cu vârful degetelor de canapea. A spus treci doar printr-o perioadă dificilă inerentă vieţii, aşa cum li se
că această reacţie apăru se în mod automat. întâmplă tuturor. De exemplu, o femeie de 32 de ani, căsătorită,
Am abordat acest simptom acut de conversie în mod analitic, ce- cu un caracter coleric, afirma: "Dar este normal să ţipi la copii,
rându-i pacientei să asocieze liber. A răspuns că nu dorea să îmi nu-i aşa?" Această apărare este întrucâtva opusul catastrofiz'ării
facă rău, pentru că îi plăceam ca analist. Şi-a amintit cu durere cum şi patologizării ca forme distincte ale exagerării (76).

JEROME S. BLACKMAN 101 apărări • Ap~r~ri specifice perioadei de latenţ~ şi ...


150 Normalizarea este foarte des întâlnită la părinţii al căror copil . plicaţi
aspectul defensiv al dramatizării - îi protejează de 151
urmează să fie evaluat datorită unor probleme emoţionale. Aceş­ teama că vor trece neobservaţi. .
tia tind să încerce să ignore existenţa unei patologii a copilului,
chiar dacă sunt de acord cu evaluarea. Discutarea modului în
care normalizarea îi apără de sentimentele dureroase şi de re- 68. Impulsivitatea (Lustman, 1966)
proşurile vinovate poate avea un rol decisiv în stabilirea alian-
ţei terapeutice cu părinţii copiilor de vârstă mică. Ca tip special de anulare retroactivă (12), impulsivitatea defen-
sivă nu trebuie confundată cu o deficienţă la nivelul controlului
RECOMANDARE pulsional (aspect ce ţine de forţa Eului- vezi Anexa 2).
Ca mecanism de apărare, individul pune în act o dorinţă
Nu vă lăsaţi uşor convinşi de adulţii ce folosesc normali- pulsională pentru a se elibera de o tensiune sau de un afect

zarea în timpul consultaţii1or. Căutaţi şi alte apărări aso- neplăcut. De exemplu, la scurt timp după ce este părăsită de
ciate, ca de exemplu minimalizarea (75), raţionalizarea şi ex- soţ, o femeie iese în oraş şi are o "aventură sexuală" cu un

ternalizarea. Cu delicateţe, ajutaţi pacientul să îşi folosească bărbat necunoscut, pentru a se elibera de sentimentele

funcţia de observare a Eului, pentru a realiza existenţa A depresive. '


acestor mecanisme. Nu uitaţi că ceea ce este evitat este ade- Exemple ale acestui tip de apărare pot fi regăsite în unele epi-
sea jenant de anormal. soade din serialul de televiziune "Sex and the City"12, în Care un
grup de prietene se amuză discutând despre "sexul ocazional"
sau "a face sex ca bărbaţii", eliberându-se astfel de sentimentele
67. Dramatizarea de nefericire, abandon, frustrare sexuală şi de îndoielile legate
..
de propria persoană datorate unor întâlniri amoroase nefericite
Suprainvesteşti emoţional comportamentul sau exprimarea cu o serie de bărbaţi narcisici/ psihopaţi.
verbală, pentru a te proteja împotriva conflictelor ce apar atunci
când nu te bucuri de atenţia celorlalţi. 69. Abuzul de substanţe (Wurmser, 19·74)

RECOMANDARE Recurgi la diferite substanţe pentru a te elibera de afectele


intense, care îţi produc de regulă neplăcere.
Încercaţi să nu faceţi comentarii asupra dorinţei ce stă la Campaniile mediatice pun accentul pe faptul că abu-
baza folosirii dramatizării de către indivizi (de a se face zul de droguri sau alcool se datorează unui deficienţe de
remarcaţi). Este de obicei mai indicat terapeutic să le ex- funcţionare a Eului (a controlului pulsional). Acest lucru

]EROME s. BLACKMAN 101 apărări • A p ă rări specifice perioadei de la tenţă şi ...

/
152 nu este însă
valabil pentr u toate cazurile de abuz de sub- Domnul K, un investitor bancar, în vârstă de 61 de ani, suferise de 153
stanţe . La uni i indivizi, cons umul de s ubstanţe facilitea- curând un atac coronarian. De~i cardiologul îi recomandase să se me-
ză descărcarea unor sentimente extrem de dureroase. In- najeze timp de câteva zile, asistenta a descoperit că pacientul se plim-
terpretarea rolului defensiv al acestei apărări îi poate ajuta ba prin rezervă ~i continua să se ocupe de investiţiile financiare folo-
pe indivizii dependenţi de droguri cu un nivel adecvat sind telefonul mobil, iar uneori fuma pe ascuns în hol (se deconecta de
de funcţionare a Eului, în special dacă aceştia au urmat la aparatul de oxigen).
în prealabil o cură de dezintoxicare. /
Pseudoindependenţa îl elibera pe domnul K de ruşinea resim-
70. Comportamentul adeziv (Clinging) (Schilder, 1939) ţităpentru că avea nevoie de îngrijiri medicale, ce însemnau pen-:-
tru acesta gratificări orale infantile, inacceptabile. Trebuie men-
Te agăţi de oameni care te resping din mai multe motive: a) ca ţionat că domnul K mai folosea grandiozitatea (63) şi inhibiţia
apărare împotriva afectelor depresive determinate de pierderea percepţiei realităţii (48).
lor; b) datorită scăderii stimei de sine atunci când nu te afli în pre-
zenţa lor (relaţie de tip simbiotic); sau c) ca apărare împotriva an- 73. Altruismul patologic (A. Freud, 1936)
xietăţii produse de impulsurile ostile îndreptate împotriva lor.
Acesta reprezintă
o combinaţie între proiecţie şi identificarea
71. Lamentarea cu victima (36). Prin ajutorul oferit celorlalţi, îţi ignori propriile
dorinţe pulsionale orale (de dependenţă), care astfel sun,t pro-
Te plângi pentru că nu vrei să vezi calitatea infantilă, iectate asupra celui pe care îl ajuţi. În mod indirect, te poţi bu-
ruşinoasă a dorinelor nesatisfăcute de a fi îngrijit şi răsfăţat. cura de gratificarea propriilor dorinţe de a fi îngrijit; simultan,
În realitate, este posibil ca "nemulţumitul" să se considere acesta te pedepseşte prin deprivare, pentru a te elibera de vino-
responsabil pentru propria nefericire, îns ă lamentarea îl ajută văţia provocată de propriile dorinţe orale intense.
să îşi diminueze această nefericire. În mod normal, altruismul este rezultatul unei adaptări em-
patice combinată cu generozitate şi bunăvoinţă, ca valori mora-
72. Pseudoindependenţa le ce ţin de Supraeu. Pe de altă parte, altruismul patologic este
o formă de apărare nocivă, auto-distructivă, ce coexisţă adesea
Pentru că dorinţele orale (de a îi lăsa p e ceilalţi să te îngri- cu: provocarea masochistă (41),formaţiunea reacţională (11) şi gran-
jească sau de a ţine seama d e opiniile acestora) îţi trezesc ruşi­ diozitatea (63), fiind întâlnită la acei indivizi ce doneazăun pro-
ne, te de ta şezi de aceştia şi devii un fel de "CăIăre singuratic1311 cent semnificativ al economiilor de o viaţă pentru cauze sau or-
(Kaplan, 1990, p. 19). ganizaţii fictive.

]EROME S. BLACKMAN lOlapărări • Apă ră ri specifice perioadei de latenţă şi ...


154 74. "Inducerea" (Calef & Weinshel, 1981; Dorpat, 2000) logie practică par să recomande folosirea acestui mecanism (Don't 155
Sweat the Small Stuff7 [Carlson, 2002] şi altele similare).
Creezi o tulburare psihică unei alte persoane pentru a scăpa Minimalizarea este adesea însoţită de inhibiţia judecăţii cri-
de sentimentul de a fi tulburat. Receptorul introiectează plin de tice, în special la adolescenţi. Dacă la aceste apărări se adau-
"compasiune" tulburările. Alternativ, îi induci acestuia convin- gă şi un mecanism contrafobic, atunci individul se expune unui
gerea că este prost sau că va înnebuni. Ideea acestui termen (l pericol real - incapacitatea utilizării judecăţii critice şi
fost inspirată de acţiunea filmului Gaslight 14 (Cukor, 1944). minimalizarea pericolului îl predispun la comportamente
riscante.
RECOMANDARE
RECOMAN DARE
Este posibil ca individul care vă cere sfatul să fie victi-
ma unui "gaslighter"15. Această situaţie devine destul în vederea interpretării acestei apărări atunci când este fo-
de complicată, dacă nu îl întâlniţi şi pe "inductor", ce losită patologic, aţi putea să îi spuneţi pacientului că înţe­
adesea refuză chiar şi o singură consultaţie, atribuind legeţi faptul că o parte din reacţiile sale pot să nu fie în re-
toate problemele "indusului"16. Aveţi grijă să nu emiteţi alitate "mare lucru". Oricum, frecvenţa cu care repetă
vreo opinie cu privire la presupusul "vinovat". Aţi pu-
această frază (ori alta similară) sau situaţia în care o folo-
tea interpreta această apărare prin a-i arăta pacientului
seşte vă face să credeţi că în acest mod se apără de unele
că felul în care îşi descrie problemele pare să sugereze
gânduri neplăcute.
că se simte mai confortabil să se considere "nebun", de-
cât să se simtă critic la adresa celui despre care spune
că "îl înnebuneşte".
76. Exagerarea (Sperling, 1963)

75. Minimalizarea Atribui o importanţă exagerată unei situaţii, pentru a masca


propria inadecvare atât faţă de tine, cât şi faţă de ceilalţi.
Deşi conştientizezi o realitate dureroasă, îi atribui acesteia o
importanţă redusă. Prin urmare, vei spune destul de frecvent: Catastrofizarea. Una dintre formele sub care apare acest me-
"Nu este mare lucru." canism a fost denumită catastrofizare. Aceasta este întâlnită la
Interpretarea acestei apărări ca patologică poate ridica difi- .indivizii ce reacţionează disproporţionat în raport cu evenimen-
cultăţi deosebite, în condiţiile în care numeroase cărţi de psiho- te minore, ca şi cum ar fi adevărate catastrofe.

JEROME S. BLACKMAN 101 apărări • Apărări specifice perioadei de latenţl! şi ...


156 o elevă în clasa a III-a ia calijicativul C la una dintre materii. Mama mamă de teama că fetiţa nu va ajunge niciodată la acest nivel 157
îi spune că trebuie să se străduiască mai mult, după care o pedep- de dezvoltare. Cu privire la loviturile fetiţei, mama patologiza
seşte prin a o trimite mai devreme la culcare, dar nu înainte de a-i un răspuns normal la frustrare pentru un copil de 2 ani, evitând
ţine o predică privind riscul de a nu intra la facultate dacă va con- astfel să accepte cererea agresivă a copilului de a beneficia de
tinua să ia astfel de note. timpul şi atenţia acesteia.

Cum reiese din acest exemplu, catastrofizarea este de regulă Părinţii care reacţionează disproporţionat în raport cu simp-
o apărare împotriva anxietăţii că o situaţie neplăcută nu poate tomele fizice ale copilului, în condiţiile în care nu există un mo-
fi schimbată sau că aceasta va persista. tiv real de îngrijorare, este posibil să investească afectiv exage-
rat această situaţie. Datorită unor proiecţii multiple şi a fantasmelor
Patologizarea. A doua formă sub care apa! ?xagerarea este de simbioză cu copilul, astfel de părinţi pot dezvolta o preocu-
patologizarea. Aceasta se referă la faptul că indh ii judecă şi atri- pare obsesivă constantă privind "nevoia" de a acorda copilului
buie o semnificaţie emoţională patologică UJ aspect ce ţine atenţie şi îngrijiri medicale speciale; uneori copiii se conformea-
de normalitate. ză acestOr dorinţe patologice ale părinţilor, dezvoltând simpto-
me psihosomatice sau psihofiziologice cronice. Melitta Sperling
Doamna PQ era îngrijorată pentru că unicul ca, [, ofetiţă de 2 ani, (1957) a introdus termenul de "relaţii de obiect psihosomatice"
uneori o lovea. Mai mult, fetiţa nu folosea încă ;ţa. La o explorare pentru a desemna tipul de legătură patologică pe care
a acestei situaţii, a reiepit faptul că fetiţa o 10', pe mamă atunci unele mame o stabilesc cu copilul mic. Mai recent, pediatrii nu-
când aceasta nu îi acorda atenţie. mesc această patologie "Sindrom Munchausen prin procură"
I-am explicat doamnei PQ că un copil de doi a i nu are con-
încă (Mason, 2001).
traI sfincterian şi că această achiziţie poate fi ( 0ândită abia pe la
vârsta de 3 sau chiar 4 ani, mai ales când es vorba de primul 77. Generalizarea (Loeb, 1982)
copil.
In privinţa faptului că fetiţa o lovea, am preci: I că acesta ~ra un Vezi o persoană ca parte a unui grup pe care îl deteşti pentru
comportament frecvent la 2 ani pi am sfătuit 11 ma să o înveţe pe a nu fi nevoit să urăşti acea persoană atât de mult (Blum, 1992).
fetiţă să îi comunice ceea ce doreşte, în loc de a 'ovi.
Un bărbat căsătorit, în jur de 50 de ani, a realizat cu ajutorul tera-
Faptul că fetiţa o lovea şi nu avea încă con 01 sfincterian o piei analitice că atitudinea sa "binevoitoare" faţă de soţie îl elibera
determina pe doamna PQ să le considere sem ) Je unei patolo- de sentimentele de vinovăţie datorate ostilităţii resimţite faţă de
gii. Referitor la educaţia sfirideriană, patologt area o apăra pe aceasta; şi că, totodată, îşi exprima inconştient această ostilitate prin

JEROME S. BLACKMAN 101 apărări • Apă rări specifice perioadei de latenţă şi ...
158 "uciderea soţiei cu blândeţe" . Ulterior, el concluzionează: "Oricum, capacitatea de a scrie un roman de ficţiune gen The Golden Com- 159
toate femeile sunt imposibile! " pass 18 (1996) nu este un semn că autorul, Philip Pullman, este
psihotic. Aceasta constituie mai curând o dovadă a capacităţii
Cu alte cuvinte, ostilitatea pacientului a fost redirecţionată sale de a regresa formal (96) (utilizare a fantasmei ca proces pri-
către "femei în general" (modificarea apărării folosite), astfel mar) îl)' procesul creativ de scriere a prozei1 9 .
că el încă evita să accepte propriul criticism la adresa soţiei
(C. Brenner, 1975). 79. Transferul (Freud, 1914b; A. Freud,1936;
Loewenstein, 1957; Marcus, 1971, 1980; Blum, 1982)
78. Reconstrucţia realităţii (Freeman, 1962)
Într-o primă etapă, deplasezi amintirile unor situaţii şi rela-
Îţi modifici opinia cu privire la evenimentele percepute, după ţiitrecute (dorinţe intense, sentimente de vinovăţie şi aşteptări
ce în prealabil ai negat realitatea acestora. comportamentale), asupra imaginii unei persoane din prezent.
Indivizii nevrotici recurg la acest mecanism pentru a se eli- Ulterior, în relaţia cu aceasta mobilizezi acelaşi tip de apărări
bera de sentimentele de vinovăţie sau anxietate. Kanzer (1953) folosite în trecut pentru gestionarea unor situaţii identice sau
sugerează că în lucrul cu astfel de pacienţi, terapeutul încearcă doar similare.
să reconstruiască realitatea prezentă, după ce în principal a reu- Această apărare în doi timpi te ajută să uiţi experienţele tre-

şit deconstruirea descrierilor confuze ale pacientului. Cu alte cute (Freud, 1914b). Totodată, încerci să controlezi amintirile ne-
cuvinte, dacă acesta are o percepţie deformată asupra evenimen- plăcute prin repetarea acestora în prezent într-o formă deplasa-

telor, după specificarea existen ţei deformărilor, sunt probabil tă şi/sau printr-o modj ficare simbolică a finalului acestora.

necesare identificarea acelor aspecte ignorate de către pacient şi


ajutarea acestuia să le reintegreze. Dr. C, un chirurg în vârstă de 40 de ani, m-a consultat pentru că
Cel mai adesea, pentru indivizii cu o personalitate schizoidă nu ajungea niciodată la timp. Această problemă îi cauza neplăceri
sau cu simptome psihotice manifeste, realitatea externă este du- majore la spitalul unde lucra, mai ales în legătură cu programarea
reroasă, astfel că aceştia îşi creează în mod autist propria reali- operaţiilor. De asemenea, el fusese la un moment dat suspendat din

tate, în care să se poată retrage în mod defensiv. corpul medical pentru că nu î~i scrisese la timp foile de observaţie.
Notă. La indivizii cu înclinaţii artistice, printre care se nu- La momentul stabilirii prin telefon a consuItaţiei iniţiale, îl ruga-
mără şi scriitorii de romane de ficţiune, crearea unor realităţi sem să aducă un cec pentru a plăti ~edinţa, iar el fusese de acord.
paralele este adesea pusă pe seama unei aptitudini speciale de Către sfâr~itul primei ~edinţe, când i-am înmânat factura pentru

regresie în serviciul Eului, astfel că nu constituie o apărare. (O onorariu, el a motivat că uitase să aducă carnetul de cecuri ~i a în-
consider mai curând ca un atribut al forţei Eului.) Prin urmare, trebat dacă era "în regulă" să îmi plătească la ~edinţa următoare.

101 apărări • Ap~r~ri specifice perioadei de latenţ~ şi ...


JEROME S. BLACKMAN
160 După un moment de ezitare, am decis să spun "Nu". 80. Disocierea 161

Stăteam amândoi în picioare, faţă În faţă, iar dr. G s-a uitat la mine ~i
a întrebat oarecum iritat: "Nu c redeţi că sunt de încredere?" Am răs­ Nu se referă doar la faptul că uiţi un conţinut ideatic (refula-
puns că nu era vorba despre asta. Noi stabiliserăm o înţelegerei acum re), ci şi la absenţa conştientizării unor aspecte ce ţin de propria
el voia să nu o respecte ~i dorea ca Cli să accept acest lucru. Părea o si- personalitate, ca de exemplu elemente privind identitatea, do-
tuaţie relevantă pentru modul în care era în general în "întârziere" ~i rinţe pulsionale, răspunsuri comportamentamentale motivate

se supăra atunci când ceilalţi nu îi arătau mrl i multă îngăduinţă. Am de vinovăţie, amintiri şi apărări.
considerat că era important ca el să plăteascii ononiriul în modul sta- O serie de terapeuţi şi psihanalişti (1. Brenner, 1996,2001) au
bilit, după care să analizăm de ce acest lucru îl înfuria. Or. G a răs­ relatat despre existenţa "alter ego-urilor" (personalităţilor alter-
puns: "Am văzut un bancomat la parterul blocului. Vreţi să mă duc nante) la adulţii ce au fost abuzaţi sexual în copilărie, emiţând
să scot bani ~i să vă aduc onorariul chiar acum ' " Am fost de acord, ipoteza că disocierea este un proces prin care aspecte importan-
spunând că îmi putea lăsa banii la secretară, care îi va trece apoi suma te ale personalităţii sunt clivate şi devin inconştiente, ca apăra­
pe copia facturii sale. re împotriva intensităţii afectelor determinate de evenimentul
Or. G a mers să scoată banii ~i a plătit consultaţia. In decursul ur- din copilărie.
mătorilor şase ani de analiză, am înţeles că în acea primă şedinţă el Armstrong (1994) precizează că diagnosticul diferenţial al'tul-
repetase în relaţia cu mine două dintre numeroasele problemele avu- burării de personalitate multiplă (prescurtat mpd) include şi

te în relaţia cu propriul tată. Mai întâi, faptul că nu respectase înţe­ schizofrenia: "Multe dintre simptomele întâlnite în mpd ... par
legerea'~i încercarea de a mă face să "îl iert", a~a cum făcea adesea similare fenomenelor psihotice, ca de exemplu auzirea unor voci
cu tatăL său, reprezenta modul În care pacientul î~i manifesta ostili- interioare şi experienţa unor sentimente sau acţiuni «impuse»
tatea la adresa mea. 1n al doilea rând, el mă provoca să-I pedepsesc (Kluft, 1985) (p. 353).
pentru această încălcare a înţelegerii, ceea ce se întâmpla şi în rela- Pe de altă parte, Target (1998), făcând o trecere în revistă a li-
ţia cu tată[2o.
teraturii de specialitate, a descoperit că în numeroase studii,
"amintirile recuperate" sunt produse de confabulaţiile pacien-
Repetarea transferenţială a acestor situaţii îl proteja de reme- tului, induse de către terapeut. În acest sens, o serie de autori
morarea furiei resimţi te la adresa tatălui. Până în momentul în (Frosch, 1983; Gardner, 1994) consideră că atunci când indivi-
care am analizat semnificaţia acestor comportamente, pacientul dul crede că altcineva îi impune din interior gândurile, senti-
îşi idealizase tatăl. Analizarea motivaţiilor transferenţiale care au mentele sau acţiunile cu caracter conflictual, este vorba de: refu-
stat la baza încercării sale de a nu se conforma înţelegerii a fost lare, izolare (a afectuluO, compartimentarea gândirii, clivaj, reprimare,
esenţială pentru ca pacientul să înţeleagă şi ulterior să renunţe comportament evaziv, transfer, inhibiţia Eului ca observator, la care
la această procrastinare severă. se adaugă animismul şi gândirea concretă. Această constelaţie

101 apărări • Apă rări specifice perioadei de latenţă şi '"


jEROME S. BLACKMAN
162 de deficite la niv~Jul Eului ~i apărări este specifică pentru majo- RECOMANDARE 163
ritatea cazurilor de schizofrenie, ceea ce i-a determinat pe mulţi
autori să considere că, în esenţă, tulburarea de personalitate mul- Atunci când pacientul vă adresează o astfel de cerere, îi
tiplă reprezintă o serie de d eliruri (în parte, defensive) ce apar puteţi arăta căeste vorba de o deplasare a dorinţei incon-
la schizofrenicii inteligenţi (Rosenbaum, 1980). ~tiente de a "nu vedea" prea mult în şedinţă. Ceea ce pa-
Adoptând o poziţie teore tică total diferită, Whitmer (2001) cientul nu dore~te să vadă ar putea astfel deveni con~tient,
propune o definiţie alternativă a conceptului de disociere: " .. .În împreună cu afectele de care acesta se apără.
disociere, subiectul î~i structure az ă experienţa în jurul ideii că
un altul îi impune acestuia p ercepţiile ... " (p. 812).
De~i autorul nu descrie d isocierea în termeni de activitate 82. Apatia (Greenson, 1949)
defensivă,consi der că, din moment ce subiectul recurge la un
altul pentru formarea imaginii de sine, este vorba, cel puţin par- Nu ai interesul necesar desfă~urării oricărei activităţi.
ţial, de o operaţie defensivă . Afectele de care se apără subiectul Indivizii apatici nu sunt în mod necesar lene~i sau negativi~ti.
pot fi variabile, îns ă e probabil ca anxietatea d e. d ezintegrare a Această aparentă lipsă de entuziasm îi protejează împotriva deza-
Sinelui ("anihilare") să fie un ul dintre ele. măgirilor ~i/ sau anxietăţii legate de divulgarea prea multor infor-
În clinică, definiţia dată de Whitmer rămâne valabilă p~ntru maţii personale. Totodată, ei evită astfel atât con~tientizarea dorin-
un număr mare de pacienţi ce par să îşi construiască imaginea ţei de a fi îngrijiţi, specifică stadiului oral infantil, precum ~i
asupra propriei persoane exclusiv pe baza părerilor unor persoa- acceptarea dorinţei sadice de a controla lumea (fără a fi controlaţi).
ne importante, de exemplu terapeutul, soţia, un mentor, ~eful.
/ 83. Intimidarea celorlalţi - comportamentul agresiv I

81. FotOfobia (Abraham, 1913) tiranic (Knight, 1942; Blackman, 2003)


Eviţi lumina pentru a te proteja, printre altele, de vinovăţia Cel mai adesea, acest comportament are rolul de a-l elibera
intensă produsă de dorinţa d e a p rivi (scoptofilie) cu precădere pe agresor de vinovăţia sau anxietatea legate de pierderea iubirii.
situaţii interzise, cu un caracter sexuaFl. Knight a ajuns la concluzia că " ... atitudinea agresivă provoacă
Această apărare le este caracteristică indivizilor agorafobici. răspunsuri ostile ce au ca efect cre~terea anxietăţii şi, consecu-
Alţii manifestă o "sensibilitate" crescută faţă de lumină, motiv pen- tiv, intensificarea nevoii unei agresivităţi mai mari. Prin urma-
tru care vă pot cere să reduceţi iluminatul din camera de consul- re, apare un cerc vicios ... " (p. 443)
taţie (ceea ce este un lucru surprinzătOl~ având în vedere că în ca- Intimidarea este rar întâlnită la pacienţii aflaţi la începutul
binetele de terapie lumina nu este în general atât de puternică). tratamentului; mulţi dintre ace~tia prezintă dificultăţi emoţio-

]EROME s. BLACKMAN 101 apărări • Apă ră ri s pecifice perioadei de l a tenţă şi ...

-
164 nale severe atunci când vin la prima consulta ţie şi, prin Un bărbat celibatar în vârstă de 31 de ani se afla încă în stadiul de a 165
nu doresc să-I ofenseze pe terapeut. Cu toate acestea, există obţine diploma universitară. Incercase o serie de "profesii", printre
pacienţi care vor începe consultaţia prin a ne "intervieva"; care barman pentru o perioadă, apoi tâmplar, după care îşi con ti-
că adresând numeroase întrebări referitoare la cât de cap a nuase studiile universitare în sociologie. A mărturisit că îl admira
suntem pentru a-i trata. Aceştia îl determină adesea, în mod sub- pe Hitler şi nazismul pentru că urmăreau un scop precis - perfec-
til, pe terapeut să se simtă vinovat în legătură cu fantasmele de ţiunea - şi ştiau pe cine urăsc - poporul evreu. I-am explicat că
răzbunare inconştiente (şi uneori conştiente) pe care începe să prin dorinţa de a se identifica cu naziştii el spera că va afla ce anu-
le aibă, ca răspuns la atacul pacientului. me îl individualizează pe el ca individualitate; în acest mod se elibe-
ra de sentimentele depresive legate de faptul că nu reuşise încă să se
RECOMANDARE "descopere pe sine". Pacientul a fost de acord, după care a mărturi-
sit că se simţea vinovat pentru acest interes cu privire la nazism,
Pacientul care vine la consulta ţie are întotdeauna dreptul despre care ştia că este "bizar", având în vedere că nu era de acord
de a prţmi informaţii privind pregătirea dumneavoastră cu politica de dominare a lumii şi cu genocidul de care aceştia se
profesională şi ideile generale referitoare la diagnostic şi
fac vinovaţi.
pronostic, iar majoritatea terapeuţilor răspund în mod
obişnuit la astfel de întrebări. Cu toate acestea, aQlreSiarell
un'vi număr prea mare de întrebări poate fi o metodă
85. Ticul psihogen (Aarons, 1958)
care pacientul să controleze interacţiunea cu terapeutul,
ca apărare împotriva unei anxietăţi intense. În general, îi
Reprezintă un spasm sau o tresărire bruscă a musculaturii
puţeţi atrage atenţia asupra tendinţei de a controla, ceea
unui segment corporal, ce are rolul de a descărca o tensiune emo-
ce face ca intimidarea ca apărare să poată fi discutată şi
~onală, astfel că individul evită conştientizarea conflictului care
analizată.
a produs această tensiune. În stările grave, acest mecanism poa-
te lua forma pseudo-crizelor convulsive.
84. Compensarea deficienţelor (Aekerman & Jahoda, 1948) Mahler (1944) face distincţia între ticul psihogen şi fenome-
nele de acest tip cu o bază neurologică, ajungând la concluzia
Dezvolţi o ură distructivă la adresa celorlalţi, care nu ' au că ticul psihogen " ... ar putea simboliza un gest agresiv sau o
deficienţe la fel de mari ca tine (mai ales cu privire la aspectele acţiune motorie prin care Eul se apără în mod magic împotriva unei
legate de identitate). Ulterior, iei parte la marginalizarea şi ex- tensiuni intolerabile şi a conflictului cu lumea externă" (italice
cluderea acestora. adăugate, p. 435).

JEROME s. BLACKMAN lOlapărări· Ap~r~ri specifice perioadei de latenţ~ şi ...


166 RECOMANDARE logică] să îşi trăiască«trauma» - experienţele de dedi- 167
ferenţiere ce. le subminează capacitatea considerabilă de

Este util de ţinut minte că această operaţie defensivă poa- conştientizare a propriilor gânduri şi sentimente" (p. 793).

te să apară la copiii ce prezintă unele simptome caracte- Cu alte cuvinte, în astfel de situaţii, a le permite pacien-
ristice sindromului Tourette, fără ca acestea să aibă o bază ţilor să "continue în acest mod" este o greşeală. Aceştia
neurologică. În astfel de cazuri, descărcarea psihomotorie vor face propriile interpretări, dând împresia că îşi înţe-
poate fi interpretată ca respingere defensivă a unor fan- leg propriile conflicte, fără a avea loc însă niciun fel de
tasme agresive sau sexuale. De asemenea, trebuie reţinut schimbări.

că la adulţi poate exista o neintegrare a controlului psiho- A nu interveni în "autoanaliza" pacienţilor asupra anu-
motor cu celelalte funcţii ale gândirii, aceasta putând su- mitor formaţiuni de compromis este adesea o tehnică
gera o tendinţă psihotică la tentă (Bender, 1944). adecvată în stadiile avansate ale terapiei, întrucât o ati-
tudine mai pasivă a terapeutului încurajează autonomia
pacienţilor şi capacitatea acestora de a se separa de tera-
86. Introspecţia (Kohut, 1959; Fogel, 1995) peut. Pe de altă parte, la tipul de pacienţi ce folosesc in-
trospecţia în mod defensiv este indicată confruntarea
Priveşte în tine însuţi ca măsură de protecţie. Altfel spus, în- acesteia ca mecanism patologic, împreună cu distanţarea,
cepi să îţi foloseşti Eul ca observator pentru gestionarea afecte- intelectualizarea şi! sau grandiozitatea, dacă este însoţită
lor (similar folosirii inteligenţei ca apărare). Kohut (1959) subli- de acestea.
niază: " ... Introspecţia poate .. . constitui o evadare din realitate"
(p.466).
Mai mult, anumiţi indivizi fie au dezvoltat în copilărie aceas- 87. Acordul rezervat (Abend, 1975)
tă tendinţă de a "supra-analiza" propriile gânduri şi comporta-
mente ca modalitate de control al afectelor, fie şi-au dezvoltat Îţi dai parţial consimţământul în legătură cu ceva, pentru a
excesiv capacitatea de observare a Eului datorită anxietăţii in- te apăra
împotriva furiei rebele resimţi te.
tense legată de pierderea controlului. Abend descrie această apărare astfel:

RECOMANDARE Am în vedere acei indivizi care nu manifestă îndoială sau opoziţie,


ci răspund în manieră negativă printr-o formulă ce poate fi descri-
Fogel (1995) recomandă: "Demersul terapeutic eficient să: "Da, dar... ". Aceptia aparent acceptă interpretările, în special pe

necesită ca [pacienţii ce utilizează această apărare pato- cele familiare, ca urmare a intervenţiei terapeutice anterioare. Cu

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Apă rări specifice pe rioadei de l ate n ţă şi ...
168 toate acestea, la astfel de pacienţi acceptarea este însoţită în mod Jolosesc probabil ca apărări raţionalizarea şi investirea pulsională 169
caracteristic de credinţa - pe care con?tient nu o privesc ca pe o a deficienţelor patologice privind funcţionarea soţiilor.
contradicţie - că anumiţi factori ai realităţii externe au deopotrivă Echivalarea masculinităţii cu violenţa şi forţa Eului poate
un rol important în determinarea comportamentelor, gândurilor ş i fi regăsită la stereotipul "iubitelor de motociclişti", care în-
sentimentelor ce sunt supuse analizei (p. 631). cearcă să compenseze propriile deficienţe de funcţionare a Eu-
lui ~ai întâi prin sexualizarea acestora, urmată de dezvoltarea
Autorul adaugă:
"ca regulă generală, aceşti pacienţi nu con- unui ataşament faţă de bărbaţi violenţi, consideraţi ca fiind
ştientizeazăintensitatea dorinţei lor de a se opune interpretări­ "puternici" .
lor terapeutului" (p. 631).
. Inautenticitatea (Akhtar, 1994)
88. Investirea pulsională a unei deficienţe a Eului
(Blaekman,1991a) Te prefaci, probabil din obişnuinţă. Astfel, ai sentimentul că
eşti în contact cu ceilalţi, dar totodată păstrezi în secret distanţa
Eşti cu uşurinţă copleşit d e emoţii datorită unei slabe capaci- emoţională faţă de aceştia.
tăţi de toleranţă
la afecte (vezi Anexa 2). Pe de altă parte, aceas- Deşi nu este neobişnuit pentru adolescenţi să "încerce" diferite
tă slăbiciune a Eului îţi provoacă o ruşine intensă, astfel că o con- roluri, să plănuiască strategii sociale ("şi după aceea ce ai spus?")
sideri în mod d efensiv ca o caracteristică feminină şi nu ca pe o şi să se comporte artificial (de exemplu, "blazat"), persistenţa ori-
slăbiciune. căruia dintre aceste fenomene în viaţa adultă tinde adesea să de-
La bărbaţii heterosexuali care sunt atât de deranjaţi de fan- vină patologică. În particular, inautenticitatea îl protejează pe in-
tasmele lor homo sexuale (Coates & Person, 1985) încât recurg divid împotriva anxietăţii privind propria identitate sau de
la terapia psihodinamică, aceste fantasme reflectă adesea o sim- respingerea determinată de expunerea reacţiilor sale autentice.
bolistică "feminină" ca apărare împotriva ruşinii datorate unui
control pulsional slab şi a u nei toleranţe la afect reduse. Prin RECOMANDARE
opoziţie, pentru acest gen de bărbaţi, "masculinitatea" poa te
reprezenta tări e de caracter (forţa Eului) şi/sau violenţă ., Inautenticitatea ar trebui confruntată cât mai devreme în
Această ap ărare este întâlnită adesea şi la unele femei care terapie, din moment ce împiedică o comunicare o.nestă în
pun slăbiciunea Eului (privind toleranţa la afect sau controlul cadrul şedinţelor. Din propria experienţă cu pacienţii ce
pulsional) pe seama faptului că sunt "doar" caracteristici ale fe- folosesc inautenticitatea defensiv, am observat că li se poa-
minităţii. Soţii unor astfel de femei cu un Eu slab le descriu pe te uneori atrage atenţia asupra falsităţii reacţiilor emoţio­
acestea ca fiind "doar sexul mai slab" sau "mai emoţionale" şi nale cu puţin umor. Un comentariu de genul: "Mă întreb
,

]EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Apă rări specifice perioadei de latenţă şi ...
dacă chiar credeţi asta", îi poate facilita pacientului înţele­ 171
170 91. Imprecizia (Paniagua, 1999)
gerea acestei apărări, mai ales atunci când răspunsul aces-
tuia este de forma: "Poate că nu, dar nu su lt obişnuit să Faci doar aluzie la ceea ce gândeşti, astfel că în realitate ni-
fiu atât de sincer!" meni nu poate afla detaliile, ce rămân astfel ascunse.

o pacientă de vârstă mijlocie s-a plâns în şedinţă că avusese "un


90. Hiper-raţionalitatea (Spruiell, 1989) sfâr?it de sifptă/Ilâllă Îngrozitor". Soţul fusese irascibil. Conversaţi­
ile dintre ei au fost "inutile". Iar în final au ajuns la "un fel de îm-
Foloseşti funcţia de testare a realităţii şi procesele secundare păcare". Când am subliniat faptul că părea să ocolească orice deta-
(gândirea logică, orientată temporal) în scopul evitării afectelor. lii, pacienta a început să plângă, spunând că acestea erau "prea
Raţionamentul este un complex de funcţii psihice. Încă de la dureroase". Ulterior a relatat treptat ce se petrecuse.
începuturile psihanalizei, Freud (1900a) introduce termenul pe
"procese secundare ale gândirii" pentru a desemna gândirea lo-
gică; orientată temporal. Deşi există în literatura d e specialitate RECOMANDARE
menţiuni cu privire la hiper-raţionalitate (Goldberg, 1976; Asch,
1982), aceasta nu este în general considerată ca apărare. Imprecizia este foarte des întâlnită în consultaţiile iniţial~,
deşi poate să apară şi ulterior în terapie. Le puteţi atrage
RECOMAN DARE . atenţia pacienţilor asupra acestui mecanism afirmând că
vă sunt oferite doar "titlurile pe scurt" fără celelalte infor-
De regulă, dacă aproape tot ceea ce vă relatează pacientul maţii, ceea ce vă sugerează existenţa unei dificultăţi de a
se încadrează într-o anumită logică, vă puteţi întreba de .ce vorbi pe larg despre subiectul respectiv.
lipseşte materialul iraţional, cu încărcătură emoţională. Aţi
putea să îi subliniaţi pacientului faptul că este vorba despre
o manevră defensivă, de tipul: "Doar faptele, doamnă". Sau 92. Hiper-estetismul (Paniagua, 1999)
vă puteţi referi la acest mecanism ca la un fel de "rigidita-
te". Orice modalitate alegeţi, fiţi pregătit pentru o reacţie Eşti preocupat de ideea de frumos şi! sau adevăr, evitând ast-
emoţională intensă a pacientului, odată ce aţi deschis discu- fel realităţile neplăcute, propria agresivitate sau afectele inac-
ţia - aceasta ar putea fi o furie intensă resimţită faţă de dum- ceptabile.
neavoastră, pentru că i-aţi tulburat sentimentul de control Aceasta este o problemă specifică indivizilor cu un nivel ridicat
- o caracteristică anală discutată de Rosegrant (1995). de educaţie, care pot discuta despre frumuseţea unor idei, expozi-

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Apărări specifice perioadei de latenţă şi ...


172 ţiisau alte subiecte asemănătoare, în 10 ~ să îşi în eleagă probleme- "Aveţi dreptate! Nu vreau să discut despre asta!" . 173
le personale. Pe de altă parte, pacienţi i l o t încep ~ să comenteze în
legătură cu decorul cabinetului sau vre. lea extreJII de plăcută, pen-
tru a evita să se gândească la aspectele ,mai neplăcute". 94. Violenţa fizică (Glasser, 1992)

RECOMANDARE "Anulezi obiectul" faţă de care nutreşti sentimentele neplă­


cute, prin neutralizarea efectelor pe care acesta le poate avea
Un mod relativ uşor de abordarv a acestei apărări constă în asupra ta.
adresarea directă a aspectelor p l ăcute d e ;crise de pacient, Violenţa fizică are o istorie lungă şi controversată - pacifişti
care sunt probabil "un pic mai p ' ăcute de, ât alte gânduri şi versus soldaţi .(WWF2), izolaţionişti versus adepţii războiului,
sentimente menţionate de dumn(' avoastră 'n ultima vreme". şoimi versus porumbei (în războiul din Vietnam). Cu toate aces-
tea, în terapie avem în general de-a face cu probleme legate de
relaţiile interpersonale, în care violenţa fizică constituie o ope-
93. Locvacitatea raţie defensivă extrem de nocivă. Deşi aceasta are o incidenţă
mar mare în rândul bărbaţilor, violenţa ca apărare este întâlnită
Vorbeşti
cu uşurinţă, dar în realita te nu crezi prea mult din şi la femeile ce îşi agresează fizic copiii.
ceea ce spui. Contribuţia lui Glasser (1992) la înţelegerea violenţei rezidă în
sub1inierea faptului că aceasta nu reprezintă doar descărcarea unei
o pacientă de 35 de ani, celibatară, a relatat un vis în care un bărbat uri distructive sau un mecanism defensiv destinat autoconservă­
(ce semiina cu mine, analistul său) o cerea de soţie. Apoi a continuat să tii. În anumite situaţii, indivizii pot folosi violenţa fizică pentru a
vorbească detaliat despre nevoia sa de lependenţă, construind diferite se proteja de orice sentimente trezite de relaţiile cu semenii. Ne-
teorii despre singurătatea sa, printre cr, I'e a amin f it ~i identificarea cu voia de a distruge orice legătură emoţională între sine şi celălalt
firea retrasă a mamei sale. De~i aceste ( mcluzii di'rivate din munca te- îşi are de regulă originile în patologiile relaţiilor de obiect (cu alte
rapeutică anterioară erau corecte ~i ni aveau UI / caracter inautentic, cuvinte, individul se agaţă de ceilalţi, dar totodată încearcă să
nu păreau să fie investite afectiv de căt le pacientă. anuleze impactul emoţional pe care aceştia îl au asupra lui).
Am subliniat faptul că pacienta dădea impresia să revină asupra înţele­
gerilor anterioare legate de dependenţă, ca ~i cum lr fi susţinut un exa- RECOMANDARE
men, dar că nu eram sigur dacă ea credea în mar parte ceea ce afirma.
Am menţionat că, întrucâtva, nu abord 'se direct lIlaterialul visului pri- Aşteptaţi-vă să regăsiţi această apărare la pacienţii aflaţi
vitor la fantasmele sale de a se căsăto l . cu mine. Pacienta a răspuns: în situaţia dificilă de a divorţa. Aceştia vor încerca proba-

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Apă rări specifice perioadei de latenţă şi ...
174 bil să îşi anuleze sentimentele supărătoare resimţite la odată, el deplasase inconştient aceste dorinţe de afecţiune mater- 175
adresa partenerului înstrăinat, deplasându-le asupra co- nă asupra soţiei.
piilor. Prin urmare, unei mame de obicei îngăduitoare, care
îşi pălmuieşte din senin copilul peste faţă pe motiv că aces- 96. Regresia formală (Freud, 1900a; Blum, 1994b)
ta "a făcut mizerie la masă", puteţi încerca să îi interpre-
tati felul în care ea doreşte probabil la nivel inconştient să Nu mai foloseşti gândirea logică, orientată temporal (proce-
îl împiedice pe copil să o tulbure emoţional, iar "mizeria" sele secundare), ci o gândire simbolică, condensată (ca proces
se referă de fapt la ceea ce simte că a făcut soţul - pro- primar). Trecerea de la procesele secundare la cele primare te
blemele din relaţia de cupl u. protejează de concluzii dureroase.
Această apărare este regăsită frecvent în disputele maritale,
atunci când unul sau ambii parteneri realizează că se "ceartă
95. Identificarea cu obiectul lezat (Kitayama, 1991) fără motiv".

Ai convingerea că eşti rănit şi funcţionezi ca atare. Această PrijUI exemplu. Soţul


s-a plâns de faptul că soţia
"aduce în
credinţă eronatăare un rol de protecţie. discuţie lucruri ce s-au întâmplat acum 10 ani, pe care nici mă­
car nu mi le mai amintesc!/I Cu alte cuvinte, acesta era perplex
Un bărbat de 40 de ani nu reuşea să îşi finalizeze activităţile. El de modul cum soţia condensa problemele actuale cu vechile frus-
i-a mărturisit acest neajul/s soţiei, care a ÎI/cercat siî îl ajute. ,Când trări, pentru a se apăra de intensitatea sentimentelor de frustra-
am subliniat faptul că apa rCllt Îllcerca să-i convillgă pe ceilalţi de re trăite în prezent.
neputinţa şi incapacitatea sa, pacient , 1 mi-a dat dreptate. Ulterior Al doilea exemplu. O femeie casnică era deranjată de faptul
°
s-a descris ca "pasăre rănită", după care a spus că semăna cu un că soţul "găsea motive iraţionale pentru a certa copiii". În reali-
puişor pe care atunci când avea 3 sau 4 ani încercase să îl salveze. tate, aceasta se simţea vinovată pentru că nu lucra şi îşi dimi-
Puiul căzuse într-un bazin cu apă şi ciripea. EI crezuse că era ră­ nua autocritica glumind în legătură cu "viaţa bună" şi lenea ,co-
nit şi, întrucât mama sa nu era aten , 7, a fost cât pe ce să cadă în piilor - aceştia nu erau constrânşi să îşi facă temele, aşa cum
bazin. se simţise ea în anii de şcoală.
Mai mult, ea era frustrată că soţul petrecea multe ore la ser-
Această identificare a pacientului 2 U puiul rănit îl proteja viciu. O deranja programul acestuia, însă ştia că el nu putea de-
(operaţie defensivă) de conştientizare " sentimentelor de ruşine cide în această privinţă. Faptul că se supăra pe soţ o făcea să se
pentru dorinţa sa intensă de a fi îngrijit de o figură maternă. Tot- simtă "iraţională".

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Apărări specifice perioadei de latenţă şi ...


176 Pe lângă faptul că pacienta proiecta asupra soţului (vedea la RECOMANDARE 177

acesta) atât propria atitudine critică faţă de copii, cât şi senti-


mentul că era "iraţională", ea regresase form al în scop defen- Akhtar (1996) recomandă câteva etape de parcurs în tra-
siv. Astfel, condensase imaginea propriei p ersoane cu cele ale tarea pacienţilor ce folosesc acest tip de apărare, printre
care: renunţarea la speranţa nerealistă, analizarea efecte-
copiilor, devenind furioasă pe soţ pentru c ă îi critica atunci
lor unei astfel de renunţări asupra pacientului, facilitarea
când nu îşi făceau temele, la fel cum ea se critica pe sine. pen-
doliului care rezultă şi reconstruirea scenariilor iniţiale ce
tru că nu lucra.
au stat la baza speranţelor nerealiste.
97. Hipervigilenţa

99. Extenuarea (oboseala cronică)


Te afli permanent într-o stare de alertă, chiar şi atunci când
nu există niciun motiv obiectiv. Te si~ţi obosit, deşi nu există nicio cauză obiectivă care să
Acest mecanism protej ează persoana împotriva conştien­ expliceJceastă stare. Oboseala are rolul dea te proteja de con-
tizării anxietăţii trezite de manifestările spontane de natură ştientizarea unor aspecte neplăcute ale propriei personalităţi.
agresivă, sexuală sau afectivă ale semenilor. Hipervigilenţa Acesta este un simptom foarte des întâlnit în practica me-
apare adesea ca urmare a proiecţiei în celălalt a unei dorinţe dicală. Fiecare nou deceniu aduce cu sine noi explicaţii "me-
pulsionale intense: propria sexualitate şi agresivitate îi sunt dicale" posibile pentru acest fenomen. În ultimul timp, "sin-
atribuite acestuia; prin urmare, individul d evine hipervigi- dromul de oboseală cronică" a fost pus pe seama infestării cu
lent pentru a se proteja de propriile proiecţii ale unor idei şi virusul Epstein-Barr. Cu zece ani în urmă, cauza "la modă" era
dorinţe (interzise). hipoglicemia (chiar dacă testul de toleranţă al nivelului de glu-
coză din sânge evidenţia uneori valori normale). Doar după
98. Deplasarea temporală într-o situaţie ipotetică viitoare ce sunt eliminate alte cauze etiologice organice (printre care
(Akhtar,1996) tumorile maligne, boala tiroidiană, bolile glandei suprarenale,
diferite infecţii, diabetul, artrita reumatoidă sau alte boli ale
Îţi imaginezi la nesfârşit ce minutlat ar fi totul "numai "colagenului") evaluarea diagnostică ajunge să ia în calcul şi
dacă ... "sau "într-o bună zi ... ". Aceste fantasme au rolul de factorii emoţionali.
protecţie împotriva sentimentelor dureroase datorate nereali- Consideraţi extenuarea ca fiind o operaţie defensivă - spe-

zării dorinţelor şi te împiedică să te bucuri de plăcerea (inter- cifică îndeosebi indivizilor ce se simt vinovaţi pentru faptul că

zisă) prezentă.
doresc să fie îngrijiţi de către ceilalţi. Acesta este un mod de

101 apărări • Ap~r~ri specifice perioadei de latenţ~ şi .,.


)EROME S. BLACKMAN
178 a-i determina pe ceilalţi să p rocedeze · ,o del, în timp ce indivi- ţiilecu părinţii, fraţii sau cu alte persoane. Prin atitudinea sa, 179
dul extenuat nu îşi conşti~n tizează dependenţi. Simultan,leste acesta se asigură că nu va ajunge în postura de victimă. Cei care
valabil principiul funcţiei multiple: extenuarea îl pedepseşte folosesc acest mecanism îşi pierd adesea locul de muncă, îşi în-
pe individ, astfel că nu se poa te bucura de gra ; ficarea orală depărtează prietenii şi partenerii, şi prin urmare suferă.
(dependenţă).
RECOMAN DARE
100. Francheţea (Feder, 1974)
Ca şi
în cazul multor alte apărări, este dificil de interpretat
Aparent, ai o atitudine deschisă şi eşti bine intenţionat. Însă dacă francheţea este un mecanism dezadaptativ. Pacienţii
această tendinţă de a spune "adevărul" îl protejează atât pe tine, pot adesea considera că menţinerea francheţii sau a atitu-
cât şi pe ceilalţi, de aflarea "întregului adevăr" privind ostilita- dinii ofensatoare este justificată de "realitate". Alternativ,
tea agresivă ce te caracterizează . ei se pot mândri cu presupusa sinceritate brutală.
Francheţea poate sta la baza confruntărilor verbale virulente, Subtilitatea intervenţiei terapeutice constă în a le comu-
fiind un automatism preconştient - a dică un răspuns automat nica acestora că nu consideraţi sinceritatea sau agresivi-
compus din câteva tipuri de apărări, ce este declanşat de anumite tatea cu rol de autoprotecţie ca fiind patologice, însă mo-
situaţii conflictuale (Hartmann, 1939). Individul de o sinceritate dul în care )aceştia le folosesc este contraproductiv şi are
ofensatoare îi poate sancţiona adesea pe ceilalţi pentru greşelile rolul de a-i proteja de fricile iraţionale. Pe parcursul tera-
lor. Poate că aceştia au făcu t ceva inadecvat, însă francheţea re- piei, probabil că va trebui şi să interpreta ţi în transfer fan-
prezintă o reacţie exagerată, ce îl apără pe individ de alte afecte. tasma că dumneavoastră încercaţi să-i împiedicaţi să se
Există cu siguranţă situa ţii în care este norm al ca indivizii să apere agresiv sau că încercaţi să-i determinaţi să se "poar-
devină iritaţi atunci când îşi d au seama că celălalt încearc~ să îi te frumos".
manipuleze. În realitate, cei care nu pot face acest lucru cer ade-
sea ajutorul terapeuţilor. Cll toate acestea, sinceritatea în forma
sa dezarmantă sau ofensatoare poate fi o apăr re dezadaptati- 101. Transformarea autocriticii ln criticarea obiectului
vă atunci când este folosită în mod automat şi r, etat.
Atitudinea ofensatoare este întâlnită adesea lei indivizii care Te simţi vinovat şi eşti autocritic, însă îl critici pe celălalt sau
se tem că vor fi trataţi nedrept. Teama de victimizare îşi poate faptele acestuia.
avea originile în identificarea cu un părinte sau un frate aflat în
această postură, sau se poate datora unor aşteptări transferen- Domnul UV; un bărbat de 33 de ani, internat în spital datorită unor
ţiale determinate de experienţele trecute ale individului în rela- ideaţii suicidare, se plângea că soţia era supraponderală. El a rela-

)EROME s. BLACKMAN 101 apărări • Apă rări specifice perioadei de latenţă şi ...
I
. I

180 fat că îi spunea acesteia în permanenţă că "începuse să semene bu , . )


1111 porc gras" ~i că //IânCil jJ/'l'II /Il/tit. Clilld a//l sugemt că probabil IV.
exista un motiv care o determina pe soţie să mănânce excesiv, dom-
nul UVa exclamat: "Cum? Nu văd niciunul." l-am răspuns că era
probabil prea aspru cu aceasta. Pacientul a continuat: "Asta spune
$i ea. Dar de ce sunt aspru?" "ldeea este că o criticaţi cu sadism r-
am spus - dar că aţi prefera să nu recunoa$teţi acest lucru". Dom-
JIul UVa replicat: "fIIIi pare rilu. Nil alll vru/. De regulă suntfoar- Utilizarea apărări l or
te aspru cu mine. 1mi sunt cel mai mare dU$man". '
1n ziua următoare, domnul UVa spus în $edinţă că se gândise'la în diagnosticarea psihopatologiei
modul în care îl făcusem să se confrunte cu propriul sadism $iICă
îmi dădea dreptate. M-a întrebat apoi: "Cum de nil 'Wl putut vedea
$i singur acest lucru?" "Pentru că sunteti $i egocentric." Râzând, Literatura de specialitate privind utilizarea apărărilor în
domnul UVa comentat: "Ah, mulţumesc. Mai aveţi $i alte «compli- stabilirea diagnosticului psihologic începe cu primele desco-
mente» să-mi faceţi?" Am clarificat faptul că domnul UV mă criti- periri ale lu i Freud (1894), dezvoltat ulterior de către Anna
ca a;;a cum se critica $i pe si lle - acuzându-mă de cruzime)ii sa- Freud (1936) într-o lucrare monografică de referinţă. Vaillant
dism. Pacientul a înţeles că: "Uneori, când mă gândeam să termin (1992) diferenţiează operaţiile defensive în funcţie de nivelul
cu toate, aveam sentimentul că meritam să mor, dar nu înţelegeqm de "maturitate" al acestora, adică de stadiul psihosexual în
de ce". ( , Ci' re ele se formează, sugerând că utilizarea unor apărări mai
Ulterior, am avut o $edinţă cu pacientul $i soţia acestuia (ce dea llldture indică o funcţionare mentală mai sănătoasă. Prin con-
doar 4 sau 5 kilogra//le peste greutatea normală), În care soţia a c6n- tr, st, Willick (1985) demonstrează că la pacienţii adulţi, dis-
firmat cu sinceritate că mânca excesiv pentru că îi era greu să su- l: l c ţiile diagnostice ce vizează nivelul de maturitate al apă­
porte "criticismul permanent" al soţului. rări lor sunt mai puţin elocvente comparativ cu o evaluare a
fllncţiilor Eului, pentru diferenţierea stărilor psihotice de cele
nepsihotice.
În general, cu excepţia câtorva apărări deosebit de nocive (în-
deosebi negarea, proiecţia, reconstrucţia realităţii, precum şi regre-
si/le la nivelul testării realitătii, a integrării si a capacitătii de conti-
, , I ,

!lere a proceselor primare), în stabilirea diagnosticului şi alegerea


tri1tamentului este necesară mai întâi evaluarea funcţiilor auto-

)EROME S. B,LACKMAN lOlapărări • Utilizarea apărărilorîn diagnosticarea psihopatologiei


182 nome ale Eului (H artman n, 1939; Knight, ] 986; Busch, 1997). endocrine, vasculare, neoplazice, diferiţilor agenţi toxici, infec- 183
Distincţia dintre unui nivel d e funcţionare psihotic, comparativ ţiilor sau bolilor (sindroamelor) ereditare. De r~guIă, aceste etio-
cu unul borderline, ~i respectiv nevrotic ("superior") depinde logii "organice" determină deficienţe la nivelul uneia sau mai
considerabil de gradul de funcţionare al Eului, la nivel de: 1 multor funcţii psihice de bază, ca de exemplu:

• integrarei organizare (Bleuler, 1969) I • ritmul somn-veghe: spre exemplu, dificultăţi de trezire di-
• abstractizare mineaţa, specifice afecţiunilor hipertiroidiene
• testare a realităţii ~ i rel aţie cu aceasta (Frosch, .964) • percepţia (prelucrarea informaţiilor primite de la organele
• autoconservare de simţ): ca de exemplu, pierderea mirosului, datorată tu-
• procesele secundare, comparativ cu cele primare morilor cerebrale ce afectează nervul olfactiv
• percepţie • senzorialitatea (vigilenţa specifică stării de veghe):
• memorie de exemplu, starea de somnolenţă în intoxicaţii1e cu
• coordonare psihomotorie marijuana
• judecată • memoria (capacitatea de a păstra ~i recupera percepţiile
• anticipare (Bellack & Meyers, 1975) în l( gătură cu persoane, locuri, obiecte): de exemplu, in-
• vorbire divi luI suferind de boala Alzheimer nu î~i mai recunoaş­
• tipuri de inteligenţă (Hartmann, 1939) te copiii
• capacitate de adaptare • orientarea (recunoa~terea persoanelor, locurilor, percepţia
• îngrijirea propriului corp timpului ~i înţelegerea situaţiilor): de exemplu, pierderea
• atenţie ~i concentrare orientării în boala Alzheimer sau în bolile însoţite de o sta-
• funcţia reglatorie (controlul dorinţelor pulsionale se{<uale re febrilă acută
~i agresive) (Hartmann, 1955) : • coordonarea psihomotorie: de exemplu, crizele epileptice
• trecerea de la joacă la muncă (capacitatea l a se juca se • vorbirea: de exemplu, incapacitatea folosirii limbajului ar-
transformă în capacitatea de a munci) ticulat după un atac cerebral localizat în emisfera stângă

Oricare dintre funcţiile menţionate anterior reprezintă o func-


Mai multe informatii privi nd functiile autonome ţie autonomă a Eului (Hartmann, 1939, 1981). Acestea nu sunt
ale Eului ' , , direct implicate în gestionarea emoţiilor, ci reprezintă operaţii
La unii indivizi, tulbură ril e mentale au drept cauză o. serie mentale de bază, ce se dezvoltă în decursul unei perioade de
de modificări la nivel cerebral datorate unor boli metabolice, timp îndelungate. Cu toate acestea, funcţiile autonome şi dez-

JEROME S. BLACKMAN 101 apă rări • Uti liza rea apă rări lor în diagnostica rea psihopatologiei
184 voltarea lor pot }i afectate atât de bolile organice, cât şi de diferite să creadă că amintirile vizuale şi auditive legate de bunica sa 185
emoţii şi apărările mobilizate împotriva acestora (vezi capitolul erau percepţii "reale" (pierderea legăturii cu realitatea) şi că bu-
/
3, apărările #47, #48). ni ca era prez ell tă şi îi vorbea (suprimarea te stării realităţii).
Boala psihotică poate fi rezultatul unor defi( t enţe ereditare Din ]păcate, deficienţe atât de severe în funcţionarea Eului se
(congenitale) la nivelul anumitor funcţii ale Eu ui. În cele mai întâlnesc adesea în cazul fetelor ce au suferit un abuz sexual
multe cazuri de schizofrenie (vezi Anexa 1), tulb lrările gândirii (viol). Dacă este vorba de un abuz repetat, afectele intense de
par să fie determinate de o incapacitate de a or; aniza şi a inte- furie, teamă, durere şi depresie pot împiedica dezvoltarea nor-
gra idei, de a utiliza abstractizarea pentru înţel , gerea realităţii mală a anumitor funcţii autonome ale Eului, cum ar fi concen-
externe şi de a menţine ideile bizare şi fantasme e în afara con- trarea, relaţia cu realitatea, abstractizarea, integrarea, inteligen-
ştiinţei (conţinerea fantasmelor, ca procese prim, ·e). Spre exem- ţa (Blackman, 1991b) şi, ulterior, funcţia reglatorie (controlul
plu, un tânăr credea că asistentele din spitalluc au pentru FEI, tensiunii pulsionale trezită de dorinţele sexuale şi agresive).
erau plătite d e proxeneţi şi că u rmăreau să-i h re banii. El nu În concluzie, în tulburarea psihotică, fie că aceasta se dato-
putea împiedica aceste fantasme să devină con ş t iente şi nu ,pu- rează unei patologii organice cerebrale, unei traume emoţionale
tea folosi testarea realităţii (pentru a verifica vericlicitatea acesto- sau unor deficienţe cronice, regăsim de regulă perturbări la ni-
ra) sau procesele secundare (gândire a logică). Cu "oate că pacien- velul funcţiilor autonome ale Eului. Mecanismele neuronale
tul utiliza proiecţia (el era cel avar şi avea dorinţe ~ 'xuale intense), (Edelman, 1992) aflate la baza acestor deficienţe nu sunt cunos-
transferul (tatăl său lucrase pentru FBI) şi deplasan I asupra per\o- cute până în prezent. (Există unele corelaţii statistice interesan-
nalului spitalului, o interpretare a acestor apărări 1U era suficien- te cu metabolismul dopaminei şi al altor neurotransmiţători la
tă pentru a diferenţia starea sa psihotică de una r ~psihotică. nivelul sistemului nervos central). Cu toate acestea, numeroşi
În acest caz, diagnosticul a fost posibil doar î urma evaluă­
I cercetători din domeniul psihanalizei (Bellack, Hurvich & Gedi-
rii modului patologic de funcţionare a Eului pal entului. man, 1973; Willick, 1993) consideră că problemele fundamentale
Tulburarea psihotică poate să apară şi atunc când emoţiile în psihoze se datorează deficienţelor în funcţionarea psihică şi
deosebit de intense determină un blocaj simultaJl la nivelul câ- nu operaţiilor defensive. (Pentru opinii contrare, consultaţi Lidz
torva funcţii ale Eului, fără ca acesta să atingă J\ eapărat un ni- ş. a., 1957; Arlow & Brenner, 1964; Boyer, 1971; Waugaman, 1996).
vel psihotic. De exemplu, o studentă a început ; ă aibă dificul- Alte funcţii autonome ale Eului ce pot fi afectate în psihoză
tăţi de concentrare după moartea bunicii. Deşi acienta nu era includ: memoria, îngrijirea corporală - igiena (A. Freud, 1956),
psihotică, concentrarea ca funcţie autonomă a 1 Jlui a fost blo- abilităţile sociale (Slavson, 1969), adaptarea autoplastică ---'- ajus-
cată temporar datorită intensităţii afectului deresiv (suferinţa tarea la mediu (Knight, 1986), trecerea de .la joacă la muncă
produsă de doliu). Dacă ar fi fos t blocate sim 1 tan funcţia de (A. Freud, 1956), judecata şi anticiparea (Hoch & Polatin, 1949),
integrare şi cea de testare a realită ţii, pacienta al ti putut ajunge adaptarea aloplastică - transformarea mediului (Hartmann,

]EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Utilizarea apărărilorîn diagnosticarea psihopatologiei


186 1939), Eul ca observator (Kohut, 1959), interesele Eului - pa- Ca o regulă generală, cu cât funcţionarea autonomă a Eului 187
siunile şi activităţile de petrecere a timpului liber (Hartmann, şi forţa acestuia sunt mai afectate, cu atât persoana este mai pro-
1955) şi autoconservarea. babil să se încadreze în spectrul psihotic (Bellack, 1989). În plus,
Atunci când funcţiile autonome ale Eului sunt deteriorate sau cu cât constanţa reprezentării sinelui şi a obiectului este mai de-
deficitare, orice afect sau dorinţă mai intense pot duce la m6bi- ficitară (Mahler, Pine, & Bergman, 1975; Kramer, 1979, 1992), cu
lizarea ~ctivităţii defensive. Aceeaşi gamă completă de apă~ări atât mai mult terapeuţii trebuie să se îngrijoreze că pacientul pre-
(cel puţm 101) pot să apară atât în tulburările psihotice, cât şi în zintă o tulburare de tip borderline sau psihotică (vezi Anexa 3).
c:le. neps~ho~i~e .. .Proiec~ia şi învinovăţirea proiectivă sunt des l1 în- Mai mult, modul de funcţionare a Supraeului necesită o aten-
talmte la mdIvIzll sufennd de schizofrenie ("Tu eşti nebun doc- ţie sporită. Deficienţele de funcţionare ale acestuia pot fi întâlni-
tore, nu eu!"), dar pot fi deopotrivă utilizate şi de indivizii rior- te la indivizi cu un nivel adecvat, scăzut sau deficitar al funcţii­
mali în anumite situaţii (determină certurile maritale) sau!de lor autonome şi capacităţilor ce ţin de forţa Eului. Cu alte cuvinte,
către cei fobici (Fobia faţă d e poduri este rezultatul proiecţiei indivizii care mint permanent, cei care îi înşală pe ceilalţi şi cri-
a~u?ra ~b~ectului fo~~c a.u~or sentimente inacceptabile de f~rie minalii pot fi "înalt funcţionali", de tip borderline cu tendinţe
ŞI vmovaţIe, astfel ca mdIvIdul se teme, de exemplu, că va fi pe- psihotice sau pot să prezinte simptome psihotice manifeste.
depsit cu moartea dacă traversează podul). Intelectualizarea poa- Cu toate că evaluarea operaţiilor defensive constituie un demers
te fi utilizată de studenţii normali pentru a se apăra de anxieta- esenţial pentru terapeuţii de orientare psihodinamică, este de ase-
tea socială, sau de schizofrenici, pentru mascarea unor credinţe menea foarte importantă şi formularea distincţiilor diagnostice pri-
eronate. Elementul definitoriu pentru patologia psihotică îl consti- vind acei pacienţi la care Eul, Supraeul şi capacitatea de a forma
tuie perturbarea severă la nivelul testării realităţii şi al altor funcţii "relaţii de obiect funcţionează la un nivel adecvat, astfel că aceştia
ale Eului, şi nu în primul rând utilizarea unor apărări specifice. pot fi trataţi cu ajutorul tehnicilor analitice (vezi capitolele 5 şi 6).
Pe lângă acestea, în stabilirea diagnosticului şi alegerea tra- În particular, dacă individul prezintă suficientă capacitate de abs-
tamentului trebuie luată în considerare întotdeauna forţa Eului tractizare, integrare, testare a realităţii, capacitate de observare a
privind toleranţa la afect, controlul impulsurilor (al pulsiunilor Eului, forţă a Eului (vezi Anexa 2), un nivel adecvat al empatiei,
orale, sexuale şi agresive), toleranţa la suferinţă şi frustrare, con- încrederii şi apropierii emoţionale, precum şi un nivel suficient de
ţinerea proceselor primare (condensarea, simbolizarea) ale gân- integrare al Eului, atunci terapeutul poate utiliza tehnicile analitice
dirii (Hoch & Polatin, 1949), dezvoltarea unor canale sublima- interpretative (vezi capitolul 5) pentru diminuarea Sem modifica-
. torii adesvate (Kernberg, 1975), folosirea fanteziei ca acţiune de rea consteLlţiilor defensive patologice (dezadaptative).
. probă. {HClrtmann, 1955) şi elaborarea psihică (mentalizare) a Ca o ce mpletare, o modalitate practică utilă pentru a deter-..
afectelor, în locul descărcării acestora pe căile somatice (Schur, mina dac' pacienţii posedă suficientă capacitate de abstractiza~
1955). (Vezi anexele 2 şi 3). re şi de in 'egrare în vederea unei terapii bazate pe insight cor-

]EROME s. BLACKMAN
101 apă rări • Utiliza rea a pă ră ri lor în diag nostica re a psi hopato logiei
188 stă în oferirea unei "interpretări de probă" privind apărările şi nală, stabilitate şi moralitate, acestea îi sunt foarte rar menţio- 189
afectele. Astfel- puteţi vedea dacă pacienţii pot înţelege/folosi nate terapeutului de către pacienţi. În schimb, indivizii se plâng
terapeutic acest mod de intervenţie. adesea că suferă de o serie de simptome, ca de pildă inhibiţii,
obsesii şi compulsii, fobii, anxietate, depresii şi "probleme în
relaţii", ce nu pot fi rezolvate. Este posibil ca terapeutul să dis-
Mai multe informaţii privind tingă la aceştia şi tulburări de caracter, de tipul intimidării agre-
relaţiile de obiect şi apărările
sive 'a celorlalţi, atitudinii gen "floarea de colţ", timidităţii, pa-
Pentru ca pacienţii să beneficieze de pe urma tehnicilor de sivităţii agresive, atitudinilor seductive (Don Juan-ul), criticismului
confruntare şi interpretare a apărărilor, este necesar ca aceştia tiranic şi ostilităţii, dependenţei şi narcisismului.
să poată menţine la un nivel adecvat o serie de funcţii şi capaci- Pe lângă simptomele principale evidente care îi aduc pe in-
tăţi în cadrul relaţiilor emoţionale apropiate. divizi la terapie, în timpul evaluării trebuie avute în vedere şi
Tulburările privind diferenţierea dintre sine şi obiect, întâlnite deficite privind:
la pacienţii borderline şi psihotici, de regulă se manifestă clinic .
1. Empatia: Are pacientul deficienţe ale capacităţii de a răspun­
sub formă de anomalii la nivelul capacităţii de empatie, a cre-îri de emoţional (a se acorda emoţional) în mod adecvat la sen-
derii în obiecte, a apropierii emoţionale, stabilităţii şi! sau căldu­
timentele celorlalţi? Îi afectează această deficienţă simţul mo-
rii umane. Un instrument mnemonic util în evaluarea probleme-
ral; altfel spus, integritatea în cadrul relaţiilor? (Tulburările
lor în relaţiile interpersonale referitoare la aceste Glpacităţi leste
la nivelul Supracului pot să apară atunci când există o defi-
"WarmL ETHICS2": Căldura umană, Empatia, Încrederea, Susţi­
cienţă cronică privind empatia şi apropierea emoţională).
nere din partea mediului, Identitatea, Apropierea emoţională şi
2. Încrederea: Cât de afectată este capacitatea pacientului de
Stabilitatea în relaţiile interpersonale. Cu cât aceste capacităţi şunt a avea încredere în semeni?
mai limitate, cu atât tulburarea individului tinde să fie mai seve- 3. Capacitatea de susţinere din partea mediului: Este mediul
ră, iar abordările interpretative sunt mai puţin eficiente. . extern relativ demn de încredere?
4. Integrarea identităţii
Warm-ETHICS 5. Toleranţa la apropierea emoţională în cadrul relaţiilor
6. Stabilitatea în relaţii
Deşi mulţi indivizi se confruntă cu probleme în relaţiile in- 7. Căldura umană
terpersonale, datorate unor tulburări la nivel de căldură uma-
nă, empatie, încredere în semeni şi în capacitatea de susţinere Atunci când putem identifica tulburări existente la nivelul
din partea mediului, probleme de identitate, apropiere emoţio- uneia dintre aceste arii de funcţionare, nu este suficient să ne

JEROME S. BLACKMAN 101 apărări • Utilizarea apărărilorîn diagnosticarea psihopatologiei


190 bazăm intervenţiile doar pe mecanismele de apărare, sentimen- vă la capacitatea de responsivitate (acordaj) ~i căldură emoţio- 191
tele de vinovăţie ~i conflicte. Este de asemenea necesar să iden- nală (vezi în continuare), atunci când acestea nu sunt afectate,
tificăm deficienţele şi apărările implicate în conflictele intrapsi- apare ca o soluţie la conflictul intrapsihic - de exemplu, ca pro-
hice care determină manifestările clinice ale problemelor la tecţie îII)potriva unei dezamăgiri anticipate ce este transferată
nivelul relaţiilor de obiect: Warm-ETHICS. din relaţii anterioare nefericite.

Căldura umană. Există situaţii în care aceasta poate fi inau- Empatia. Aceasta reprezintă un subiect complex. Poate că cea
tentică. Însă, pentru majoritatea indivizilor, contactele umane mai bună definiţie a fost oferită de cătreBuie (1981). El subli-
constituie experienţe plăcute. Interacţiunile agreabile, însoţite niază că un mod de dezvoltare a empatiei implică condiţia să fi
de un zâmbet, sunt experienţe comune, de rutină. Cu toate aces- avut o experienţă individuală similară cu a celuilalt, astfel încât
tea, indivizii cu tulburări ale relaţiilor de obiect pot manifesta relatările acestuia să ne trezească acelaşi gen de afecte. De exem-
răceală sau lipsa responsivităţii emoţionale la contactul uman plu, o pacientă însărcinată î~i descrie sentimentele referitoare la
prietenos. Ace~tia par să aibă dificultăţi privind căutarea activă sarcină unei terapeute. Aceasta a fost la rândul său însărcinată
a apropierii emoţionale şi pot prezenta o deficienţă cronică pe astfel că, în baza propriei experienţe afective, va putea înţelege
care Mahler ~i grupul său de colaboratori (1975) au denumit-o imediat reacţiile afective ale pacientei. Neajunsul unei astfel de
"responsivitate redusă"3. Datorită faptului că astfel de indivizi responsivităţi empatice rezidă în faptul că ar putea fi distorsio-
pot folosi şi izolarea afectului, asociată cu reguli rigide, ei sunt nată de proiecţiile terapeutului. Altfel spus, dacă terapeutul a
adesea confundaţi diagnostic cu pacienţii suferind de nevroză trecut prin acelaşi gen de experienţă, acesta poate proiecta pro-
obsesiv-compulsivă, la care capacitatea de a stabili contacte uma- priile răspunsuri emoţionale asupra pacientului şi, prin urmq-
ne apropiate nu este grav afectată. re, să înţeleagă gre~it reacţiile acestuia. Cu alte cuvinte, simili-
Indivizii ce manifestă răceală emoţională au suferit adesea o tudinea experienţelor îl poate de fapt împiedica pe terapeut să
tulburare afectivă în perioada de dezvoltare timpurie, datorată dezvolte un răspuns empatic în relaţia cu pacientul.
unei relative lipse de răspuns emoţional din partea părinţilor. Buie nu este pesimist în legătură cu capacitatea de empatie a
Astfel de experienţe i-au făcut să devină retraşi, lipsiţi de entu- terapeutului, atunci când acesta nu a trecut printr-o experienţă
ziasm şi apatici. Această deficienţă fundamentală în dezvoltare, similară celei relatate de pacient. El precizează că terapeutul îşi
ce aparent îşi are originile în subfaza reaproprierii emoţionale poate folosi "imaginaţia creativă" pentru înţelegerea experien-
(16-25 de luni), se poate menţine sau chiar accentua în timpul ţelor pacienţilor săi. Prin urmare, o femeie terapeut poate em-
adolescenţei şi, ulterior, în viaţa adultă. patiza cu anxietatea cu privire la perfomanţele sexuale, trăită
Deficienţa la nivel de căldură umană trebuie diferenţiată de de un bărbat impotent. Similar, un terapeut bărbat îşi poate ima-
inhibiţia empatiei (Easser, 1974). Inhibiţia, sau renunţarea defensi- gina felul în care se simte o femeie însărcinată.

)EROME S. BLACKMAN lOlapărări· Utilizarea apărărilorîn diagnosticarea psihopatologiei


192 Un alt aspect important subliniat de ci tre Buie se referă la majore, astfel că terapeutul poate determina dacă intervenţia 193
faptul că la psihanalişti şi terapeuţii de orientare psihodinami- făcută a avut un efect favorabil sau nefavorabil asupra cursului
că responsivitatea emoţională se bazează p e cunoaşterea dina- terapiei pacientului.
micilor psihice. Cu alte cuvinte, atunci cân d p acientul se înfurie În /primul rând, contra transferul îşi are originile în inconştien­
pe dumneavoastră, vă explicaţi această reacţie la modul: "Furia tul sau preconştientul terapeutului (gânduri ce pot fi accesate
pacientului apare întotdeauna atunci când este deprimat în le- prin comutarea atenţiei). În al doilea rând, contratransferul este
gătură cu ceva". Cunoaşterea g enerală a dinamicilor acestuia determinat în mod specific de transferul pacientului sau de ori-
vă va ajuta să îi interpreta ţi faptul că, deşi îşi exp rimă furia la ce alt material produs de acesta în şedinţă4. În al treilea rând, în
adresa dumneavoastră, prin prisma istoriei sale de viaţă, vă gân- definirea contra transferului, se ţine cont de faptul că răspunsul
diţi că această furie este ci apărare ce îl protejează de sentimen- terapeutului poate întrerupe sau împiedica defensiv procesul
tele stânjenitoare de depresie şi inadecvare. terapeutic.
În concluzie, Buie este de acord cu observaţia lui Freud lega-
tă de faptul că oamenii pot înţelege intuitiv aspecte ale celui- Doamna C, o pacientă de 28 de ani, aflată În tratament la o femeie
lalt, fără a fi conştienţi de acest lucru. Buie denumeşte C1ceastă terapeut, i-a relatat acesteia că se înfuriase cu o seară înainte pe
capacitate "rezonanţă". Spre exemplu, în timp ce vorbiţ. cu ci- soţ, per/tru că acesta insistase să ,,Î?i administreze" Viagra înaintea
neva, simţiţi că începeţi să vă enervaţi. Pe măsură ce v revi- actului sexual. Când doamna C ?i-a exprimat furia la adresa soţu­
zuiţi propriile gânduri, vă este imposibil să găsiţi vreun osibil lui, acesta a ieşit nervos din cameră, şi-a luat maşina ?i a plecat la
conflict, ca sursă a acestei nervozităţi. Pe de altă parte, ubser- un prieten pentru a fuma canabis.
vaţi că celălalt pare calm, precaut şi plictisit. Aceasta v-ar putea Terapeuta i-a răspuns doamnei C: "Aţi fost destul de dură cu soţul
semnala faptul că individul foloseşte izolarea afectului, şi posibil dumneavoastră", gândindu-se că acest comentariu o putea ajuta pe
reprimarea, ca apărări, în timp ce dumneavoastră trăiţi prin re- pacientă să Înţeleagă modul defensiv în care l-a "atacat pe soţ"
zonanţă emoţională acele afecte pe care acesta încearcă să le men- pentru diminuarea propriilor anxietăţi privind sexualitatea. Tera-
ţină în afara conştiinţei. peuta "a simţit nevoia" de a o confrunta pe pacientă cu sentimen-
Marcus (1980), în lucrarea sa de referinţă despre contre] TCins- tele ostile de care aceasta se apăra.
fer, defineşte acest concept astfel încât clinicienii să p0(1 1i dis- Cu toate acestea, răspunsul doamnei C a fost: "Eu sunt cea agresi-
tinge între propriile reacţii disruptive şi cele empatice, Clol de vă? Dar cu mine cum rămâne? Ştiaţi că ia Viagra încă de când am
facilitare a procesului terapeutic. Marcus observă că încă ~xistă fost în luna de miere? Are doar 33 de ani! Nu cred că înţelegeţi.
tendinţa de a folosi termenul contra transfer pentru a de ~' ~mna Cred că el nu mă iubeşte; şi că încearcă să dovedească ceva. De ce
toate răspunsurile terapeutului cu privire la pacient. PriI opo- spuneţi că sunt agresivă, când timp de aproape doi ani am încercat
ziţie, acesta propune o definiţie ce ia în considerare trei aspecte să spun deschis acest lucru?"

JEROME S. BLACKMAN 101 apărări • Utiliza rea a pă rări lor în diagnostica rea psihopatologiei
194 Protestul vehernent al doamnei C indica faptul că intervenţia tera- "nevoie" de o relaţie extraconjugală, acestea erau pattern uri 195
peutei - privind reacţia "agresivă" a pacientei faţă de soţ - era destinate să îi apere de anxietatea cronică legată de fuziunea
un răspuns contratransferenţial, bazat pe identificarea de moment sinelui cu obiectul. Goldberger (1988) a identificat acelaşi tip
a acesteia cu soţul pacientei (ceea ce Racker [1953] a denumit "iden- de dinamici şi la femeile cu "nevoia" presantă de a trăi simul-
tificare complementară" cu introiectul pacientului). tan două relaţii de iubire.
Din punct de vedere tehnic, datorită faptului că această reacţie con- Warm-ETHICS este utilizat în corelaţie cu evaluarea altor as-
tratransferenţială a afectat procesul terapeutic, am recomandat ca pecte privind relaţiile de obiect. Terapeuţii relaţiilor interperso-
terapeuta să recunoască faţă de pacientă lipsa momentană de empa- nale au ajuns de-a lungul timpului la concluzia că există trei ni-
tie,jără însă a-i oferi detalii Cll privire la cauzele acesteia. In urmă­ veluri principale de funcţionare interpersonală. Nivelul de bază
toarea ?edinţă, când terapeuta afăCllt acest lucru, doamna C i-a mul- este cel "narcisic" (sau mai bine spus, autist). La acest nivel pri-
ţumit, după care a făCllt noi asocieri în legătură cu "imperfecţiunea" mitiv, individul nu îi vede pe ceilalţi ca fiind separaţi de el, ci
terapeutei, iar ulterior ?i-a amintit felul în care tatăl o învinovăţea percepe distorsionat reacţiile acestora, în funcţie de propriile
întotdeauna în adolescenţă pentru toate difiCllltăţile sale de a socia- fantasme şi dorinţe. Aceşti indivizi "narcisici" au speranţe ne-
liza cu băieţii. Aceste noi asocieri indicau faptul că pacienta trans- realiste privind mediul, care este în mod constant greşit înţeles,
ferase asupra terapeutei furia intensă resimţită faţă de tată pentru datorită unei slabe capacităţi de testare a realităţii şi de judeca-
"insensibilitatea "5 acestuia. tă. O femeie cu o astfel de funcţionare de tip autist a fost descri-
să de Hellen Reddy (1973), în cântecul"Delta Dawn"6.
Apropierea emoţională, Stabilitatea în relaţii, Identitate. Un nivel ceva mai bun de funcţionare interpersonală este de-
Apropierea emoţională şi stabilitatea în relaţii depind în între- scris ca fiind bazat pe "satisfacerea unei nevoi". Indivizii func-
gime de sentimentul stabilităţii propriei identităţi (sau a ima- ţionând astfel (uneori descrişi deopotrivă ca "narcisici") mani-
ginii de sine). Dacă există tulburări ale imaginii de sine, în pe- festă în general insensibilitate şi cruzime faţă de cei cu care au
rioada copilăriei sau adolescenţei (Blos, 1962), apropierea o relaţie. Ei se folosesc de aceştia în scopuri sexuale, financiare
emoţională în cadrul relaţiilor din viaţa adultă poate determi- sau pentru a avansa, fără a fi însă interesaţi de o apropiere emo-
na anxietatea de fuziune a sinelui cu obiectul. Aceasta este ade- ~onală sau de sentimentele şi modul de funcţionare al partene-
sea diminuată prin crearea unei distanţe, adică o îndepărtare fi- rului.
zică sau emoţională de obiectul iubit sau prin căutarea unui În ultimul rând, nivelul interpersonal de funcţionare cel mai
motiv de ceartă (ostilitatea ca apărare). Akhtar (1992a) a dife- sănătos implică "empatia mutuală". Indivizii aflaţi la acest ni-
renţiat "lanţurile invizibile, orbitele şi zidurile invizibile", ca vel se adaptează emoţional unul la celălalt, în special cu privire
patternuri de distanţare distincte ce se regăsesc la diferiţi indi- la dispoziţia afectivă, dorinţele şi sensibilităţile reciproce. Aceş­
vizi. Weiss (1987) a constatat că la bărbaţii căsătoriţi ce aveau tia încearcă să se înţeleagă şi să se susţină reciproc. Funcţiona-

lOlapărări· Utilizarea apărărilorîn diagnosticarea psihopatologiei


JEROME S. BLACKMAN
196 rea la unul dintre aceste niveluri nu le exclude pe celelalte, care interacţiunea cu copilul, pentru ca acesta să poată achiziţiona 197
încă operează parţial. Cu cât individul este mai normal, cu atât constanţa obiectului şi a imaginii de sine (McDevitt, 1976)7. Cel
există un grad mai mare de empatie mutuală . mult se poate spune că riscul apariţiei unor dificultăţi este în
Din punct de vedere al procesului de dezvoltare, Mah'1er şi creştere, pe măsură ce procesul complex de îngrijire a copilului
colaboratorii săi (1968, 1975) definesc parcurgerea a patru faze implică mai multe separări ale acestuia de figurile materne im-
ca fundament intrapsihic al relaţiilor de obiect. În faza "autis- portante; părinţii ar trebui să aibă în vedere sub fazele parcurse
tă" (de la naştere la 2 luni), bebeluşul nu poate încă distinge per- de către copil la un anumit moment şi, pe cât posibil, să se adap-
cepţiile şi urmele mnezice ale experienţelor sinelui în teze la nevoile acestuia.
cu ceilalţi ("obiectele"). Faza "simbiotică" (între 3 şi 6 luni) pre- Părinţii ştiu de asemenea, aşa cum afirmă Erikson (1950, 1968)
găteşte faza de "separare-individuare" (7-36 de luni), în care şi Blos (1962), faptul că aceste conflicte legate de separare, Îllte-
dorinţa de contopire sau fuziune cu obiectul alternează cu an- gritatea propriului corp şi identitate persistă în timp şi în mod
xietatea datorată dorinţelor de fuziune cu acesta. Atunci când 90rmal necesită o nouă rezolvare în perioada adolescenţei, pro-
apare anxietatea privind nediferenţierea imaginii sinelui de cea ces ce se încheie de regulă la vârsta majoratului.
a obiectului, sunt instituite manevrele de distanţare defensivă.
Însă, dacă distanţarea devine prea mare, aceasta dă naştere unor
Relaţiilede obiect si apărările caracteriale
sentimente intense de singurătate şi suferinţă datorate separării
de obiect, ceea ce îl face pe copil să mobilizeze alte mecanisme
în tulburările de personalitate
de apărare pentru restabilirea apropierii emoţionale şi! s~u fu- . La adulţi, unele tulburări de personalitate pot fi determina-
zi unii cu obiectul: plânsul, scâncitul şi comportamentul adeziv faţă te de conflictele legate de separare-individuare (Marcus, 1971;
de adult. Hamilton, 1990). Pentru înţelegerea acestui tip particular de con-
Faza de separare-individuare dure ază de la aproximativ flicte este în primul rând necesară o înţelegere a dinamicilor
7 sau 8 luni până la vârsta de 3 sau 4 ani . Prin parcurgerea celor de separare-individuare nerezolvate, specifice copilăriei tim-
. patru subfaze ale procesului de separa] ,'-individuare, copilul purii, şi modul în care acestea sunt reactivate la adolescenţă. În
începe, în mod normal, să dezvolte o imagine stabilă şi cpnsis- . al doilea rând, trebuie integrate aspectele personalităţii descri-
tentă atât cu privire la propriul sine, cât ş i la obiecte (constanţa se de teoria structurală: conflictele datorate dorinţelor pulsio-
obiectului şi a imaginii de sine). După vârsta de trei ani, ,copiii nale, afectelor şi apărărilor ce stau la baza tulburărilor de per-
cu o dezvoltare normală pot fi separaţi de mamele lor pentru sonalitate se combină cu problemele de separare-individuare
perioade mai lungi, fără ca acest lucru să le producă amdetate (Pine, 1990).
de separare puternică. Înaintea acestei vârste, nu se cunoaşte Unele tulburări de personalitate implică vinovăţie datorată
exact de cât timp este nevoie ca figura maternă să petreacă în separării, iar reunirea, ca fuziune a sinelui cu obiectul, este o mă-

]EROME S. BLACKMAN 101 apărări· Utilizarea apărărilorîn diagnosticarea psihopatologiei


198 sură defensivă. Acest pattern apare la indivizii care în viaţa adul- timentele depresive produse de separare, trezind în celălalt emo- 199
tă încă le permit părinţilor intruzivi să îi controleze, pentru a' se ţii identice cu ale sale (intimidare, ură intensă, teamă).
elibera de vinovăţia că îi pot răni dacă sunt prea "separaţi" de "Casper Milquetoast" este un bărbat temător şi retras, căruia
aceştia. În comedia Best Friends (Jewison, 1982), Burt Reynolds îi este frică până şi de propria umbră, ce foloseşte pasivitatea şi
şi Goldie Hawn interpretează cu umor două personaje cu astfel ascetismul (replierea emoţională), pentru a se apăra de vinovă­
de probleme. Mai mult, unele tipuri de distanţare emoţională apar ţia trezită de propria agresivitate. Cu toate acestea, s-ar putea
ca modalitate de apărare împotriva anxietăţii de fuziune a si~e­ ca el să evite totodată orice contact cu obiectul datorită anxietă­
lui cu obiectul - distanţarea fiind simultan şi o pedeapsă des- ţii de fuziune a Sinelui cu obiectul.
tinată să îl elibereze pe individ de sentimentele de vinov~ţie. "Don Juan-ul" (Ferenczi, 1922; Alexander, 1930) este veşni­
Toate aceste aspecte stau la baza formaţiunilor de comprofuis cul seducător. De regulă îl vom descrie pe acesta în termeni de
ce se exprimă ca trăsături de caracter patologice. pulsiuni sexuale, şi probabil unele deficienţe în funcţionarea Su-
Pentru a ilustra cele menţionate, haideţi să facem o scuă :tre- praeului. Nu este însă exclus ca el să fie o "cometă" (vezi mai
I
cere în revistă a problemelor caracteriale cel mai des întâhLite. jos), căutând cu fervoare plăcerea unei apropieri intense, sexua- .
În primul rând, există "floarea de colţ8", tipul de femeie ce lizate, după care este nevoit să evadeze din relaţie ca apărare
suferă de inhibitii sociale. De regulă ne gândim că aceasta utili- împotriva afectului depresiv (sentimentul de gol) datorat fu-
zează ca mecan'isme de apărare evitarea şi inhibiţia vorbirii. însă, ziunii sinelui cu obieCtul (Wolf, 1994).
datorită dinamicilor de separare-individuare este posibil dt ea "Vânătoarea de comori"9 (Bergmann, 1995) este tipul de fe-
să se comporte totodată ca un "satelit" (vezi în continuare), luti- meie interesată de avantajele financiare oferite de o relaţie. De-
lizând defensiv distanţarea pentru a evita apropierea emoţiona­ spre ea credem că este narcisică şi urmăreşte satisfacerea unei
lă în relaţiile cu semenii. pulsiuni orale (dorinţa de a obţine bani). Nu se simte vinovată
O altă tipologie o constitu ie individul ce "intimidează prin să îşi atingă scopul folosind sexualitatea (sexualizarea ca apăra­
agresivitate" (Knight, 1942). De regulă, ne gândim la acesta în re), întrudlt funcţionarea Supraeului este dejicitară. Lucrurile de-
termeni de pulsiuni agresive şi utilizarea în scopuri defenshre a vin şi mai complicate dacă evită defensiv căldura şi apropierea
identijicării proiective: agresorul încearcă să suscite în ceilalţi tea- emoţională (cu nepăsare), urmărind în schimb obţinerea gratifi-
ma, pentru a se elibera de propriile temeri. Însă, la nivel incon- cării orale (regresie libidinală orală). Pentru a se apăra împotriva
ştient, comportamentul său poate fi motivat şi de dorinţa inten- anxietăţii de difuzie a identităţii, ea îşi oferă sexualitatea ca mo-
să de responsivitate emoţională din partea acestora, dublată de dalitate de evitare a apropierii emoţionale lO .
convingerea că acest lucru nu poate fi obţinut, astfel că el ajun- Femeia "tiranică" - agresivă şi ostilă - ne face de regulă să
ge să le producă teamă, suferinţă şi neajutorare; astfel, se elibe- emitem ipoteze referitoare la pulsiuni, în special cu privire la
rează de propriul sentiment de dezintegrare a sinelui şi desen- descărcarea agresivităţii. Trebuie însă luat în considerare şi fap-

]EROM E S. BLACKMAN lOlapărări· Utiliza rea apă răril o rîn diagnostica rea psi hopatologiei
200 tul că aceasta se poate apăra împotriva unei severe anxietăţi de astfel de femeie având obsesia libertăţii (Blackman, 2000; vezi 201
separare. Ostilitatea o împiedică să se apropie emoţional, însă Anexa 5).
exprimarea acesteia la nivel verbal o ajută să-i controleze şi să-i Diferitele manuale diagnostice ale Asociaţiei Americane de Psi-
înlănţuie pe ceilalţi . Deşi soţul va face tot posibilul să o evite, hiatrie au drept scop descrierea tulburărilor de personalitate, fără
probabil mergând la pescuit sau la o bere cu prietenii înainte de însă a face referire la determinismul cauzal al acestora. Cu toate
a se întoarce acasă "la soţia respingătoare şi iute la mânie", ea acestea, cauzele pot fi explicate pe baza teoriilor psihanalitice:
nu se va despărţi de el.
"Tocilarul" ce se izolează social suferă de o inhibiţie defensi- • Personalitatea dependentă este rezultatul unei fixa ţii orale
vă a capacităţii de adaptare, conflicte legate de exprimarea agre- şi a regres iei libidinale la acest stadiu.
sivităţii şi deficienţe ale abilităţilor sociale (ca funcţii ale Eului). • Personalitatea pasiv-agresivă are la bază utilizarea meca-
Este posibil ca acest individ să aibă o slabă capacitate de abs- nismelor de apărare cu acelaşi nume.
tractizare, înţelegere a situaţiilor sau de funcţionare socială. Cu • Tulburările de personalitate de tip borderline şi narcisice,
toate acestea, comportamentul antisocial poate fi şi o apărare /' ce determină problemele de relaţionare, au drept cauză di-
împotriva dizolvării imaginii de sine prin conformarea la nor- ficultăţi privind distanţarea şi apropierea emoţională, dato-
mele unui grup. rate unei slabe diferenţieri a sinelui de obiect.
"Farsorii" au fost descrişi de Arlow (1971) ca având un "per- • Pentru personalitatea de tip schizoid, diagnosticul se ba-
versiune a caracterului". Cel mai adesea bărbaţi, aceştia suferă de zează pe mecanismul distanţării defensive rigide în relaţii­
o intensă angoasă de castrare, de care se apără trezind în ceilalţi le emoţionale apropiate (ascetismul).
contrariere şi teamă. Farsa este totodată şi expresia agresivităţii • Personalităţile evitante ocolesc în mod defensiv situaţiile
ostile resimţită faţă de aceştia. Cu toate acestea, prin suscitarea care le tulbură emoţional (conflictuale).
anxietăţii legate de siguranţa mediului (Winnicott, 1969), farsorul • Personalitatea histrionică foloseşte afectivitatea în scop de-
poate crea în celălalt (prin identificare proiectivă sau inducere) fensiv.
instabilitatea pe care o simte în propria stare de bine (Sandler, 1990).
În completare, mai există tipul de "bărbat neîmblânzit" sau În examinarea cauzalităţii acestor tulburări de personalitate,
"femeie neîmblân zi tă", "ind ependenţi". Ne gândim de obicei teoriile bazate pe conflictul intrapsihic susţin că acestea sunt re-
că aceştia prezintă deficienţe la nivelul controlului pulsional, zultatul mobilizării apărărilor datorită conflictelor produse de
al judecăţii şi funcţiei reglatorii. Însă ei pot deopotrivă să func- vinovăţie, pulsiunile orale, anale, sexuale şi agresive. Teoreti-
ţioneze precum "cometele" (vezi în continuare), ce caută cu cienii relaţiilor de obiect pun accentul pe diferitele tipuri de apă­
înfrigurare intensitatea momentului, dar totodată îşi menţin rări şi dorinţe privind apropierea emoţională, distanţarea, sta-
defensiv libertatea individuală . Opera Carmen portretizează o bilitatea şi căldura umană.

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Utilizarea apărărilorîn diagnosticarea psihbpatologiei


202 Akhtar (1992a) a oferit conceptul util al "distanţei optime". personale ţine seama atât de dorinţa lor de apropiere, cât şi de 203
apărările mobilizate împotriva acesteia. Prin urmare, concepte-
Pentru înţelegerea utilităţii clinice a acestui concept, teoria rela- .
ţiilor de obiect face referire la distanţarea defensivă mai mare le de apărare şi formaţiune de compromis au o importanţă de-
decât cea optimă, întâlnită în anumite patologii ale adulţilor. cisivă pentru înţelegerea problemelor legate de relaţiile de obiect.

Conflictele legate de apropierea emoţională nu sunt considera- Unii pacienţi aflaţi în terapie se plâng de faptul că se simt
te patologice la copiii de 2 ani, în timpul fazei reapropierii emo- deprimaţi şi singuri. Un terapeut "suportiv" (vezi capitolul 7)

ţionale; aceştia fac eforturi p entru a forma imagini distincte şi va întreba: "De ce nu vă implicaţi în activităţi astfel încât să În-
stabile cu privire la propriul sine şi la obiect. Cum patologice tâlniţi alte persoane?" Pacientul va răspunde: "Nu pot face asta.

nu sunt nici dificultăţile de apropiere emoţională specifice vâr- Mă îngrijorează faptul că cineva ar putea ajunge să mă cunoas-

stei de 13 ani, datorate reactivării sub fazei de reapropiere emo- că". Terapeutul se opune: "Dacă ceilalţi nu ajung să vă cunoas-

ţională; acum are loc constituirea identităţii. Însă, pentru unii că, vă veţi simţi în continuare singur." Pacientul aprobă melan-

adulţi, apropierea umană nu reprezintă o sursă de gratificare colic: "Da. Din cauza asta sunt deprimat".
pe care să dorească să o obţină în mod repetat, în baza princi- Atunci când pacienţii vă solicită medicaţie antidepresivă, iar
piului plăcerii (Schur, 1966), ci le generează o anxietate severă, dumneavoastră o prescrieţi, le oferiţi (simbolic) un pic de afec-

de care se apără prin mobilizarea mecanismelor de distanţare . ţiune: aceşti a o asimilează prin intermediul medicamentului.

Pentru o înţelegere adecvată a problemelor privind relaţiile de Totodată, vor dori probabil să vă revadă abia peste trei săptă­

obiect, este necesară reformularea făcută de C. Brelmer (1982b) asu- mâni - pentru a nu se apropia prea mult de dumneavoa$tră.
pra conceptului de formaţiune de compromis. Brenner dezvoltă Astfel de paci enţi trăiesc simbolic apropierea emoţională atunci
ideea lui Waelder (1936) că orice proces psihic sau simptom a~e o când îşi iau medicamentul, dar totodată menţin distanţa faţă de
"funcţie multiplă": principiul cauzalităţii multiple. Aceasta înseam- dumneavoastră, prin frecvenţa redusă a şedinţelor. Aceasta este

nă că diferitele urme mnezice, o mare parte dintre conflictele dato- o formaţiune de compromis des întâlnită la pacienţii ce se plâng
rate Supraeului şi cele datorate pulsiunilor, precum şi o seri~ de de depresie, dar în acelaşi timp prezintă în stadiul adult con-
apărări sunt implicate în formarea oricărui simptom sau idei. I flicte legate de separare-individuare.
În vederea integrării teoriei relaţiilor de obiect cu cea priv-ind Printre alte formaţiuni de compromis cu caracter patologic
mecanismele de apărare, luaţi în considerare următoarele . as- ce pot continua să existe şi în viaţa adultă (Kramer, 1979) se nu-
pecte: In psihopatologia adulţilor, formaţiunile de compromis pot:sa~ mără "lanţurile invizibile ll ", "orbitele", "barierele invizibile"
tisface atât nevoia de apropiere e llloţională, cât )ii pe cea de distanţare (Akhtar, 1992a), "sateliţii", "cometele" şi "Iepuraşii fugari1 2 "
optimă, luând forme diferite şi conflictuale unele cu celelalte. Altfel (Blackman, 2001).
spus, unii indivizi păstrează distanţa în relaţii, deşi tânjesc după Indivizii ce îşi construiesc "lanţuri" psihice, în relaţia cu te-
apropierea emoţională. Modul în care ei stabilesc relaţiile inter- rapeutul sau cu ceilalţi, păstrează o distanţă defensivă, fără a

lOlapărări· Utilizarea apărărilorîn diagnosticarea psihopatologiei


JEROME S. BLACKMAN
204 renunţa însă la legătura emoţională cu acesta. Kramer (1992) de- folosirea unor imagini pseudofalice reprezenta un mod de a in- 205
scrie cazul unui băiat aflat în perioada de latenţă, care înaintea .' stitui o distanţă defensivă. Ea era anxioasă în legătură cu apro-
fiecărei vacanţe terapeutice îşi construia un lanţ. El i-a sp~s te- pierea emoţională datorată responsivităţii mele empatice. Din
rapeutei: "Am să folosesc lanţul magic. Când voi trage de ~l, tu acest exemplu mai putem învăţa încă ceva: sexualizarea poate fi
mă vei auzi şi ca prin farmec vei veni la mine. Dar dacă nultrag folosită ca apărare împotriva anxietăţii datorate problemelor ~ri-
I
de el, înseamnă că nu am nevoie de tine." i vind constanţa reprezentărilor sinelui şi obiectului.
O parte dintre adulţii trataţi de Akhtar foloseau cuvântul În al treilea rând, Akhtar menţionează termenul de "orbi te"
"lanţ" pentru a explica modul în care rela ţionau cu persoanele propus de Volkan, atunci când explică distanţa optimă " ... aceas-
semnificative (1992a). Atunci când ei se apropiau emoţional prea ta poate fi descrisă cel mai bine ca o poziţie psihică ce permite
mult de cineva, reacţionau ca şi cum imaginea lor. de sin~ era intimitatea fără pierderea autonomiei şi separarea fără sentimen-
pe cale să se dezintegreze. Atunci recurgeau la o distanţare de- tul dureros al singurătăţii" (Akhtar, 1992a, p. 30). "Starea de sa-
fensivă, fie evitând contactul cu acesta, fie căutând moti~e de telit" (Volkan & Corney, 1968) de care vorbeşte Akhtar se referă
ceartă, sau manifestând răceală emoţională. "Pescuitul d:e in- fa "acei indivizi cap tivi, ce orbitează într-un câmp gravitaţional
formaţii" descrie adecvat o variantă a acestui comportament de- creat de o dependenţă pe cât de intensă, pe atât de ambivalen-
opotrivă evitant şi limitat printr-un astfel de lanţ invizibil. ' tă. Încercările de distanţare ale acestora, de tipul călătoriilor, jog-
A doua formaţiune reacţională descrisă de Akhtar o consti- gingului, impunerii propriilor opinii, au rol de reasigurări ce îi
tuie "barierele invizibile" pe care indivizii le pot ridica pentru a protejează de angoasa de fuziune [sine - obiect], în timp ce lan-
stabili şi menţine o distanţă defensivă. Probabil veţi observa că ţurile imaginare le furnizează posibilitatea menţinerii unui «con-
tocmai când sunte ţi pe punctul de a afla unele informaţii i inti­ tact de la distanţă» (Mahler, Pine, & Bergman, 1975, p. 67) cu
me şi detaliate, astfel de indivizi vă vor spune pe neaşteptate analistul care rămâne disponibiL .. " (Akhtar, 1992, p. 39). Cu alte
ceva de genul: "Nu pot vorbi despre asta; mi-am ridicat zid uf cuvinte, unii indivizi formează relaţii de tip satelit atât pentru a
dincolo de care nu o să puteţi trece niciodată." i se apăra împotriva apropierii de obiectul iubit, cât şi pentru a
I păstra o legătură cu acesta.
Odată, după ce îi spusesem unei paciente că realizam că ceva o ISllpă- Escoll (1992) relatează o fantasmă privind orbitarea (de f'l-pt
rase, aceasta a venit la )iedinţa următoare mânioasă )ii a afirmat: "Nu o formaţiune de compromis), din terapia unui alt copil: a fi pa-
vreau să vă mai vorbesc vreodată. Sunt ca lin porc spinos, ia~ când sagerul unei nave spaţiale aflată la o distanţă considerabilă faţă
mă simt astfel, dacă vă apropiaţi prea mult de mine o să vă înţeJr13." de Pământ şi baza mamă, cu care păstrează legătura, gravitând
!

î~
pe orbită. Adulţii care dezvoltă astfel de formaţiuni de compro-
În ciuda simbolismului falie destul de evident prezent aso- mis tind să dorească să aibă undeva o "bază mamă" la care să
cierile pacientei ("penisul" care produce d urere), în acest caz se întoarcă, foarte asemănător jocurilor copiilor din perioada de

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Utilizarea apărări lorî n diagnosticarea psihopatologiei

--- -- __----- - - - - - - - - -
..
206 latenţă, în care se urmăreş te tltacarea adversarului pentru a pu- faptul că nu îl au pe terapeut în câmpul vizual dă naştere fan- 207
tea ajunge "acasă ". În jocul "îmi pare rău", jucăto rul poate ajun- tasmei că acesta "nu este de fapt acolo" emoţional. Pacienţii cu
ge "Acasă" după ce l-a trimis pe un altul înapoi la poziţia "Start". personalitate d e tip borderline pot chiar regresa profund -la
Dacă jucătorul d e "Îmi pare rău" este norocos, după o serie de stări psihoticc tranzitorii - atunci când sunt întinşi pe caI\a-
urcuşuri şi coborâşuri va reuşi să termine jocul în poziţia "Aca- pea. Este de regulă indicat ca aceştia să stea faţă în faţă cu tera-
să" înaintea celorlalţi adversari (fraţi?). În baseball, obiectivul peutul, astfel încât să poată menţine o imagine mai integrată a
jucătorului este de a ieşi în ofensivă pentru a marca (a părăsi terapeutului şi a propriei persoane14 .
baza), după care să revină cât mai repede posibil în apărare Am descris "sateliţii" şi "cometele" în capitolul 3 (apărarea
("alergatul către bază" este cel mai rapid). #46). Sateliţii sunt indivizi ce menţin o distanţă emoţională rela-
Afectarea ·proceselor secundare datorită apărărilor mobiliza- tiv fixă în raport cu celălalt. Ei orbitează în jurul acestui~ fără a se
te pentru reducerea anxietăţii de separare (însoţită de teama pier- apropia prea mult şi fără a ieşi de pe orbită. Când apare pericolul
derii imaginii obiectului) era evidentă la un pacient pe care l-am de a pierde "planeta mamă" (anxietatea de separare) sau de a se
tratat. Acesta avea nevoie ca înaintea oricărei călătorii de afaceri apropia prea mult de aceasta (anxietatea de fuziune a Sinelui cu
să conducă de la birou până acasă doar pentru a se asig~ra obiectul sau de anihilare), aceşti indivizi instituie diferite operaţii
nu îi luase foc casa. La întoarcerea din călătorie, primul lucru pe defensive, printre care evitarea oricărui contact (de exemplu, se
care îl făcea era să meargă cu maşina să îşi revadă casa. A~eastă refugiază în şopron) sau navigarea obsesivă pe internet.
dorinţă de a revedea casa avea rolul de a recrea imaginea men- Cometele se "încălzesc" emoţional pentru scurt timp şi pot
tală a acesteia, în prezenţa obiectului. Astfel de patternuri îl eli- trăi plăcerea produsă de relaţiile emoţionale apropiate. Cu toa-
berau de anxietatea legată de inconstanţa obiectului (Blum, 1981). te acestea, după un timp vor dezvolta imxietatea de fuziune a
Din punct de vedere tehnic, Kramer şi Akhtar recomandă o ati- sinelui cu obiectul (sau afecte depresive, cum se întâmplă în că­
tudine prudentă a terapeutului faţă de pacienţii care afirmă la în- sătoriile în care unul dintre soţi simte că şi-a pierdut unele as-
ceputul terapiei că doresc "încheierea" acesteia în decurs de pecte ce ţin de identitate) ceea ce va duce la mobilizarea apără­
ani sau chiar în şase şedinţe . Fixarea unei astfel de limite repre- rilor (cum ar fi o vacanţă singur sau pierderea interesului pentru
zintă adesea un mod de evadare - o apărare împotriva anxietăţii activităţile sexuale).
trezite de o apropiere mai mare decât individul poate tolera!. "Iepuraşul fugar" este un termen preluat din remarcabila po-
Alţi pacienţi refuză să se întindă pe canapea (în psihanaliză), veste pentru copii scrisă de Margaret Wise Brown (1942). Într-o
pentru a se apăra de anxietatea trăită atunci când nu îl văd pe recenzie recentă, cartea este descrisă astfel:
ter~peut, datorată problemelor privind constanta obiectului.
Intinderea pacientului pe canapea tinde să-i faciliteze pro- Iepuraşul fugar începe cu un iepura~ ce decide să fugă de acasă.
ducerea fantasmelor cu privire la analist. Unor astfel de pacienţi, "Dacă o să fugi", îi spune mama sa, atunci" Voi fugi după tine,

)EROME S. BLACKMAN lOlapărări· Utilizarea apărărilorîn diagnosticarea psihopatologiei


208 pentru că tu e;;ti iepura;;ul meu." Astfel începe jocul unei urmăriri În examinarea acestor grupuri de apărări simptomatice, aveţi 209
imaginare încâl1tătoare. Indiferent ce formă ia iepura;;ul - un pe~­ în vedere în primul rând faptul că orice constelaţie defensivă
ti;;or într-un râu, o plal1tă de ;;ofran într-o grădil1ă secretă sau o stân- poate fi practic întâlnită la toate categoriil~ de indivizi, de la cei /

că pe un mUl1te - mama sa loială, adoratoare ţii protectoare reu~e~­ relativ normali la cei cu tulburări psihotice. După cum am vă-
te să-I găsească )ii să-I readucă acasă ... (Everythil1g Preschool, 2002) zut, distincţia dintre funcţionarea psihotică şi cea nepsihotică
are la bază în principal evaluarea funcţiilor autonome ale Eului,
În viaţa adultă, indivizii ce funcţionează după modelul ~,ie­ forţa acestuia şi gradul de dezvoltare al relaţiilor de obiect.
puraşului fugar" sunt, din nefericire, destul de tulburaţi. Aceş­ a dată făcută această precizare, putem afirma că anumite con-
tia fug în permanenţă emoţio nal de cei care le poartă afecţiune stelaţii defensive se regăsesc în sindroame specifice. Modul par-
şi îi determină pe aceştia să urmărească "iepuraşul fugar" pen- ticular în care apărările se grupează joacă de fapt un rol impor-
tru a îl (o) prinde. Fuga din re l aţii este o apărare împotriva ,an- . tant în definirea problemelor psihice (psihopatologie).
xietăţii de fuziune a sinelui cu obiectul, în timp ce reunirea cu Simptomele "nevrotice" sunt în principal determinate de apă­
acesta îi apără de anxietatea de separare (afectul neplăcut şi gân- răril€ inconştiente mobilizate împotriva afectelor produse de
dul că imaginea obiectului se va dezintegra). Patternul de a fugi conflictele psihice.
şi a fi reprimit acasă este adesea Întâlnit la indivizii aIcoolici şi
la bărbaţii afemeiaţi. Sindroamele anxioase (alternative ale "isteriei")
În concluzie, problemele caracteriale pot fi conceptualizate
sub formă. de constelaţii defc ns ive specifice ce sunt mobilizate În tulburările de panică fobice vom regăsi simbolizarea, con-
pentru a-l apăra pe individ a l:ll de conflictele structurale, cât şi densa rea, deplasarea, proiecţia, provocarea masochistă, un alect versus
de cele legate de separare-individuare (Dorpat, 1976). Ambele alt afect, transferul şi evitarea.
categorii de conflicte pot sta la baza formaţiunilor de compro-
mis Întâlnite în patologiile cara cteriale. In urmă cu câţiva ani, am participat împreună cu câţiva colegi la un
simpozion având ca temă tulburările fobice. In introducerea Jăcută pre-
zentării mele psihanalitice, Dr. P, medic psihiatru generalist ~i modera-
Apărările şi complexele de simptome
tor, a prezentat cazul unei paciente, Donna, o tânără căsătorită cu o fo-
Şi în cazul complexelor de simptome, diagnosticul depin- bie faţă de telefoane. Aceasta nu putea atinge un telefon ~i nu intra în
de în principal de evaluarea mijloacelor de apărare primare camerele în care exista unul. Medicul a relatat că lucrase cu pacienta în
utilizate de către individ. Tabelul 1 şi discuţia ce va urma ritm de o ;;edinţă, o dată la două săptămâni, ;;i că îi recomandase exerci-
descriu constelaţiile defensive tipice ce se regăsesc în diferite ţii de desensibilizare, combinate cu medicaţia antidepresivă. Aceste teh-
sindroame. nici sunt încă frecvent folosite pentru tratarea fobiilor.

]EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Utilizarea apărări lorîn diagnosticarea psihopatologiei


210 TABELUL 1. CONSTELAŢIILE DEFENSIVE
211
Constelaţii defensive specifice nevrozelor (DS M III-R: 301.8)
Anxietatea (de tip isteric) (ICD 9 CM 300.1)
Generale - întâlnite în toate tipurile de nevroze I
Sub tipul histrionic (DSM-IV 301.5)
19. deplasarea 27. regresia libidinală 46. socializarea 67. dramatizarea
20. simbolizarea 32. identificarea cu o fantasmă 22. formaţiunea "iluzorie" 68. impulsivitatea
21. condensarea 79. transferul I 39. seducerea agresorului 76. exagerarea
25. refularea 64. transformarea pasivităţii în 77. generalizarea
Constelaţii
defensive specifice adăugate
I activitate
Tipul obsesional (ICD 9 CM 300.3, DSM-IV 300.4) 1 32. identificarea cu propria fantasmă 92. hiper-estetismul
11. formaţiunea reacţională, 17. compartimentarea gân~irii 47. investirea pulsională: în special 93. locvacitatea
perfecţionismul,
erotizare
hi perpunctuali ta tea 42. raţionalizarea Sub tipul inhibiţiilor (DSM-IV 300.11)
12. anularea retroactivă 43. ruminarea mentală
59. reticenţa 48. inhibiţia funcţiei
Eului inves-
şi ritualuri le
13. izolarea 45. intelectualizarea tită erotic: conversia
62. pasivitatea 49. idealizarea
14. externalizarea
65. somatizarea 56. alegerea de obiect unisexuală
Tipul depresiv (ICD 9 CM 300.4, DSM-IV 311.0) 73. altruismul patologic 91. imprecizia
15. întoarcerea asupra 62. pasivitatea Subtipul fobie (IeD 9 CM 300.2, DSM-IV 300.21)
propriei persoane
1. proiecţia 62. pasivitatea
37. identificarea cu obiectul pierdut 53. dezidentificarea
61. evitarea 57. înlocuirea unui afect cu altul
38. identificarea cu introiectul 11. formaţiunea reacţională
44. comportamentul contrafobic ("panica")
Tipul masochist (ICD 9 CM 302.8)
35. identificarea cu agresorul 62. pasivitatea
36. identificarea Cll victima 64. transformarea pasi'1ităţii în
activitate
39. seducerea agresorului 95. identificarea cu obiectullezal
41. provocarea 100. francheţea
83. intimidarea celorlalţi

JEROME S. BLACKMAN
101 apărări • Utilizarea apărărilorîn diagnosticarea psihopatologiei
212 Constelaţii defensive specifice tulburăril o r borderline Caracterele impulsive (DSM-IV 312.39) 213
(toate apărările caracteristice nevrozelor, la care se adaugă)1
57. înlocuirea unui afect prin altul 70. comportamentul adeziv
Constelaţii generale pentru majoritatea tulburărilor
. 64. transformarea pasivităţii 71. lamentare a
borderline (DSM-IV 301.83)
în activitate
28. regresia Eului . 30. regresi a topică 68. impulsivitatea 35. identificarea cu agresorul
Constelaţii defensive specifice adăugate 69. abuzul de substanţe
Tipul paranoid (DSM-IV 301.0) Tipul antisocial (psihopat) (DSM-IV 301.7)
2. introiecţia 65. somatizarea .5. învinovăţirea proiectivă 42. raţionalizarea
1. proiecţia 14. externalizarea 10. deanimarea 46. socializarea
3. identificarea ptoiectivă 16. negativismul 16. negativismul 33. identificarea cu fantasmele
4. învinovăţirea proiectivă 18. agresivitatea ostilă parentale conştiente sau in-
5. negarea prin act 74. inducerea conştiente
8. clivajul 76. exagerarea 23. comportamentul evaziv
97. hipervig ilenţa 35. identificarea cu agresorul 76. exagerarea

Tipul narcisic (DSM-IV 301.81) Constelaţii defensive specifice psihozelor (DSM-IV 298.9)
34. identificarea cu o imagine 63. grandiozita tea/omnipotenţa (toate cele de mai sus, la care se adaugă)
sau un obiect idealizat 6. negarea: per se, prin cuvânt, 55. ascetismul
49. idealizarea 60. logoreea prin act, prin fantasmă
50. devalorizarea 67. dramatizarea 7. dediferenţierea 58. hiperabstractizarea
52. concretiza rea 46. socializarea 8. clivajul 78. reconstrucţia realităţii
53. dezidentificarea 89. inautenticitatea 9. animismul 80. disocierea
100. francheţea 10. deanimarea 94. violenţa fizică
Tipul schizoid (DSM-IV 301.2) -"---3.: halucina ţia

55. ascetismul 61. evitarea


59. reticenţa 62. pasivitatea
40. sublimarea 72. pseudoind epe ndenţa
(nu se referă la persoane)

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări' Utilizarea apărărilorîn diagnosticarea psihopatologiei


214 După un an de tratamente non-dinamice, Donna a avut o "uimi- C'1 terapeutul, care o asculta cu atenţie şi îi "oferea" medicaţia 215
toare" revelaţie. Ea se gândise la o posibilă legătură existentă intre ora lă.Mai mult, pe lângă faptul că relaţia terapeutică accentuea-
fobia faţă de telefon şi problemele din relaţia de cuplu. Şi-a amintit ză regresia (orală) în scop defensiv, aceasta îi furniza pacientei
astfel că fobia apăruse la scurt timp după ce un fost iubit îi telefo- şi o gratificare sexuală simbolică. Fără îndoială că Donna se sim-
nase pentru a o invita în oraş. Pacienta refuzase invitaţia, însă ră­ ţea vinovată pentru aceste gratificări orale simbolice. Mai mult,
măsese ca acesta să o mai sune. Deşi luase în considerare posibilita- vinovăţia sa a fost probabil amplificată datorită exerciţiilor de
tea de a-l contacta, ea nu a făcut acest lucru niciodată. desensibilizare, pentru că la nivel simbolic a putea vorbi la tele-
Donna i-a mărturisit dr. P că probabil evita telefoanele pentru că se fon echivala cu stabilirea unei întâlniri sexuale cu fostul iubit şi
simţea ,,foarte tentată" să cedeze dorinţei intense de a-l revedea pe trădarea furioasă a soţului.
fostul iubit (adică dorinţa sa îi trezea prea multă vinovăţie, interes Pe măsură ce conflictele pacientei s-au amplificat (vinovăţie
)'i o mare anxietate). După ce pacienta a realizat acest lucru, fobia datorată dorinţelor sexuale faţă de fostul iubit, a celor ostil-agre-
sa a dispărut. Donna a renunţat la medicaţia antidepresivă, iar ul- sive faţă de soţ şi a gratificărilor simbolice primite de la dr. P),
terior a încetat să mai vină la ?edinţele cu dr. P, fiind aparent vin- probabil că intensificarea anxietăţii a dus la o ameliorare a func-
decată de fobie. ţiilor de integrare şi observare ale Eului. Ea a dobândit suficien-
tă înţelegere pentru a putea să îşi interpreteze fobia. Mai mult,
Un aspeCt important în stabilirea diagnosticului diferenţial datorită faptului că această înţelegere constituia în sine o for-
şi a tratamentului se referă la faptul că regres ia oral/, -::a apărare maţiune de compromis (c. Brenner, 1982a), pacienta a început
nevrotică reprezintă totodată şi o formaţiune de comp) omis (vezi să evite defensiv continuarea tratamentului. La nivel simbolic,
capitolul 1). Aceasta înseamnă că, deşi regres ia orală are rolul de prin deplasare, dr. P. îi gratifica se pacientei dorinţa pentru un
a ţine la distanţă anxietatea produsă de conflictele di ntre dorin- contact sexual extramarital destinat să-I rănească pe soţ şi îi am-
ţele sexuale sau ostile şi vinovăţia datorată acestora, prin sim- plificase vinovăţia. Prin urmare, dr. P a devenit obiectul fobie,
bolismul regresiv sunt exprimate simultan elemente ale acestor evitat cre către pacientă.
conflicte. Pacienţii pot de asemenea să aleagă acele si tuaţii care, ~ ·Ga sindromul anxios se pot adăuga simptomele de conver-
pe lângă gratificarea dorinţelor, să constituie şi o for mă de pe- sie, însoţite uneori şi de atitudini măgulitoare/ seductive ("his-
deapsă inconştientă, în vederea diminuării vinovăţiei asociate trionice" - de fapt, o seducere a agresorului).
acestora.
De exemplu, prin fobia sa faţă de telefoane, Donna evitaJim- Doamna GN, în vârstă de 37 de ani, căsătorită cu un medic de fa-
bolic realizarea propriilor dorinţelor sexuale cu privire la fostul milie, suferea de fobie legată de călătoria cu avionul, atacuri de pa- '
iubit, protejându-se astfel de vinovăţie. Simultan, e ,i se simţea nică în apropierea aeroporturi lor )'i nu putea obţine plăcerea sexua-
mai puţin vinovată să-şi gratifice oral aceste dorin ţ e în relaţia lă. Pacienta nu se excita sexual.

]EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Utilizarea apărărilorîn diagnosticarea psihopatologie;


216 În urma analizării disfuncţiei sale sexuale (ca sim om de toarcerea furiei şi criticismului asupra propriei persoane, ca apărare 217
conversie), a rei e şit că aceasta era cauzată de u n con cţ: lip- împotriva vinovăţiei produse de furia intensă (Blatt, 1992).
sa e xcitării sexuale era o apărare împotriva conş tienti : rii mâ- În cazul doliului nerezolvat, individul îşi reprimă gândurile
niei re simţite faţă de soţ pentru că acesta era " mai ~ eflt cu referitoare la obiectul iubit şi pierdut şi! sau izolează afectele ne-
pacienţii decât era cu mine şi copiii". El nici mă c ar n akista- plăcute datorate pierderii suferite. Identificarea cu obiectul pier-
se la naşterea copiilor, pentru că nu dorise s ă îş i schi! Je pro- dut îl determină pe individ să adopte comportamente specifice
gramul. Simultan, inhibiţia se xual ă a d oa mnei C N era Inimod
I
obiectului (fol o seşte ace lea şi expresii, povesteşte întâmplări, de-
de respingere ostilă a soţului şi o pedeapsă pentru ao lstă 05- vine la fel de critic, aderă la o cauză sau dezvoltă alte compor-
/'
• I
tilitate (lipsa plăcerii sexuale). Acest conflict r ă mâne lflcon- tamente cu o semnificaţie specială) . Dacă au existat sentimente
ştient prin refularea ideilor însoţită de identificarea cu { :r~sorul de furie la adresa obiectului pierdut, acestea pot da naştere la
(soţul). vinovăţie, ceea ce face ca furia să fie ulterior întoarsă asupra pro-
priei persoane. Şi în acest caz, rezultatul este tot un afect depre,siv.
Depresiile
Cory, un bărbat de 30 de ani suferind de depresie, provenea dintr-o
Acestea pot fi considerate ca implicând u n afcct d e resiv şi familie cu o patologie gravă, în cadrul căreia fusese supus la abu-
. constelaţiile defensive tipice mobilizate împotriva aceStuia. Se- zuri fi zice. Cu toate acestea, el reu)lise să aibă o relaţie apropiată cu
veritatea bolii depresive se stabileşte în funcţie de gradu I de afec- un frate mai mare, Todd, care îl protejase. Acesta îl ajutase şi să se
tare al funcţiilor Eului (mai gravă = "depresie p sihot :ăl" sau iniţieze în viaţa sexuală, "prin a-i împrumuta" o fostă iubită.
"depresie majoră cu simptome psihotice"), gradul de imitare Când Cory avea în jur de 22 de ani, Todd a murit într-un accident de
al forţei Eului (afectul depresiv reduce progresiv tole ranţa la motocicletă. Cory mi-a povestit jenat că după înmormântarea frate-
afect, ceea ce poate determina, de exemplu, blocaje de memorie lui întreţinuse relaţii sexuale cu văduva acestuia. Când am subliniat
şi perturbarea ritmului somn-veghe) şi grad ul de disfuncţiona­ că prin acest comportament el simţea că este asemenea fratelui şi în
litate în relaţiile de obiect (afectul depresiv se a s ociază cu retra- modmagic îl păstra "viu" pe acesta (interpretarea identificării cu
gerea din relaţiile cu persoanele iubite ["obiectr le"]). obiectul pierdut ca apărare împotriva doliuluO, Cory a început să
Afectul depresiv poate fi determinat de o va rietate de situa- plângă în hohote. După câteva minute, el a spus că după moartea fra-
ţii . Trebuie reţinut că acesta se compune dintr-o senzaţie neplă­ telui î)li "interzisese orice sentimente" (reprimare şi izolare a afec-
cută şi un gând că a avut loc ceva îngrozitor şi ireparabil. Pro- tului) şi că nu făcuse "niciodată doliul" după Todd. A mai" adăugat
babil că cele mai comune dinamici ce stau la baza acestor că soţia acestuia îi amintea întrucâtva de fratele său şi că actul sexu-
credinţe pesimiste asociate afectului depresiv sunt: (1) incapaci- al fusese o încercare de a păstra legătura cu el (sexualizarea ca apă-
tatea de a face doliul datora tă minimalizării şi reprimării şi (2) în- . rare împotriva afectului depresiv determinat de pierderea lui Todd).

\
)EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Utiliza rea apărăril orî n diagnostica rea psihopatol ogiei
218 Chiar dacă cumnata sa consimţise şi îşi dorise actul sexual, Cory Obiectivul lui Ryan de a face studii universitare, deşi părea re- 219
resimţea o vinovăţie intensă. /1111 Înţeles Î/'IlP/ I'/1l1i1 CII a face sex CII alist în raport cu abilităţile sale intelectuale, nu putuse fi atins da-
soţia fratelui decedat reprezentase o deplasare a furiei resimţite torită folosirii defensive a grandiozităţii, activităţii sexuale şi a

faţă de acesta pentru că murise şi îl lăsase singur. Vinovăţia lui Cory consumului excesiv de alcool. Eşecul în a se ridica la înălţimea idea-
se datora în parte acestei furii pe care o resimţea ca "o nedreptate lurilor sale (bazate pe identificările cu tatăl) îl făcea să se simtă de-
făcută lui Todd", motiv pentru care furia a fost întoarsă asupra primat.I
propriei persoane, dând naştere la depresie.
Personalitatea de tip borderline
o altă cauză comună a ideaţiei depresive o constituie eşecul în
îndeplinirea obiectivelor. Acesta se poate datora fie stabilirii unor Pacienţii cu personalitate de tip borderline prezintă adesea
obiective nerealiste, fie imposibilităţii realizării unui obiectiv rea- simptome ce au la bază acelaşi tip de apărări descrise în exemple-
list datorită mobilizării apărărilor. În ambele cazuri, sentimentul le anterioare ca fiind "nevrotice". Cu toate acestea, diagnosticul
de dezamăgire se asociază cu ideea că eşecul este ireparabil. de personalitate de tip borderline, pe lângă faptul că ţine cont de
. existenţa unei slabe forţe a Eului (în special cu privire la controlul
Ryan, un student inteligent în vârstă de 18 ani, nu avusese ~icio­ pulsional, toleranţa la afect şi capacitatea de conţinere a fantasmei
dată "dificultăţi" în perioada liceului. Ulterior, el a început să frec- ca proces primar), ia adesea în considerare şi prezenţa unor apă­
venteze cursurile unei universităţi de renume, unde cerinţele erau rări foarte arhaice. Trebuie reţinut că acestea pot fi utilizate şi de
ridicate chiar şi pentru cineva cu aptitudinile sale. A fost nevoit să către indivizii psihotici. Însă la cei din urmă, prin definiţie, funcţi­
renunţe la atitudinea grandioasă privind posibilitatea obţinerii unor ile Eului şi relaţiile de obiect sunt mult mai perturbate.
note mari fără a studia. Atunci a început să se simtă deprimat, ceea Apărările caracteristice organizării de personalitate de tip bor-
ce l~a făcut să consume alcool în compania prietenilor şi să mintă derline includ: grandiozitatea, devalorizarea (semenilor), ostilitatea
pentru a seduce tinerele. Când am subliniat că abuzul de alcool şi (cu rol de distanţare), idealizarea primitivă, negarea masivă, proiec-
comportamentul nesincer faţă de femei păreau să-i Întărească senti- /"'fia,jdentificarea proiectivă şi clivajul (Kernberg, 1975).
mentul că se putea descurca în orice situaţie (confruntarea folosirii
defensive a alcoolului, a activităţii sexuale şi a grandiozităţii), John 1S, un avocat 16 homosexual în vârstă de 40 de ani, era depri-
Ryan s-a întristat şi a spus că nu suporta să se gândească la pierde- mat în urma despărţirii recente de partenerul cu care avusese o re-
rea tatălui său, survenită când el avea 16 ani; el credea că tatălui laţie de câteva luni. Din acest motiv, el "a ieşit la agăţat" într-o

i-ar fi fost ruşine dacă ar fi văzut că ajunsese lin mtrzt. Era convins zonă rău famată a oraşului, unde a cumpărat ecstasy şi s-a împrie-

că tatăl ar fi aşteptat mai mult de la el (identificarea eu idealurile tenit cu un bărbat fără adăpost. După ce au consumat alcool şi ec-
tatălui stătea la baza idealurilor tânărului). stasY/,i doi au intreţinut, de comun acord, un act sexual anal ne-

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Utilizarea apărărilorîn diagnosticarea psihopatologiei

" ' - - ' - - - - - -- - - -- - - - - - -- - - - - - - -


220 protejat. Ulterior, bărbatul l-a bătut pe Jolm şi i-a furat acestuia şi cea {e integrare erau intacte, iar John era capabil de empatie 221
portofelul şi cheile de la maş inâ. fa/iri a fost nevuit să meargă câte- mutuala în relaţia cu mine, a fost posibilă interpretaJzea apărări-
va mile până acasă. El nu a telefonat la pol iţ ie, pentru a se proteja lor amin ti te anterior şi a formaţiunilor de compromis, ceea ce a
de potenţialele umilinţe personale şi profesionale. dus în final la încetarea comportamentelor sale autodistructive.
In şedinţa din ziua următoare, Jol1n a descris bărba tul respectiv ca pe
un "nimic fără valoare". Iniţial 1'1părea să nu realizeze pericolele la Psihoza
care se expusese prin consumul de droguri, actul sexual neprotejat I'i
agresiunea fizică suferită. Deşi boala psihotică este de regulă înţeleasă în termenii unor
Inţelege rea acestui incident a necesitat numeroase şedinţe. A deve- deficienţe ale funcţiilor Eului (în special ale capacităţii de inte-
nit clar faptul că Jol1n negase pericolele reale de a contracta SIDA grare, abstractizare, a relaţiei cu realitatea şi a testării realităţii­
şi de a fi ucis. El adoptase o atitudine grandi oasă II tunci când a cum- vezi Anexa 1) şi a unor perturbări la nivelul relaţiilor de obiect
părat ecstasy de pe stradă, fă ră a se gândi cii ar f i putut fi prins I'i (afectarea capacităţilor descrise ca Warm-ETHICS datorită ten-
să-şi fi pierdut dreptul de prac tică în avocatu ră. fi devaloriza pe acel diQJelor de fuziune a sinelui cu obiectul), totuşi pot fi diferen-
bărbat considerând că era demn de dispreţ. Iar faptul că îl "cumpărase" ţiate şi în acest caz anumite apărări specifice.
prin a-i oferi ecstasy îl făcea pe /ohn să considere că "nevoia" îi apar- În următorul exemplu se poate vedea modul în care pacien-
ţinea acestuia şi nu era una personală (proiec ţie, devalorizare). tul foloseşte regres ia Eului, regres ia formală, reconstrucţia realităţii,
La o explorare mai detaliată, a reieşit că John î/ ade11leniSepe-bărbat eta- dedijerenţierea, deanimarea şi disocierea.
lând ostentativ la începutul în/lÎlnirii o bancn otă de 50$ (identificare
proiectivă). Ulterior am aflat că probabil bărbatul îl bătuse întrucât Tim, de 29 de ani, un absolvent ce urma cursuri postuniversitare,
John îl lovise peste şezut în timpul sexului anal, fără a-i cere permisiu- nu reuşise să îşi finalizeze încă lucrarea de doctorat în literatura
nea. Putem vedea că descărcarea ostilităţii îl apăra pe John împotriva engleză şi avea convingerea că acest lucru se datora "depresiei" sale.
unor alte afecte, printre care depresia produsă de pierderea par~eneru­ Această situaţie dura de opt ani, timp în care a fost susţinut finan-
lui, afectţll depresiv cauzat de separare (legat de p.erderea sinelui aso- ciar de către mama sa, o contabilă de succes. De când îşi încheiase
ciată cu pierderea partenerului-obiect) şi anxietatea de fuziune,dintre studiile cu cinci ani în urmă, nu avusese nicio relaţie, iar în timpul
sine şi obiect, în acest caz reprezentat de bărbatlll fără adăpost. Mai mult, facultăţii făcuse se~ o dată sau de două ori la petreceri ale frăţiei,
John a provocat masochist pedeapsa pentru a-şi diminua vinovăţia. însă fără a avea vreo t iubită. Comentariile sale despre aceste proble-
me se refereau la faptul că ,Jemeile sunt interesate doar de bani"
Organizarea borderline a personalităţii lui John includea ele- (deanimare). Altfel spus, el avea tendinţa să considere că proble-
mente narcisice, impulsive, sadomasochiste, autod istructive şi ma se datora ,Jemeilor" şi nu propriilor dificultăţi şi inhibiţii (re-
paranoide. Însă, datorită fap tului că funcţia de observare a Eului construcţia unor aspecte dureroase ale realităţii).

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Utilizarea apărărilorîn diagnosticarea psihopatologiei


222 Tim Î?i petrecea mare parte din timp dormind (regresie topică). Alte
dăţi asculta muzică clasică în garsoniera în care locuia. Petrecea ore în-
v.
tregi imaginând scene în care era la televiziune (dediferenţiere), inter-
pretând un rol (disociere) - ca de exemplu să conducă Orchestra fi-
I
larmonică din New York, în timp ce ofotografia pe Phy/lis SchlaJt;fiind
violată de membri ai partidului democrat sau poza diferite animale (re-
gresie a Eului privind conţinerea proceselor primare). Când aceste că­
lătorii imaginare luau sfâr?it, îi era dificil să "revină la realitate". I
Tehnicile interpretative
Trebuie reţinut că
faptul în oricare dintre sindroamele nl vro-
tice sau borderline, apărările specifice descrise pot coexista cu ' Terapiile de orientare psihanalitică (Compton, 1975; Gray,
cele de tip psihotic. Această complicaţie face ca diagnosticul psi- 1994; Blackman, 1994; Dorpat, 2000) necesită în primul rând să
hiatric să fie mai dificil deţ>tabilit, comparativ cu cel din alte înţelegeţi modul cum pacientul se apără de trăirea unor expe-
domenii me~icale. Dificultatl3a este sporită şi de faptul că odată rienţe emoţionale. În al doilea rând, aceste apărări dezadaptati-
ce patternurile defensive patologice au fost identificate, scopul ve sunt aduse în atenţia pacientului. Cu alte cuvinte, psihotera-
terapeutic constă în modificarea funcţionării acestora. pia psihodinamică şi psihanaliza sunt forme de tratament în
Tratamentul bazat pe principiile psihanalitice implică, în ge- cadrul cărora ceea ce spune terapeutul şi când face parte din tehni-
neral, două scopuri terapeutice: (1) eliberarea pacientului de . ca terapeutică. Terapeuţii psihanalişti se referă adesea la comu-
simptomele manifeste şi (2) ameliorarea celorlalte aspecte ale nicările făcute pacientului în timpul şedinţelor, prin folosirea
funcţionării psihice: funcţiile Eului, forţa Eului şi relaţiile de termenului "intervenţii".
obiect. În principal, există două categorii generale de tehnici ce
pot fi utilizate în atingerea acestor scopuri: cele interpretatlve şi . Intervenţiile analitice ("interpretative")
cele suportive. Ponderea intervenţiilor suportive versus cele in-
terpretative depinde de diagnosticul pacientului şi de 5Prea
mentală a acestuia în timpul fiecărei şedinţe . Capitolele urmă· Indicaţiile terapeutice şi stabilirea alianţei terapeutice
toare tratează problemele pe care le ridică alegerea tipului de
terapie adecvat şi modul cum pot fi utilizate eficient atât tehni- Inpicaţiile
terapeutice îi pot fi furnizate pacientului începând
cile suportive, cât şi cele interpretative. cu a/doua şedinţă sau atunci când, după încheierea evaluării
iniţiMe, aţi decis să începeţi să lucraţi cu acesta. Unii pacienţi se
confruntă la începutul tratamentului cu dificultatea de a nu şti

101 apărări • Tehnicile interpretative


JEROME S. BLACKMAN
224 cum să se comporte. Pentru aceştia, în special dacă este vorba Alianţă de lucru (Greenson, 1965). Aceasta presupune că 225
de o terapie cu o şedinţă pe săptămână, o descriere succintă a persoana aflată în terapie trebuie:
modului în care va decurge terapia poate fi utilă. Ca primă re-
gulă generală, terapeutul îi cere pacientului să vorbească liber,
• ;ă vină la şedinţele stabilite de comun acord cu terapeutul;
pe cât posibil, despre gândurile şi scntimenJele pe care le are în • să plătească pentru acestea suma stabilită dinainte, în for-
legătură cu problema de bază pentru care a cerut o terapie. La
ma cerută de terapeut;
aceasta se adaugă menţiunea că pacientul poate relata orice alte • să vorbească; şi
gânduri şi sentimente cu privire la relaţiile importante din v~a­ • să accepte faptul că vine la terapie din cauza unor proble-
ţa lui, atât cele trecute, cât şi prezente. De asemenea, ar fi de qo-
me specifice, iar rolul terapeutului este acela de a-l ajuta să
rit ca acesta să povestească în cadrul şedinţelor orice vis sau re- se înţeleagă mai bine.
verie pe care şi le poate aminti. Un aspect important se referă la
recomandarea făcut~a:cientului de a se simţi liber să vorbeas- ~Alianţă terapeutică (Stone, 1961; Zetzel, 1956). Aceasta pre-
că despre reacţiile sale pozitive şi negative în legătură cu ceea
supune că persoana aflatăîn terapie trţbuie:
ce spune terapeutul în şedinţă, sau cu privire la terapie în gene-
ral. Fantasmele cu privire la terapeut şi orice alte gânduri care • să dezvolte o empatie mutuală, pe baza interacţiunilor cu
îi apar pacientului în timpul şedinţei pot fi de asemenea utile!în terapeutul; şi
cadrul tratamentului. • să răspundă adecvat la interpretările iniţiale pe care tera-
Altor pacienţi le este mai uşor să înceapă imediat să asocieze peutulle face cu privire la apărările ce pot determina re-
şi să relaţioneze cu terapeutul. Adesea, aceştia nu au nevoie pe zistenţele la tratament.
indicaţii în acest sens. În terapiile în care frecvenţa şedinţelor
este mai mare, de 3 până la 5 şedinţe pe săptă mână (cum este Dacă oricare dintre aceste ~biective terapeutice nu se reali-
cazul psihanalizei), indicaţiile terapeutului pot fi mai succinte, zează, este necesară înţelegerea\ acestei nerespectări a cadrului -
pe motiv că rezistenţe le la procesul terapeutic se pot instala mai şi semnificaţiei sale defensive - înaintea explicării dinamicilor
devreme, iar asocierile libere ca obiectiv urmărit îi permit al}a- patologiei pacientului.
listului să observe atât contiguitatea gândirii pacientu lui, câţ şi
I
conţinuturile sale ideatice. : Explorarea
Noţiunea de alianţă între terapeut şi pacienţi cuprinde dduă
tipuri de concepte. Indicaţiile referitoare la "cadrul" terapeJtic Ca terapeuţi, le adresa ţi pacienţilor întrebări, în speranţa iden-
trebuie expuse, de regulă, încă din a doua şedi.nţă şi includ ~r­ tificării şi interpretării apărărilor acestora. De exemplu, aţi PU'-
mătoarele aspecte pe care le poate îmbrăca relaţia terapeutică:
tea interveni în următorul fel: "Aţi spus că soţia a plecat de aca-

]EROME S. BLACKMAN
101 apărări· Tehnicile interpretative
fi
226 să şi că locuieşte cu sora sa. Ce s-a întâmplat între dumneavoas- Spre exemplu, unui pacient care nu oferă prea multe detalii, îi 227 I
tră şi soţie, înainte ca ea să se mute?" Deşi o intervenţie de acest puteţi spune: fISe pare că azi vă este mai greu să vorbiţi despre
tip nu ia în considerare imprecizia şi reprimarea individului utili- ceea ce gândiţi şi simţiţi." Prin definiţie, folosirea confruntării
zate ca apărări, prin intermediul acesteia vizaţi apărările mai nu presupune şi încercarea de a-i explica pacientului de ce folo-
patologice folosite de pacient, de pildă, ostilitatea, provocarea pe- seşte anl!mite apărări.
depsei şi inducaea.
Kanzer (1953) recomandă ca terapeutul să le pună pacienţi­ Clarificarea
lor întrebări, uneori cu rolul de a "reconstrui situaţii prezente"
din viaţa acestora, în special atunci când ei regresează în tim- Presupune să descrieţi succint un pattern defensiv, ca în ur-
pul terapiei. Pe de altă parte, Dorpat (2000) subliniază faptul că mătorul exemplu referitor la clarificarea minimalizării ca apăra­
o explorare prea activă din partea terapeutului este un compor- re: "Deci încercaţi să vă convingeţi că vă descurcaţi în relaţiile
tament asemănător unui Mare Inchizitor, conducând la apariţia pe care le aveţi cu soţul, mama şi şeful". Sau, după ce o pacien-
unor dinamici inconştiente de tip sadomasochist - pacienţii tă descrie felul cum reuşeşte să rezolve cele 17 probleme pe care
simt că treb\1ie să se supună şi să răspundă la întrebări. Gray copiii săi i le creează, faceţi un comentariu referitor la modul
(1994) sugerează că o astfel de explorare nu ţine cont de rezis- cum ea foloseşte reprimarea: "Deci încercaţi din răsputeri să nu
tenţele pacientului, ca imprecizia, reprimarea, pasivitatea şi reticen-
vă enervaţi pe aceştia şi să faceţi tot posibilul să le rezolvaţi".
ţa, a căror confruntare şi înţelegere în cadrul şedinţelor iniţiale Uneori, clarificarea poate fi folosită în locul adresării unor
ar putea fi benefică pentru evoluţia ulterioară a terapiei. întrebări directe pacienţilor. O afirmaţie de tipul celor făcute de
Deşi explorarea reprezintă o tehnică utilă, trebuie să aveţi gri- Columbo, detectivul modest din serialul TV al anilor '70 (Peter
jă să rezistaţi tentaţiei de a-i pune pacientului prea multe între- Falk), poate fi chiar utilă pentru obţinerea informaţiilor fără a fi
bări şi să ţineţi neapărat seama de reacţiile acestuia - atât la
intruziv. Ceva de genul: "Nu prea îmi este clar ce se întâmplă"
întrebăr, cât şi la cererea de a începe şedinţa. Ideile din trecut
sau "Pare a fi foarte neclar" îi invită pe pacienţi să ofere expli-
privind terapia ca demers "expresiv-emotiv" sau "explorato- caţii atunci când doresc să facă acest hlCru.
riu" s-au dovedit a fi problematice.
Interpretările dinamice
Confruntarea
Prin acestea le explicaţi pacienţilor apărările de care nu erau
Acest termen se referă la faptul că vă daţi seama că pacien- conştienţi. Ulterior, le arătaţi de ce afecte se apărau. Dacă dis-
tul foloseşte în mod inconştient un anumit tip de apărcilre, pe puneţi de suficiente informaţii, puteţi discuta cu pacientul şi de-
care o aduceţi în atenţia acestuia (îl ajutaţi să o conştientizeze). spre conflictele care au generat afectele respective. Pentru inter-

]EROME S. BLACKMAN
101 apărări • Tehnicile interpretative
228 pretarea formaţiunilor reacţionale şi a întoarceri Ilsupra propriei pc,- În anumite situaţii, ar putea fi mai adecvată interpretarea re- 229

soane, ca apărări împotriva vin o v ăţiei produse de furia distruc- gresiei libidinale (sau progresiei). Aceasta înseamnă
că interpreta-

tivă a pacientului, aţi putea comenta: "Se pare că vă urâţi pen-


rea conflictului intrapsihic se face având în vedere mai multe
tru că sunteţi furios pe fiul dumnea v oastră; at -Inci deveniţi niveluri de dezvoltare psihosexuală, aşa cum reiese din exem-
«excesiv de binevoitor», ceea ce vă linişteşte; cu toa te acestea, fu- plul următor:
ria resimţită faţă de fiu este întoarsă asupra dumneavoastră, ceea
ce vă face să vă simţiţi deprimat". Un bărbat de 29 de ani, cu simptome obsesiv-compulsive, începe să
Mai trebuie specificat că puteţi alege să interpretaţi conflic- protesteze în legătură cu orele la care are ~edinţele. Dumneavoastră
tele intra psihice şi apărările fie făcând referire la un anumit ni- îi arătaţi faptul că tendinţa sa de a provoca aceste lupte de putere
vel al dezvoltării psihosexuale, fie având în vedere mai multe (nivelul anal), îl apără de sentimentele de ru~ine legate de faptul
/'
că depinde de dumneavoastră (nivelul oral) ~i, simultan, îl împie-
niveluri de dezvoltare. Interpretările ce vizează un singur nivel
dică să se gândească la problemele de ejaculare precoce cu care se
ar putea fi de forma:
confruntă (nivelul genital matur).

Nivelul oral. "Vă simţiti destul de jenat că doriţi ca eu să vă


ajut. Cred că din cauza aceasta aţi vrea să evitaţi şedinţele. Pro-
babil că aţi prefera să găsiţi singur soluţiile la p roblemele dum- Interpretarea transferenţială
neavoastră" .
Realizaţi faptul că pacientul foloseşte în relaţia cu dumnea-
voastră acelaşi tip de apărări ca şi în relaţia cu părinţii săi. Sin-
Nivelul anal (separare-individuare). "Atunci când rămâ­
ne ţi tăcut, vă protejaţi cu încăpăţânare de expunerea unui ma- gura diferenţă este că acestea sunt complet inutile în relaţia ac-
tuală cu dumneavoastră.
terial jenant; în acelaşi timp, vă doriţi ca eu să vă pot citi gân-
durile" .
Un bărbat vă relatează că tatăl său nu îi acorda niciodată atenţie;
Primul nivel genital/perioada de latenţă. "Se pare că nu do- în consecinţă, la rândul său, ~i el î~i ignora tatăl. Când vă vorbe~te
riţi să fiţi consid.erat un ticălosl, pentru că asta v-ar face să vă aproape ~optit, astfel că nu puteţi înţelege ce spune, dumneavoastră
comentaţi: "Atunci când nu se înţelege ce spuneţi, cred că vă apă­
simţiţi vinovat. Din acest motiv, încercaţi din răsputeri să vă pur-
raţi de teama că a~ putea să nu fiu interţ!sat de ceea ce aveţi de spus,
taţi frumos cu ceilalţi, deşi urâţi să faceţi acest lucru, iar atunci
când le spuneţi ceea ce gândiţi şi "scoateţi totul afară", felul în la fel ca ~i tatăl dumneavoastră. Dacă vă rog să repetaţi, aceasta vă
lini~te~te, însă când nu fac acest lucru sunteţi convins că sunt la
care o faceţi îi determină pe aceştia să vă pedepsească (ceea ce vă
eliberează de vinovăţie)".
fel ca el, adică nu îmi pasă".

101 apărări • Tehnicile interpretative


JEROME S. BLACKMAN
230 Interpretarea genetică pentru ceva. Cineva îmi spune că juriul îmi este complet nefavora- 231
bil. Ies din sală. Apoi, stau singur ~i îmi sug penisul, care ajunge
Presupune să îi arătaţi pacientului modul în care conflictele la aproape un metru".
din trecut sunt deplasate asupra situaţiilor prezente: Pacientul a asociat în legătură cu faptul că se simţea oarecum vino-
vat pentru că în seara precedentă evitase să ia masa .cu soţia ~i cei
"Cred că acceptaţi ca soţul dumneavoastră să î~i viziteze în fiecare doi copii, preferând să urmărească un meci de fotbal la televizor. El
seară mama, pentru mai bine de două ore, pentru că încercaţi din credea că nu poate avea încredere în nimeni. In acel moment, am
răsputeri să n 11 fiţi critică )ii posesivii, a)ia cum era mama cu dum- putut interpreta semnificaţia simbolică a evitării defensive a in-
neavoastră în adolescenţă, ceea ce vii displăcea profund" (deziden- timităţii cu soţia: mai bine Î)ii oferea singur plăcere pentru că prefe-

tificarea de mamă ca apărare versus sentimentele de vinovăţie). ra să se vadă ca un "bărbat fatal" (penisul de un metru), decât să
recunoască că se simţea vinovat pentru dorinţele sale de a depinde

sau de soţie într-un mod infantil. El )ii-a amintit atunci că îi ceruse aces-
teia să-i pregătească un pahar cu lapte cald, înainte de culcare.
"Se pare că evitaţi fe1J1eile pentru că încă aveţi nevoie să vă prote-
jaţi de umilinţe, ca ~i cum aţi mai fi încă în perioada liceului, iar Un alt exemplu referitor la interpretarea viselor:
~
fetele ar râde de dumneavoas tră pentru că sunteţi supraponderal."
Doamna L, o fem eie de 29 de ani ce suferea de inhibiţii, a avut ur-
mătorul vis: "Eram urmărită de ni)ite bărbaţi. Imi era teamă de ei
Interpretarea viselor )ii fugeam. Ştiam că doreau ceva sexual de la mine. Am fugit de-a
lungul unei străzi asemănătoare celei pe care am copilărit ~i am in-
Constă în a-i explica pacientului modul în care simboliJmul trat în fugă în casa doamnei Smith, Închizând u~a cu cheia. După
visului semnifică anumite conflicte împotriva cărora el se apără aceea m-am trezit". Doamna L a asociat bărbaţii din vis cu "bărba­
şi de care nu este conştient. În vederea unei interpretări adecva- ţii în general", care "de regulă urmăresc un singur lucru". Casa

te, este util să luaţi în considerare gândurile pacientului ("aso- doamnei Smith fusese "Întotdeauna un loc primitor ~i confortabil"
ciaţiile") cu privire la diferitele elemente simbolice ale visului- p.entru ea.
produse în şedinţa respectivă, din şedinţele anterioare sau care Doamna L mai credea ~i că unul dintre bărbaţii din vis semăna cu
apar în şedinţele viitoare. Chuck, un băiat "foarte drăguţ", pe care îl plăcuse în timpul liceu-
lui, dar faţă de care nu-?i ariitase niciodată sentimentele. I-am in-
Domnul NN, un inginer de 35 de ani, căsătorit, suferea de ejacula- terpretat doamnei L faptul că în vis părea să se "ascundă" (refu-
re precoce. El a relatat un vis: "Mă aflam la tribunal, fiind judecat gieze) defensiv În compania femeilor, cu care se simţea în siguranţă.

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Te hnici le interpretative


232 Teama pacientei faţă de bărbaţi părea să fie parţial rezultatul pro- Spre exemplu, credeţi căpasivitatea,transformarea pasivităţii 233
i e cţiei asupra acestora a propriilor dorinţe sexuale ("drăguţul în activitate )'i provocarea masochistă a celuilalt sunt apărările
Chuck"), pe care le considera pericllioase; prin urlllare, fugea atât mobilizate de pacient, drept pentru care îi spuneţi: "Aţi început i'e-
de sexualitatea bărbaţilor, cât )'i de propria sexualitate. La interpre- dinţa afirmând că vă deranjează faptul că soţul încearcă să vă spu-
tarea mea, pacienta a răspuns: "A)'a este. Nu doream ca Chuck să nă tot timpul ce să faceţi, ca i'i cum aţi fi unul dintre subalternii
ştie ce simţeam pentru el. Asta m-ar fi făcut să mă "imt umilită." săi recruţi. Acum îmi cereţi să vă spun despre ce să vorbiti. Poate
că simţiţi cumva că i'i eu ar trebui să vă spun ce să faceţi?"

Interpretarea rezistenţelor
Reconstrucţia
Un bărbat în vârstă de 35 de ani a întârziat 25 de minut~ la
prima şedinţă, spunând că pierduse foaia pe care îşi notase cum Această tehnică psihanalitică rar folosită în cadrul terapiei
să ajungă la cabinet. Auzind scuza sa, am răspuns: "Să înţeleg i mplică speculaţii cu privire la situaţii din trecutul pacientului
că era să nu mai ajungeţi astăzi la întâlnirea cu mine?". El a în- ce ar putea sta la baza dificultăţilor sale actuale. Tehnica poate
ceput să râdă şi şi-a amintit că terapeutul anterior îi d!şplăcuse fi utilă atunci când pacientul nu îşi poate aminti unele întâm-
profund, ceea ce l-a făcut probabil să creadă că la fel se va, în- plări recente sau din trecutul îndepărtat.
tâmpla şi în cazul meu. i Reconstrucţiile tind să se dovedească cel puţin într-o oareca-
Despre interpretarea rezistenţelor vom mai vorbi în subca- re măsură inexacte. Din acest motiv, este periculos ca terapeu-
pitolul următor referitor la identificarea apărărilor. Pe scurt, tul să încerce o reconstrucţie a unei istorii de abuz sexual petre-
ca terapeut, veţi încerca adesea să le arătaţi pacienţilor faptul cut în copilăria pacientului, până ce acesta nu îşi aminteşte
că întârzierile, absenţele de la şedinţe, dificultatea de a vorbi, trauma suferită. Reconstrucţiile forţate ale terapeutului îi pot
de a uita să plătească şedinţa sau imprecizia pot fi expresii provoca pacientului "sindromul memoriei false" (Blum, 1996)
simbolice ale unei rezistenţe la terapie, de care aceştia nu sunt din dorinţa de a-l mulţumi pe terapeut (aceasta fiind o formă
conştienţi. de inducere, în care terapeutul îl determină pe pacient să crea-
dă că are o anumită tulburare):
Interpretarea cu rol de legare Altfel spus, dacă terapeutul încearcă să reconstrui as că o isto-
rie a unui abuz sexual petrecut în copilăria pacientului, fără ca
Constă în verbalizarea legăturilor dintre diferitele idei expri- acesta să-şi amintească trauma, pacientul poate introiecta con-
mate de către pacient în cadrul unei. şedinţe, întrucât conside- vingerea terapeutului, ca apărare împotriva anxietăţii sau vino-
raţi că între acestea există o relaţie. văţiei trezite de contrazicerea acestuia. Pacientul poate mobili-

JEROME s. BLACKMAN 101 apărări· Tehnicile interpretative


234 za şi alte apărări, ca de exemplu pasivitatea (acceptarea sugestiei astfel că punea în act o situaţie transferenţială (transferul, ca me- 235

terapeutului), formaţiunea reacţională (manifestă o atitudine bi- canism defensiv), în care î9i critica superiorii 9i era pedepsit în mod
nevoitoare, când, de fapt, se simte revoltat şi furios), şi dedife- repetat. Ca răspuns, domnul CX 9i-a amintit 9i alte situafii din ti-
renţierea (renunţă la anumite aspecte ale Sinelui, incercând să nereţe în care tatăL îl "manipulase" astfel încât, de9i resimţea furie,

semene cu terapeutul, ca protecţie împotriva anxi l , tăţii de sepa- el încercase în schimb să- 9 i mulţumească tatăl. De asemenea, am
rare). Aceste apărări îi fac pe unii indivizi vulnerabili la influ- reu9it să înţelegem că datorită identificării cu agresorul, paci.en-
enţele unor culte sau lideri ai acestora. Este mai precaută o abor- tul î~i "lovea" verbal superiorii, în acela~i mod în care tatăl îl lovi-
dare a efectelor traumatice ale unui abuz sexual, în momentul se în copilărie (o altă apărare împotriva furiei resimţite la adresa
tatălui).
în care pacientul îşi poate aminti evenimentul traumatic.
Pe de altă parte, există alte situaţii, când o t'econstrucţie pre-
caută şi empatică poate avea ca efect stimularea reamintiri~ de
către pacient a unor conflicte de durată şi a operaţiilor defensi- Identificarea mecanismelor de apărare
ve mobilizate impotriva acestora, ceea ce poa te duce la inStght
terapeutic. ! În principal, există două metode de identificare a acestora:
! metoda deductivă şi cea inductivă.
Domnul CX, un bărbat de 40 de ani, obi9nuia să- 9 i atace verbal su-
periorii la locul de muncă, iar ace9tia riposta :1 prin a~l izola 9i a-l Tehnicile deductive
împiedica să avanseze ierarhic. Am făcut o interpretare cu rol de le-
gare între acest comportament autodistructiv ~ i relatările anterioa- Puteţi deduce activitatea defensivă pe baza anumitor obser-
re ale pacientului despre felul în care tatăl său îl "plesnea" cu o cu- vaţii obiective. Aşa cum este ilustrat în tabelul 2, atunci când
rea, pentru a-l pedepsi în anii de 9coală. La Început, domnul CX a pacientul îşi întrerupe fluxul informaţiilor, schimbă brusc subiec-
obiectat în legătură cu cuvântul "plesnire", afirmând că prefera "bă­ tul, lipseşte de la şedinţe, exprimă nemulţumiri ce ar putea avea
taie" sau "lovire". Mai mult, în ciuda faptului că amintirile aces- legătură cu dumneavoastră (Langs, 1973), vorbeşte foarte sim-

tor lovituri îi erau clare, ele nu erau însoţite de 1, icio reacţie emo- bolic ("Viaţa este ca o cutie de b9mboane ... ") sau relaţionează
ţională din partea pacientullli. cu dumneavoastră în moduri care vă fac să doriţi să îi puneţi
Reconstrucţia mea s-a bazat pe faptul că pacientlll simţise probabil întrebări cu rol clarificator (YWTAQ3), atunci este foarte. probabil

în copilărie o furie intensă Ia adresa tatălui pentru bătăile primite, că acesta foloseşte o serie de apărări. Tabelul 2 ilustrează modul

dar aceasta fusese reprimată, îndurând cu stoicism pedepsele. Tot- în care apărările împiedică accesul în conştiinţă al afectelor
odată, pacientul părea să deplaseze în prezent această/urie asupra neplăcute, generate de conflictul intrapsihic dintre dorinţe

superiorilor săi, care în plan simbolic reprezentau imago-uri paterne; (pulsiunile care caută descărcarea), sentimentele de vinovăţie

]EROME S. BLACKMAN 101 apărări· Tehnicile interpretative

_____. ._ _ ~. __.___ _
. _ ~~ _ ____ ~ ___ ~ __._ _ _ _ _ _....:..z_ _ __ _ _ _ __ .____._..._....
236 >ro
U (pedeapsa Supraeului pentru aceste dorinţe pulsionale), realita- 237
's ~
ro ~ tea externă ţ>i relaţiile individului.
......curoro

>
' S;
.&;

~
t ;§~t~
1l ~
~ )~
Gary (1994) subliniază că întreruperile în discursul pacien-
tului indică apărări ce pot fi confruntate cu blândeţe, în timp
ce pacientul verbalizează. Mai mult, momentele de întreru-
6
::J
,1 fr~
(lJ~
peri în discurs apar adesea atunci când pacientul este foarte
o ~-----------------------------------------1 ~
w aproape de conştientizarea unor sentimente şi dorinţe pulsio-
o
« nale intense.
o Mulţi indivizi mobilizează rezistenţe puternice încă de la în-
of--
w ceputul terapiei. Alţii doresc să o abandoneze prematur. în ori-
~ care dintre cazuri, vă puteţi afla în situaţia de a fi nevoiţi să in-
-
Z
o:::
o..
cu
N
cu
C
III
terpretaţi apără riie ce determină rezistenţa. Următoarele scenarii
ilustrează o parte dintre rezistenţele tipice şi idei (care sunt doar
o::: ]
o orientative) despre cum aţi putea să le interpretaţi pacientului.
-
---l
o:::

o:::
"'C
cu
III
>I'CI
III

>« cu
Ri CONCRETIZAREA ŞI INTELECTUALIZAREA
o.. u
« cu \ I
«
w cu Pacientul: discută despre diverse teorii cu privire la me-
o::: t:
« ~o dicaţia prescrisă pentru un "dezechilibru chimic" -- pen-

-
z
~
o:::
w
u tru a nu dezvălui emoţii sau experienţe dureroase şi stân-
jenitoare. Spre exemplu, poate spune: "Am citit un articol
f-- care spunea că toate depresiile sunt cauzate de un deze-
w
o chilibru chimic. Există păreri ce susţin că este vorba de o
N
---l deficienţă de vitamina E".
::J
---l
UJ
ro
Răspunsul terapeutului: "Cred că vă este mai uşor să cre-
~
deţi acest lucru -- şi să discutaţi cu mine despre aceste te-
orii -- decât să vă gândiţi la conflictele cu care vă confrun-
taţi în relaţiile importante/la locul de muncă."

JEROME 5, BLACKMAN
101 apărări • Tehnicile interpretative
238 NORMALIZAREA ŞI GF'·,ERALIZAREA PROIECŢIA ŞI EXTERNALIZAREA 239

Pacientul: face presupunerea că problemele cu care se con- Pacientul: "Credeţi probabil că sunt un idiot ... "
fruntă sunt unele obişnuite, întâlnite în mod frecvent, "doar
le au toţi, nu-i aşa?". De exemplu, "Toţi soţii simt la fel, nu?" Terapeutul: "Cred că acum vorbeşte conştiinţa dumnea-
voastră: probabil că sunteţi destul de critic cu dumnea-
voastră, iar acum vă aşteptaţi ca şi eu să vă judec la fel de
Răspunsul terapeutului: "Se pare că nu doriţi să vă gân-
aspru cum o faceţi dumneavoastră".
diţi la problema dumneavoastră ca fiind una importantă;
probabil că vă simţiţi destul de stânjenit că mă consultaţi
în legătură cu ea".
RETICENŢA ŞI PASIVITATEA, DETERMINÂND UNEORI O AmU-
DINE SUPUSĂ
RAŢIONALIZAREA ŞI
MINIMALIZAREA,
Pacientul: "Nu am ce să spun [pauză]. Ce aţi dori să vă
DETERMINÂND UNEORI PESIMISMUL
spun?"

Pacienta: "Nu este mare lucru. Sunt obişnuită cu abuzuri-


le. SoNI meu a avut o copilărie nefericită; nu se poate con-
j.Lerapeut u1:"H·d ţ. sa ~mcepem prm a ne gan
al el v • ~ d· 1a .
1 puţin

trola. Chiar nu pot face nimic în privinţa asta. " felul în care v-aţi asumat imediat rolul de a-mi face pe plac".

Terapeutul: "Pe de o parte, ceea ce îmi spuneţi seamănă


SOCIALIZAREA ŞI UMORUL
cu pledoaria unui avocat al apărării - îi găsiţi soţului
numeroase scuze; pe de altă parte, păreţi convinsă că sun-
Pacientul: "Îmi place foarte mult cabinetul dumneavoas-
teţi total neajutorată, ca un copil mic. În ambele cazuri,
tră. Decoratorul meu ar fi invidios!"
felul în care abordaţi problemele din căsnicia dumnea-
voastră vă împiedică să credeţi că aş putea să vă spun
ceva care o să vă ajute - este ca şi cum aţi gândi că voi Terapeutul: "Mulţumesc pentru aprecieri. Presupun că v-ar
încerca să vă conving de ceva cu care nu o să puteţi fi de plăcea să credeţi că îmi voi dovedi competenţa şi ca tera-

acord". peut, dar încă aveţi îndoieli în această privinţă".

JEROME S. BLACKMAN 101 apărări' Tehnicile interpretative

i
L.... __
240 Tehnicile inductive De ce aţi făcut asta?" Doamna I a răspuns că nu ptia, fnsă oricum 241
mai important era că totul seterminase cu bine.
Pe lângă deducerea prezenţei apărărilor inconştiente pe baza In pedinţa de supervizare, i-am subliniat terapeutei faptul că fn relaţia
criteriilor obiective, există patru tipuri de răspunsuri contratrans- cu fostul iubit aflat în stare de ebrietate, pacienta părea să folosească o
ferenţiale pe care le puteţi considera ca indicii privind folo*,ea de serie de apărări: formaţiunea reacţională (manifestarea bunăvoinţei
către pacienţi a unor apărări patologice. Este de dorit să nu le co- faţă de un fost iubit pe care îl ura), provocarea pedepsei (invitarea

municaţi pacienţilor aceste răspunsuri emoţionale. Mai curând ve~ acestuia acasă, urmată de repropuri pentru a-l incita s-o ameninţe, ceea
.dori să reflecta ţi asupra lor pentru a formula ipoteze privind apă- ce o elibera de vinovăţia trezită de dorinţa de a-l ucide), minimaliza-
rările ce ar putea fi mobilizate de către pacient. În mod evident, fo- rea (pericolul reprezentat de acesta nu "era mare lucru"), pi identifi-
losirea raţionamentelor inductive necesită o confirmare obiectivă a carea proiectivă (inducerea în terapeută a furiei, criticismului pi con-
ipotezelor dumneavoastră, de exemplu prin "sugerarea" unei in- fuziei) - toate acestea stimulând în terapeută o reacţie de tip "Cum? !".
terpretări a apărărilor, pentru a vedea dacă pacienţii o confirmă. Din punct de vedere al tehnicii terapeutice, am recomandat ca terapeuta
/' să reflecteze asupra reacţiei sale de tip "Cum?!", pentru a emite ipoteze
privind apărările mobilizate de doamna l, pe care să le interpreteze ulte-
REGULA CELOR 4 PUNCTE PENTRU DETERMINAREA INDUC-
rior împreună cu conflictele subiacente. A·i fi cerut doamnei I să vor-
TIVĂ A PREZENŢEI APĂRĂRILOR poate fi memorată ca acroni- ,
bească despre afectele inconptiente pi apă~ări ar fi avut ca efect doar con-
mul WEBS4 - contrarierea (reacţiile de tip "cum?!"), bloca-
ptientizarea pi, în consecinţă, rninirnalizarea acestora de către pacientă.
jul responsivităţii empatice, "nonsensul"pacientului, şi ;,ar
trebui".

BLOCAJUL RESPONSIVITĂŢII EMPATICE. Apare atunci când, în


CONTRARIEREA (REACŢIILE DE TIP "CUM?!"). Aveţi tendinţa de şedinţă, individul vorbeşte despre un anumit afect sau o atitu-
a-i spune pacientului: "Cum?! De ce aţi făcut asta?" d~ne, însă dumneavoastră nu reuşiţi să rezonaţi cu pacientul.
LIpsa aparentă de răspuns emoţional poate fi indiciul unei in-
terferenţe contratransferenţiale. Sau este posibil ca blocajul res-
o terapeută a relatat cazul doamnei I, o femeie de 26 de ani, divor- po~sivităţii dumneavoastră empatice să vă semnaleze faptul că
ţată, ce suferea de depresie. Doamna I acceptase ca un fost iubit să paCIentul foloseşte un anumit tip de apărare.
o viziteze, depi la telefon înţelesese că acesta era într-o stare avansa-
tă de ebrietate. Când bărbatul a sosit, ea i-a repropat faptul că bău­
se. Atunci fostul iubit a ameninţat-o verbal pe doamna I, în timp ce Doamna H, o femeie de 35 de ani, căsătorită, a început să plângă in-
părăsea apartamentul. Reacţia tel''''peutei a fost: "Sunt perplexă! controlabil în timpul pedinţei. Ea era supărată pentru că bărbatul

]EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Tehnicile interpretative

-
cu care avusese o aventură extraconjugală în ultimii cinci ani refu- Un fost pacient încerca să î;;i stabilească psihopatologia căutând 243
242
za să o mai vadă după ce îi sllgerase să-;;i reducă activitatea sexua- informaţii pe internet. El a început una dintre şedinţe declarânr1

lă. Mai mult, când i-a mărturisit soţului aventura, acesta s-a înfu- că suferea probabil de o tulburare afectivă sezonieră, din moment

riat foarte tare şi a refuzat să-i mai vorbească timp de câteva ore. ce toamna era cuprins de tristeţe. Cand am încercat să interpretez
In timp ce doamna H plf;lngea, susţinând că cei doi bărbaţi o trata- această intelectualizare ca apărare împotriva vinovăţiei resimţite
seră nedrept, am simţit cum începeam să fiu iritat ;;i critic. Obser- pentru că îşi înşelase soţia, el a confirmat: "Doar vorbeam şi eu
vând că nu resimţeam tristeţea de care vorbea doamna H, am pre- aşa. Credeam că o să vă deranjeze că am glumit pe seama dumnea-

supus că aceasta se apăra împotriva sentimentelor sale. Pe baza voastră!"

reactiei mele - critice - anI formulat ipoteza că pacienta folosea


probabil ca apărare provocarea pedepsei din partea celuilalt. Renik (1978) subliniază faptul că o concentrare prea mare asu-
Ulterior, am subliniat că în ambele cazuri ea părea să le provoace băr­ . pra "materialului... inofensiv contribuie la consolidarea opera-
baţilor frustrarea, ceea ce îi atrăgea pedeapsa din partea acestora. Pa- ţiilor defensive menite să-i dis tragă pacientului atenţia de la gân:-
cienta a izbucnit în râs, întrebând: "Adică spuneţi că eu am creat aceas- durile ... neplăcute" (p. 590).
tă dramă blestemată?" In continuare, ea a făcut o asociere, spunând
că la 19 ani suferise îngrozitor pentru cii primul său iubit o părăsise "AR TREBUI". Pacientul vă relatează o situaţie extrem de difi-
după ce rămăsese însărcinată. Cu amărăciune a povestit cum acest~ cilă pe care o trăieşte . Face acest lucru folosind izolarea afeetu-
nu o însoţise ?i nici nu o ajutase financiar să facă avortul. Ea a realt- lui, ce poate fi însoţită şi de lamentare. Dumneavoastră simţiţi
zat că se simţea vinovată pentru că se "răzbunase pe nedrept" (de- nevoia să-i spuneţi ce ar trebui facă. Acesta este un moment
plasare) pe alţi bărbaţi, făcându-i la rândul său pe aceştia să sufere adecvat pentru interpretarea apărărilor pacientului, cu precă­
(identificarea cu agresorul). dere pasivitatea.

(
NONSENSUL" PACIENTULUI. Un pacient asociază liber în tim- In filmul "Analyze This" (Ramis, 1998), Billy Crystal joacă rolul
~ul şedinţei în legătură cu aspecte care f~e par nesemnifica~ive, unui terapeut care, în scena de început a filmului, tratează o feme-
fie au fost analizate anterior în detaliu. In acest caz, puteţ1 co- ie melancolică, pasivă, ce se lamentează. El îşi imaginează cum se
menta: "Mare parte din şedinţă aţi vorbit despre cum se circula ridică brusc din fotoliu, ţipând la aceasta ceva de genul: "De ce nu

la sfârşitul săptămânii trecute, când aţi fost în excursie; am im- încetezi cu văicăreala şi nu începi să trăieşti? f De ce nu faci ceva? f"
presia că încercaţi să îmi daţi toate amănuntele, însă oarecum Cu toate acestea, în şedinţă el doar oftează, după care îi spune pa-
evitaţi să ajungeţi la alte aspecte, mai neplăcute". cientei că o aşteaptă săptămâna următoare.

101 apărări • Tehnicile interpretative


)EROME S. BLACKMAN
244 In realitate, răspunsul imagillllr al personajului in terpretat de Crys- parte, situaţia îi trezea frustrare. Domnul B nu a exprimat niciun 245
taI indică un tip de reacţie terapeutică empatică faţă de pacientă. fel de furie faţă de soţie, cu toate că aceasta insistase în urmă cu câ-
Ceea ce în film nu se întâmplă este un al doilea pas necesar: pe baza teva luni ca el să se mute.
reacţiei de tip "ar trebui" (cu privire la pacientă), terapeutul verba- Situaţia era complicată de percepţia pacientului că soţia era îngă­
lizează modul în care acesta folose~te defensiv pasivitatea ~i izola- duitoare cu el. Ea nu îi spusese niciodată clar că nu vor mai putea
rea afectului. Această reacţie intemil, pentru un terapeut cu expe- fi împreună. Domnul B a spus că mergea frecvent acasă la soţie când
rienţă, ar fi un indiciu că pacienta avea de fapt o reacţie similară, ea lipsea, pentru a supraveghea copiii. Pe lângă chiria plătită pen-
însă î~i respingea afectele ce ar fi putut să o ajute să î~i rezolve pro- tru apartamentul în care se mutase, el continua să suporte ratele
blemele. Intervenţia adecvată ar fi constat în confruntarea de către casei în care locuiau soţia ~i copiii, de~i făcea un efort financiar con-
terapeut a pasivităţii, apatiei şi a izolării afectului. siderabil.
De fapt, în prima şedinţă, el a legat apariţia ideilor suicidare de o
experienţă recentă, când rămăsese singur cu copiii. Soţia plecase la
sfârşitul acelei săptămâni să îşi viziteze un prieten din alt oraş, cu
Ordinea interpretărilor care pretindea că avea doar o relaţie platonică.
Constelaţii1e defensive trebme ~ ) at en-
. de reguIVa saVf'le a d use In Când a revenit duminică seara, ea i-a cerut domnului B să plece,
ţia pacientului, împreună cu afectele împotriva cărora el se apă­ în ciuda protestelor acestuia. El interpretase faptul că soţia îi per-
ră, în ordinea următoare: misese să aibă grijă de copii în casa în care locuiseră împreună ca
pe o ~ansă de Împăcare; gândurile suicidare au apărut după ce în
1. Apără riie care 'ii pun pacientul u viaţa 'in pericol noaptea respectivă domnul B a presupus că soţia î~i decuplase te-
lefonul, pentru ca el să nu mai încerce să o convingă că "făcea o
Din această categorie fac parte: Întoarcerea furiei asupra pro- greşeală".
priei persoane, inhibarea judecăţii sau Cl funcţiei de autoconserva- Am interpretat faptul că domnul B nu putea accepta o realitate des-
re, negarea masivă şi raţionalizarea um li pericol real, şi provocarea tul de evidentă: probabil că soţia nu mai dorea ca ei să fie împreu-
masochistă a unor pedepse severe. nă, însă se folosea de el pentru a rămâne cu copiii în lipsa ei. Aveam
convingerea că pacientul utiliza negarea (atât prin cuvânt, cât şi
Domnul B, un contabil de 32 de ani, a venit la terapie la recoman- prin fantasmă), pentru a se apăra de durerea intensă ~i furia împo-
darea terapeutului fostei soţii a pacientului, întrucât el ameninţa triva soţiei, datorate destrămării căsniciei.
că se va sinucide. Pacientul era convins că soţia "gre~ea" insistând lntâi domnul B a început să plângă. După aceea, a izbucnit: "De ce
să divorţeze, după un mariaj de 11 ani. El considera că soţia ar fi trebuie să facă asta? De ce nu se poate maturiza şi să facă ceea ce
trebuit să ţină seama că aveau împ reună doi copii, dar, pe de altă este corect?!" Când a realizat că era, de fapt,jurios pe soţie, pa-

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Tehnicile interpretative


246 ( ientul i-a găsit acesteia imediat scuze, de exemplu spunând că era urmă cu o altă femeie. Din acest motiv simţea că "nu avea dreptul" 247
, foarte stresatăla serviciu". să fie furios - ceea ce a fost pentru medicul rezident un indiciu că
) Il următoarele şedinţe, am făcut noi interpretări privind folosirea domnul ee se simţea vinovat. Rezidentul a interpretat faptul că aceas-
u;petată de către pacient a n e gării, r aţionaliz ă r i i, întoarcerii asu- tă atitlldine "exagerat de înţelegătoare" (formaţiune reacţională)
l )ra propriei persoane şi reconstrucţiei realităţii. inţelegerea aces- avea roLuL de a-L eLibera pe domnuL ce de vinovăţie, astfel că el întor-
tor apărări a dus Ia dipariţia intenţiilor suicidare, chiar dacă el încă cea furia devastatoare asupra propriei persoane.
era nefericit. Pacientul a continuat tratamentul timp de câteva luni, Domnul ee a izbucnit în plâns şi a vorbit despre furia resimţită
J l erioadă în care nu a avut nevoie de spitalizare şi nici nu a avut faţă de prietena sa, însă era convins că el crease aceste probleme.
"'reo tentativă suicidară. Cu un all ÎIl urmă, când prietena furioasă îi făcuse reproşuri în le-
D atorită faptului că firma care îi plătea asigurările de sănătate a gătură cu acea aventură, el o provocase să "îşi ia revanşa", pentru
schimbat clinica medicală, domnul B a fost nevoit să meargă la un "a se elibera de furie". Rezidentul a înţeles că era vorba de o pro-
II lt terapeut. Şase ani mai târziu, un terapeut diferit mi-a solicitat vocare masochistă, aşa că a interpretat modul cum domnul ee a
I nformaţii despre cazul domnului B; acesta nu avusese tentative sui- atras asupra sa pedeapsa pentru a se elibera de vinovăţie. Pacien-
cidare între timp. tul a recunoscut că toată viaţa se simţise vinovat datorită unor jo-
curi erotice din adolescenţă avute cu o soră mai mare.
Un alt exemplu de apărări care îi pun pacientului viaţa în pe- Ideaţia suicidară a dispărut odată ce domnul ee a început să înţe­
ricol a fost relatat de către dr. H, rezident psihiatru în anul IV, leagă aceste conflicte. El a solicitat în continuare o terapie în ambu-
cu formare în psihiatria psihodinamică: latoriu cu respectivul medic rezident, pe care a început-o a doua zi.

Acesta a fost solicitat să îl consulte pe domnul ee, de 27 de ani, un


/Jărbat celibatar care a venit Ia camera de urgenţă pentru că avea 2. Apără riie ce împiedică culegerea unor informaţii cruciale
idei suicidare. eând a auzit prima dată istoria pacientului, dr. Ha
,:rezut că va fi vorba desp re un "caz obişnuit de internare" pentru Printre acestea se pot regăsi proiectarea ostilităţii (ce determi-
depresie severă. insă medicul urma să constate că abordarea psiho- nă l~pacient sentimentul neîncrederii în terapeut), reprimarea,
d inamică a cazuLui avea sii se dovedeasciî mult mai terapeuticii de- reticenta, imprecizia, deplasarea şi transferul negativ.
cât s-ar fi gândit.
Domnul ee dezvoltase ideaţia suicidară după ce, într-o noapte, prie- in timpul unui stagiu cu rezidenţii psihiatri (Blackman, 1997),
tena sa venise acasă la 4 dimineaţa, în stare de ebrietate, şi recunoscu- doamna BB, în vârstă de 22 de ani, de profesie asistentă medicală, a
se cii întreţinuse relaţii sexuale cu un alt bărbat. EI încercase să fie prezentat ca simptom principal pierderea memoriei în legătură cu
"înţeLegător" cu aceasta, întru cât La râl1duL său o înşeLase cu un an În un incident recent, În care fusese bănuită că furase diazepam (Va-

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Tehnicile interpretative


248 lium) din secţia unde lucra. Ea afirma că uneori putea uita ce făcu­ De~i am realizat că era dificilă discutarea cu tact a diagnosticului 249
se în decursul unei zile de serviciu. La explorarea mea privind con- diferenţial - ce includea amnezie (de tip isteric), re gresie psihoti-
sllmul de alcool sau medicamente, aceasta a răspuns negativ. că (blocajul memoriei) ~i comportamentul evaziv (pentru evita-
La s-a plâns în legătură cu: "problemele pe care le am. De fapt, nu rea răspunderii penale) - am decis că demersul, dacă era făcut fără
sunt simple probleme; mă deranjează. Mă întreb dacă sunt norma- a o leza pe pacientă, îi putea ajuta cel mai mult pe rezidenţi să înţe-
lă. Uneori cred că sunt". Pacienta a oferit foarte puţine informaţii. leagă diagnosticul.
Cum discutaserăm deja în cadrul seminariilor noastre despre re- Mai întâi, le-am cerut acestora să discute ipotezele pe care le aveau.
z istenţe, dr. M (unul dintre rezidenţi) a avut intenţia să abordeze Se pare că ei considerau că refularea era singura cauză pentru apa-
cazul folosind tehnica psihanalitică. La cererea mea, acesta a con- rentele stări amnezice ale pacientei. Am subliniat discret faptul că
fruntat pacienta cu privire la reprimare ~i imprecizie, ca mijloa- diagnosticul diferenţial mai includea ~i regresia Eului la nivelul
ce de apărare, în loc de a-i pune întrebări pentru a afla mai multe integrării, precum ~i comportamentul eyaziv (din mo~ent ce
detalii. l)oamna BB a început să râdă (defensiv), spunâ1d că avea istoria pacientei sugera o patologie a Sţlpraeului). Le-am explicat
atât de multe de spus, încât n1l ~tia cu ce să înceapă. Ea părea stân- că amnezia de tip isteric presupunea de regulă un conflict între un
jenită, de~i nil a spus acest lucru; dr. M a interpretat cii stânjenea- Supraeu excesiv de critic ~i derivatele pulsionale sexuale ~i/sau agre-
la pacientei era una dintre cauzele ce au determinat mobilizarea sive, în condiţiile existenţei unor funcţii autonome ale Eului rela-
apărărilor. tiv intacte.
Doamna BB a încuviinţat, miirturisind că cel puţin o dată i se în- La cererea mea, dr. M a confruntat folosirea evitării de către doamna
tâmplase să găsească în bllzunar, când ajunsese acasă, un flacon de BB, prin sublinierea faptului că înţelegea dificultatea acesteia de a vorbi
diazepam; nu avea idee cum ajunsese acolo. In mod spontan, a legat despre problemele sale. Pacienta a răspuns că era stânjenitor, pentru
"amnezia" actuală de faptul că, spre sfâr~itul adolescenţei, furase că "oamenii vor crede că este nebună". A spus aceasta zâmbind, astfel
dintr-un magazin, însă susţinea că nu î~i amintea mai multe de- că utilizarea cuvântului "nebună" părea a fi o dramatizare (apărare
spre aceasta. Pe un ton lipsit de emoţie, ea s-a descris ca "fiind două histrionică) . M-am întrebat în sinea mea dacă ea proiecta asupra ce-
persoane diferite". lorlalţi propriul sentiment de iminentă fragmentare a Eului.
Observând că rezidenţii păreau să îi dea crezare pacientei, am oprit Pentru a facilita elaborarea unui nou material, i-am sugerat dr. M
interviul pentru a discuta despre diagnosticul diferenţial. Pe baza să clarifice cu pacienta dacă imprecizia acesteia era un automa-
experienţei avute în psihiatria judiciară, am intuit că doamna BB tism. Dr. M a exagerat, spunând: "Inţeleg că nu evitaţi deliberat să
minţea, din mai multe considerente: (1) comisese recent o altă fap- vorbiţi despre anumite aspecte sau să minţiţi, însă unele dintre aces-
tă penală (furtul diazepanllllui), (2) relatările sale erau vagi ~i (3) tea ar putea fi utile în stabilirea unui diagnostic". (După ce pacien-
avusese antecedente de furt (cel puţin o dată în adolescenţă), de care ta a plecat, am discutat faptul că dr. M fusese insistent~i o disculpase
evident că scăpase nepedepsită, pretirzzând că era amnezică. pe doamna BB, ceea ce era inadecvat, întrucât exista posibilitatea ca

JEROME S. BLACKMAN 101 apărări • Tehnicile interpretative


250 ea să mintă. Cu t.oate acestea, faptul că dr. M o lini)ltise pe pacientă A răspuns că nu îi venea nimic în minte. Atunci am folosit argu- 251
s-a dovedit benefic, de)li intervenţia era una incorectă5). mentarea (tehnică suportivă), spunând că, din experienţă, de regu-
Doamna BB a răspuns: "Nu este vorba despre mine, ci de ceea ce mi lă oamenii nu uită ceva în procent de sută la sută. Am întrebat dacă
se întâmplă". 1n urma explorării mele neintruzive, ea a recunoscut că era posibil ca ea să fi fost atât de tulburată în acele zile, încât să nu
ceea ce i se întâmpla includea experienţe în care mobila, tacâmurile, î)li poată aminti nici măcar ceea ce gândea. Am presupus că era po-
ce)ltile )li farfurioarele "începeau să zboare prin cameră". 1n legătură sibil să î)li amintească faptul că se simţise agitată )li dezorganizată.
cu aceste percepţii, ea a explicat că "nu aveau nicio raţiune", dar că A răspuns că mintea îi era adesea "extrem de surescitată" de "prea
nu "erau imaginare" )li nu "băuse sau dormea". Mai mult, ea vedea multe gânduri". Acestea o împiedicau să doarmă timp de două squ
oameni care îi vorbeau, de)li îi era greu să reia teze ce spuneau. Am trei nopţi la rând. A mărturisit că ,,lua Benadryl pentru a putea
clarificat cu pacienta faptul că nu credea că experienţele se datorau . dormi." Prin folosirea "exagerării" am ghidat pacienta (tehnică su-
unui conflict intern. Ea le resimţea mai curând ca "reale", nu doar portivă pentru a reduce reacţia Supraeului), întrebând: "Luaţi câte
gândite. Clarificarea cu privire La concretismul )li caracterul dereistic 10 sau 15 pastile o dată?" A)lteptam ca ea să recunoscă faptul că
al gândirii indicau faptul că pacienta era psihotică. obi)lnuia să ia câteva pastile. 1nsă pacienta a reuşit să ne surprindă
Pentru confirmarea diagnosticului, am explorat împreună cu pa- pe toţi. A râs cu nervozitate )li a spus că de fapt înghiţea câte 25
cienta dacă suferea )li de blocaje ale gândirii. Ea a recunoscut că ade- sau 30 de capsule o dată (25 mg fiecare) de difenhidramină6, pentru
sea era nevoită să îi întrebe pe ceilalţi despre ce vorbea, pentru că că altfel nu "ar fi reuşit să adoarmă vreodată". In aceste condiţii,
nu î)li putea urmări )lirul propriilor idei. am decis împreună cu rezidenţii că era mai indicată medicaţia neu-
Având aceste noi informaţii ce sugerau o tulburare psihotică, i-am roleptică. Pacienta a fost de acord să înceapă un astfel de tratament.
prevenit pe rezidenţi că urma să folosesc tehnici terapeutice diferi- După încheierea consultaţiei, am concluzionat că probabil doamna
te. Imi formulasem mental ipoteza că pacienta folosea intelectuali- BB furase diazepamul în timp ce se afla într-o astfel de stare de agi-
zarea )li raţionalizarea cu privire la simptomele sale, )li că prezen- taţie extremă, cauzată de deficienţa de integrare, incapacitatea de a
ta o regresie mai accentuată decât dorea să admită (datorită rU)linii). testa realitatea )li incapacitatea de conţinere a proceselor primare.
Se pare că în mod defensiv ea ne inducea în eroare cu privire la Probabil că atunci când fusese descoperită îi era teamă că va fi pe-
gradul "amneziei" sale, despre care aveam convingerea că putea în- depsită pentru furt şi, prin urmare, a minţit. Dr. A a amintit faptul
semna perioade de regresie la nivelul integrării (dezorganizarea că, deşi pacienta fusese bănuită de furtul diazepamului, datorită
gândirii). Prin urmare, am abordat comportamentul evaziv ma- "amneziei", ea scăpase fără a fi învinuită oficial.
nifest al doamnei BB, spunând că era greu de crezut că uitase în Discuţiile ulterioare s-au centrat pe amnezie, ca simptom princi~al
totalitate ce făcuse în anumite zile. Am mai sugerat (tehnică supor- / descris de pacientă şi pe care iniţial nu îl pusesem la îndoială. Se pare
tivă) că dacă făcea un efort, probabil că urma să î)li amintească ceva că, datorită ruşinii legate de ideaţia şi simptomele sale psihotice, ea re-
referitor la acele zile. . . primase conştient informaţiile )li intelectualiza se, susţinând că su-

JEROME S. BLACKMAN 10.1 apărări • Tehnicile interpretative


252 ferea de tulburare de personalitate multiplă. Dacă nu am fi abordat presie". El mi-a cerut să îi recomand "Prozac sau una dintre clone- 253
modul în care ea se apăra prin izolarea afectului, refuzul conştient le acestuia". Am interpretat că astfel el "încerca să se elibereze dp
de a oferi informaţii, comportamentul evaziv iii intelectualizarea, sentimentele dureroase, fără a fi nevoit să îmi vorbească despre pro-
această pacientă psihotică ar fi putut fi diagnosticată în mod eronat ca blemele maritale". Domnul F a răspuns: "Am mai urmat ;;i alte te-
având tulburare de personalitate multiplă (Gardner, 1994). rapii înainte. Ceilalţi terapeuţi doar stăteau acolo ;;i mă ascultau.
Astfel, am putllt evita să încerctlm să tratăm simptomele cu ajuto- Este probabil vina mea, însă nu au reu~it să mă ajute". Am răs-
rul intervenţiilor de tip dinamic. Această abordare era contraindi- puns: "Poate Ctl vă a~teptaţi ca ;;i această terapie cu mine să fie la
cată, întrucât pacienta avea deficienţe majore la nivelul funcţiilor fel de frustrantă pentru dumneavoastră, a~a că de data aceasta aţi
Eului (integrare iii abstractizare), motiv pentru care medicaţia com- prefera să luaţi iniţiativa iii să cereţi medicamente, decât să fiţi ne-
binată cu intervenţiile suportive erau mult mai adecvate. voit să mai aveţi încredere în vreun terapeut". Domnul F a răspuns:
"Nu m-am gândit niciodată la asta. Poate. Imi displace să mă gân-
dese cât de mulţi bani am irosit inutil pentru a fi «ţinut de mâna»!"
3. Apără riie ce determină rezistenţa la terapie

Acestea sunt: 4. Apără riie ce contribuie la


psihopatologia generală a pacientului
• Refularea şi evitarea, evidente în special atunci când pacien-
ţii uită în întregime materialul unei şedinţe anterioare sau Acestea includ: inhibiţia vorbirii, identificarea cu agresorul, pasi-
când întârzie 15 minute la următoarea şedinţă. vitatea, refularea, formaţiunea reacţională, evitarea (unor situaţii),
• Reprimarea unui material semnificativ, ca de exemplu, idea- simbolizarea şi condensarea.
ţii suicidare (conţinut şi situaţie), amănunte legate de con-
flicte sexuale, inclusiv fantasme. Apără riie in nevroze
• Rezistenţa de transfer şi proiecţiile, ce determină neîncredere
şi devalorizare, identificarea cu obiectul care abandonează
şi externalizarea Supraeului (adesea manifestată ca teama Doamna O, în vârstă de 43 de ani, divorţată pentru a doua oară,
de pedeapsă sau dezaproba re din partea terapeutului). m-a consultat datorită agorafobiei ;;i depresiei moderate, ce debuta-
seră după o suspendare temporară din postul de bibliotecară. Moti-
Un exemplu de rezistenţă datorată sentimentelor transferenţiale ne- vul aparent al suspendării era reducerea de personal; cu toate aces-
gative deplasate din relaţiile terapeutice anterioare este cazul doin- tea, pacienta credea că "o colegă mai tânără" care era în competiţie
nului F, de 52 de ani, ce venise la terapie pentru că suferea de "de- cu ea, îl convinsese pe ;;eful său să îi preia postul. In prezent, doam-

JER OM E S. BLACKMAN 101 apărări • Tehnicile interpretative

-- - - -----
na O primea ajutor de şomaj; ea dorea să se întoarcă la serviciu, ţionat discuţia cu privire la reticenţa ei de a vorbi despre sexualita- . 255
254
însă când pleca de acasă, avea frecvent atacuri de panică severe. te, faptul că dorise o cafea şi că glumise despre aceasta, precum şi
La câteva luni de la începerea terapiei, ea a recunoscut în timpul faptul că avea tendinţa să mă învinovăţească. Răspunsul său a fost:
şedinţei că nu dorise să vină în acea zi. Când am comentat asupra "A, acum îmi amintesc. A fost îngrozitor - nu trebuia să glumesc
faptului că era posibil ca astfel să evite să îmi vorbească despre sen- aşa!" Am interpretat faptul că ea părea să se critice destul de as-

timentele negative faţă de mine şi terapie (interpretarea rezisten- pru, şi poate că migrena era un mod de a se pedepsi şi de a evita şe­
ţeO, pacienta m-a întrebat: "De ce aţi vorbit data trecută atât de dinţa şi gândurile legate de aspectele sexuale.

mult despre sexualitatel" Am clarificat faptul că În şedinţa prece- Pacienta a consimţit, după care a mărturisit "ceva despre care nu
dentă ea fusese cea care afirmase că se simţea singură, însă glumise mai spusese nimănui": avusese şi o a treia căsătorie, cu un bărbat
spunând că nu avea de gând să "iasă la colţ de stradă". Anţ legat de o altă etnie, de care se despărţise, deşi acesta o iubea. Se întreba
această glumă a pacientei de evitarea sexualităţii, despre care îmi dacă suferinţa produsă acestuia nu se datora furiei intense pe care

spusese deja că era o sursă de conflict pentru ea. Cu toate acestea, încă o resimţea faţă de primul soţ, despre care spunea că o făcuse să

ea părea acum să mă învinovăţească pe mine de aducerea în discu- sufere emoţional. Atunci am legat aceste aspecte şi de atitudinea
ţie a aspectelor sexuale (proiecţie şi învinovăţire proiectivă). pacientei faţă de fostul său şef Ea a izbucnit furioasă: "Trebuie să
Odată confruntată cu felul distorsionat în care îşi amintea ~edinţa facă o operaţie, ştiţi dumneavoastră unde! Ticălosulf"

precedentă, ea mi-a dat dreptate, după care a adăugat râzând dis- Explorând rezistenţele pacientei la terapie, am putut înţelege că
cret: "Este mai uşor să dau vina pe dumneavoastră decât să vorbesc simptomele sale agorafobice, depresive şi de conversie îşi aveau sur-
despre asta!" M-a întrebat apoi dacă putea să bea o ceaşcă de cafea. sa în relaţiile conflictuale cu fostul şef, cu cei trei soţi, şi în ultimă
Am interpretat că era probabil mai confortabil pent ru ea să avem instanţă cu tatăl - toate acestea ducând la o evitare inconştientă a

doar o conversaţie uşoară la o cafea, mai puţin periculos decât să locului de muncă, care îi retrezea sentimentele de vinovăţie, furie
vorbească despre aspectele sexuale (regresia libidin ală, ca apăra­ incontrolabilă şi intense dorinţe sexuale.

re). Ea a râs din nou, spunând: "Cafeaua şi ţigarea urmează de re-


gulă după sex!" Am discutat din nou că probabil era mai conforta-
bil pentru ea să îmi atribuie mie şi această glu/l Apărările la personalităţile de tip borderline
Ulterior, doamna O a sunat pentru a anula urmel/I )am şedinţă, spu-
nând că avea o migrenă severă. Când am reluat :dili tele, era inca- Atunci când indivizii ce vin la consultaţie prezintă evidente
pabilă să îşi amintească ceva din ultima şedin j ce precedase cele ,probleme la nivel de Warm-ETHICS (vezi capitolul 4), asociate
trei zile în care suferise de migrene. Am interpretat întâi faptul că ,cu deficienţe în funcţionarea Eului (la nivelul controlului pul-
exista o legătură între uitare (refulare) şi migrene. Pacienta mi-a si9nal, toleranţei la afect şi conţinerii proceselor primare), exis-
cerut să îi reamintesc despre ce vorbisem în acea şedinţă. Am men- tă o regulă generală ce vă poate fi de ajutor. Aceasta se referă la

101 apărări • Tehnicile interpretative


)EROME S. BLACKMAN
.' ,
256 interpretarea într-o primă etapă a mecanismelor defensive de probabil îl va determina să abandoneze terapia înainte ca dum-, 257
distanţare emoţională, şi amânare a oricăror intervenţii ~e vizează neavoastră să-l puteţiajuta.
apărările mobilizate împotriva conflictelor dintre donnţele puI-
I
sionale şi vinovăţia trezită de acestea, ' Apărările in consultaţii şi in terapiile de scurtă durată
Un bărbat de 37 de ani, căsătorit, este profund mâhnit din cau1za Acest demers este important atât în terapii le scurte şi de lun-
numeroaselor sale aventuri sexuale, El se plânge că nu poate înche- gă durată (cum este psihanaliza), cât şi în timpul anumitor con-
ia relaţia cu amanta, pentru că aceasta acceptă să participe la acti- sultaţii (Blackman, 1994). Există adesea ideea greşită că o con-
vităţi sexuale specifice care îl stimulează; soţia îi refuză punerea în fruntare însoţită de interpretarea apărărilor inconştiente ar fi
practică a fantasmelor sale sexuale, iar preludiul pe care aceasta îl utilă doar în psihoterapiile de lungă durată (o dată pe săptămâ­
dore~te, lui nu îi aduce satisfacţie sexuală. nă, timp de cel puţin un an) sau în psihanaliză (3 până la 5 şe­
dinţe pe săptămână, timp de cel puţin un an). Există situaţii în
Probabil că, în acest caz, primele intervenţii ar trebui să vize- care o interpretare dinamică făcută în cadrul unei consultaţii
ze modul în care pacientul creează o distanţă emoţională faţă de poate ajuta pacientul sau poate chiar avea un efect terapeutic
soţie, prin angajarea în relaţia extraconjugală. Totodată, el evită asupra acestuia.
apropierea emoţională faţă de amantă, folosindu-se de ac~asta
doar pentru satisfacerea fantasmelor sexuale, Cu alte cuvmte, Doamna Jones, o femeie căsătorită, în vârstă de 30 de ani, a fost adu-
controlul gradului de apropiere emoţională faţă de ceilalţiar să pentru o consultaţie desfă~urată în cadrul unui seminar pentru
trebui discutat şi înţeles înaintea celorlalte aspecte conflictuale rezidenţi (format din 6 persoane), de către medicii F ~i C, care aveau
privind relaţiile interpersonale (pentru mai multe informaţii asu- unele îndoieli cu privire la diagnosticul ~i tratamentul alese. Pa- ,
pra acestui tip de patologie, vezi Marcus, 1971). . cienta fusese propusă pentru ECT7, datorită unor simptome dep re-
Raţiunea unei astfel de succesiuni a intervenţiilor terapeuti- sive ce nu cedaseră la tratament. Pacienta nu răspunsese favorabil
ce constă în faptul că manevrele de separare/distanţare au un rol la medicaţia antidepresivă ~i nici la "terapia de grup bazată pe in-
de protecţie împotriva anxietăţii datorate lipsei de încredere în sight", ca metodă de tratament condusă de dr. F ~i dr. C, în decursul
ceilalţi. Dacă aceste conflicte nu sunt abordate şi înţelese prirp-e- ultimelor patru luni.
le, astfel încât pacientul să poată înţelege că are tendinţa să evi- Când i-am spus doamnei Jones că înţelegeam că este nefericită pen-
te expunerea intimă a materialului emoţional, în momentul în tru faptul că tratamentele urmate nu au dat rezultate, ea a încuvi-
care îi veţi vorbi despre celelalte dinamici simbolice care îi de- inţat râzând. [Comentariul făcut a fost unul empatic, cu rol clarifi-
termină comportamentul, pacientul va deveni anxios în legătu­ cator - tehnică suportivă destinată stabilirii unei alianţe cu
ră cu încrederea pe care o poate avea în dumneavoastcă, ceea le pacientul). Am rugat-o apoi pe pacientă să îmi povestească despre

JEROME S. BLACKMAN 101 apărări • Tehnicile interpretative

- " ---"-- -~--- '~---------------


dorea să devină însoţitoare de zbor, aceasta se enervase, sustinând 259
problemele cu care se confrunta [furnizarea unor repere - ca teh-
258
că ar trebui să se facă fizician! Doamna Jones a spus în continuare:
nică dinamică}.
"Singurul lucru pe care mi l-am dorit întotdeauna a fost să mă că­
Pacienta a început prin a spune că se simţise deprimată încă din copi-
sătoresc )li să am copii ... " Am căzut de acord cu pacienta că exista
lăria mică, datorită unor probleme în relaţia cu mama sa. După ce timp
o problemă nerezolvată legată de propria identitate.
de câteva minute ea a vorbit despre acestea, am confruntat [tehnică
Am adus apoi în atenţia acesteia faptul că ne îndepărtasem din n'au
interpretativă] regresia temporală ca apărare, prin subliniereajap-
de la ce se petrecuse în urmă cu patru luni, cu puţin înainte ca ea
tului că înţelegeam că existau numeroase motive din trecut care ofă­
să înceapă tratamentul [confruntarea mecanismelor de evitare, in-
ceau nefericită, dar pe de altă parte aveam sentimentul că evita să vor-
telectualizare ~i regresie temporală] . Mai precis, am făcut obser-
bească despre ceea ce se întâmplase în ultimele patru luni.
vaţia că nu vorbise deloc despre relaţia maritală. Pacienta a recu-
Comentariul meu a surprins-o într-o oarecare măsură, dar a răs­
noscut că îi era jenă [ea se apăra împotriva afectului] să vorbească
puns că nu îi venea în minte nimic special petrecut în ultima pe-
despre problemele din relaţia de cuplu.
rioadă; că nu exista "vreo întâmplare semnificativă". A revenit apoi
A explicat că î~i întâlnise soţul în facultate, pe când acesta era stu-
la convingerea că problemele sale începuseră încă de la vârsta de
dent la drept. Când, pe un ton mai curând lipsit de emoţie, a spus
patru ani, când părinţii săi se despărţiseră. [Am simţit că încă folo-
că nu rămăsese niciodată însărcinată cu acesta, am subliniat că pă­
sea regresia temporală, de această dată susţinută ~i de intelectu-
rea să vorbească detafiat despre aceste lucruri ~i că probabil se sim-
alizare, evitare )li un transfer al ostilităţii rebele. insă informaţii­
ţea foarte frustrată, chiar dacă îi era greu să admită [interpretare
le avute erau insuficiente. Prin urmare, am folosit o altă tehnică -
dinamică a izolării afectului]. La început, ea a recunoscut că frus-
explorarea - în vederea obţinerii unor informaţii suplimentare}.
trarea era legată de faptul că nu rămăsese însărcinată, însă ulterior,
Am întrebat pacienta dacă lucra undeva. A răspuns că nu; încetase
folosind intelectualizarea fii raţionalizarea, a afirmat că oricum
să mai lucreze în urmă cu patru luni (1). Lucrase ca recepţioner,
nu era sigură dacă în realitate î~i dorea "atât de mult" copii.
de~i avea o diplomă în matematică de la universitatea Stanford. Când
Ulterior a dezvăluit că de fapt rămăsese însărcinată, însă sarcina
am clarificat [tehnică interpretativă] faptul că dădea impresia că nu
nu a fost confirmată medical până în urmă cu patru luni. După
este prea sigură în legătură cu ce anume î~i dore;;te [tulburare a ima-
numeroase consultaţii medicale pentru o durere gastrointestinală, gă­
ginii de sine ducând la difuzia identităţii], ea a confirmat imediat
sise în sfârşit un medic obstetrician principal ce diagnosticase corect
că acesta era unul din aspectele problematice importante. Nu ştia
existenţa unei sarcini ectopice localizată în trompa falopiană. Am ex-
încă ce dorea să facă, ce fel de profesie îi putea da satisfacţii. Când
plorat în legătură cu măsurile medicale pentru tratarea sarcinii ectopi-
am întrebat ce îşi imagina că ar putea să îi facă plăcere [explorare
ce, însă pacienta a evitat întrebarea, spunând cu tristeţe cât de dificil
suplimentară}, a răspuns că încă din copilărie îşi dorise să fie coafe-
fusese să găsească un doctor bun. Era îngrijorată de incertitudinile
ză; a început apoi să râdă, spu nând că mama sa fusese contrariată
privind stabilirea unui diagnostic, dând impresia din nou de maturita-
de dorinţa ei. Cu o altă ocazie, Î/l ca re ea îi povestise unei mătufii că

101 apărări· Tehnicile interpretative


)EROME S. BLACKMAN

----_._ --------------~----------------------
260 te intelectuală şi că "făcuse faţă" deja la acea întâmplare nefericită. niciun indiciu al folosirii distanţării în scop defensiv, specifică la 261
Prin urmare, am interpretat această preocupare privind detaliile pacienţii borderline sau narcis ici, care prezintă probleme legate de
procesului diagnostic ca fiind În lIlare parte un mod de a se proteja apropierea emoţională. Ea era mai curând foarte binevoitoare [for-
de sentimentele dureroase provocate de pierderea sarcinii. Ea a res- maţiune reacţională); îşi reprimase sentimentele dureroase şi su-
pins interpretarea, spunând că nu îşi permisese să trăiască această ferea datorită conflictelor la care nu găsise încă o soluţie, determi-
pierdere. an schimb, ea probabil raţionaliza se că avea sentimente nate de dorinţele pulsionale sexuale şi agresive.
ambivalente în legătură cu maternitatea: deşi îşi dorise întotdeauna Din moment ce în această şedinţă de consultaţie pacienta reacţio­
copii, acum nu mai era sigură de acest lucru. Aparent, ea Proiecta nase adecvat la interpretările privind evitarea sentimentelor dure-
această vinovăţie asupra medicilor pe care îi acuza că nu reUşiseră roase, izolarea afectului, regresia temporală şi intelectualiza-
să îşi dea seama că era însărcinată]. rea, ca apă rări, am întrebat-o dacă nu dorea să înceapă o terapie
Doamna Jones a ţinut să spună că "dorise să rămână în mod acci- intensivă individuală cu dr. F, în loc să meargă la cea de grup sau
dental însărcinată" cu un bărbat cu care avusese o relaţie înainte de să încerce ECT. Ea a mărturisit că era entuziasmată de idee şi în-
a-I întâlni pc actuallil soţ. [Aparitia lInei noi informaţii însoţită de des- crezătoare, ceea ce 1111 se mai întâmplase de luni de zile.

cărcare afectivă indică faptul că interpretarea a fost corectă.] A făcut După ce doamna Jones a părăsit încăperea, rezidenţii şi-au expri-
imediat o programare pentru un avort, iar la momentul respectiv s-a mat uimirea în legătură cu istoria complicată de viaţă a pacientei.
simţit "eliberată". Pacienta nu făcea nicio legătură între depresia actu- Ei nu ştiuseră de avortul anterior căsătoriei şi nici de sarcina ex-
ală şi această experienţă dureroasă. [Aceasta mă făcea să cred că pa- trauterină. Nu se gândiseră nici la conflictele trăite de pacientă,
cienta folosea ca apărare compartimentarea gândirii, pentru a ges- dintre statutul său profesional şi cel de soţie ce are grijă de casă şi
tiona conflictele intense legate de acest aspect]. Susţinea că nu "spusese familie.
nimănui" despre avort - referindu-se de fapt la terapeuţii anteriori.
S-a oprit pentru a se corecta, spunând că îi mărturisise recent soţullii În exemplul de caz ce urmează, efectul terapeutic al inter-
despre avort, şi fusese surprinsă că acesta nu s-a supărat şi nici nu avea pretării apărărilor este şi mai evident, ducând la dispariţia simp-
de gând să o "părăsească", aşa cllm ea se temuse cii ar fi putut să facă. tomului pacientei după prima şedinţă de evaluare.
A mai adăugat faptul că sarcinile fuseseră o "problemă" în familia
ei de origine. Mama sa îi spusese că nu îşi dorise sarcina în urma Un medic obstetrician m-a solicitat să o văd pe doamna F, o femeie
căreia se născuse doamna Jones. căsătorită, în vârstă de 26 de ani, cu o sarcină aflată în ultimul tri-

La sfârşitul evaluării stării psihice a doamnei Jones, a reieşit faptul mestru, ce fusese internată la secţia de obstetrică. Ea avea hipere-
că era vorba de o femeie inteligentă, modest îmbrăcată şi care nu mie gravidică (vomismente severe asociate cu sarcina) care nl1 ce-
prezenta tulburări la nivelul funcţionării autonome a Eului, ce ar daseră la administarea de medicamente antiemetice.

fi putut indica o tulburare psihotică (vezi capitolul 4). Nu exista in timpul consultaţiei, am putut afla că doamna F nu îşi dorise

101 apărări • Tehnicile interpretative


JEROME S. BLACKMAN
262 această sarcină ?i În primul trimestru luase în considerare posibili- . valenţa sa în legătură cu căsătoria ?i această nouă sarcină. 263
tatea unui avort. In ciuda acestui fapt, soţul o presase să păstreze Când am revenit a doua zi pentru a vedea cum se simte, pacienta a
sarcina, de?i cuplul mai avea Încă trei copii ?i se confrunta cu seve- spus că vomismentele încetaseră de 24 de ore, de?i nu mai luase
re probleme financiare. Aceste informaţii privind ambivalenţa pa- medicaţia antiemetică. Era convinsă că o ajutase faptul că discuta-
cientei faţă de o nouă sarcină (Freud, 1893; Blum, 1979) ?i faptul se aceste aspecte cu mine. Vomismentele nu au mai reapărut pe
că avea un soţ nesuportiv (Kaplan & Blackman, 1969) îmi sugerau perioada spitalizării, iar câteva zile mai târziu pacienta a fost
că pacienta se apăra împotriva sentimentelor de furie.
externată, fiindu-i prescrise ?i medicamente, în caz că ar mai fi
Ea a afirmat: "Trebuie să îl înţelegeţi pe soţul meu. Provine avut nevoie.
familie numeroasă ?i întodeauna ?i-a dorit cel 7'uţin patru copii.
In următoarea jumătate de oră am discutat faptul că ea părea să aibă
sentimente conflictuale deosebit de intense în legătură cu sarcina,
dar că pe de altă parte găsea numeroase scuze (raţionalizare) pri-
vind atitudinea dominatoare a soţului. Se pare că ţinuse într-o mai
mare măsură cont de dorinţa acestuia (formaţiune reacţională),
decât de propriile sale dorinţe . Am mai spus că aveam impresia că
încerca din răsputeri să evite să fie critică Ia adresa soţului (inhibi- ,
ţia judecăţii critice, ca fun cţie a Eului investită agresiv), pentru că
asta o făcea să se simtă vinovată atât pentru că îl dezamăgea, cât ?i
datorită propriilor dorinţe (ostil-distructive) de a face un avort.
Pentru un timp, ea a plâl1s CLi suspine. După ce s-a calmat, a spus
pe nerăsuflate: "Imi vine să Îl omor. Se gânde?te doar la el. Nu m-a
ajutat niciodată să cresc copiii! Probabil că sunt nebună să mai fac
încă unul! Dar îmi iubesc bebel1/?ul ?i nu vreau să îi fac rău!"
Am interpretat că simţeam că dragostea pentru bebelu~ul său intra
în conflict cu dorinţa de a nu mai avea un alt copil, ceea ce o făcea
să se simtă vinovată. [-am spus că era posibil ca vomismentele să
aibă mai multe semnificaţii simbolice: (a) erau un mod de a se au-
topedepsi pentru ostilitatea resimţită Ia adresa bebelu?ului ?i a so-
ţului; (b) exprimau dorinţa să nu păstreze sarcina. Acest lucru i
s-a părut interesant ?i a continuat să îmi povestească despre ambi-

)EROME s. BLACKMAN
101 apă rări • Tehnicile interpretative
VI

Diagnosticul diferenţial şi alegerea


trata mentu Iui

Demersul de înţelegere a apărărilor patologice, aşa cum a fost


descris în capitolul 5, poate aduce schimbări terapeutice deose-
bit de benefice indivizilor aflaţi în suferinţă, însă doar dacă sunt
îndeplinite următoarele condiţii :

1. Aceştia să nu fie psihotici.


2. Să nu fi comis fapte penale grave (viol, omucidere, jaf ar-
mat, furt din proprietatea privatăl, abuzuri grave asupra
copiilor). \
3. Să nu prezinte defici enţe la nivelul următoarelor aspecte
ale funcţionării psihice:

Funcţiile autonome ale Eului


• funcţia de integrare relativ intactă (să poată organiza gân-
durile şi să rămână coerent)
• capacitatea de abstractizare relativ funcţională (poate înţe­
lege sentimentele semenilot, chiar dacă acestea nu sunt ex-
primate în mod direct, şi înţelege simbolismul)

101 apărări • Diagnosticul diferenţial şi alegerea tratamentului


266 • capacitatea de testare a realităţii relativ intactă (poate înţe­ cu deficienţe ale funcţiilor Eului mai greu observabile, tratamen- 267
lege diferenţa dintre fantasmă şi realitate) tul cu ajutorul terapiei psihanalitice care vizează afectele şi apă­
• o anumită capacitate de auto-observare rările nu va duce la obţinerea unei ameliorări. Pe de altă parte,
pacienţi la care funcţiile Eului sunt intacte şi care ar putea obţi-
Supraeul ne rezultate prin terapia bazată pe insight pot ajunge să fie tra-
• poate resimţi vinovăţie sau ruşine taţi cu medicaţie şi! sau terapie suportivă (vezi capitolul 7) şi în
mod similar, să nu obţină progrese pe măsura posibilităţilor.
.Forţa Eului Din cadrul funcţiilor autonome ale Eului, printre cele mai im-
• capacitatea de a păstra ideile bizare în afara conştiinţei (con- portante în evaluarea adecvării pacientului pentru orice tip de
ţinerea proceselor primare) terapie bazată pe insight se numără următoarele:
• capacitatea de a nu recurge la consumul excesiv de sub-
stanţe; în general, să aibă control al impulsurilor 1. Capacitatea de abstractizare.
2. Eul ca observator. .
Relaţiile de obiect 3. Un grad suficient de testare a realităţii.
• un nivel adecvat de dezvoltare al încrederii şi empatiei în 4. Integrarea.
relaţiile interpersonale 5. ~oncentrarea.
6. Senzorialitate intactă (vigilenţa)2.
Cu alte cuvinte, după evaluarea multiplelor operaţii mentale
în scopuri diagnostice, este de asemenea important să se deter- Funcţia de integrare a pacientului trebuie să opereze la un
mine gradul de adecvare al pacientului pentru abordarea psi- nivel acceptabil pentru ca acesta să poată urma o terapie bazată
hodinamică. Indivizii cu sindroame psihotice sau la limită, cu pe insight. Dacă integrarea este deficitară, tratamentul nu va da
afecţiuni organice cerebrale sau care prezintă tulburări severe rezultate chiar dacă terapeutul îi subliniază pacientului apără­
la nivelul funcţiilor Eului şi al relaţiilor de obiect, în general nu riIe inconştiente anterioare (ca de exemplu proiecţia şi introiec-
pot fi trataţi psihodinamic. ţia) sau motivaţiile inconştiente precedente (agresivitatea com-
Dinamicile inconştiente (rel a ţiile dintre pulsiuni, afecte, Su- petiţională sau sexualizarea simbolică). Pentru a obţine ameliorări
praeu şi apărări) suscită în a şa măsură interesul terapeuţilor, la nivelul relaţiilor prezente şi al simptomelor, indivizii trebuie
încât mulţi dintre aceştia (precum şi majoritatea cărţilor de psi- să aibă capacitatea de a corela (integra) noile înţelegeri privind
hoterapie) se axează pe intervenţiile de tip dinamic, fără o eva- propria p ersonalitate. În cazurile de schizofrenie sau de tulbu-
luare prealabilă a funcţiilor Eului şi a capacităţii pacientului de rări borderline severe, la care funcţia de integrare este afectata,
a forma relaţii de obiect. Concluzia este că, în cazul indivizilor informaţiile privind conţinuturile şLmecanismele ce operau in-

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Diagnosticul diferenţial şi alegerea tratam.entului


268 conştient nu pot fi de regulă integrate, astfel că nu se obţine un terapeutul nu îl poate ajuta pe pacient să îşi dezvolte această 269
efect terapeutic. Din contră, interpretarea apărărilor ar putea funcţie, rezultatul va fi cu siguranţă un eşec.

copleşi pacientul, perturbând funcţionarea Eului la indivizii su- Prin urmare, în cazul pacientului cu fobie legată de poduri,
ferind de schizofrenie sau tulburare psihotică bipolară (Loeb o confruntare preliminară a apărărilor în cadrul primului inter-
&Loeb, 1987). viu ar putea lua forma: "V-aţi gândit vreodată la posibilitatea
Prezenţa capacităţii de abstractizare este de asemenea ab- ca evitarea podurilor să aibă o semnificaţie simbolică?" Pacien-
solut necesară în terapia bazată pe insight. Abstractizarea nu ţii care acceptă imediat ipoteza, realizând că teama ar putea fi
trebuie confundată cu inteligenţa. De fapt, există indivizi in- simbolică, însă nu pot întelege ce anume simbolizează, au făcut
teligenţi ce nu prezintă un nivel ridicat al capacităţii de deja un pas important în vindecarea prin terapia bazată pe in-
abstractizare. Pentru a beneficia de pe urma abordării psiho- sight. Pe de altă parte, cei care se situează imediat în planul con-
dinamice, indivizIi trebuie să aibă capacitatea de a înţelege cret, spunând că "nu cred" în aşa ceva şi practic încep să intelec-
conceptele abstracte şi să se poată schimba pe baza acestor tualizeze privitor la cauza fobiei, au în general un pronostic mai
înţelegeri. De exemplu, individul trebuie să poată realiza că neclar în privinţa succesului acestei terapii. Ei ar putea avea ne-
furia re simţită faţă de şef ar putea fi inconştient deplasată asu- voie de medicaţie psihotropă, dacă nu poate fi diminuat con-
pra soţiei. crehsmul gândirii prin confruntarea acestuia ca apărare (vezi
Abstractizarea poate fi afectată într-un grad mai mare sau capitolul 3, apărări #48 şi #52).
mai mic, independent de diagnosticul pacientului. Există situa- Puteţi testa în cadrul primului interviu operaţiile de integra-
ţii în care indivizii prezintă deficienţe minore, ceea ce necesită re, abstractizare şi observare a Eului întrebând, de exemplu:
doar o diminuare a ponderii interpretărilor, fără ca acestea să "Cum o vedeaţi pe mama dumneavoastră în timpul adolescen-
fie eliminate. Oricum, cu astfel de pacienţi terapeutul trebuie ţei şi cum o vedeţi în prezent, comparativ cu acea perioadă?"
totuşi să facă succint legăturile dintre apărările conştiente sau Astfel, puteţi observa capacitatea pacientului de a folosi inte-
inconştiente şi afectele subiacente, pentru că, în caz contrar, grarea şi funcţia de observare a Eului - pentru a discuta la un
schimbarea nu poate fi integrată. Din contră, la pacienţii cu o nivel abstract despre trăsăturile părinţilor şi a le compara cu mo-
foarte bună capacitate de abstractizare, oferirea de explicaţii şi dul cum acestea sunt percepute în prezent. (Mulţi indivizi pot
interpretări în exces de către terapeut poate fi resimţită ca un descrie mai uşor modul în care gândesc alte persoane, decât pro-
afront; cu astfel de pacienţi doar menţionarea apărărilor este priul fel de a gândi).
adesea suficientă pentru obţinerea insight-ului. Acei indivizi care răspund că nu s-au gândit vreodată la ceea
Dacă indivizii au o capacitate extrem de redusă de observare ce îi defineşte pe părinţii lor, sau că nu pot conceptualiza ceea
a propriilor conţinuturi şi procese mentale (Eul ca observator), ce li se cere, prezintă un pronostic rezervat pentru terapia baza-
terapia psihodinamică este chiar contraindicată. În cazul în care tă pe insight. Un răspuns mai adecvat ar putea fi, de exemplu:

)E ROME S. BLACKMAN lOlapărări • Diagnosticul diferenţial şi alegerea tratamentului


270 "Interesant că aţi întrebat asta, pe când aveam 13 ani mama era vare a Eului, ceea ce le permite să-şi dea seama atunci când boa- 271
foarte îngăduitoare. Îmi permitea să vin şi să plec oricând vo- la se acutizează şi să poată coopera cu terapeutul în vederea unei
iam; părea să aibă o atitudine relaxată cu privire la interesul meu terapii suportive susţinută în ambulatoriu.
tot mai mare pentru sexualitate. Însă pe la 18 sau 19 ani, e, de- De asemenea, nici indivizii cu deficienţe ale funcţiei de orien-
venise foarte preocupată de ceva, şi cred că avea legătură cu fap- tare şi la nivelul senzorialităţii nu pot fi trataţi astfel. De regulă,
. tul că tata şi ea nu se mai înţelegeau. Nu ştiu de ce, însă de când dacă este vorba despre o intoxicaţie tranzitorie cu substanţe, va
am născut mi se pare că s-a izolat şi mă critică fără motiv, aşa că fi necesar un alt gen de abordare terapeutică pentru şedinţa res-
ne vedem mai rar". În acest caz, pronosticul este mai favorabil, pectivă. Cei cu intoxica ţii cronice necesită dezintoxicare, înainte
datorită funcţionării adecvate a Eului ca observator, a abstracti- de a se trece la discutarea mecanismelor de apărare utilizate,
zării şi integrării. deşi confruntarea prealabilă a negării gravităţii adicţiei i-ar pu-
Am convingerea, în urma anilor în care am predat, că mulţi tea face pe aceştia să accepte o dezintoxicare.
dintre practicienii şi candidaţii în formare din domeniul psihia- Deficienţele privind îngrijirea propriului corp, atunci când
triei nu fac o evaluare adecvată a acestor trei funcţii - integra- igiena şi întreţinerea funcţiilor generale sunt neglijate,consti-
rea, abstractizarea şi cea de observare a Eului - la pacienţii cu tuie indicii ale unei schizofrenii latente. Excepţii de la această
care încep o terapie, în special atunci când aceştia prezintă o in- regulă sunt cazurile de adolescenţi sau adulţi ce se răzvrătesc
teligenţă sau abilităţi sociale superioare (ca funcţii distincte ale simbolic împotriva conformismului prin a nu se îngriji de pro-
Eului). Drept urmare, terapeuţii îi p ot accepta pe aceştia pentru pria înfăţişare. Este necesară multă precauţie înaintea luării în
terapia orientată pe insight, deşi pacienţii nu sunt adecvaţi pen- terapie a unor astfel de pacienţi, şi trebuie făcută o diferenţiere
tru o astfel de terapie. Acest lucru are c onsecinţe nefavorabile atentă între cei la care capacitatea de integrare şi cea de abstrac-
pentru pacient. Mai mult, eşecul inevitabil al terapiei îi poate tizare funcţionează adecvat şi cei la care acestea sunt foarte re-
demoraliza pe te rap eu ţi, care ar putea ajunge să generalizeze, să duse. La pacienţii cu un aspect neîngrijit, cu dantura cariată, pie-
creadă că terapia dinamică este ineficientă şi să se îndoiască de le aspră şi murdară, haine nespălate, aceste deficite sunt de
capacitatea lor de a apela la ea. regulă o contraindica ţie a tratamentului analitic.
Diagnosticul fenomenologic este de asemenea utilizat în de- Un domeniu ce ridică în mod particular dificultăţi de eva-
terminarea adecvării pacientului pentru a fi tratat prin această luare se referă la funcţia de autoconservare. Capitolul 8 este de-
formă de terapie. În general, abordarea bazată pe insight este . dicat în întregime problemei evaluării riscului suicidar. Pe scurt,
contraindicată în schizofrenie, din moment ce la majoritatea aces- acei indivizi cu o istorie de tentative suicidare repetitive, aproa-
tor pacienţi capacitatea de integrare şi cea de abstractizare sunt pe reuşite, sau cei al căror comportament demonstrează nepă­
afectate. Cu toate astea, o parte dintre pacienţii cu schizofrenie sare faţă de propria persoană, se încadrează adesea într-una din-
şi unii psihotici îşi pot menţine relativ intactă funcţia de obser- tre categoriile tulburărilor psihotice (datorită deficienţelor severe

JEROME S. BLACKMAN 101 apărări • Diagnosticul diferenţial şi alegerea tratamentului


272 la nivelul câtorva funcţii de bază ale Eului), Însă aceştia pot fi constitui un avantaj în travaliul terapeutic. Pe de altă parte, este 273

greşit diagnosticaţi drept "cazuri limită cu adevărat rele"3. Une- . cunoscut faptul că o inteligenţă ridicată, ce permite performan-
ţe academice, poate coexista cu deficienţe severe de integrare şi
ori, dacă indivizii cu risc suicidar prezintă un grad adecvat de
integrare, abstractizare şi observare a Eului, interpretarea' în- abstractizare. Schizofrenia paranoidă a fost adesea denumită
toarcerii urii asupra propriei persoane (precum şi a altor apărări) "psihoza inteligenţilor".
poate fi utilă în prevenirea unor tentative suicidare viitoare. Pe LirJl.bajul şi vorbirea sunt în general necesare pentru ca tera-
de altă parte, când aceste capacităţi sunt deficitare, interpreta- pia b <1 zată pe insight să fie eficientă, deşi unii pacienţi cu defi-
ci enţe de exprimare datorate unor cauze organice pot fi totuşi
rea dinamicilor este ineficientă întrucât riscul de suicid rămâne
trataţi.
permanent unul foarte ridicat, ceea ce face ca pronosticul să fie
rezervat în privinţa oricărei forme de terapie. Când există cţefi­
cienţe ale funcţiei de autoconservare, este indicată internarea în Doamna ST, o pacientă deprimată, în vârstă de 65 de ani, suferise
spital şi alte abordări suportive, inclusiv administrarea medica- decurând un blocaj la nivelul arterei cerebrale medii stângi, în urma
căruia a rămas cu o afazie expresivă, fără ca receptarea să fie afeqta-
ţiei psihotrope (vezi capitolul 7).
tă; adică putea înţelege limbajul, dar nu se putea exprima clar4. Mo-
Deficienţele de judecată sunt întâlnite frecvent, dar luate în
sine nu constituie o contraindicaţie pentru terapia bazată pe in- dificarea cadrului terapeutic la care am recurs a constat în faptul
că, periodic, verbalizam anumite cuvinte, lăsând pacienta să aleagă
sight. Mulţi indivizi nevrotici sau imaturi prezintă dificultăţi de
răspunsul, În mod similar unui test cu răspunsuri multiple. Aceas-
judecată, la fel cum se întâmplă şi în multe cazuri de pacienţi
tă metodă a rezolvat problemele datorate disnomiei (incapacitatea
borderline tratabili. Cu toate acestea, erorile severe de judecată
cu privire la mediu şi deficienţele grave ale funcţiei de testare a de a numi idei, persoane ;>i lucruri), urmare a atacului cerebral.
realităţii constituie contraindicaţii relative.
Doamna ST era capabilă să aleagă cuvântul corect atunci când eu
Problemele de adaptare nu reprezintă în mod necesar con- il menţionam, chiar dacă nu putea face acest lucru singură.
traindicaţii ale terapiei bazate pe insight, din moment ce mulţi Pacienta a înţeles că depresia suferită după atacul cerebral se dato-
indivizi suferind de nevroză (fobică, obsesională, atacuri de pa- ra în mare măsură folosirii mecanismului defensiv al întoarcerii
vinovăţiei asupra propriei persoane, întrucât nu se mai putea
nică) sau imaturi au funcţiile Eului suficient de dezvoltate, ast-
fel încât să îşi poată, până la urmă, înţelege propriile dificultăţi ridica la nivelul idealului (E ului). Acest ideal se baza pe identifica-
de adaptare (adesea datorate inhibiţiei defensive a judecăţii - rea cu valorile materne.
Mama doamnei ST, fostă profesoară, o trimisese pe aceasta în copi-
vezi apărarea #48).
Lărie să ia lecţii de dicţie. Astfel, pacienta ajunsese să valorizeze ex-
Privitor la inteligenţă, pentru evaluare sunt foarte importan-
te aspectele implicate în înţelegerea problemelor şi formularea primarea verbală ;>i se lIlândrea cu vocabularul ~i exprimarea sa cla-
ră, ca profesoară )ii directoare a )icolii în care preda. Depresia de după
de întrebări. O bună capacitate intelectuală a pacientului poate

101 apărări • Diagnosticul diferenţial şi alegerea tratamentului


)EROME S. BLACKMAN

- ._ - ---
274 atacul suferit avea drept cauză atât tristeţea dato ra tă pierderii ca-
pacităţii de exprimare, precum ~i sentimentele de vinovăţ~e ~i ru~i­ VII.
ne pentru că nu se mai putea ridica la nivelul idealuluI sau de o
viată acela de a se exprima articulat, bazat pe identificarea cu mama.
I I

Explicarea şi înţelegerea acestor dina~~i au .con~ibuit într-o


măsură importantă la vindecarea depreslel paC1entel. Aceasta a
reuşit să îşi ajusteze considerabil aşteptările referitoare la pro- Teh nici le tera piei su portive
pria persoană conform realităţii curente, şi n~ standardelor ma-
terne cu care ea se identijicase în mod defenslv.
Identificarea ap ărărilor este extrem de importantă, indife-
rent de tipul abo rdării terapeutice. Cu toate acestea, ceea ce
urmează să faceţi în continuare variază în funcţie de caz.
Atunci când paci enţii prezintă deficienţe severe la nivelul abs-
tl1actizării, integrării şi al încrederii bazale, este de regulă mai
indicat să utilizaţi în tratarea acestora tehnicile terapiei su-
portive (Stewart & Levine, 1967; Blackman, 1994). Acest capi-
tol se referă la tehnicile terapiei suportive bazate pe teorţile
psihanalitice, iar o parte dintre acestea au în vedere apărările
pacientului.

Repararea deficienţelor funcţiilor Eului


Odată
ce aţi stabilit că una sau mai multe -funcţii autonome
ale Eului sunt deficitare, încercaţi suplinirea măcar a unui as-
pect al acestora, astfel încât pacientul să îl poată încorpora. În
continuare sunt date o serie de metode empirice cu caracter ge-
neral privind tehnicile pe care le puteţi utiliza în încercarea de
a trata pacienţii cu deficienţe ale funcţiilor Eului.

lOlapărări' Tehnicile terapiei suportive


]EROME S. BLACKMAN
276 Funcţia de integrare • Oferiţi pacientului ipoteze cu privire la semnificaţia acţiu- 277
nilor semenilor.
Deficienţele determină tangenţialitate, circumstanţialitate, • Furnizaţi analogii cu evenimente de viaţă uşor de înţeles.
blocaj, incapacitate de conceptualizare şi alte dezorganizări) ca • Invalidaţi concluziile false ale acestuia.
de exemplu verbigeraţie, "relaxarea asociaţiilor"l şi fuga de i~ei.
Exprimarea verbală
• Prescrieţi medicaţie antipsihotică(în doze mai reduse la
pacienţii
borderline). • Corectati gre;::.elile pacientului privind utilizarea frazelor.
• Opriţi verb ali zările dezorganizate ale pacientului, prin în- • Oferiţi sfaturi şi modele lingvistice pe care pacientul să le
treruperea discursului acestuia. poată utiliza în diferite situaţii dificile.
• Organizaţi şedinţa astfel încât aceasta să vizeze probleme
specifice. Autoconservarea

Abstractiza rea • Confruntaţi tendinţele autodistructive ale pacientului (de


exemplu, specificaţi faptul că anorexia este autodistructi-
Deficienţa rezidă în caracterul concret al gândirii. vă) (Wilson, Hogan, & Mintz, 1992).
• Recomandaţi modalităţi mai adecvate de rezolvare a pro-
• Explicaţi semnificaţiile relaţiilor, evenimentelor şi ale altor blemelor.
aspecte pe care pacientul nu le poate înţelege: "cititul prin- • Faceţi "interpretări" intelectualiza te privind dinamicile in-
tre rânduri". conştiente.
• Susţineţi cu argumente şi convingeţi pacientul cu privire • Recomandaţi internarea în spital şi/sau prescrieţi medica-
la semnificaţiile acţiunilor semenilor, precum şi motivaţiile ţie antidepresivă.
legilor, tradiţiilor şi obiceiurilor.
Adaptarea
Testarea realităţii
Ţineţi cont de faptul că adaptarea poate fi aloplastică (mane-
• Reinterpretaţi realitatea pacientului, în funcţie de modul vrarea sau transformarea mediului) şi autoplastică (ajustarea la
în care înţelegeţi evenimentele relatate de acesta. mediu).
• Prescrie ţi medicaţie antipsihotică sau trimiteţi pacientul la • Faceţi recomandări şi încurajaţi adoptarea unor comporta-
un medic psihiatru. mente mai adaptative.

)EROME s. BLACKMAN 101 apărări· Tehnicile terapiei suportive


278 • Practicarea acestora prin discutarea unor planuri de acţiune . I-am explicat (versiunea mea asupra situaţiei, pe care o consideram mai 279

• Oferiţi raţionalizări în scopul reducerii sentimentelor de bine ancorată în realitate comparativ cu cea a pacientei) că era împotriva
ruşine.
regulamentelor majorităţii liceelor ca profesorii să iasă cu elevi chiar ~i de
acela~i sex, la care se adăuga faptul că eleva respectivă era încă minoră,

Judecata şi anticiparea ceea ce însemna că planul doamnei XK încălca toate regulamentele.


Am adus ~i alte argumente, spunând că, dacă vreodată eleva se gân-
• Oferiţi propriile raţionamente cu privire la ,ituaţii. dea să reclame faptul că profesoara o invitase în ora~, anticipam că
doamna XK î~i va pierde locul de muncă ce îi aducea satisfa,cţii ~i
De la activitatea de joc la cea de muncă de care avea nevoie (judecată, anticipare ~i autoconservcire). Fără,
tragere de inimă, pacienta a renunţat în final să o mai abordeze pe
• Evaluaţi capacitatea persoanei de a munci. elevă (funcţia reglatorie ~i controlul impulsurilor).

• Faceţi recomandări ţinând cont de capacitatea reală a


persoanei şi modelaţi schimbări la nivelul Supra eului (de
exemplu, "Eu aş ... "). Întărirea fortei

Eului
Exemplu Este necesară identificarea limitărilor privind forţa Eului (ce
includ toleranţa la afect, controlul impulsurilor şi capacitatea
Doamnei XK, o profesoară de liceu în vârstă de 40 de ani, îi făcea de conţine re a proceselor primare - vezi Anexa 2), pe care să
plăcere să predea limba latină, însă era deprimată în legătură cu se bazeze ulterior persuasiunea, argumentarea, modelarea sau
viaţa personală. Se simţea singură ~i suferea pentru că nu avea prie- exprimarea înţelegerii de către terapeut. Modelele empirice ale
teni. lntotdeauna locuise singură. acestor tehnici includ:
Pacienta dezvoltase o admiraţie combinată cu atracţie sexuală faţă
de o elevă de 15 ani căreia îi era profesoară. Doamna XK se întreba • Verbalizarea răspunsurilor empatice autentice.
dacă ar trebui să o invite într-o seară la restaurant, raţionalizând • Furnizarea unor variante cu rol de clarificare.
că probabil aceasta începuse deja să aibă întâlniri amoroase. • Educarea pacientului cu privire la societate, copii etc.
Am considerat că doamna XK prezenta o deficienţă la nivelul testării rea-
lităţii ~i a capacităţii de conţinere a fantasmelor ca procese primare. Era Exemplu
incapabilă să folosească fantasma pentru testarea acţiunilor, astfel încât
să poată anticipa consecinţele, iar capacitatea sa de abstractizare era limi- Un tânăr student homosexual, în vârstă de 21 de ani, care era alco-
tată. Prin lIrmare, am sfătuit-o să nu pună în practică această fantasmă. olic, dar nu mai băuse timp de câteva săptămâni, m-a sunat seara

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Tehnicile terapiei suportive

________________________________________________________ ~a_ ________________________ ~ __ ~~~ ______ •.- - - - - - - - -


280 acasif, Într=I,~ât .)~U putea sifvÎnvveţe: El s~a plân~ că , Ta cuprins ~e • Minimalizarea (dar nu negarea) 281
sOllll lOlenţa ,~) Il era teama ca va le;;l dm nou m pa I . pentru a fa,ce • Identificarea cu terapeutul
sex neprotejat, ca mod de eliberare a tensiunii res i Ilţite (prin ur- • Generalizarea
mare, expunându-se riscului infestării cu SIDA). • Verbalizarea, în vederea contracarării atacurilor proiective
Ţinând cont de toleranţa la afect ~i capacitatea de CI Iltral pulsional • Evitarea
scăzute ale pacientului, mi-am exprimat întâi înţ!' egerea privihd • Deplasarea conflictelor asupra unor aspecte sociale şi poli-
faptul că se simtea cople)iit. Acesta mi-a mulţumit, după care m-a tice
întrebat dacă îi puteam splllle ClIIII să se descurce Îll acea situaţie.
L-am sfătuit să meargă la biblioteca lIniversitară, IIllde putea Msi Exemplu:
un loc retras pentru a studia, ;;i periodic să î)ii ofere pauze în care
putea să vorbească cu prietenii, pentru distragerea atenţiei dei la Un bărbat depresiv, de 47 de ani, profesor de limba engleză, ce sufe-
probleme ~i obţinerea suportului emoţional. Pacientul a fost recu- rea de schizofrenie )ii prezenta un risc suicidar incipient, nu î~i fă­
noscător pentru această idee )ii a pus-o în aplicare, evitând aSffel cuse niciodată prieteni ~i predase toată viaţa în licee din câteva ora-
escapadele din parc. ~e mici aflate în sudul extrem al Statelor Unite. Dispreţuise "bădăranii"
întodeauna, pentru că erau "lipsiţi de cultură" ~i "nu aveau
În situaţiile în care există o deficienţă a forţei Eului sau la ni- maniere", în ciuda faptului că pacientul crescuse la ofermă din acea
velul uneia dintre funcţiile acestuia, o altă tehnică ce vizează regiune.
direct operaţiile defensive constă în recomandarea de noi apă­ Pe parcurslll unui an de terapie suportivă săptămânală, am oferit
rări mai adaptative. ca alternative folosirea de: raţionalizări, intelectualizări, dezi-
dentificarea faţă de părinţi şi modelarea după terapeut, pre-
cum şi alte tipuri de apă rări.
Recomandarea de noi apărări
Am sugerat în cadrul terapiei posibilitatea ca el să se mute până la
De regulă, în formularea recomandării luăm în considerare urmă într-un oraş mai mare (recomandare). Mi-am exprimat con-
următoarele apărări: vingerea că s-ar fi simţit mai confortabil în preajma unor persoane
mai educate (raţionalizarea şi apartenenţa la grup) şi eram de
• Reprimarea părere că avea nevoie să se deta~eze de imaginile părinţiilor (per-
• Izolarea afectului suasiune în vederea dezidentificării). Am adăugat că, din propria
• Intelectualizarea experienţă, era mai plăcut să locuieşti în ora~e mai mari (modelarea
• Raţionalizarea în vederea identificării cu terapeutul), întrucât evenimentele cul-
• Umorul turale (concerte de operă, simfonice, evenimente sportive profesio-

JEROME S. BLACKMAN 101 apărări • Tehnicile terapiei suportive


282 niste) aveau în general o calitate superioară (recomanda rea subli- • Precauţie privind divulgarea informaţiilor personale ce pot 283
mărilor şi a condescendenţei). fi "accesate public" - cele pe care pacientul le poate obţi-
Pacientul a cOllsiderat că aceasta era o idee bună şi a aplicat pentru ne cu uşurinţă în cadrul comunităţii din care faceţi parte
un post de profesor la un colegiu dintr-un mare oraş, pe care l-a şi ob- (de exemplu, opinii, valori, preferinţe, strategii adaptative,
ţinut. Mai târziu mi-a scris, spunâlld că simţea că are mai II/ult "spa- sau pasiunile din timpul liber).
ţiu" şi nu mai trebuia să se amestece cu "cei de rând" (raţionalizare
şi condescendenţă). Mai mult, putea să se bucure de evenimentele Dezvăluirea unor informaţii personale este de departe cea
culturale fără a se mai gândi la "cineva disponibil pel/tru o relaţie". mai riscantă tehnică cu privire la relaţiile de obiect, întrucât poa-
te fi foarte uşor interpretată de pacient ca seducţie. Gândiţi-vă
"de trei ori"2 înainte de a furniza o astfel de informaţie, iar când
faceţi acest lucru, urmăriţi cu atenţie răspunsul pacientului. Nu
Repararea deficienţelor la nivelul relaţiilor de obiect
dezvăluiţi informaţii personale referitoare la sexualitate sau la
La indivizii ce recurg la diverse apărări în scopul distanţă­ propriile dificultăţi. Sub nicio formă nu atingeţi pacientul. (O strân-
rii emoţionale defensive, se poate proceda în modul descris gere de mână la prima întâlnire cu acesta în sala de aşteptare şi
în continuare, cu menţiunea că astfel de tehnici sunt dificil de I la sfârşitul şedinţei de încheiere a terapiei este un lucru uzual).
utilizat şi pot avea adesea un efect opus celui scontat. Ar tre- Raţiunea terapeutică în baza căreia terapeutul ar putea dez-
bui probabil ca acestora să le ataşez un avertisment de tipul vălui informaţii personale rezidă în faptul că acest demers ar
celor întâlnite în sporturile extreme: "Nu încercaţi să faceţi putea duce la o creştere a capacităţii pacientului de a forma re-
asta acasă!" Acestea sunt tehnici ce pot fi utilizate doar de laţii de obiect şi, consecutiv, la o creştere a forţei Eului (Alpert,
către terapeuţii experimentaţi sau de terapeuţii ce lucrează 1959). Dezvăluirea selectivă a informaţiilor personale este ade-
sub supervizare. sea considerată mai puţin riscantă în tratarea copiilor. Pe de altă
parte, un efect secundar al acestei tehnici în tratarea adolescen-
• Clarificarea apărărilor de distanţare. ţilor şi adulţilor constă în faptul că apropierea emoţională faţă
• Explicarea fantasmelor de pierdere a graniţelor d intre sine de terapeut poate avea ca efect creşterea riscului suicidar - da-
şi obiect împotriva căror a pacientul se apără. torită intimităţii crescute cu terapeutul. Pacienţii din categoria
• Încurajarea persuasivă a pacientului de a regla distanţa tulburărilor borderline - caz în care dezvăluirea de informaţii
emoţională faţă de ceilalţi (mai mare sau mai mică). personale este adesea recomandată (Renick, 1999) - pot dez-
• Oferirea în interacţiunea cu pacientul din cadrul ţ>edinţei a volta anxietatea de fuziune a sinelui cu obiectul, datorată inter-
unei călduri emoţionale rezervate, în formă subl i mată, al- acţiunilor gratificatoare cu terapeutul; în consecinţă, ei vor tin-
ternată cu perioade de tăcere (distanţare). de să se apere de anxietate devenind furio~i pe acesta. Însă faptul

]EROME S. BLACKMAN 101 apărări' Tehnicile tera,piei suportive


284 că terapeutul s-a purtat întodeauna "frumos" cu ei le poate trezi
vinovăţie, astfel că ostilitatea va fi întoarsă asupra propriei per- VIII.
soane (Harley & Sabot, 1980, p. 178), luând forma unei tentati-
ve suicidare.
Există şi alte tipuri de complicaţii asociate tehnicilor suporti-
ve. Prima constă în faptul că pacienţii cu care lucraţi ar putea
începe să vă considere omniscienţi. În al doilea rând, este posi-
bil să nu înţelegeţi adecvat situaţia pacientului şi să proiectaţi Apă ră ri le în eva Iua rea tendi ntelor I

involuntar asupra lui aspecte referitoare la propria istorie şi ex-


perienţă. Prin urmare, recomandările şi modelul oferit ar putea
suicida re
să nu ţină cont de realitatea pacientului sau chiar să fie nocive.
Prin comparaţie, atunci când pacienţi ce îşi pot folosi capaci-
tăţile de abstractizare şi}ntegrare (ca o condiţie necesară în te-
Evaluarea indivizilor suicidari este dificilă, datorită proble-
rapiile bazate pe insight) vă întreabă cum aţi proceda pentru melor ce pot să apară la tot pasul, ceea ce poate avea consecinţe
rezolvarea unei situaţii, ar trebui să interpretati acest lucru drept periculoase atât pentru pacient (acesta poate comite suicidul), cât
o manifestare transjerenţială în care dumneavoastră aveţi rolul şi pentru terapeutul care face evaluarea (există posibilitatea de a

de "părinte" cu care pacientul d o reşte să se identifice. Ulterior, fi dat în judecată, dacă individul comite suicidul după evaluare).
le puteţi arăta că dacă le-aţi gratifica o astfel de dorinţă, nu ar Există o literatură bogată în domeniul suicidologiei, pe care nu

mai fi nevoiţi să îşi accepte sentimentele neplăcute trăite faţă de voi încerca să o trec în revistă în acest capitol. (Pentru o bibliogra-
propriii părinţi. fie utilă, vezi Cutter, 2002). Aş dori mai curând să prezint un re-
zumat a ceea ce cunoaşterea psihologică generală consideră a fi
factorii care pot creşte riscul de comitere a suicidului în evaluarea
psihologică. După aceea, putem adăuga, pentru precizie, cunoştin­
ţele teoretice şi de tehnică terapeutică referitoare la apărări.

Criteriile demografice pentru riscul suicidar ridicat

Vârsta: adolescenţă sau bătrâneţe.


Rasa: cea caucaziană prezintă o incidenţă mai mare decât
cea afro-americană (u. S. Public Health Service, 1999)

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Apără riie in evaluarea tendinţelor suicida re


286 Tentativa suicidară anterioară: în 40% dintre sinucideri Impulsivitatea accentuată (personalităţile impulsive) (Ja-: 287

există o tentativă'anterioară (Jacobs, Brewer, &klein-B~n- cobs, 1999)


heim, 1999) I
Personalitatea de tip borderline: incidenţa suicidului este
Istoricul familial al tentativelor suicidare j
de 45% când se asociază cu depresie şi consumul excesiv
de substanţe (Davis, Gunderson, & Myers, 1999)
Idei anterioare sau concomitente cu privire la omucidere
Personalitatea masochistă sau simptome de acest tip
Sexul: raport de 3:1 în favoarea femeilor pentru tentatiye-
Incapacitatea de protejare a propriei vieţi (factor contro-
le suicidare; 3:1 în favoarea bărbaţilor în cazurile de s}1i-
versat)
cid reuşit .
Lipsa de speranţă şi sentimentul neajutorării (Rochlin,
Disponibilitatea arinelor sau a altor mijloace pentru reali-
1965; Beck & Steer, 1988; Cassem, 1988): pesimism cu pri-
zarea actului I
vire la viitor, pierderea motivaţiei şi diminuarea aştep­
Consumul de droguri şi alcool, abuzul de substanţe şi ţe­ tărilor.
tragerea emoţională (Sederer & Rothschild, 1997): incid~n­
ţă a suicidului de 220/100.000, adică de 20 de ori mai!ri-
dicată decât la nivelul populaţiei generale (11/100.090) I

(u. S. Public Health Service, 1999) Criteriile lui Shneidman (1999) pentru
Comunicarea de către individ a planurilor suicidare: în risc suicidar ridicat
70% dintre cazuri (Jacobs et aL, 1999) Caracterulletal- gradul de pericol mortal al încercării
Persoanele aflate în detenţie: rata sinuciderilor este de trei Perturbarea - starea de dezorganizare mentală
ori mai mare decât la nivelul populaţiei generale Distructivitatea - patern uri de comportament sau acţiuni
33/100.000 (Sederer & Rothschild, 1997) cu caracter autodistructiv.

diagnO~C
Caraeterulletal
Criteriile de risc suiddar ridicat cauzate pe La pacienţii cu tentative suicidare trebuie luat în conside-
rare cât de aproape de reuşită a fost încercarea. Pentru cei care
Schizofrenia (risc ridicat, întotdeauna): 10-15% adică, nu au avut nicio tentativă, dar prezintă ideaţie suicidară, se
10.000-15000/100.000 (Sederer & Rothschild, 1997) ia ca factor de risc caracterul distructiv al fantasmelor aces-
Depresiile majore, în special cele legate de pierderea obiec- tora. De exemplu, dacă individul se gândeşte să ia o supra-
tului (Blatt ş.a., 1984a, 1984b) doză de alprazolam (Xanax), pericolul nu este extrem, întru-

JEROME 5, BLACKMAN 101 apărări • Apărările în evalua rea tendinţe l or suicidare


288 cât este puţin probabil ca supradoza să îi fi e letală. Din con- Individul predispus la suicid 289
tră, un individ care se gând eşte s5 sară de pc u n pod sau să
intre cu maşina în parapetul de beton prezint ă un risc mult • "învins, dependent, pasiv, inactiv, se simte constrâns"
mai mare. • "neajutorat, lipsit de speranţă, extenuat ... confuz" (vezi de
asemenea Weiss & Hufford, 1999)
Perturbarea • pierderea obiectului iubit simbiotic, ceea ce determină "fan-
tasme ... de eliberare, repliere, pedepsire, răzbunare, renaş-
În plus, gradul de perturbare al individului ar putea influ- tere şi reuniune" ,
enţa creşterea riscului suicidar. Acesta reflectă de regulă forţa
Eului (toleranţa la afect, controlul impulsurilor şi gradul de con- Individul predispus la accidente
ţinere a fantasmei) .
• "urmăreşte să câştige, impulsiv şi decis, independent, iu-
Distructivitatea beşte aventura"

i
• "este rebel şi sfidează autoritatea"
În ultimul rând, dacă indivizii au ca trăsătură caraderială • nu suportă "să fie încorsetat sau să îşi piardă autonomia"
ura îndreptată asupra propriei persoane (adică au în mod regu- • are tendinţa contrafobică de a-şi dovedi invulnerabilitatea.
lat comportamente autodistructive), probabilitatea unei tentati-
ve suicidare este mai mare.
. Criteriile lui Durkheimpentru riscul suicidar ridicat
Tentativele suicidare "disimulate" sunt cele mascate de ra-
(1897, extrase din )ones, 1986)
ţionalizări, în care "realitatea" pare să nu sugereze o tentativ ă
suicidară. Cele mai comune sunt accidentele de maşină în care
este implicată doar persoana în cauză. AltruismuL - a salva propria onoare sau pe cea a celuilalt
Egoismul- înstrăinarea de cei apropiaţi
Anomia - pierderea reperelor sociale (catastrofă existen-
Criteriile lui Litman si Tabachnick (1967) ţială majoră); pierderea reputaţiei! sentimentul de umilire
pentru riscul suicidar ridicat
Anumite cazuri suicidare sunt atipice şi nu prezintă în mo,
necesar criteriile standard. De exemplu, există tipologia indivi
Ti pu I a Itruist
dului predispus la suicid, comparativ cu cea a individului pn'· Sinuciderile din altruism sunt relativ rare în civilizaţia occi-
dispus la accidente. dentală modernă. Desigur că Harakiri a fost practicat în Japonia

]EROME s. BLACKMAN 101 apărări • Apilrările în evaluarea tendinţelor suicidare


290 timp de secole, atunci când umilinţa individului devenea insu-
conflicte specifice fiecărui individ. Sentimentul de vinovăţie, 291
portabilă. În clinică, puteţi întâlni acest tip de. idea ţie s~ici~ar~
imposibilitatea realizării dorinţei de a ucide şi ambivalenţa da-
la indivizii care, în urma unei pierderi finanC1are, conSIdera ca
moartea lor va aduce un beneficiu familiei, prin încasarea asi- torată urii faţă de obiect pot avea o contribuţie la preocupările
gurării de viaţă.
suicidare. Acestea corespund conceptului lui Freud (1917) refe-
ritor la doliul permanent, nerezolvat ca urmar~ a întoarcerii os-
Tipul egoist tilităţii asupra unei reprezentări interne ambivalentea obiectu-
lui pierdut, deopotrivă iubit şi urât.
Ideaţia suicidară
cu caracter egoist poate să apară atunci când:
separarea de persoana iubită determină credinţa că pierderea; Criteriile lui Jacobs (Davis ş.a., 1999) pentru
este una permanentă, urmată de o singurătate cronică. I
riscul suicidar ridicat
Tipul anomic
Componentele de rangul 1
Trăsăturile anomice se întâlnesc, de exemplu, în situaţiile I
.
în care cineva şi-a pierdut copilul. IntensItatea trauma t'Ica ~I
v
Impulsivitatea
evenimentului poate precipita la indivizii vulnerabili apari j Trăsăturile antisociale (inclusiv lipsa de onestitate)
ţia ideaţiei suicidare. Şi şocul p ierderii reputaţiei poate fi ca- Distanţarea în relaţiile interpersonale
uza unei tentative de suicid. Acesta din urmă pare să fie ca~ Narcisismul patologic
zul amiralului Michael Boorda (Holliman, 1996), care aparent Tendinţele la automutilare
s-ar fi sinucis în urma umilinţei publice suferite după ce Psihoza asociată cu tentative suicidare bizare
Newsweek a scris despre obţinerea pe nedrept a unor decora- Centrarea pe impulsivitate şi lipsa de speranţă
ţii militare.

Componentele de rangul II
Criteriile lui Menninger (1933)
pentru risc suicidar ridicat Abuzul de substanţe
I
Gândurile suicidare implică conflicte determinate de dorir:t- Componentele de rangul III
ţele de a muri, de a ucide sau a fi ucis. Aceşti trei factori au ,o
semnificaţie simbolică şi sunt supradeterminaţi de diverse alte
i "Probabilitatea de suicid", în urma evaluării psihodinamice

)EROME S. BLACKMAN
101 apărări· Apărări/e în evaluarea tendinţe lor suicidare
292 Componentele de rangul IV Dezorganizarea vieţii sociale 293

Personalitatea de tip borderline: asociată cu o probabilitate Poate consta în probleme datorate unor relaţii extraconjuga-
crescută de suicid reuşit, coexistând cu: le, conflicte în relaţiile dintre un individ heterosexual şi parte-
nerul acestuia homosexual, sau alte situaţii asemănătoare unui
1. Suferinţa psihică intolerabilă serial melodramatic. Însă acest gen de dificultăţi nu ar trebui
2. Lipsa speranţei/ sentimentul neajutorării tratate cu superficialitate.
3. Ambivalenţa
4. Restrângerea câmp ului gândirii Duplicitatea (lipsa de onestitate)
5. "Ieşirea din situaţie": tendinţa de trecere la act
Atunci când indivizii ce ajung la camera de urgenţă par să
vă ascundă adevărul, o regulă generală este să decideţiintema­
Criteriile lui Akhtar (2001) r,entru riscul rea acestora. Lipsa de onestitate poate fi dificil de detectat, însă
suicidar ridicat - "cei 7 01' un pic de intuiţie, precum şi surprinderea unor contradicţii evi-
Dezorganizarea gândirii , dente vă pot folosi drept indicii.
Dezorganizarea vieţii sociale
Duplicitatea (lipsa de onestitate) (Dorpat & Boswell, 1964) Un bărbat de 43de ani a fost adus la camera de urgenţă în urma
Durerea (boala organică) unui accident în care doar ma~ina sa fusese implicată. La început,
Drogurile sau alcoolul (consumul excesiv) acesta i-a spus medicului de gardă că adormise l~ volan. Ulterior,
Deteriorarea stimei de sine a recunoscut faţă de o asistentă că, de fapt, dorise să se sinucidă
Desconsiderarea pacientului (datorată antipatiei terapeu- din cauza unei dispute purtate la telefonul mobil cu fosta soţie,
însă el o asigurase pe asistentă că a renunţat la astfel de gânduri
tului)
suicidare. La câteva ore după externarea din spital, pacientul
Dezorganizarea gândirii s-a sinucis.

Această trăsătură se întâlneşte în stările psihotice sau aproa-


pe psihotice. Prin urmare, dacă gândirea unui pacient suicidar Durerea (boala organică)
pare dezorganizată, aceasta indică un diagnostic la limita între
tulburarea borderline şi psihoză, cu probabilitatea apariţiei tinei Bolile organice, în special cele foarte grave, de tipul canceru-
tentative suicidare. lui, îi pot cauza individului atât o diminuare considerabilă a sen-

101 apărări' Apărărileîn evaluarea tendinţelor suicidare


]EROME S. BLACKMAN
294 timentului propriei valori, cât şi sentimente intense de ură fără Desconsidera rea pacientu lui 295

obiect. Prin urmare, bolile organice cresc probabilitatea suici- (datorată antipatiei terapeutului)
dului.
Unul dintre aspectele cele mai interesante subliniate de către
Drogurile sau alcoolul (cons u mul excesiv) Akhtar se referă la creşterea riscului suicidar atunci când dum-
neavoastră, ca terapeuţi, începeţi întrucâtva să resimţiţi antipa-
Acestea au un efect dezinhibant asupra judecăţii şi produc o tie la adresa individului pe care îl evaluaţi. Puteţi observa că aţi
diminuare a controlului implll sllrilor; deficienţa se poate insta- dori ca interviul să se termine cât mai repede. Este posibil să vă
la brusc, ca în intoxicaţiile acute, sau treptat, cum este cazul con- fie greu să vă concentraţi, sau să conştientizaţi că pacientul vă
sumului de alcool în exces. La acestea se adaugă faptul că mulţi trezeşte iritare - uneori, în timp ce discutaţi cazul respectiv cu
indivizi care consumă droguri ascund adevărul. Drept urmare, un coleg. Principalul motiv al antipatiei trezite de indivizii sui-
dacă puteţi detecta antecedente ale consumului excesiv de dro- cidari rezidă probabil în folosirea: defensivă de către aceştia a
guri, atunci riscul suicidar este sporit. Când cel evaluat nu este identificării proiective, prin care în mod subtil vă induc ostilitatea

onest, riscul se intensifică. şi ura considerabile resimţite faţă de propria persoană. Din mo-
Mai mult, majoritatea indivizilor care consumă droguri au ment ce aceştia îşi pot întoarce ostilitatea asupra propriei persoa-
deficienţe în ceea ce priveşte îngrijirea corporală (Gabbard, 1994) ne, iar dumneavoastră vă puteţi identifica cu criticismul re simţit
şi controlul impulsurilor (Treece & Khantzian, 1986). de aceştia faţă de ei înşişi (şi să deveniţi critic la adresa lor), am-
bele afecte sugerează că acest gen de indivizi ce vă displac pre-
Deteriorarea stimei de sine zintă un risc suicidar mai mare.

Deteriorarea stimei de sine poate îmbrăca un caracter ge-


Criteriile Psihologiei Eului şi ale teoriei relaţiilor de
neralizat. Cu cât individul se simte mai lipsit de valoare, plin obiect pentru riscul suicidar ridicat
de ură, inutil şi stupid, cu atât suicidul este mai probabil. Ma-
nifestaţi precauţie atunci când un individ cu o tentativă sui-
cidară recentă vă spune: "Am fost un prost ... ", chiar dacă ex- Explicaţii para logice date situaţiilor de viaţă complicate
presia este folosită în scopul de a vă asigura că nu mai există
riscul repetării tentativei. Regretul legat de greşeala făcută
poate să nu reflecte o creştere a forţei Eului, ci mai degrabă o femeie în vârstă de 23 de ani, care lucra în marină, a fost trans-
o intensificare a urii şi desconsiderării faţă de propria portată de urgenţă de pe navă cu elicopterul la spital, în urma unei

persoană.
tentative suicidare. In timpul evaluării, ea a explicat că nu mai do-

101 apărări • Apărări l e în eva luarea tendinţelor suicidare


)EROME S. BLACKMAN
296 rea să trăiască, pentru că toată lumea se purta urât cu ea. tă în condiţiile în care aceştia vă spun că nu vă priveşte cum 297
Ea fusese logodită cu un militar din marina de coastă. La ceva timp sau când plănuiesc săvârşirea actului. La baza refuzului lor
după ce plecase în misiunea pe mare, aceasta s-a îmbătat ~i a avut ra- se află cel mai adesea o apărare împotriva anxietăţii de fu-
porturi sexuale cu unul dintre colegi, iar spre surprinderea sa, a ră­ ziune a sinelui cu obiectul, diferită de cea întâlnită la pacien-
mas însărcinată. Ea i-a cerut marinarului respectiv să o ia de nevastă, ţii "borderline". În acest caz, problemele de relaţie a sit;lelui
însă acesta a refuzat. Atunci ~i-a sunat logodnicul, căruia i-a spus că cu obiectul sunt complicate de pierderi ale contactului cu
trebuiau să se căsătorească imediat, întrucât rămăsese însărcinată cu realitatea ~i deficienţe în testarea acesteia. Din propria expe-
un coleg. Logodnicul a rupt relaţia. Atunci ea ~i-a tăiat venele. rienţă, indivizii ce utilizează această strategie tind să fie
Când mi-a fost prezentat caZl/ I, am recomandat internarea pe ter- psihotici şi prezintă un risc suicidar deosebit de mare. (Pen-
men lung a pacientei, datori tiÎ tendinţelor suicidare determinate de tru o opinie contrară, vezi discuţia lui Akhtar [1992b] pri-
gândirea sever paralogică, ca illdiciu posibil al unei schizofrenii la- vind terapiile cu pacienţii săi cu tulburări paranoide de
tente, cu aparenţă de nevroză (Hoch & Polatin, 1949). personali ta te) .

Imposibilitatea rezolvării conflictelor precipitatoare -


"Premeditările actului" sau echivalentul cu precădere cele interpersonale
Acei indivizi care "plănuiesc" comiterea actului suicidar pre- Când indivizii se prezintă la consultaţie având în viaţa per-
zintă un risc ridicat. Deşi nu au pus încă în practică planurile, sonală probleme extrem de complicate şi angoasante, ce îi fac
ei suferă de o deteriorare pro gresivă a funcţiei de integrare şi să se simtă lipsiţi de speranţă, aceştia prezintă un risc suicidar
de o diminuare a relaţiei cu realitatea (Frosch, 1964). Nuvela lui ridicat. Acest lucru este în special valabil atunci când există as-
Aiken (1974) Silent Snow, Secret Snow descrie artistic o astfel de pecte extrem de dureroase şi insurmontabile.
deteriorare psihică, după cum face şi Sylvia Plath în The Bell Jar
(2000). În practica clinică, indivizii cu deficienţe atât de severe Doamna RR, de 44 de ani, era suicidară. Cu cinci ani în urmă, so-
la nivelul Eului reprezintă un pericol atât pentru propria pe- ţul îi rupsese piciorul în timpul unei altercaţii, lăsând-o în imposi-
soană, cât şi pentru semeni.
bilitatea de a mai munci. Ea terminase doar nouă clase, pentru că
Refuzul conştient de a divulga detalii privind mama sa, o prostituată, murise bolnavă de sifilis.
ideaţia/planul suicidar La momentul consultaţiei, una dintre fiicele pacientei se afla în în-
chisoare pentru furt. Doamnei RR îi rămăsese în îngrijire nepoata
t
Încercarea, în adevăratul sens al cuvântului, de a evalua în vârstă de 3 ani, pentru care primise un ajutor de la AFDC. 1n-
şi ajuta indivizii suicidari constituie o experienţă neobişnui- trucât se deplasa cu dificultate ~i lua medicaţie analgezică, într-una

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Ap~rările în evaluarea tendinţelor suicidare


298 din nopţi doamna RR 1111 S- Il {illtU! trezi; fetiţa a ii'şit pe stradă, a naştere ideaţiei de ucidere a acestuia (ceea ce Kohut [1971] nu- 299

fost găsită de vecini şi luată de ace)itia acasă, iar pacienta a pierdut meşte "produse agresive ale rupturii"). Însă, pentru că astfel de
custodia fetiţei datorită neglijenţei. dorinţe intră în conflict cu sentimentele de iubire, ura intensă
Soţul pacientei se afla de asemenea în închisoare pentru omor din poate fi întoarsă asupra propriei persoane. Alternativ, pierderea sti-
culpă (fiind băut, el lovise mortal un bărbat). Doamna RR primea mei de sine datorată despărţirii de partener poate alimenta fan-
un ajutor social datorită tulburării sale psihice (depresie majoră), tasme intense referitoare la lipsa valorii personale şi "goliciune
era supraponderală cu aproximativ 23 kg şi nu avea niciun alt in- .sufletească", ceea ce, de asemenea, constituie un factor de risc.
teres în afară de acela de a se uita la televizor. Chiar şi în cazul indivizilor mai vârstnici ce s-au căsătorit în
timpul celei de-a doua etape de individuare, o ruptură maritală
Datorită caracterului ireconciliabil al problemelor sale inter- poate conduce la apariţia dinamicilor descrise anterior.
personale, doamna RR prezenta la acel moment un risc suie Este util să vă exprimaţi mai întâi înţelegerea privind carac-
dar ridicat. terul simbiotic al relaţiei şi pierderile consecutive trăite de indi-
vid la nivelul imaginii de sine şi al sentimentului propriei va-
Destrămarea unui mariaj încheiatînainte ca femeia loii. Rămâne de văzut dacă acesta vă dă dreptate şi începe să
să fi împlinit 19 ani sau bărbatul 23 asocieze pe problema identităţii şi a imaginii de sine. Sau şedin­
ţa se poate axa pe dinamicile vinovăţiei trezite de eliberarea fu-
Aceste limite de vârstă sunt întrucâtva orientative, plus/mi- riei intense. Oricum, Întrucât forţa Eului este de regulă limitată
nus câţiva ani; ideea este că indivizii care nu şi-au încheiat cea la indivizii cu relaţii simbiotice cronice, astfel de interpretări sunt '
de-a doua etapă de separare-individuare corespunzătoare ado- adesea insuficient integrate pentru a-şi dovedi efectul terapeu-
lescenţei sunt predispuşi să formeze relaţii de tip simbiotic. În tic. Prin urmare, riscul de suicid rămâne unul ridicat, fiind nece-
general, femeile încheie procesul de separare-individuare cu câţi­ sară adoptarea unor măsuri care să îl protejeze pe individ.
va ani mai devreme decât bărbaţii (îns ă există numeroase ex-
cepţii privind ambele sexe). I
Criteriile teoriei apărărilor pentru
Relaţiile simbiotice implică ideea că cei doi parteneri sunt
riscul suicidar ridlcat
"unul", iar fiecare dintre aceştia nu poate supravieţui în absenţa
celuilalt. Prin urmare, iubirile din adolescenţă conţin de regulă Când un individ a avut de curând o tentativă suicidară sau
intense elemente narcisice - iubirea presupune că partenerul prezintă ideaţie cu caracter suicidar este firesc ca evaluatorul să
este considerat ca fiind "parte" din sine. Când ruperea relaţiei empatizeze cu sentimentele de tristeţe şi depresie ale acestuia.
duce la separarea "celeilalte" părţi a Sinelui, o ură masivă şi vio- Pe de altă parte, este extrem de important să reţineţi că aproape
lentă faţă de partenerul anterior iubit ar putea fi eliberată, dând întotdeauna, individul suicidar poate reprezenta un pericol sau

JEROME S. BLACKMAN 101 apărări • Apără riie în evaluarea tendinţelor suicidare


300 chiar poate avea idei criminale. În ziare puteţi găsi numeroase • retragerea/replierea emoţională din relaţiile de obiect, ca apă- 301

articole despre situaţii în care cineva a încercat să împiedice un rare împotriva ruşinii/ durerii
suicid şi a sfârşit prin a fi ucis de către individul suicidar. . • clivajul pentru evitarea sentimentelor de ruşine şi neîncre-
În cele ce urmează, vă recomand ca, pe lângă identificarea dere asociate cu recunoaşterea consumului excesiv de sub-
criteriilor anterioare, să luaţi în considerare şi evaluarea ten- stanţe sau a fantasmelor cu conţinut suicidar

dinţelor suicidare ţinând cont d e răspunsurile individului la • imprecizia, reticenţa, comportamentul evaziv
interpretarea apărărilor. Vă rog să reţineţi faptul că: (a) nu este • identificarea cu agresorul şi/sau cu victima
nevoie să faceţi acest lucru dacă în urma examinării criteriilor • negarea unei realităţi dureroase
standard aţi obţinut suficiente informaţii ce atestă că individul
îşi pune viaţa în pericol; (b) tonul vocii dumneavoastră trebuie Întoarcerea furiei asupra propriei persoane
să exprime înţelegere; şi (c) în măsura în care interpretarea apă­
rărilor pune în discuţie convingerile individului suicidar, ac.es- După ce aţi înţeles pe cine este pacientul furios şi i-aţi expli-

tea constituie o abordare "agresivă", foarte similară chirurgu- cat că redirecţionează furia asupra propriei persoane pentru a
lui ce utilizează scalpelul - însă acest tip de intruziune în se elibera de vinovăţie sau tensiune, atunci când el nu "înţele­
modul de a gândi al pacietului, deşi îl poate tulbura pe moment, ge" şi spune: "Nu îmi pasă!" sau nu dă un răspuns integrat, pro-
îi poate salva acestuia viaţa . Pentru a decide că individul prezin- babil că nu prezintă suficientă capacitate de integrare şi abstrac-
tă un risc suicidar ridicat, se iau în considerare răspunsurile ne- tizare pentru a beneficia de pe urma interpretărilor. Altfel spus,
gative sau inadecvate la interpretarea iniţială a apărifrilor. Conflic- insightul este dificil de obţinut, iar riscul suicidar este foarte
tele şi apărările pe care urmărim să le con f runtăm sunt mare. Este absolut necesară internarea pacientului şi combina-
urmă toarele: rea unor abordări terapeutice diferite: cea suportivă (vezi capi-
tolul 7), terapia de familie şi medicaţia psihotropă.
• întoarcerea furiei asupra propriei persoane
• autopedepsirea ca apărare împotriva vinovăţiei Autopedepsirea ca apărare împotriva vinovăţiei
• millimalizarea sentimentelor dureroase datorate pierderilor
sUJerite Are legătură cu mecanismul provocării pedepsei în scopul
• fo r.naţiunile reacţiona le, ca protecţie împotriva vinovăţiei tre- eliberării de sentimentele de vinovăţie.
zit<2 de furie
• socializarea, ca opusă ruşinii produse de ideile suicidare în- De exemplu, un marinar în vârstă de 18 ani s-a simţit umilit după pri-
cărcate de furie mirea unei sancţiuni administrative pe motiv că absentase nemotivat
• provocarea masochistă a celorlalţi pentru eliberarea de vinovăţie (U/A în marina americană). Fiind convins că astfel îşi dezamăgise pă-

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Apărările în evaluarea tendinţelor suicidare


,

I
302 rinţii,el a intrat intenţionat Cll mapina într-un copac (a supravieţuit în aceasta le poate utiliza. Atitudinea sa este "prea binevoitoare" 303
urma accidentlllui). Rezidentul care l-a internat a încercat să interprete- atunci când spune că "încă îşi iubeşte" soţul. De fapt, opusul
ze gestul ca pe o condamnare a pacientului la pedeapsa cu moartea, pen- este adevărat. Ea doreşte să îl omoare, însă se simte prea vino-
tru a se elibera de vinovăţie. De)ii pacientul a confirmat interpretarea, el vată pentru aceste dorinţe; prin urmare, utilizarea formaţiunii
a continuat să susţină că merita să moară. Pe perioada spitalizării, vino- reacţionale ca apărare transformă convingerile sale în opusul lor.
văţia sa iraţională a putut fi ditninuată ca urmare a unei )iedinţe la care Dacă după ce aţi subliniat formaţiunile reacţionale, pacienta to-
au participat )ii părinţii (tehnici suportive de introducere a unor elemen- tuşi continuă să le susţină cu convingere, puteţi încerca de ase-
te de realitate )ii restabilire a relaţiilor de obiect semnificative). Această menea să confruntaţi raţionalizările ei ("el a avut o copilărie difi-
abordare s-a dovedit întrucâtva mai eficientă decât interpretarea. cilă; nu se poate controla" etc.) folosite pentru a se elibera de
vinovăţia trezită de dorinţele criminale.

Minimalizarea sentimentelor dureroase datorate pierderilor Notă: Este mai indicat să aduceţi în discuţie aceste apă rări
înainte de a încerca să utilizaţi tehnicile suportive. În caz con-
Când indivizii au suferit o pierdere serioasă, În general a unei ţrar, dacă încercaţi să asiguraţi pacienta că este îndreptăţită să fie
persoane iubite sau uneori a unei deprinderi, şi nu pot face do- furioasă pe soţ, sau ceva asemănător, este foarte probabil ca ea
liul acestei pierderi, se poate vorbi despre un factor de risc. Nu să mobilizeze ca apărări formaţiunea' reacţională şi raţionalizarea.
atât realitatea pierderii recente constituie un factor diagnostic, Cu toate acestea, când astfel de interpretări nu reuşesc să o aju-
cât mai ales minimalizarea (sau reprimarea completă) a sentimen- te să admită sentimentele de furie şi vinovăţie, precum şi peri-
telor dureroase. Tristeţea intensă este un tip de afect depresiv, colul real reprezentat de soţ, atunci se recomandă internarea
iar dacă această intensitate devine suficient de mare, poate bloca combinată cu abordările suportive ce vizează în mod direct si-
capacitatea Eului privind toleranţa la afect, urmată de o slăbire tuaţia de viaţă a pacientei - de exemplu, să o ajutaţi să ajungă
graduală a funcţiei de autoconservare. Situaţia este cu atât mai la un "acord de pace" cu soţul.
gravă, cu cât în urma confruntării minimalizării pacientul nu poa-
te descărca afectele, ceea ce face ca reintegrarea şi adaptarea la
realitatea pierderii să nu se poată realiza (Tarachow, 1963). Socializarea, ca opusă ruşinii produse de ideile suicidare
încărcate de furie

Formaţiunile reacţionale şi raţionalizările ca protecţie


împotrivavinovăţiei trezite de furie După o tentativă suicidară sau mărturisirea existenţei idea-
ţiei suicidare, să spunem faţă de soţie, un bărbat îşi începe con-
Atunci când o femeie care a fost agresată fizic de către soţ sultaţia de evaluare făcută la camera de urgenţă prin a vă în-
devine suicidară, acordaţi atenţie următoarelor apărări pe care treba: "Aţi reuşit să vedeţi meciul cu Tiger Woods în Open-ul

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Apă rări l e în evalu area tendin ţel o r suicidare
304 din această după-amiază?" Acesta este un exemplu de utili- tuaţie se repetase de câteva ori. Medicul rezident a considerat că 305
zare a socializdrii ca apărare. Alternativ, el ar putea spune: Jmi pacientul căuta în mod deliberat pedeapsa, şi prin urmare i-a spus
pare rău că v-au întrerupt de la urmărirea part lei de golf, acestuia că aparent îşi atrăgea în mod repetat pedepsele asupra sa.
doctore. Mi-aş fi dorit şi eu să o pot vedea astă ; ". Mecanis- Domnul CC a consimţit, după care a mărturisit că îşi înşelase par-
mele socializării ca apărare au adesea rolul de a-l elibera pe tenera cu ceva timp în urmă şi, după recunoaşterea infidelităţii, îi
individ de sentimentul ruşinii. Aceasta se poate datora teme- sugerase acesteia să procedeze la fel, pentru a-şi lua revanşa.
rii că este bolnav psihic (datorită ideaţiei suicid re) sau că a Când rezidentul i-a subliniat domnului CC că ideaţia suicidară pă­
"pierdut controlul". rea să aibă rolul de a-l elibera de vinovăţie şi că din acelaşi motiv
Încercaţi să interpretaţi socializarea ca apărare l e exemplu: îşi provocase prietena să-I facă să sufere, acesta a asociat Ia cele în~

"Presupun că, dacă am începe să vorbim desp " turneul de tâmplate faptul că întotdeauna sexul îi trezise vinovăţie. El se sim-
golf, nu va mai trebui să ne gândim că aţi putea avea o sufe- ţea vinovat în special pentru unele jocuri sexuale în care se angaja-
rinţă psihică, deşi am înţeles că de curând aţi î cercat să vă se cu sora sa, pe vremea când ambii erau adolescenţi.
sinucide ţi. Probabil că este o situaţie jenantă p ( ltru dumea- Se pare că şedinţa de evaluare a avut ca efect diminuarea intenselor
voastră"). preocupări suicidare ale pacientului. La solicitarea acestuia, rezi-

Dacă pacientul nu cooperează (de pildă, răsp nde ceva de dentul i-a stabilit o nouă şedinţă pentru dimineaţa următoare. Dom-
genul: "Ascultă, doctore, şi tu eşti unul dintre cei care vede un nul CC a urmat o psihoterapie intensivă pe termen scurt desfăşura­
sens în orice lucru lipsit de importanţă? Făceam d ,ar conversa- tă în ambulatoriu, care s-a dovedit benefică. Dacă pacientul nu ar

ţie. Serios, pu este nimic în neregulă cu mine; a fos doar un gest fi dovedit Ia primul interviu o bună integrare şi înţelegere a proprii-
prostesc să înghit toată aspirina din acel flacon. l' u ai de ce să lor dificultăti, însotită de diminuarea ideatiei suicidare, rezidentul
")1 I I I

te îngrijorezi că aş putea face acest lucru din nou ), gândiţi-vă ar fi fost nevoit să îl interneze în spital (vezi şi capitolul 5, "Ordi-
în mod serios la internarea acestuia. nea interpretării", exemplul 2).

Provocarea masochistă a celorlalţi pentru


eliberarea de vinovăţie Retragerea/replierea emoţională din relaţiile de obiect,
ca apărare lmpotriva ruşinii! durerii

Domnul CC, un bărbat celibatar în vârstă de 27 l rzni, a venit la Indivizii care şi-au pierdut orice interes în relaţionarea cu
camera de urgenţă pentru a fi ajutat, întrucât se ndea că îşi va semenii prezintă un risc suicidar foarte ridicat. Le puteţi inter-
face singur rău, Rezidentul psihiatru a aflat că pal l1era îi mărtu­ .preta faptul că prin evitarea celorlalţi încearcă probabil să îşi
risise de curând domnului CC că îl înşela cu altei} ia. Această si- diminueze suferinţa sau să se elibereze de sentimentele de vi-

)EROME S, BLACKMAN 101 apărări • Apărările în evaluarea tendinţelor suicidare


306 novăţie datorate atitudinii critice pe care o au faţă de cei pe I la o confruntare a absenţei ideilor suicidare prin evitarea subiec- 307

care îi evită . _ . .I tului, riscul suicidar este unul ridicat.


Ca dovadă că această intervenţl e are un efect terapeutic, I
indivizii pot răspunde ceva de genul: "Ştiţi, nu m-am gândit I Imprecizia, reticenţa, comportamentul evaziv
niciodată la asta. Mama întotdeauna îmi spunea să nu fiu cri- I
tic cu ceilalţi, dar probabil că am ţinut cont exagerat de i· Unul dintre criteriile menţioate de Akhtar (anterior) în eva-
asta ... [plânge]". Pe de altă parte, dacă interpretarea rămâne I luarea riscului suicidar este duplicitatea (lipsa de onestitate). Dih
fără efect, acesta este un indiciu că impulsul suicidar este i moment ce comportamentul evaziv este un tip de apărare, pu-
mai periculos. I teţi încerca, în funcţie de situaţie, o confruntare mai mult sau
mai puţin blândă a acesteia.
Clivajul pentru evitarea sentimentelor de ruşine De exemplu, în cazul bărbatului care la început susţinuse că
şi nelncredere a adormit la volan, după care a recunoscut că era furios pe so-
ţie, un răspuns ar fi putut fi: "Înţeleg că nu aţi spus adevărul
Wurmser (1987) sublinia că . mulţi dintre consumatorii de
11" prima oară. Ce se întâmplă?" Sau chiar de forma: "Înţeleg că la
droguri folosesc ca apărare clivajul, pentru a dezavua O repre- început nu aţi dorit să recunoaşteţi că acesta a fost de fapt mo-
zentare a sinelui ca abuzând de consumul de droguri, ce alter- dul dumneavoastră de a reacţiona emoţional. Mai există şi alt-
nează cu reprezentarea Sinelui în perioadele de abstinenţă ... " ceva despre care nu vorbiţi cu sinceritate, pentru că vă trezeşte
Prin urmare, mulţi dintre cosumatorii de droguri probabil că nu teamă sau ruşine?"
vor vorbi despre acest lucru. În mod similar, pot să treacă sub (De fapt, în acest caz, bărbatul minţise şi în legătură cu abu-
tăcere şi ideaţia suicidară. zul cronic de marijuana şi alcool, despre care s-a aflat abia mai
Dacă surprindeţi un indiciu cât de mic privind implicarea târziu, din declaraţiile diferiţilor membri ai familiei. Această in-
pacientului în activităţi antisociale, ca de exemplu apelarea lini- formaţie ar fi dus probabil la reţinerea pacientului în spital, pen-
ilor erotice cu ,,900", vizitarea ,,încăperilor obscure" sau a altor tru evaluarea capacităţii sale de a se angaja într-un demers tera-
saloane pentru activităţi sexuale sado-masochiste, sau dacă pa- peutic). Confrunt<;lrea comportamentului evaziv nu reprezintă
cientul vă creionează în timpul şedinţelor o imagine "prea bună", o garanţie că veţi obţine informaţii utile, însă reprezintă o şansă
este mai prudentă o confruntare a mecanismului c1ivajului prin în plus în acest sens.
discutarea faptului că vă este oferită o imagine prea bună pen- Atunci când un individ suicidar refuză în mod conştient să
tru a fi şi adevărată, sau că materialul mai neplăcut nu este adus vă ofere informaţii în timpul evaluării, în curând veţi începe să
în şedinţă. Dacă un individ se "vindecă" de depresie mult prea vă simţiţi ca un anchetator. Aţi putea realiza că vă simţiţi frus-
repede, nu vorbeşte despre lucrurile supărătoare sau răspunde traţi şi că vă presează nevoia de a "explora mai adânc" după

JEROME S. BLACKMAN 101 apărări • Ap:lr:lrile în evaluarea tendinţelor suicidare


308 informaţii. Ca alternativă la explorare, puteţi încerca confrunta- , Negarea unei realităţi dureroase 309
rea reticenţei pacientului (reprimarea) ca apărare Dacă nici acest
lucru nu dă rezultate, secretomania pacientului trebuie consi-
derată ca un serios factor de risc. Un bărbat de 29 de ani a sărit de pe un pod după aflarea ve~tii că
Probabil că se întâmplă frecvent ca indivizii evaluaţi să se soţia îl părăse~te datorită răcelii sale emoţionale. El a avut nevoie
exprime imprecis; Atunci când dumneavoastră ii întrebaţi de- de numeroase operaţii, dar a supravieţuit.
spre tentativa suicidară, unde a avut loc, la ce se gândeau, ei Atunci când un rezident psihiatru l-a intervievat după câteva săp­
răspund că nu îşi amintesc şi că se gândeau doar că totul se va tămâni, pacientul susţinea că nu mai dorea să se sinucidă. Cu toate
termina. Dumneavoastră îi întrebaţi ce făceau în acel moment, acestea, în urma explorării opiniilor sale privind relaţia maritală, a
iar ei spun: "Mai nimic". Privind consumul regulat de alcool în reie~it că el era "destul de sigur" că soţia se va întoarce, daCă el se
cantităţi mari, vor afirma: "Nu prea mult. Doar uneori." La un va "schimba" pentru ea. Intr-un interviu anterior separat, soţia con-
moment dat, puteţi încerca o confruntare a acestor apărări, la . firmase că nu mai avea speranţe în legătură cu mariajul.
modul: "Observ că îmi daţi doar răspunsuri generale, omiţând Cu alte cuvinte, el folosea ca apărare negarea prin fantasmă. Au-
detaliile." Dacă individul va continua să răspundă evaziv, ca de zind acest caz, l-am sfătuit pe rezidentul care făcuse evaluarea să
pildă: "Chiar, nu ştiu ce să spun ... ", atunci confruntarea ca teh- confrunte negarea ca apărare, ceea ce a dus la un acces prelungit
nică nu este suficientă, din moment ce este vorba de o deficien- de plâns al pacientului, pe când acesta se afla încă internat în sec-
ţă a funcţiei de integrare, asociată cu un factor de risc crescut. ţia de ortopedie. Ulterior, el a fost transferat la secţia de psihia-
trie, unde a stat pentru câteva săptămâni, timp în care interpretări­
Identificarea cu agresorul şi/sau cu victima le s-au axat pe acest mijloc de apărare, la care s-au adăugat ~edinţe
la care participa ~i soţia. El a intrat într-o perioadă dureroasă de do-
Să presupunem că soţia unui individ s-a sinucis de curând, liu, după care a putut accepta realitatea deciziei soţiei, fără alte ame-
iar acesta vine la consultaţie. La rândul său, el are gânduri ninţări cu suicidul.
suicidare. Dumneavoastră subliniaţi faptul că pare să dorească
să repete comportamentul recent al soţiei. Dacă răspunde prin
a spune cât de vinovat se simte în legătură cu sinuciderea so-
Rezumat
ţiei, dar realizează că vinovăţia sa este iraţională (ceea ce de obi-
cei este adevărat), el ar putea fi tratat în ambulatoriu. Pe de altă Evaluarea riscului suicidar constituie un demers complex şi
parte, dacă insistă că, indiferent de circumstanţe, el este "vino- dificil, chiar şi atunci când acest lucru este posibil. Pentru a vă
vatuI" - în ciuda absenţei oricăror dovezi în acest sens - ris- spori acurateţea, este indicată evaluarea deficienţelor la nivelul
cul suicidar este extrem de ridicat. funcţiilor autonome ale Eului, a forţei Eului, a relaţiilor de obiect,

JEROME S. BLACKMAN 101 apărări· Apără riie în evaluarea tendinţelor suicidare


. (

310 precum şi a răspunsurilor inadecvate ale pacientului la confrun-


ANEXA 1
tarea anumitor apărări. Rezultatele acestor evaluări pot fi ulte-
rior adăugate la criteriile demografice, diagnostice şi cele deter-
minate de Shneidman, Litman şi Tabachnik, Durkheim,
Menninger, Jacobs şi Akhtar.

Schizofrenia: Istoricul evolutiei I

criterii lor diagnostice

Criteriile stabilite de Eugen Bleuler (1908)

Simptome primare

Întreruperea lanţului asociativ: tulburarea integrării are ca


efect o slabă coerenţă a gândirii: blocaj, incoerenţă, tangenţiali­
tate, circumstanţialitate (pierderea în detalii), conexiuni false
(paralogice), sărăcirea gândirii
Ambivalenţă: menţinerea simultană a unor atitudini complet
opuse
Autism şi o slabă concentrare a atenţiei: retragere în propria
lume, lipsa interesului în exterior; halucinaţii negative
Deficienţă de abstractizare: incapacitatea de a distinge sen-
surile şi simbolurile, ceea ce duce la interpretări eronate
Afectivitate specifică: lipsa emoţiilor ("aplatizarea" afectivă)
sau trecerea rapidă de la o starea afectivă la alta

101 apărări • Schizofrenia: istoricul evoluţiei criteriilor diagnostice


]EROME s. BLACKMAN
312 Simptome secundare (accesorii) , Heinz Hartman (1953) a adăugat 313

Halucinaţii auditive şi vizuale: proiectarea percepţiilor sen- • Agresivitatea scăpată de sub control poate duce la violenţă
zoriale, fără posibilitatea de testare a realităţii. Sexualitatea, agre- şi la o deficienţă severă în dezvoltarea funcţiilor autonome
sivitatea, interdicţiile Supraeului = domină de regulă conţinu- ale Eului de integrare şi abstractizare
tul gândirii . , /Î
Deliruri: convingeri eronate (şi idei de referinţă), cu caracter Robert Knight (1954) a adăugat
persecutoriu, confuzie privind apartenenţa la sex, somatice, de
grandoare • Interpretarea eronată a unor interacţiuni sociale simple
• Fragmentarea expresiilor idiomatice sau alte moduri idio-
Sigmund Freud (1914a) a adăugat sincratice de folosire greşită a limbajului
, • Inabilitatea de a desprinde concluzii logice, bazate pe o re-
1,
• Ruperea legăturii cu realitatea alitate evidentă
• Retragerea interesului de la lumea exterioară
, realitătii
• Reconstructia , într-un mod nerealist, având ca efect Kurt Schneider (1959) a adăugat
delirurile şi grandiozitatea
• Auzirea propriilor gânduri
Paul Hoch şi Philip Polatin (1949) au adăugat • "Inserţiagândirii" (idei impuse din exterior) şi transmite-
rea gândurilor
• Simptome specifice diferitelor nevroze: obsesii, fobii r an-
xietate, depresie, simtome de conversie şi perversiuni - Edith ]acobson (1954) adaugă
prezente la acelaşi individ
• Predominarea în conştiinţă a ideilor cu conţinut sexual • Confuzii legate de caracteristicile ce ţin de sine şi cele apar-
• Judecată dereistică (ilogică, idiosincratică) a experienţe­ ţinând celorlalţi (fuziunea sinelui cu obiectul)

lor realităţii şi fenomene de derealizare ("lumea nu e re- • Autodistructivitate excesivă ("masochism primar")
ală") : • Introiectarea de obiecte parţiale umane (imagini mentale)
• Anxietate cronică severă (de exemplu, nasul, un deget, sânul etc.)

JEROME S. BLACKMAN 101 apărări • Sc hizof re ni a: i sto ric ul evoluţiei cri terii lor diag nostice
314 John Froseh (1964) a adăugat Jerome Blaekman adaugă 315

• Ruperea legăturii cu realitatea şi pierderea capacităţii de Din cauza relaţiei defectuoase cu realitatea:
testare a acesteia
• Deficienţe majore la nivel de "Warm-ETHICS" - căldură
umană, empatie, încredere, capacitatea de susţinere din par-
Margaret Mahler (1968) a adăugat
tea mediului, sentimentul identităţii, apropiere emoţiona­
lă, stabilitate în relaţii
~ Dediferenţierea sinelui de obiect ("depersonalizare". De ase-
• Deficienţe multiple la nivelul funcţiilor Eului de:
menea, vezi şi Feigenbaum, 1937)
integrare şi procesele secundare ale gândirii
• Animismul (atribuirea de calităţi umane obiectelor)
abstractizare
• Deanimarea (indivizii nu mai sunt văzuţi ca umani)
testare a realităţii
îngrijire corporală (igiena)
John Feighner (1972) a adăugat autoconservare
coordonare psihomotorie
• Slabă capacitate de a munci şi a funcţiona social + / -vorbire şi memorie
• Deficienţe multiple ale Eului la nivel de:
Otto Kernberg (1975) a adăugat conţinere a proceselor primare (fantasmelor)
I control pulsional (hrănirea, agresivitatea şi sexualitatea)
• Înlocuirea gândirii logice şi a percepţiei timpului prin st~ri folosire a fantasmei pentru testarea acţiunii
de visare, lipsa noţiunii timpului, gândire condensată, siţn­ toleranţă la afect.
bolică, deplasată, uneori având ca rezultat o sexualitate ,,~o­
limorfă perversă"
• Imposibilitatea de a dezvolta canale sublimatorii (pasi1;1ni
şi interese)
• Temeri concrete având ca obiect părţile corp orale (deliruri
somatice)
• Dezintricarea pulsiunilor agresive şi sexuale (clivaj) i .

• Apărări utilizate: omnipotenţa, devalorizarea, idealizarea, ne-


garea, identificarea proiectivă

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Schizofrenia: istoricul evoluţiei criteriilor diagnostice


ANEXA 2

/ Evaluarea forţei Eului în diagnostic

Pragul de toleranţă la stimuli (Esman, 1983): Capacitatea de con-


centrare nu este grav afectată.
Controlul impulsurilor ~i amânarea gratificării (Kernberg, 1975):
Gestionarea dorinţelor intense sexuale, orale şi agresive.
Conţinerea fantasmelor (ca procese primare) (Hoch & Polatin, 1949):
Menţinerea în afara conştiinţei a unor condensări şi simbo-
luri cu caracter bizar.
Toleranţa la frustrare: A suporta amânarea gratificării dorinţelor
cu privire la mediu.
Toleranţa la afect (Kernberg, 1975): Emoţiile puternice nu au ca
efect copleşirea Eului sau o mobilizare patologică a operaţii­
lor defensive.
Toleranţa la durere: Suportarea durerii fizice şi emoţionale.
Toleranţa la tensiune: Eul are capacitatea de a media conflictele
dintre dorinţele intense, cerinţele Supraeului şi cele ale reali-
tăţii, fără perturbarea funcţiilor specifice.
Dezvoltarea canalelor sublimatorii (Kernberg, 1975): Înlocuirea fan-
tasmelor orale, sexuale sau agresive cu activităţi productive
(de exemplu dorinţa de a ucide un frate rival se transformă
în competiţie inofensivă).

I
101 apărări· Eva luarea forţei Eului în diagnostic
w
m
;o
.....
00
o
~
m
Y' n
~
~
n:.
s:
n:.
:-;
n:. 6J
ce
!j;; ~ OQ
..-re
-g(") "1j
re m::;:
n n ~
~
00
re
0..;::
J,:: ~
;:s
B"
o..
O
n~ ~. No..0
~
.... '"t
.....
'"t
CI}
....
n
'"
~
~
00
~ ~ B" ~ ~ ~ ~ .
~( g
.... . ::;!

~ J,:: g ~
~::l
~( n' N' 5' ~ ,~ ~ ~ ~
~, o.. ~ ~ ~ 8: ~ ~ re ~ s'
a .... , 00 ...... _ '"t "1j '" re re ~

z
n ~ ~ ~"1j o.. CI} S re CJ)~ 00 ~ ~ @ (t ;:s
~"""~oo'"tren:."1j~n ~""'"""t ~Q.B"
tT1 J,:: n:. re ...... ~ ~ ~ (t g""'=:! J,:: re "'" o re {f>
J,:: ::l. ~ '";::. S "1j ..... ....., n '"t ~ ~ " ~ '"t .-;::
....... ~n:. .... ~re(")::;! ........
< ~ Q (6 '"tS-ţl
~ ............ ",
E' .[D ~ o P5 re E'
~ Sl ~
00 ~"'=:!
~( ... ~,
...... o ... ~~ -;::;:; ......
...... \O;:: ..... ~
tT:1~ . ~, UlUl ::;: . re .... :::-: "1j n:.
...... 1---" ('"') Ql t""1- v.... "'1: ~ ~ '"t
o ..... ;:s
re ~ ~ J,:: ::;! ~, E.. (6 ~(~~, S' J,:: s.:
,...J

n:. ::;! ..... ::;! E. ::;! ~ n ~ ~ 00 s·


'g ~
..gn....... .....;f,:;:
~("'=:! n ~crq..-..re o ~:;:::;! re ~
o tl '"t ~oo ,,"1j",=:! ~ n liS(
......
.. . ~
...-
re ... - ....... ;;J ~ >-i' ~ ...... ~ """t .v o o'"t B"
'VlJ,::~'-' re " r.n ......... ren~ · fJ)
tl '(J)
;:::> .... .
..... . ~
;t' o.. §l ..- n
..... . • ...... jro..oI..I )-1.
'"t... ....., n ..... l:l... "1j f) P.~
re ~ ~ J,:: ~ ~ ::;! ~( ~ ~ o ~ o'"t
~
- n ........ \.()oo'"tre(") '"t .........f)
~ ~ q o J,:: Ul ...... Q ~ ~ ... S ~
::;! .....
O"(J)re::;!OON::;! """t ~ ........ ::::
O" ..... ~ ........ ~ .... 0.."1j P.2
........ ~ ..-.. ~ . n
~. ~
O::l '"t re re"""t'
.... , := ~..... o
..... ;:s
::;!;::J '
...... '"
re
..... ) -.
::l.
~R
n re
.... ,~ ::;! .... re ...- tl n ..... ~-
re (") ..... 00 :::;- ;;J ~(oo...... ::;!:;:
:::ro ~ 00 J,:: .- J,:: :::.: J,:: '" ..... - S' ~
"1j <:::l '"t ..... ·...-~ ....... re"1j;:s :::':tr:I ..... '"t
~ fl' i1c S ~>:.. n 00 o~.
"-"O" .... \.()o o '"t:;:
...-:;:
~;::-
re §"
n o..~
~ n 00 o n '-l O' tl S';:s
~
n:::'
w.....
'"
t::> v
~ ~ .- °Ul....;;J
n
J,::
...... ::;!
...
.....
.... ~ ..... .... .
J,:: ..... re "'=:!
0'-'" 7'
::;!,::::..
§
;;J~~"'~~'-""'.::;!",
n n ...... \.()J,::noo
...... ~
'"t ~:.....
~ ..... crq o
~. CI:) ..... re ...... (") J,:: (=l re \.()
nS"'-::;!~\.() ...... '" J,::~ ::;!J,::
n VJ
re \.()
8" ..... 8
...-re;;Jre~
P. ~( ~ ::l. ~ ::;!
..... -{Jlre_
E S' ...00
'"t
1--' ':-:""
~ ...
00 ~ t"'. ::;! .-
re .0..- 00 "1j ~
~ ~ ~ ~ n 8:-
n "1j \'1:).
re ~
~ \O (60
><re ~'"t"1j~J,::'"t{f> n01 ~ ~,

~ ~ ~ ~ ~
ţ::::;!
9 9 S 9 9 I I

Anexa 3. Consideraţii privind diagnosticul psihan a~:' ~!c al stadiului de dezvo1tar~


i ., li .. ____ 1 "_L"'!";'L ::1_ 0 __ 1 i::i L

stare~ .de b~rier~ Ia fragmentarea mvelulfiZ~logIC: Iips.~ Încre- AutlSm/SlmbiOiii mtr?ie~ţla


conştm~ţă stimuli Eufui suptul, cautarea dem de (de lanaptere la prOle~ţla .
percepţia anihilarea obiectului bază 5 lum) halucmaţla
~emoria pierderea fixaţia patologică: ob!ecte par~a1e .
Integrarea obiectului tulburare de hrănire obiecte ale smelUI
pr?cesele fuziunea fixaţie sexuală orală Separare
I pnmare lipsa de în- obsesii IndlVlduare
!. senzoriali- credere alcoolism diferenţie.re
tatea _ p!e.~der~a iu- ~epende~ţă severă (5-12.lum)
coord~na b':rl oblectu- lipsă de Incredere practtcare
rea psiho- lUi fu t I (12-16Ium)
motorie ra u căldura umană
o
.... Stadiul Stadiul Stadiul Stadiul Stadiul
Stadiul Stadiul
AI
"1:1 anal anal anal anal anal
anal anal
~ inteligenţa amânarea separarei mvelulfiZwlOgzc: "morahta- Reapropierea Identificarea prOlechvă,
-o AI'
~. :1.
:T •
vorbirea/ gratifică- autonomie funcţiile excretorii tea sfincte- (16-24 de lum) învinovăţirea proiectivă,
<li
::J
n
o
limbajul rii pulsio- forţa pulsiu- controlul sfincte- riană" Inconstanţa re- negarea (cu cele patru forme), de-
nafe nilor rian interdicţii- prezentării sine- diferenţierea, cfivajul, animis-
~~ fixaţia patologică: le ("Nu") lui şi a obiectului mul, deanimarea, formaţiunea
f)' o.:
~~ aspect neîngrijit, empatia reacţională, anularea retroactivă
~~.
<li
_ . dezordonat încrederea şi ritualurile, izolarea (afectu-
o.. -o arţăgos Inconstanţa lui), extemalizarea întoarcerea
c'
-<
C _.
::1.
scatologie (coprola- reprezentări asupra propriei persoane,
_ . ::J
0..0.. lie) sin~lui şi ~ negativismul, compartimenta-
m o.. obiectuluI rea gândirii
c... Qj'
mO<>
N ::J
(25-36 de luni) agresivitate~ ostilă
< o
~~
OJ n'
(j)~
m w
;;o N
o o
s:
m
1/' Primul stadiu Primul stadiu Primul stadiu Primul stadiuPrimul stadiu Primul stadiu Primul stadiu ge-
al genital genital genital genital genital genital nital
>
n
;:o:;
pe.:cepţia rea- men~e > oblectivitate nlVelulfizlO1ogzc: teama de pe- Cons!a.~ţa repre- deplasarea,
s: Iitaţu descarcare SQ- "angoasă rea- plăcere produ- deapsă datora- zentaru smellll slmbohzarea,
;ţ> testarea reali- matică Iă" să de organele tă competitivi- ~i a obiectului condensarea, for-
z tăţii fantasma = castrare genitale tăţii (26:-48 luni): maţiunea iluzo-
realitate ver- testarea acţiu- penetrare • plăcere în rela- susţinerea din rie, comporta-
sus fantasmă nii slabă dezvolta- ţille cu alte per- partea mediului mentul evaziv,
concentrarea re a funcţiei soane apropierea emo- confabulaţia,
atenţia Eului fixaţia patologică: ţwnală refularea,
orientarea libertinaj sexual halucinaţia nega-
probleme sexu- tivă,
ale regresia
Perioada de Perioada de Perioada de Perioada de Perioada de Perioada de Perioada de
latenţă latenţă latenţă latenţă latenţă latenţă latenţă
îngrijirea cor- dezvoltarea Supraeul nlvelulfizw/o- intemahzarea căldura uma- ldentificarea cu
porală canalelor su- performanţele gic: diferenţei din- nă, (o fantasmă,
procesele se- blimatorii sociale coordonarea tre "bine" şi apropierea obiectul ideali-
cun dare toleranţa la situaţiile nefa- procesului de "rău"; concre- emoţională, zat, agresorul,
abilităţile so- afect miliare creştere tism; inflexibi- stabilitatea re- victima, obiectul
ciale toleranţa la nerealizarea fixaţia patologi- litatea reguli- laţiilor de pierdut, introiec-
adaptarea au- frustrare idealurilur cii: lor; obiect tul), seducerea
topIastică toleranţa la adolescenţa inhibiţii sexua- corectitudine agresorului,
evoluţia de la durere pierderea iden- le sublimarea, ra-
activitatea de toleranţa la tităţii nevroză ţionalizarea,
joc la cea de tensiunile funcţionarea ruminarea, com-
muncă pulsionale sexuală portamentul con-
anticiparea conţinerea trafobic,
interesele Eu- proceselor intelectualiza-
lui primare rea, socializarea,
investirea pul-
sională a funcţii­
lor Eului,
inhibi pa unei
funcţii a Eului

Adolescenţa ŞI Adolescenţa Adolescenţa A dolescenţa Ado lescenţa Adolescenţa Adolescenţa


D° ,on"n" :> nlJltă
abstractizarea controlul nLvelul;zziolo-reguli abstracte Reaprop!erea: ideâ1izarea, de-
judecata pulsional gic: extemalizare Inconstanţa valorizarea,
adaptarea regresia în ser- aparatul sexualidealuri înalte reprezentării umorul,
aloplastică viciul Eului capacitatea de Sinelui şi a
fixa/ia patologi- reprimarea,
EuI ca capacitatea de că: a fi de încredere obiectului concretizarea,
observator descărcare pul- funcţionarea în responsabilita- dezidentifica-
autoconserva- sională grup te . rea,
rea mas turbarea punctualitate constituirea
funcţia reglato- narcisismul simţul dreptă- grupului,
rie ţii ascetismul,
alegerea de
obiect
unisexuală
Perioada adultă Perioada adultă Perioada adultă
blocajUl ~ene- PUISIUIU sexua- constanţa
rativităţil le şi agresive reprezentării si-
...
El
blocajul unei sublimate şi
funcţii controlate
nelui şi a obiec-
tului
~
III caracterul so-
ciodistonic
~.
""
"ii:.
:J. lipsa unei
:r • abilităţi
'" n
~ o
~~
n' (î
~~
~~.
OJ_.

c'
Cl. ":J.
-
C <
_.
_ .:J
Cl.Cl.
ro Cl.
a.. a::;-
ro()Q
N :J
< o
o \1>
~g.
ro
~ c_
-W
IV
ANEXA4

Scurt istoric al teoriei relatiilor de obiect J

În lucrarea sa "Pentru a introduce narcisismul" (1914) şi în


alte articole privind teoria pulsiunilor, Freud a introdus ideea
diferenţierii CU privire la "investirea libidinală": altfel spus, care
este intensitatea investirii afective pe care individul o face în ra-
port cu un altul. Din punct de vedere cantitativ, se pune între-
barea cât din cantitatea de energie (sau interes) ce poate fi in-
vestită (bezetzung 1) este direcţionată către celălalt (obiect) şi cât
din această cantitate este orientată către propriul corp şi func-
ţionarea mentală? În cele din urmă, se pune întrebarea dacă in-
dividul a regresat - şi-a reorientat în întregime interesul,de la
obiecte către propria persoană - în condiţiile în care iniţial aces-
ta avea capacitatea de a se gândi la ceilalţi.
Freud a folosit iniţial această teorie în încercarea de a dife-
renţia psihoza de alte tipuri de tulburări. El considera că psiho-
za presupunea o retragere a bezetzung (investirii libidinale) de
la obiecte - că la psihotici doar o mică parte a energiei libidi-
nale era investită în semeni. Ceea ce astăzi numim empatie şi
încredere lipsea la indivizii psihotici. Judecarea realităţii prin
prisma propriilor dorinţe le afecta acestora sentimentul de a avea
susţinere din partea mediului. Freud a fost primul care a iden-

101 apărări • Scurt istoric al teoriilor relaţiilor de obiect


324 tificat mecanismul de "reconstrucţie a realităţii" întâlnit în psi- plică şi alte percepţii ce sunt reaminti te şi integrate cu ajutorul 325
hoze ca urmare a re tragerii din relaţiile cu ceilalţi şi a incapaci- funcţiei de integrare. Acelaşi lucru este valabil şi pentru imagi-
tăţii de testare a realităţii. Formulările lui Freud v(191:~) priv~n~ nile obiectelor (de regulă semenii).
retragerea investirii libidinale din lumea externa - iŞi au ongi- Jacobson (1964), în perioada cuprinsă între 1940 şi 195Q, a elu-
nile parţial în studiul său asupra autobiografiei ~crise de Se- cidat faptul că studiul fiinţelor umane înseamnă mai mult de-
n.atsprăsident (Judecătorul Curţii de Apel), Damel Schreber cât îndreptarea atenţiei asupra pulsiunilor şi a mecanismelor
(Freud, 1911). de apărare. Activitatea pulsională (pe care Freud a descris-o ca
Freud a încercat o analiză laborioasă a concep tului de carac- dorinţe intense orientate către ceilalţi) era în realitate influenţa­
ter. Într-unul dintre articolele scrise în decursul ultimei perioa- tă de percepţiile şi urmele mnezice ale relaţiilor de obiect stabi-
de, "Libidinal Typesl/2 (1932), el descrie modul (le funcţio~a~e lite în decursul vieţii. Aceste informaţii erau stocate la nivel ce-
specific diferitelor combinaţii ale tipurilor de c ll· act~r narc~~ic, rebral (pentru a folosi terminologia actuală), sub formă de
erotic şi compulsiv. Tipurile narcisice au fost t lescnse ca fll~d imagini mentale despre propria persoană şi despre ceilalţi (re-
mai retrase şi centrate asupra propriei persoane. La cele erotice prezentări ale Sinelui şi ale obiectelor). Jacobson a fost influen-
predomina interesul p~ntru ceilalţi. Tipurile compulsive e~au ţat de ideea avansată de Hartmann, conform căreia funcţiile Eu-
caracterizate printr-o atitudine mai defensivă. Freud a descns o lui: integrarea, testarea realităţii; vorbirea, abstractizarea,
serie de combinaţii ale acestor tipuri caracteriale: narcisic-ero- observarea, ş.a., contribuie la formarea imaginii de sine, dar fără
tic, narcisic-compulsiv, erotic-compulsiv etc. Pe baza acestor c?m~ a fi acelaşi lucru cu aceasta.
binaţii şi a teoriei structurale, Freud a încercat să elaboreze idei În diferitele stadii ale dezvoltării psihosexuale, copiii au sen-
cu privire la caracter. . . timente şi dorinţe diferite cu privire la părinţi, diverse percepţii
Un alt autor care a adus contribuţii însemnate cu pnvue la despre aceştia, iar relaţiile cu părinţii le pot trezi plăcere sau ne-
teoria relaţiilor de obiect este Hartmann. Printre acestea se plăcere. Copiii îşi formează imagini ale relaţiilor cu părinţii, iar

numără:
acestea sunt integrate în structura psihică în decursul unei pe-
rioade îndelungate. Astfel, copiii dezvoltă idei cu privire la pro-
1. Reprezentările mentale ale propriului sine şi obiecte~or de- pria identitate şi la cea a părinţilor. '
pind în mare măsură de funcţia de integrare ~ EulUi .. Mai mult, imaginea obiectului, sau altfel spus imaginea ori-
2. Functiile Eului, cum sunt integrarea, abstractizarea Şi tes- cărei persoane investite libidinal (o persoană semnificativă pen-
tare~ realităţii nu trebuie confundate cu imaginea de sine tru individ), include aspecte legate de iubire, ură, funcţiona­
sau cu mecanismele de apărare. . rea Supraeului, a Eului şi capacitatea reciprocă de a forma
Capacitatea de a utiliza aceste funcţii este strâns legată. de relaţii de ataşament - toate acestea luând forma reprezentări­
imaginea individului despre propria persoal' 1; însă aceasta im- lor mentale.

]EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Scurt istoric al teoriilor relaţiilor de obiect


326 Mahler a mers mult mai departe în ceea ce priveşte studiul deIe de diferenţiere, practicare şi reapropiere ce duc, in final, la 327
copilului. În studiul său pe termen lung întreprins asupra copi- instaurarea constanţei sinelui şi a obiectului. În perioada ado-
ilor psihotici, autişti şi a celor care se Înscriu în "limita normali- lescentei sinele se extinde. incluzând şi aspiraţii legate de cari('-
tăţii", aceasta a putut stabili dezvoltarea stadială (de la naştere ra, 110i capacic'lfi psi.hice ~i valuri lSupraeul devine mai integrat).
până la 3-3 1 / 2 ani) a capacităţii de integrare la copil a percepţii­ Imaginea de sine se dezvoltă considerabil către sfârşitul adoles-
lor referito.a re la propriul sine şi ceilalţi. Există diferite faze par- cenţei şi începutul perioadei adulte.
curse în dezvoltarea acestei capacităţi, având ca rezultat final Akhtar a descris apărările cu rol de distanţare întâlnite la in- .
organizarea unei reprezentări stabile şi separate asupra propriei divizii cu ~numite tulburări de personalitate legate de, relaţiile
persoane ca "Eu" diferit de "Tu": ceea ce teoreticienii francezi de obiect. In Broken Structures (1992b) şi When the Body Speaks:
numesc "Eu" şi "Tu" în accepţiunea sincretică faţă de cea Psychlogical Meanings in Kinetic Cues (1992a), acesta face o trece-
non-sincretică. Cu alte cuvinte, "Eu" şi "Tu" devin în mod per- re în revistă detaliată a teoriilor lui Freud, Hartmann, Jacobson,
manent separate, fiind înţelese şi investite ca atare (Mahler, 1968; Mahler şi Kramer (1979).
Mahler ş. a., 1975).
Prima fază descrisă de Mahler, autismul normal (de la naşte­
re la 3 luni) este urmată la scurt timp de faza de simbioză (de la
3 la 5 luni). Această stare de simbioză normală dintre mamă şi
copil este în final abandonată în timpul fazei de separare-indi-
viduare, ce durează timp de câţiva ani, având patru subfaze: (a)
diferenţierea (5-12 luni), (b) practicarea (12-16 luni), reapropie-
rea (16-25 luni) şi (d) inconstanţa reprezentării sinelui şi a obiec-
tului (25-36 luni). După parcurgerea acestor stadii, copilul este
în final capabil să dezvolte o imagine relativ constantă asupra
sinelui şi obiectului: "Eu sunt eu, iar tu eşti tu": începuturile
constanţei sinelui şi a obiectului (începând cu 36 de luni, dar
aceasta este afectată de regresii la stadiile anterioare). Cei care
lucrează cu copii sau sunt implicaţi în îngrijirea acestora ştiu că
există variaţii considerabile referitoare la aceste stadii, chiar şi
la copiii normali.
Blos, între 1960 şi 1970, a reformulat perioada adolescenţei
în termeni similari3. Adolescenţii trec, la rândullor, prin perioa-

]EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Scurt istoric al teoriilor relaţiilor de obiect


ANEXA 5

Carmen de Bizet pe divan

Este oare Carmen doar o femeie de moravuri uşoare lipsită


de ruşine şi superstiţioasă, ce flirtează cu cal'0ralu1 nepotrivit?
Se comportă oare Don Iose ca un băiat cercetaş, copleşit de far-
mecul acesteia şi cuprins de disperare atunci când ea îi ia în de-
râdere sentimentele?
Nu şi din punctul de vedere al unui psihanalist: începând cu
Freud, care a oferit interpretări cu privire la Leonardo da Vinci,
psihanaliştior le-a făcut adesea plăcere să speculeze asupra mo-
tivaţiilor inconştiente care au animat figurile istorice şi perso-
najele literare. Prin urmare, deşi nu putem vorbi la propriu cu
astfel de "pacienţi" care ne-ar putea confirma sau nega formu-
lările, ne putem totuşi amuza examinând posibilele elemente
inconştiente care animă persoanele ce apar în opera Carmen.
Mai întâi Don Jose. Acesta este un bărbat timid, pe care nu îl
prea preocupă "galanteriile" întâlnirilor amoroase dintre sol-
daţi şi muncitoarele de la fabrica de ţigarete. în Actul l, înainte
de a-i fi oferită floarea lui Carmen în "dar", aceasta îl îI).treabă
ce face. Jose răspunde: "Je fais une chaîne pour attacher mon
epi!lglette"("Fac un lanţ de care să îmi ataşez percutorul- arma
sa"). Această frază ascunde simbolic secretul caracterului său.

101 aplirliri • (armen de Bi ze t pe Jivan


330 Sexualitatea sa ("percutorul") îl determină să se ataşeze (îl în- Cum va reuşi acest tâ năr bărbat să se separe de mama sa? 331
lănţuie) . Mult mai târziu, la sfârşitul Actului III, când Carmen Aşa cum spunecântecul popular: "Îmi place să aleg femei de
va încerca să rupă relaţia, el se va opune: "Non, non, non, je ne moravuri uşoare", Jose o alege pe Carmen - femeia interzisă,
partirai pas!!" Şi insistă: "La chaîne que nous He, nous liera jus- cu o sexualitate promiscuă - faţă de care formează un ataşa­
qu'au trepas!"("Lanţul care ne leagă ne va ţine astfel până la ment de tip simbiotic, prin renunţarea la propria identitate şi
m oar te''')
.. adoptarea unei atitudini rebele pentru a fi împreună cu aceasta.
Prin urmare, de ce nu a început Jose o relaţie cu frumuşica Este !!lama sa nemulţumită de acest lucru? Cu siguranţă că da -
vecină (,,0 perlă"), Micaela, pentru a ne cruţa de cele trei ore de ea o va trimite pe Micaela înapoi la Jose, în Actul III!
S & M2 emoţional, ca să nu mai amintesc dificultatea demersu- După ce este arestată pentru că o înjunghiase pe Manuelita
lui de înţelegere a dinamicilor inconştiente ale personajelor? şi condamnată la închisoare pe motiv că refuzase să răspundă
Atunci când Jose o întâlneşte pentru prima dată pe Micaela întrebărilor puse de Lt. Zuniga, ofiţerul superior lui Jose, răz­
la oficiul poştal, el se uită în ochii acesteia şi ce vede? Îşi vede bunarea lui Carmen se va manifesta sub forma seducerii lui Jose.
propria mamă! De fapt, sărutul dat de Micaela lui Jose fusese Ea îi promite acestuia să îl întâlnească la Lillas Pastia pentru o
trimis de către mama acestuia, care o sărutase pe Micaela după şansonetă, dacă o va ajuta să scape de Zuniga, care o pusese în
oficierea slujbei şi o rugase să transmită sărutul lui Jose (" ... ce lanţuri (şi cu siguranţă avea propriile planuri în legătură cu
bese que je te donne, de ma part tu le lui rendras"). O mişcare aceasta). Ulterior, Jose va fi închis pentru că a complotat la eva-
ingenioasă, ce îlîncântă la nivel conştient pe Jose, care cântă darea lui Carmen. Atunci când este eliberat, Carmen începe să
cum amintirile legate de mama sa şi de oraşul natal ("souve- îşi respecte promisiunea, dar Jose este pe cale să o părăs'ească
nirs d'autrefois 3") îi umplu din nou inima de putere şi curaj. ("Adieu pour jamais!5/1) pentru a evita să fie declarat dezertor.
Însă, la nivel inconştient, Micaela este "cam prea aproape de Cu toate acestea, atunci când Zuniga reapare şi îi face avan-
casă" . suri sexuale lui Carmen, Jose dezertează, renunţând astfel la
Jose nutreşte sentimente ambivalente. El este încă legat de conştiinţa datoriei şi la propria identitate, în încercarea de a
mama sa, dar în acelaşi timp încearcă să depăşească această în- evita durerea provoc ată de pierderea lui Carmen în favoarea
lănţuire. Acesta este motivul pentru care nu îi scrie, trimite un lui Zuniga.
email sau orice altceva mamei ... şi care îl face atât de apologe- Acum, să vedem ce putem spune despre Carmen? Se presu-
tic ("il se repent aujourd'huW'), el având inconştient tendinţa pune că ea este cea mai excitantă femeie din oraşul Sevilia. Mo-
de a o respinge pe Micaela de îndată ce Carmen îşi oferă floa- dul în care iniţial acea sta glumeşte cu Jose are un substrat sexual:
rea, în ciuda promisiunii făcute de acesta mamei: "Ne crains rien, Când află că el meştereşte la percutor, ea îl numeşte "percutorul
ma mere ... je la prendrai pour femme ... "("Nu îţi face griji sufletului meu!"("epinglier de mon âme!"). (Aceasta este un fel
mamă, o să mă însor cu ea [Micaela]/I). de versiune a secolului XIX pentru cântecullui Mae West: "Hei,

)EROME S. BLACKMAN 101 apărări • Carmen de Bizet pe divan

------------------~ - ~- ~--
332 băiete, e cumva un pistol ceea ce se vede în buzunarul tău ... ?"). un partener jalnic ce nu este în stare să îşi rişte viaţa p~ntru a-şi 333

Jose este deopotrivă şocat şi excitat de "îndrăzneala" lui Carmen! vedea iubita (adică pe Carmen). Însă Escamillo este un cunos-
cător al tipologiei femeilor asemănătoare lui Carmen. El cântă:
Carmen este la început descrisă ca o femeie cu o sexualitate
şi o agresivitate impulsive. Ea îi tachinează pe toţi soldaţii şi se
"Les affaires de Carmen ne durent pas six mois"("Aventurile
află în competiţie cu Manuelita. La scurt timp însă, descoperim
lui Carmen nu durează nici şase luni").
că există un sens în toată nebunia sa. În Actul 1, aceasta îi spune În concluzie, Carmen este acea "oiseau rebel" ("pasăre rebe-
lă" a Havanei6) . La nivel conştient, ea doreşte să îşi păstreze li-
lui Zuniga: " ... coupe-moi, bnlle-moi, je ne te dirai rien . ./'("ta-
ie-mă, dă-mi foc - tot nu o să mărturisesc nimic"). Este intere-
bertatea (autonomia). însă simultan, aceasta pune în act fantas-
sant că formula familiară "tu" cu care ea i se adresează lui Zu- ma sexuală a abandonului pasiv, atunci când îi reproşează lui
niga exprimă o lipsă de respect (şi tachinarea) acestuia. Ca o Jose, " ... sur ton cheval tu me prendrais ... en croupe tu m'em-
paranteză, faptul că ea face referire la o tortură masochistă pare
porterais ... si tu m'aimais ... "("M-ai fi luat pe cal. .. furân-
du-mă ... dacă mă iubeai"). Iar Jose, în ciuda loialităţii sale con-
să îi trezească lui Zuniga interesul. Acesta o leagă, în timp ce
ştiente ("Dragon d' Alcala ... fidele"), este ambivalent cu privire
cântă " ... elle est gentille vraiment..."("Ea este chiar încântătoa­
re ... "); şi urmăreşte să aibă o relaţie sexuală cu ea, în Actul II. la "lanţul" care îl leagă de mama sa prin intermediul Micaelei
şi inconştient doreşte să se elibereze de acestea, prin a deveni
Oricum, în timp ce Carmen încearcă să îl se ducă pe Zuniga,
ea dezvăluie că personalitatea sa este puternic orientată în spiri- un brigand sexual răzvrătit şi autonom. Pentru a rezolva aceste
tul Amendamentului Cinci al Constituţiei Americane: Aceasta do- conflicte, el îşi transferă interesul amoros asupra lui Carmen,
reşte să îşi păstreze autonomia absolută şi libertatea de acţiune
astfel că devine la fel de adeziv ca şi mama sa, iar ulterior nu îi
fără a ţine cont de nimeni şi de nimic, ceea ce include bărbaţii şi va permite lui Carmen să rupă "lanţul" care îi leagă.
legea. Carmen cântă: "Surtout, la chose enivrante: la liberh~" ("Mai Discursul psihanalitic nu ar fi complet, dacă nu am face refe-
presus de toate, Libertatea este îmbătătoare!"). Simultan, ea vrea rire şi la relaţia de tip oedipian dintre Jose şi Carmen. Altfel spus,
să menţină o legătură fantasmată cu toţi bărbaţii care o doresc de
sex combinat cu violenţă! Cei doi bărbaţi, Jose şi Escamillo, se
luptă pentru a intra în posesia femeii mult râvnite, la fel ca şi
la distanţă. Pe lângă obţinerea plăcerii sexuale, ea se foloseşte de
sexualitate şi înalte scopuri: ignorarea constrângerilor sociale, babuinii masculi.
Deşi în mod straniu tatăl lui Jose este absent, personajul lui
menţinerea unei legături fantasmate cu bărbaţii şi separarea re-
petată de cei care îi cad în mreje, toate acestea având rolul de a-i
Escamillo este probabil un simbol al acestuia. Desigur că, în Ac-
întări sentimentul unei libertăţi "Îmbă tătoare".
tul III, Jose încearcă să-şi rănească şi să-şi ucidă rivalul ("un coup
Un alt personaj, toreadorul Escamillo, este posibil să fi e la de navaja"7), ca "preţ" plătit pentru dragostea acestuia faţă de
fel de narcisic precum este Carmen. În Actul III, imediat după Carmen. Ea reuşeşte să îl convingă pe Jose să îl cruţe pe Esca-
ce a fost împuşcat de către Jose, el îi spune acestuia că va fi doar miHo, astfel că în final acest băiat oedipian nu îşi ucide tatăl.

JEROME S. BLACKMAN 101 apărări • Carmen de Bizet pe divan


.

334 Jose O pedepsise deja pe mama sa prin a o ignora şi a o dez- Însă vinovăţia, produsă atât de ostilitatea competitivă cu fi- 335
amăgi (chiar dacă vinovăţia îl va face să se reîntoarcă în Actul gurile materne (fetele de la fabrică, mama lui Jose şi în cele din
III, înainte ca aceasta să moară). Ulterior, în Actul IV, el o va exe- urmă, cu Jose), cât şi de câştigarea iubirii lui Escamillo (tatăl)
cuta pe Carmen (ca simbol al mamei), pe motiv că l-a trădat cu ("Si tu m'aimes, Carmen ... "8), o determină pe Carmen să îl pro-
"tatăl", reprezentat de Escamillo. Pentru faptele sale, Jose este voace pe Jose, devenit un simbol matern, să o ped~psească cu
condamnat la moarte, ceea ce îl eliberează de vinovăţia produ- moartea.
să de dorinţa de a o avea pe Carmen (mama), de a-l ucide pe Carmen reprezintă atât o poveste despre moralitate destinată
Escamillo (tatăl), iar în final pentru uciderea lui Carmen (mama), adulţilor tineri, cât şi cel mai rău coşmar al oricărui părinte. Cu
pentru ca nimeni (inclusiv tatăl) să nu o poată avea - o rezo]·· toţii ne facem griji că fiul fiecăruia dintre noi ar putea fi copleşit
vare oedipiană patologică destul de comună. de intensitatea propriilor dorinţe sexuale, de nevoia de a se se-
Nu avem nicio informaţie cu privire la părinţii lui Carmen, para de mama sa şi de dorinţele intense şi rebele ale adolescen-
deşi printre "surorile" acesteia de la fabrica de ţigarete se află ţei. Acestea l-ar putea determina să se asocieze cu persoane în-
Manuelita (un simbol matern) pe care Carmen o va înjunghia doielnice, să aleagă fete cu un "caracter imoral" şi să ajungă un
pentru că aceasta o comparase cu u n şezut de măgar plin de nimeni. Ne facem griji şi că fetele noastre ar putea dezvolta o fi-
muşte, ceea ce insinua că, datorită sexualităţii sale, Carmen era xaţie la plăcerile exhibiţioniste/narcisice ale sexualităţii adoles-
o prostituată josnică. Carmen este la rândul său pedepsită (exe- cenţei, să intre într-un anturaj cu o influenţă nefastă doar din
cutată de către Jose) pentru că a comis păcatul de a-l seduce pe dorinţa de a se simţi separate, iar ulterior să fie seduse de "bă­
tatăl simbolic (Escamillo). ieţi răi", arătoşi şi rebeli, care le-ar răni şi distruge viaţa.
Sexualitatea o face pe Carmen să intre în competiţie şi cu Carmen este cel mai pesimist scenariu de acest gen, mai cu-
celelalte fete (deplasarea rivalităţii resimţi te faţă de mamă ş i rând un coşmar înfricoşător. La sfârşitul operei răsuflăm uşu­
surori). Ea manifestă deschis un comportament sexual seduc- raţi, descoperind că deznodământul tragic nu ne implică în
tiv faţă de substituturile paterne (soldaţii care tânjesc după ea), niciun fel. Noi, publicul spectator, ne putem relua apoi eforturi-
dar în final face ceea ce spune ("Si tu ne m' aimes pas, je le de a ne bucura de plăcerile fireşti ale vieţii, fără a plăti cu via-
t'aime ... " - "Dacă tu nu mă iubeşti, eu te voi iubi ... ") alegân- ţa pentru aceasta.

du-l pe Jose, bărbatul "pe care nu îl poate avea" (ca simbol al


tatălui). Cu toate acestea, după ce Carmen îl castrează pe Jose,
el va înceta să mai reprezinte un simbol al tatălui. Ea îl deni-
grează şi îl trimite acasă, înapoi la mamă. Apoi va încerca să îl
aibă pe Escamillo, care este viril, mai matur şi nu renunţă la
propria identitate.

JEROME S. BLACKMAN lOlapărări • Carmen de Bizet pe divan


Postfată J

Câteva precizări
Am preluat sarcina de a oferi o descriere concisă a apărări­
lor, precum şi o serie de informaţii referitoare la acestea, care ar
putea fi utile clinici anului practician. Orientarea mea teoretică
include elemente specifice psihologiei Eului (conceptele de func-
ţii şi forţă a Eului descrise de Hartman, Frosch, Bellack şi Ker-
nberg), teoria structurală a psihismului (a treia teorieI a lui Freud
cu privire la pulsiuni, Supraeu şi apărări), teoria relaţiilor de
obiect fundamentată de Mahler (procesul de separare-indivi-
duare şi vicisitudinile acestuia) şi teoria modernă a "conflictu-
lui psihic" (c. Brenner, 2002) cu privire la formaţiunile de com-
promis.
Veţi constata că nu intru foarte mult în dezbaterea legată de
aşa-numita "Controversă Deficienţă-Apărare" (vezi Frosch,
1990), pe motiv că sunt de părere că atât conceptul de deficien-
ţă a unei funcţii a Eului, cât şi cel de inhibiţie a acesteia au o im-
portanţă egală . Unii teoreticieni de orientare psihanalitică au o
atitudine critică cu privire la teoriile privind funcţiile autonome

101 aplirliri • Postfaţă


338 ale Eului dezvoltate de către Freud-Hartmann-Frosch (ţ;i Busch, rul reprezintă organul psihismului ţ;i se cunoaţ;te faptul că boli- 339
1995), ţ;i prin urmare probabil c5 nu vor fi de acord cu descrie- le cerebrale pot produce tulburări mentale, încă nll a fost stabi-
rea făcută cu privire la inhibiţia defensivă a acestor funcţii (aţ;a lită baza neuro-electro-chimică nici măcar pentru un gând. Chiar
cum a fost dezvoltată de continuatorii lui Freud, 1926). ţ;i sinteza remarcabilă făcută de Even Levin (2002) asupra stu-
Cei care aderă la teoria lui Kohut nu vor fi probabil de acord diilor întreprinse de Iberhauft cu privire la sistemul neuroimun
cu teoria structurală (ce include apărările), preferând în schimb ţ;i tendinţaînnăscută de învăţare este, aţ;a cum acesta afirma,
utilizarea conceptelor de fantasme interne ("obiecte ale Sine- "speculativă". Au fost stabilite o serie de corelaţii statistice în-
lui") direct implicate în reglarea stimei de sine. curajatoare între nivelul de serotonină ţ;i noradrenalină din li-
Adepţii teoriilor lui M. Klein, Jung, Maslow, Lacan ţ;i Ad~er chidul cerebrospinal ţ;i unele forme de depresie; însă, până în
folosesc limbaje teoretice diferite, ceea ce face ca ţ;i conceptele prezent, nu avem nici cea mai vagă idee privind procesele bio-
ce ţin de normalitate, ţ;i respectiv patologie, să difere. O compa- chimice cerebrale responsabile de producerea gândurilor ce stau
raţie sau o diferenţiere a acestor teorii cu cea referitoare la apă- la baza a cel puţin jumătate dintre afectele cunoscute - care îi
rări nu face scopul acestei lucrări. . fac pe oameni să se simtă singuri, nefericiţi, să le pară rău sau
Controversele din cadrul psihana1iz (~ i, dintre care multe nu să se simtă vinovaţi (ori fericiţi). Prin urmare, înţelegerea, ana-
ţ;i-au găsit încă o rezolvare, sunt cel puj n la f~l de numeroase ţ;i tomo-neuro-fiziologiei iubirii, urii, timidităţii sau regresiei (de
de controversate ca ţ;i cele existente în t! ; teoriile psihanalitice ţ;i exemplu, criza de la mijlocul vieţii, care îi determină pe unii in-
cele aparţinând altor orientări. Este evi :lent că prezenta lucrare divizi să îţ;i achiziţioneze maţ;ini sport scumpe) trebuie amâna-
nu se doreţ;te a fi o disertaţie academie i asupra dezbaterilor te- tă pentru mai târziu.
oretice existente între diferitele ţ;coli apa r ţinând domeniului psih- Mi-a făcut plăcere să constat că unii terapeuţi aflaţi în for-
analizei sau între aceasta ţ;i celelalte o rientări teoretice ne- (ori mare păstrau o listă a apărărilor (ţ;i a funcţiilor Eului) la înde-
anti-) psihanalitice. mână, pe peretele din faţa biroului. Această lucrare reprezintă,
Ca un ultim aspect, trebuie preciza t că nu am inclus ideile în esenţă, o încercare de elaborare asupra acestei liste de 101 apă­
aparţinând "psihiatriei biologizante", cu privire la anxietate, de- rări.
presie ţ;i psihoză, întrucât nu văd în prezent o legătură între ne-
urobiologie ţ;i teoria referitoare la apără ri. (Colaboratorii recen-
tei reviste Neuro-Psychoanalysis abordează acest aspect.) Înclin
să ader la multe dintre concluziile lui Gerald Edelman, câţ;tigă­
tor al premiului Nobel (de exemplu, în 1992) cu privire la rolul
important ţ;i complex al proceselor cerebrale asupra funcţionă­
rii mentale. Deţ;i astăzi, în opinia cerce tătorilor ţ;tiinţifici, creie-

JEROME S. BLACKMAN 101 apărări • Postfaţă


Note

P refată

Steve avusese un adenom produs de înmulţirea celulelor cromofobe la nivelul glandei
pituitare anterioare - o tumoră benignă, dar invazivă .
2 "Confruntarea" este un termen utilizat ocazional pentru a descrie o comunicare făcută
de analist pacientului, destinată să îi atragă acestuia atenţia în legătură cu un anumit
aspect al propriului comportament, fără însă a-i oferi o explicaţie sau o interpretare a
acestuia. (conform Rycroft, c.: "A Critical Dictionary of Psychoanalysis. Second Eqi-
tion", p. 25, Penguin Books, London, 1995) (N. t.)
\ Numerele din paranteze se referă la definiţiile apărărilor, aşa cum acestea apar în
Tabelul 2 şi pe parcursul capitolelor 2 şi 3.
4 Dumbo este un desen animat produs în 1941 de Walt Disney, după povestea cu acelaşi
1 nume scrisă de Helen Aberson. Personajul principal este jumbo jr., un elefănţel care
este poreclit cu cruzime "Dumbo" datorită urechilor sale foarte mari. împreună cu
mama sa, acesta îşi desfăşoară viaţa la un circ, unde este ridiculizat de către ceilalţi
elefanţi şi de copii. Mama îl apără din răsputeri de aceste umilinţe, motiv pentru care
va fi considerată nebună şi va fi închisă. Rămas singur, Dumbo îşi face prieten un şori­
cel, Timothy, împreună cu care va trece prin alte întâmplări aventuroase. într-una din
zile, aceştia se îmbată din greşeală şi sfârşesc în copacul unui grup de ciori, conduse de
jim Crow, care la rândul său râde de urechile lui Dumbo. Timothy îşi apără prietenul,
povestindu-Ie acestora umilinţele la care Dumbo a fost supus. Impresionat, jim Crow
împreună cu Timothyîi dăruiesc lui Du.mbo o pană despre care pretind că este magică
şi că îl poatt1 ajuta să zboare, dacă este suficient de încrezător. Astfel, Dumbo nu doar
că reuşeşte să zboare (datorită urechilor). dar va deveni şi vedeta circului. (N. t.)
5 Marina armatei americane. (N. t.)
6 Prescurtarea provine în original de la "WANT OUT OF THE NAVY". (N. t.)

lOlapărări • Note
342
.
Multumiri exemplu : "figura primară care hrăneşte sau îngrijeşte" copilul. Altfel spus, mama se
referă la mama psihică, indiferent de persoana reală ce îndeplineşte acest rol.
S Volkan (1999) a optat recent pentru înlocuirea unor astfel de termeni cu caracter teh-
343

Anna Freud a descris nouă mecanisme de ap ă rare : regresia, refula rea, fo rm a ţiunea re-
acţională, izolarea, anularea retroactivă, proiecţia, introiecţia, Întoarce rea asupra pro-
nic prin expresii comune, cum ar fi "a prelua în interior", "a deveni ca" sau "a se com-
porta ca". '
priei persoane şi transformarea În contrariu. La acestea se adaugă un al zecelea, subli-
marea, ce ţine mai degrabă de normalitate decât de patologie. (N. t.) 6 Pam Tillis (2002) cântă despre relaţia sa adezivă cu un bărbat care ominteşi este infi-
"Dinamicile adaptării umane" (N. t.) del : " .. .spuneţi-mi Cleopatra, pentru că sunt Regina Negării ".
7 În original este folosit termenul "prescreener", ce a fost tradus ca "al doilea evaluator".
(N.t.)
H "Poveste din cartierul de vest" . (N. t.)
Introducere 'i Kernberg (Ia fel ca şi ]acobson [1964], Mahler [1968], şi Kohut [1971]) se bazează pe "te-
oria economică" a "investirii libidinale", pentru a lega clivajul de "descărcarea " dorin-
1 Aşa cum am subliniat şi în capitolul 1, ce va urm a, apărăril e pot împiedica şi con-
ţelor pulsionale sexua le sau agresive (A. Freud, 1956). Aceasta este o teorie foarte com-
ştientiz a rea altor operaţii mentale (ca de exe mplu, d eficienţe ale Eului, dorinţe şi alte
plexă, care, în esenţă, contrazice modurile inconştiente în care sexualitatea şi
apărăril. sau pot fi implicate în dezvoltarea instanţelor psihice (cum este formarea
agresivitatea contribuie de regu'Iă la formaţiunile de compromis în relaţia cu obiectul
imaginii asupra propriei persoane şi instanţa 5upraeului). Est e însă mai simplu şi
iubit. Nu putem acoperi adecvat aici vicisitudinile acestei teorii, ce a dat naştere unor
mult mai uti l ca apără rile să fie considerate ca operând în principal împotriva afecte-
opinii controversate între psihanalişti. Pentru idei opuse lui Kernberg. consultaţi Abend,
lor, din moment ce în majoritatea terapii lor ba zate pe insight este utilizată această Willick şi Porder (1983) .
accepţiu ne.
10 Întrucât autorul nu a putut găsi un echivalent în engleza americană pentru "coleric",
în textul original îl descrie aproximativ ca "superlativ referitor la conceptul arhaic de
«eter» sau de «fiere» - specificând faptu I că nu există un echivalent în limba engleză
Capitolul l modernă". Cu toate acestea, cuvântul "choleric" desemnează în engleza contempora-
nă "temperament irascibil, furios" . Probabil că termenul a fost adoptat din latină mai
Exemplul face parte din notele de curs ap a rţin â nd lui M. 50tt arelli, M. D., predat la târziu . (N. t.)
L. 5. U. Medical School, 1974. 11 În original apare expresia "stupid ass" care se poate traduce ca "extrem de prost", însă
2 Ca atitudine superioară , di s preţuitoare . În sens pozitiv, "cond es ce ndenţa" desemnea- în engleza veche "ass" înseamnă şi măgar. (N. t.)
z ă o atitudine plină de respect sau bunăvoinţă faţă de cineva. (N. t.) 12 În sindromul Wernicke-Korsakoff (Medical Council on Alcool, 2000; Meissner, 1968)
confabulaţia apare de regulă datorită unei deficienţe de vitamina Bl asociată cu alcoo-
lismul sever, însă poate fi determinată şi de alte tipuri de deteriorare cerebrală (Wei-
Capitolul 2 gert-Vowinckel, 1936). Aceasta se poate datora exclusiv unei deteriorări cerebrale, fără
a fi rezultatul unei apă rări împotriva afectelor asociate.
Toate informaţiile privind identitatea pacienţilor au fost fi e înl ă tu rate, fie modificate în 13 Având în vedere că gândurile sunt formaţiuni de compromis, dacă individul cuprins de
mare mă sură . atacul de panică îşi imaginează că va muri din cauza hipneei şi a palpitaţiilor, acesta ar
2 Autorul foloseşte persoana a II-a, îns ă traducerea în limba român ă a necesitat uneori putea fi un indiciu că gândurile refulate ce au cauzat atacul sunt legate de pedeapsa cu
înlocuirea acesteia cu modul imperson al. ( N. t.) moartea pentru vinov ă ţia produ să de dorinţele ostile sau sexuale. Pe de altă parte,
3 Alte ap ă r ă ri ce contribuie la form area ati tu dinil or ofensa to are includ: devalorizarea fantasmele de moarte ce în soţesc atacul de panică ar putea să fie determinate (şi) de
unui grup, identificările cu lid erul sa u a lţi mem bri ai grupului care promovează astfel senzaţia neplăcută de hipoxie d a tora t ă hiperventilaţiei.
de atitudini, generalizarea criticismului proiectat, reg resia privind testarea realităţii şi 14 "Deşi mi-ai provocat o mare suferinţă, sunt încă suficient de slabă pentru a nu te ier-
depla sa rea ostilităţii competitive în afara grupului respectiv. Aceste tipuri de apărări ta". (Desiree, într-o scrisoare trimisă lui Napoleon, după ce a aflat de căsătoria acestuia
vor fi discutate ulterior. cu ]osephine) (Hopkins, 1910)
4 Am preferat termenul mamă pentru a desemna maternajul persoanei care îngrijeşte 15 " ...Astfel, dorinţa de a vizita Roma constituia în viaţa onirică o deghiza re şi o expresie
copilul în primul an de viaţă, evitând astfel folosirea unor expresii mai ambigue, ca de simbolică a unor dorinţe foarte preţioase, a căror realizare necesita un efort compara-

]EROME 5. BLACKMAN lOlapărări • Note


344 tiv cu tenacitatea şi hotărârea ge neralului punic, chiar d a că acest moment părea une- 6 "Attention Deficit Hiperactivity Disorder", adică .. sindrom de hiperactivitate şi deficit 345
ori la fel de îndepărtat ca şi visul de o viaţă al lui Hannibal de a intra victori os în Roma ..... de atenţie" , (N. t.)
(Freud,1900b) 7 Este discutabil dacă înclinaţia sa pentru "sexul ocazional" ar fi putut fi considerată pa -
16 .. Treceri la act în afara cadrului terapeutic, respectiv în interiorul acestuia". Primul ter- tologicăîn cazul în care nu ar fi intrat în conflict cu dorinţa afirmată conştient de înte-
men se referă cu precădere la treceri la act aparţinând pacientului, pe când cel de-al meiere a unei familii. Pentru anumiţi indivizi, a locui singuri şi a avea mai multe relaţii
doilea desemnează în special trecerile la act ale analistului. (N. t.) intime, fără perspectiva unei căsătorii sau a copiilor, nu pare să constituie o problemă.
17 Este foarte interesant faptul că nicio ediţie DSM nu a inclus această tulb urare de per- Am tratat mai mulţi pacienţi care se simţeau vinovaţi pentru dorinţele lor de a fi liberi, şi
sonalitate, destul de comună, în cadrul listelor detaliate ale diferitelor di ag nostice fe- se apărau de această vinovăţie prin a se căsători. Odată ce acest lucru devenea clar, unii
nomenologice. dintre ei decideau că terapia îşi atinsese scopul de a-i ajuta să îşi înţeleagă problei11ele
legate de apropiere şi angajament emoţional, astfel că încheiau atât terapia, cât şi ma-
riajul. Ei evitau pe viitor să se mai căsătorească sau să mai facă promisiuni în acest sens.
8 în text este folosită expresia .. to attend happy hours", ce înseamnă "anumite oreîn
Capitolul 3 care un bar oferă băuturi alcoolice la preţuri mai mici". (N. t.)
1 McDevitt (1985) defineşte agresivitatea norm a l ă ca "inte nţionalitat e cu sco p"; agresi- 9 dismorfofobiile (N. t,)
vitatea ostil ă irupe ca răspuns la frustrarea agresivită ţii normale. Parens (l973) adaugă 10 "Minunata indiferenţă". (N. t.)
că agresivitatea ostil-distructivă reprezintă doar unul dintre cele patru ti pu ri de agresi- II De fapt, la acel moment nu eram căsătorit.
vitate: forma neostilă-nedistructivă (necesară în studierea pentru un test). neosti- 12 în România serialul este cunoscut sub titlul "Totul despre sex" (N. t.)
Iă-distructivă (în actul hrănirii). ostil-nedistructivă (în criticismul v e rb ~ l ) ş i ostil-dis- ' 13 "Călăreţul singuratic", (Lane Ranger) aluzie la personajul filmului cu acelaşi nume. (N. t.)
tructivă (violenţa, calomnierea). 14 "Lampa cu gaz". (N. t.)
2 în ciuda faptului că leziunea fizică a doamnei LM era evident una min o r ă , ş i fără a se 15 .,inductor" (N. t.)
ţine cont de expertiza psihiatrică din care reieşea clar că simptomele sc hizofreniei nu 16 "gaslightee", în original (N. t.)
pot fi cauzate de echimozele degetului arătător, compl etul de judec a t ă " dispus plata 17 "Nu vă îngrijoraţi pentru lucrurile neînsemnate". (N. t.)
unor daune de 60.000 $. Acesta constituie un exemplu interesant al g l ~n ului de caz 18 "Busola de aur" (N. t.)
descris de Howard (1996), în care raţionalizările şi nevoi a de a găsi un vinova t (fnvino- 19 Pe de altă parte, este interesat de menţionat că o parte dintre scriitorii cu adevărat
văţire proiectivă) sunt dintr-un motiv de neînţeles acceptate drept cauze rea le pentru creativi au fost psihotici, sau cel puţin au avut episoade psihotice. Un astfel de exem -
suferinţa cuiva, în ciuda faptului că simţul comun arată că nu au nicio le gă tură cu pl u este Ezra Pou nd.
aceasta . 20 Unul dintre avantaj ele psihanalizei clasice în tratarea tulburărilor de caracter severe
3 .. Internal Revenue Service", departament al guvernului american ce se ocupă de co- constă în faptul că pacientul întins pe canape'a nu îl are pe analist în câmpul său vizu-
lectarea taxelor la nivel naţional. (N. t.) al, ceea ce facilitează dezvoltarea transferului, care ulterior poate fi analizat.
4 Acest termen este sinonim cu sensibilitatea, ca facultate de a percepe senzaţiile pro- 21 Abraham (1913) avansează ideea că Soarele (şi lumina) poate avea o multitudine de
venind de la propriul organism sau informaţiile din mediul extern. (N. t.) semnificaţii simbolice, ceea ce face ca şi evitarea luminii diurne să fie un act simbolic.
5 în videociip, o tânără atractivă este mai întâi speriată, după care sedus ă de urmărirea ;Pe baza unui studiu detaliat şi îndelungat asupra câtorva cazuri, acesta concluzionea-
insistentă şi piruetele cu conotaţie sexuală ale lui )ackson (ca atuuri în faţa celorlalţi ză că lumina poate reprezenta " ... ochiul care observă ... al tatălui", iar fotofobia este,
bărbaţi cu o abordare mai agresivă) . Ea încetează să mai fugă de acesta, iar când ajun- prin urmare, .. dorinţa individului de a se ţine la distanţă [de acesta]" (p. 175)
ge în dreptul unui hidrant din care începe să s'e reverse un torent de a p ă , aparent tână­ Referitor la un pacient, .. ,.. Ia începutul terapiei, acesta încă evita să vadă descoperită
ra ajunge să fie sedusă de insistenţele bărbatului, astfel că teama sa intensă se trans- vreo parte a corpului mamei sale, cu excepţia feţei şi a mâinilor. Chiar şi să o vadă pur-
formă magic în plăcere . Fantasma subiacentă că insistenţa - în faţa a părărilor rigide tând o bluză cu ajur la baza gâtului îi cauza o angoasă intensă" . Asocierile ulterioare
mobilizate de tânără - şi ejacularea simbolică vor "câştiga" inima un ei fete frumoase l-au condus pe pacient la remarcabila descoperire că .. ... inhibiţia de a o privi pe mamă
apar destul de evident. în 2002, la 15 ani dup ă ce vid eoclipul a fost filmat, el este încă îşi avea originile în interdicţia de a o vedea dezbrăcată şi în particular organele genitale
promovat drept unul .. clasic realizat de Mich ae l" şi ca fiind "de refe rinţă" în muzică . ale acesteia . Ideea de a nu avea voie să se uite la ea a devenit... [deplasată asupra] fo-
Mesajul transmis de videoclip pare opusul vi deoclipu rilor ce promov eaz ă "stimularea biei exprimată sub form a "incapacităţii de a suporta lumina diurnă" (p.1777)
s en s ibilit ă ţii" şi prevenirea hărţuirii sexu ale la locul de munc ă , 22 Primul război mondial. (N. t.)

)EROME S. BLACKMAN lOlapărări· Note


finalul filmului dezvăluie narcisismul, oralitatea şi dorinţa de distanţare emoţională a 347
346 Capitolul 4 personajului.
11 În original apare cuvântul "tether" care desemnează în limbajul comun un lanţ sau o

1 Termenul "warmth" are sensul de "căldur ă , prieteni e, intimi ta te, ak iune umană". funie ce limitează mişcările. În acest context este vorba de legături pe care individul le
(N. t.) stabileşte la nivel psihic şi care au un rol limitativ. (N. t.)

2 Prescurtarea "Warm-ETHICS" provine de la "Warmth, Empathy, Trusl, Holding Envi- 12 în original "Runaway Bunnies". (N. t.)
ronment, Identity, Closeness and Stability" . (N. t.) 13 în textul original apare verbul"to prick", care se traduce prin a înţepa sau a Împunge.
3 în original, "Iow-keyedness" desemnează o "stare specială a Sinelui" observată de că­ Ca substantiv, acesta are atât sensul de "împunsătură, Înţepătură " , cât şi pe cel de
tre Mahler şi colaboratorii săi la copii aflaţi în subfaza de practica re, at unci când aceş­ "penis" (În limbajul colocvial). (N. t.)
tia conştientizau absenţa mamei. Este caracterizată prin dimin uarea n otiiităţii, scă­ 14 Pe de altă parte, Volkan (l987b) recomandă câteva tehnici ce pot fi utilizate În analiza
derea interesului în mediul înconjurător şi orientarea atenţiei căt r e il :erior, asociată pe divan a unora dintre pacienţii borderline.
CU "imaginarea" mamei (Mahler, M., Pime, F., Bergman, A: The Psyc h' dogical Birth of 15 Următorul material de caz este Într-o oarecare măsură şocant; însă astfel de relatări
the Human Infant. Symbiosis and Individuation, Karnac, Lond on & 1\ "w York, 2002, sunt des întâlnite la pacienţii cu organizare a personalităţii de tip borderline.
p. 74). (N. t.) 16 în acord cu climatul psihiatrie actual, trebuie să precizez că orientarea sexuală a lui
4 Altfel spus, răspunsurile contratransferenţiale ale terapeutului sunt I. eterminate de John şi profesia acestuia nu au nicio relevanţă în dezvoltarea patologiei sale borderline.
atitudinile şi comportamentele pacientului; o serie de atitudini ale ter; leutului ceîm- Astfel de conflicte şi comportamente simptomatice apar şi la pacienţii borderline he-
piedică procesul terapeutic pot fi expresia modului de funcţionare a l acestuia, fără a terosexuali sau care nu sunt avocaţi.
avea vreo legătură cu comunicările pacientului. Aş dori să adaug faptul că se întâmplă
şi ca ter a peuţi neexperimentaţi sau fără o formare adecvată să facă el ori tehnice pri-
vind modul cum conduc o terapie bazată pe insight, fără ca acestea s ă se datoreze,
unor conflicte inconştiente ale terapeutului.
Capitolul 5
5 Dinamicile acestei serii de interacţiuni sunt mul t mai complexe . Am Ofl l it acest exem- 1 În limba engleză, "prick" are atât sensul de "ticălos" , cât şi cel de "penis" (în limbajul
plu cu scopul de a explica mai bine conceptele de empatie şi contratran, fe r. informal). (N. t.)
6 Delta Dawn, ce fel de floare este cea pe care o p o rţi?/Poate fi un trand "fir ofilit al unor 2 În textul original, YWTAQ este abrevierea de la "You Want To Ask a Question". (N. t.)
zile apuse? / 3 "WEBS" în original provine de la "What, Empathy break, Bull şi Shoulds". (N. t.)
Spui cumva că te-ai întâlnit cu el astăzi, / Pentru a merge la el acas ă în î la ltul cerurilor? 4 Se întâmplă adesea ca, în decursul evaluării sau terapiei, indivizii să producă material
7 McDevitt (1976) citează opinia lui M. Mahl er, conform c ă reia se pare c; este necesară, semnificativ sau să obţină insight în urma unei interpretări inexacte sau incorecte.
pentru copilul care abia învaţă să mearg ă , petrecerea a cel p uţin d O ll ă ore pe zi (cu Dacă aceştia simt că terapeutul este bine intenţionat, se angajează adesea În interac-
sensul de "timp calitativ") în preze nţa unui obiect matern consistent, î 1 vederea achi- ţiuni pe care le consider ca destinate "să ajute terapeutul", având în plus semnificaţia
ziţiei con s tanţei obiectului şi a imaginii de sine, î n să nu s-au făc ut c e r c · : tă ri pe această transferenţia/ă de copil bun al terapeutului (care la nivel inconştient reprezintă un pă­
temă, întrucât ar fi avut un caracter politizat, fiind totodată dificilă o inte rpretare a re- rinte) sau pe cea de părinte bun pentru terapeut (acesta din urmă reprezentând un co-
zultatelor. pil .care are nevoie de ajutor) .
8 Termenul în original este "wallflower", ce în seamnă deopotrivă ., 'oare agăţătoare" şi De exemplu, unii pacienţi răspund la o confruntare a unu i afect, făcută la un moment
"fată ce nu este invitată de nimeni la dan s şi rămâne pe margi le (Ia un bal etc.)". nepotrivit - de genul : "Păreţi furios" - prin a vorbi detaliat despre conflictul şi apără­
(N. t.) riie ce le ridică probleme, adică: "Aşa este, mă simţeam atât de vinovat, încât nici nu
9 Există deopotrivă şi bărbaţi cu acest tip de patologie caracteri ală, î nsă termenul este aveam de gând să vorbesc despre asta!" Cu toate acestea, este adesea mai sigur ca mai
utilizat cu precădere pentru a descrie fem eile. În plus, cu exc e pţi a bărbaţilor gigolo întâi să examinaţi funcţionarea defensivă, pe care ulterior să o supuneţi Eului ca ob-
care sunt plătiţi pentru serviciile lor, cei mai romantici bărbaţ i ce încearcă să seducă servator al pacientului - poate la modul: " Astăzi păreţi mai precaut decât de obieei".
femeile vor prefera afişarea unui fals interes pentru acestea, în loc ul satisfacerii unor în caz contrar, răspunsul pacientului la confruntarea furiei ar putea foarte bine să fie:
fantasme cu interes pur sexual apa rţinând partenerelor. "Nu, nu sunt. Poate dumneavoastră aveţi o problemă . De ce vreţi ca eu să fiu furios?! "
10 Acest tip de femeie este interpretată remarcabil de către Kathleen Turnerîn Body Heat 5 O altă denumire comercială pentru Benadryl. (N. t.)
(Kasdan, 1981). Personajul său foloseşte seducţia sexuală pentru a- şi atinge scopurile; 6