P. 1
Desenul persoanei

Desenul persoanei

5.0

|Views: 8,296|Likes:
Published by louderthanhell
Manual pentru testul desenului persoanei
Manual pentru testul desenului persoanei

More info:

Published by: louderthanhell on May 30, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/22/2015

pdf

text

original

j

J
c
Ada Abraham
Desenul persoanei
Testul Machover
Traducere ş i adaptare
Sorinel Mocanu
Editura PROFEX
B u c u r e ş t i - 2006
1
I
J
J
I
)
Copyright © 2000 - ADA ABRAHAM, Israel
Copyright © 2005 - EDITURA PROFEX, ş
Descrierea CIP a Bibliotecii ţ a României
ABRAHAM, ADA
Desenul persoanei: testul Machover / Ada
Abiaham ; trad.: Sorinel Mocanu. - Ed. a 3-a, rev.-
ş Profex, 2006
Bibliogr.
ISBN (10) 973-86978-6-7 ; ISBN (13) 978-973-
86978-6-7
1. Mocanll, Sorine! (trad.)
159.9.072: 159.922.'Zi975.8)
-r
ADA ABRAHAM - ZISMAN este psiholog clinician ş psiho-
pedagog, fiind Profesor Emerit la Universitatea ă din Ierusalim,
fondatoare ş prima ş ă a ă ţ Israeliene de ă de Grup,
\ prima ş ă a Societe Europeenne de Recherche de l'Enseignenten
tant que Personne, specialist în ă ă de onoare a Societe
Franr;aise de Psychanalyse de Group ş ă a Analitic Group Society
din Londra.
Principalele sale ţ sunt centrate pe psihologia
ţ ă pe teoria ş metodologia ă asupra grupurilor sociale
ş psihologice, precum ş pe stadiul primordial al persoanei (Coselj), ş pe
transEu (Transai) .
-- - - ----------- -----------...
CUPRINS
CUVÂNT ÎNAINTE AL EDITORULUI
INTRODUCERE
Partea Întâi:
Ţ LA STUDIUL TESTULUI MACHOVER
1. TESTlJ,L DESENULUI Ţ CA Ă Ă A
Ţ
II. TESTUL DESENULUI PERSOANEI CA TEST PROIECTIV
III. ASPECTUL ADAPTATIV
IV. ASPECTUL PROIECTIV. IMAGINEA Ă ........ .
Necesitatea conceptului
Imaginea ă
Construirea imaginii corporale
Aspectul social al ă imaginii corporale
Dezvoltarea imaginii corporale
V. ASPECTUL EXPRESIV
Conduita ă ş dinamica sa
Geneza ş ă ă ţ
Aspectul expresiv în desenul persoanei
VI. METODOLOGIE Ş CERCETARE .... ........ .. ............ ............ ..
Fidelitatea
9
Il
17
37
49
51
51
54
58
63
67
75
75
RS
X7
()/
1) /
Validitatea ........ .......................... ......... ........ .................. ........ . 1)1)
VII. LOCUL TESTULUI ÎNTR-O BATERIE Ş DII ,'ERI'I'EI.. I\
SALE Ă .............. .. ............ ...... ..................... H........ 1 1 1
ă diverse ale testului .. .. ............... .. .. ........ .................. ,.. 1 1 r',
VIII. Ţ PSIHOLOGULUI ÎN SiTUATIA I >E
EXAMINARE CU TESTUL DESENULUI PERSOI\NHI ..... 1"
IX. ALTE TESTE PROIECTIVE CARE
DESENUL PERSOANEI........................... .. .. ............ .............. 121)
7' 1 fi '1 ' " 1' 11) 1 estu "eu - anu za mea - casa mea .. ....... .. .. .......... .......... .
ş în desenul persoanei ş înrudirea ClCC'S/('/U ('II
ă kinestezice din testul Rorschach .. ... ... ....... ........... (
Testul" ă ă (C-A-P) ...... .. ... ..... .. ......... ...... (III
Rolul interviului ă ş ă desenul persoanei .. .......... ... 11('/
Testul celor opt desene succesive ..................................... .. .... ,. I
5
I
I
I
I
I
r
-
Partea a doua:
Ţ PRACTICE ALE TESTULUI
A. Ţ ALEGERII SEXULUI PRIMULUI
PERSONAJ DESENAT
IMPORTANTA NORMELOR GRUPULUI SOCIO-
CULTURAL ÎN Ţ DE VÂRSTA Ş DE SEXUL
SUBIECTULUI
Ş Ş Ţ DE EXAMINARE
Rezultatele
Ţ ALEGERII SEXULUI PRIMULUI
PERSONAJ DESENAT
CÂ TEV A ASPECTE LEGATE DE DESENUL CELOR Ă
PERSOANE DE SEXE DIFERITE
DISCUTAREA REZULTATELOR
Ţ FACTORILOR SOCIO-CULTURALI ÎN
ALEGEREA PRIMULUI SEX DESENAT
Rezultatele noastre ş rezultatele ţ într-un mediul
ţ
Rezultatele noastre ş rezultatele ţ în Statele Unite ..... .
Concluzii
B. AMPLASAREA DESENELOR ÎN TESTUL MACHOVER
INTRODUCERE
METODA Ă
ţ ş ţ ă
Modul de ă
REZULTATE
Amplasarea ă
Amplasarea ă
DISCUTAREA REZULTATELOR
C. Ă Ţ PERSONAJELOR DESENATE ÎN TESTUL
MACHOVER
6
Fidelitatea
Lungimea desenului ş imaginea ă
Lungimea desenului ş toxicomania
Cercetarea asupra copiilor
ş ş ţ de examinare
157
161
163
169
175
181
189
189
191
194
197
198
198
199
199
199
201
204
209
210
210
210
211
REZULTATE
ă ţ medie a desenului personajului masculin ş a celui
feminin pe grupe de ă variabile
ă ţ medie a desenului personajului masculin ş a celui
feminin la ă ţ ş la fete
Lungimea ţ ă a desenului personajului masculin în
raport cu desenul personajului feminin
ă Între lungimea desenului ş ă ţ ă
ţ ordinii ă desenului asupra ă ţ
personajelor desenate
ţ Între ţ ă ş lungimea
personajului desenat
Lungimea desenelor la ţ
Lungimea desenelor personajului În cazul retardului mintal .,
DISCUTAREA REZULTATELOR
D. PROFILUL ÎN TESTUL MACHOVER
ţ profilului
Modalitatea de apreciere
REZULTATE
Desenul dinprofilla copii
Orientarea profilului
Desenele profilelor la ţ
DISCUTAREA REZULTATELOR
BIBLIOGRAFIE
Ş ANEXE
INDEX DE TERMENI .... ... ............ .... .. ............ .. ... .......... ... .. ........ .
211
211
215
215
216
218
219
220
221
222
227
228
228
228
231
232
232
237
249
261
7
CUV ÂNT ÎNAINTE AL EDITORULUI
Versiunea de ţ ă a manualului pentru testul persoanei, cunoscut
ca testul Machover, ă numele celei care a consacrat proba În
activitatea ă - Karen Machover, este o completare a seriei
de teste proiective de desen publicate de Editura Profex. O completare
atât ca ă cât ş ca mod de abordare ş nivel de interpretare a
desenelor.
ă "Testul arborelui", de Karl Koch, este menit ă ă o
introducere in extenso în teoria ş tehnica ă date fiind multiplele
elemente de principiu descrise de autor, precum ş ă de
interpretare aplicabile nu numai testului arborelui, ci ş altor teste de tipul
desenului proiectiv, "Desenul familiei", de Colette-Jourdan Ionescu ş
Joan Lachance, ă Într-un spirit deosebit de practic aplicarea
principiilor de interpretare, oferind, prin formularul aferent ă caz
investigat, un model de concizie ş de structurare a ă
rezultatelor unui desen proiectiv.
Lucrarea D-nei Ada Abraham ă acest set de manuale
referitoare la desenul proiectiv, nu numai prin abordarea unei alte teme
ă În munca psihologilor clinicieni - persoana, ci ş prin stilul de
abordare. În acest manual se merge mai depalie În ilustrarea modului de
lucru cu probele de desen proiectiv, ş autoarea ne ă ă ţ
rafinate de ă a unui desen din punctul de vedere atât al teoriei
proiective generale, cât ş al principiilor psihodinamice de dezvoltare a
copilului; exemplele aduse se ă pe munca ş ş a
9
1
!
j
!
)
J
I
J
ro
r
I
I
r
1
r
I
I
I
\
f
L
psihologilor c1inicieni ce tinde ă ă ţ ş ş
ţ Eului, completând astfel cu referiri directe, atât manualul testului
arborelui, cât ş pe cel al testului familiei.
Tripticul propus de Ada Abraham - ţ ă ă
ş cea ă - ne ă privirea spre un bogat în teorie ş în
diferite ă nu numai pentru a ţ orice desen realizat de o
ţ ă ă ci ş pentru ţ acesteia în general, ceea ce ă
interesul stârnit de ă lucrare ă nu numai în rândul
psihologilor, dar ş pentru psihiatri, sau pentru ă sociali.
EDITORUL
10
INTRODUCERE
Lucrând mai ţ ani cu testul desenului persoanei, am ajuns la
convingerea ă psihologul poate ă în acesta un ajutor cert ş
eficacitate. Adesea, ţ ş ţ de ţ profunde
ş ă ă ă echivoc pe care ni le ă prin intermediul
testului, copiii sau ţ ţ Se întâmpla, de asemenea, ca
acestea ă nu se ă decât ă o ă ă de ă ş
ţ Alteori, ne îndoiam ă ar putea ş ceva din protocoalele
întocmite. Acestea au fost ş motivele care ne-au determinat ă ă ă
mijloacele de ameliorare a muncii noastre.
Pe de o parte, am ţ nevoia de-a ş ce tip de
ţ erau ă ş mai ales la copiii cu care ă care
era cadrul de ţ ă la care ar trebui ă ă cazurile examinate.
În acest sens, am aplicat testul unei ţ reprezentative de copii cu
vârste cuprinse între 5 ş 17 ani. Partea a doua a acestei ă
ă într:o oarecare ă ă primul pas ă în ă ţ
Pe de ă parte, dorind ă ş mai întâi ceea ce s-a ă
de ă cei care au studiat problema, am parcurs literatura
ă cu aviditate ş cu ţ vie de-a ă ţ ş
oarecum la descoperiri miraculoase. ţ ă n-a fost cazul. ţ ă
de materialul acumulat, am încercat ă ă ceea ce s-a ă într-o
ă de ansamblu care ă diferitelor probleme ă În
munca ă
11
,,-'
În prima parte a acestei ă ă deci, o încercare de
a ţ acumulate, ideile ş pricipalele curente teoretice
care ni se pare ă pot explica ţ furnizate de acest test, ş tot
ceea ce am ţ din ă efectuate în acest domeniu. Scopul
muncii noastre este în primul rând practic: precizarea ă actuale a
testului, examinarea a ceea ce s-a ă pentru a ă ă ţ ş adapta
instrumentul pe care-l ă determinând ă ţ
ă ţ avantajele ş limitele testului, precum ş calitatea
ţ ă acestuia.
Munca psihologului cu testul desenului persoanei este de ă
ă Este vorba de-a ş ă descrie ş ă ţ ă o personalitate
anume ş complet ă în ţ conflictele ş modul ă de
ţ ă Cu toate acestea, în munca pe care am întreprins-o pentru ă
lucrare, am procedat pentru atingerea acestui scop cu totul ţ ş
suntem gata ă ş meritele ă efort ş ă rezultat
ţ prin indiferent ce ă Am considerat ă ne este util orice
ajutor în sarcina ă ă ă de-a face acest instrument mai
suplu ş de-a avansa în cercetarea sa. Credem, de altfel, ă nu ă nici
un conflict între psihologia ă ş cea ă Ele ţ ă una
de la ă ş se ă reciproc. Cea mai mare parte din materialele
pe care le-am întâlnit în ă se ă la metoda ă
proprie testologiei, chiar proiective, din zi/ele noastre, ă de la
ş sa, testologia s-a declarat o ş ţ ă ă Ni se pare un
orgoliu inutil. Orice ş ţ ă ă sau ă trebuie ă plece de la
premise teoretice; empirismul testologiei nu ă decât o modalitate
de clasificare ă Evident, orice ş ţ ă trece prin acest stadiu, în
care este ă ţ cea mai mare: de exemplu, dezmembrarea
desenului persoanei este un semn de schizofrenie, pentru ă se ş
12
, ----------- - -- - -
la majoritatea schizofrenilor ş foarte tar la persoane normale. În ţ
unei asemenea atitudini, clinician, care ş propune ă
ţ ă persoanele reale pe atât de complet ş de concret pe cât este
posibil, devine perplex ş se ă cum va pune de acord legea
ă a ţ cu cazul particular. Decalajul între ţ
clinicianului ş cea a ă va fi redus în ă în care
testologia se va apleca în mod special asupra problemelor teoretice puse
de teste, ş când va analiza ţ nu numai din punctul de vedere al
ţ semnelor, ci ş din cel al dinamicii ş al ă ţ acestora (a
ă de exemplu, de ce sunt desenate corpuri dezmembrate). Acest
lucru nu este posibil decât cu ajutorul unei teorii. Metoda
ă categorial trebuie ă locul unei ă având ca
ă o teorie de ţ ş directoare, care va explica ş legea, ş cazul
individual. Acest lucru este ţ pentru progresul testologiei
proiective ş cum au fost teoria ă sau cea ţ ă în ă
ş respectiv, În biologie. Aceasta este perspectiva din care am cercetat
ceea ce ar putea constitui bazele teoretice ale unei ă a
desenului persoanei.
Explorarea ipotezelor teoretice din desenul persoanei, mai ales
în ceea ce ş imaginea corpului ş expresivitatea, ş încercarea de-a
privi în ă ă ţ culese, ni s-au ă ă ţ
actuale urgente ş ţ pentru dezvoltarea testului.
Contrar ţ de specializare ş de ş ă ţ ă a
diferitelor domenii ale psihologiei, contrar ă specifice ş
, unilaterale efectuate referitor la acest test, am avut ca scop tocmai ă nu
îl ă ci ă stabilim ă care unesc între ele sectoarele ă
psihologice,
13
J
J
J
J
j
r-
\
re

Am încercat, ş ă ă ipoteze teoretice, ă
ă ceea ce s-a ă deja, ş mai ales ă privim în ţ ă
problemele care ni se par ă insolubile, sperând ă ă ş miza în
ţ va putea genera, în viitor, ă fructuoase.
Exemplele pe care le ă - extrase din propria ă
ţ ă - nu sunt date ca exemple de aplicare a testului, ci ca ă .
posibile a diverselor linii de gândire sau ale problematicii testului ş
Astfel ă acestea vor fi incomplete ş fragmentare. Testul la care ne
referim este "testul desenului persoanei" (Draw A Person Test sau
D.A.P.). El a ă în ă sub numele de "testul Machover" sau
"desenul figurii umane ".
Desenul persoanei face parte ş din testul de desen" ă
ă (House, Tree, Person test sau H TP., sau testul Buck).
Kurt Lewin a exprimat în mod repetat ă ă la începutul
ă ă trebuie ă în mod explicit ţ proprie,
ţ de ă convingerea cea mai ă ş cea mai ă
referitoare la domeniul explorat. În ceea ce ne ş trebuie, deci, ă
ă în ciuda a ceea ce am descoperit pe parcurs, pro- sau contra-
ă noastre, ă noi credem ferm în necesitatea ă de-a
ajunge la o mai ă ţ a spiritului uman: cercetarea în
domeniul ţ artistice este una din cele mai bune ă de-a atinge
acest scop. Munca psihologului se ă în ă ă este
de datoria sa, ş ă fie ş ă personalitatea ă îi ă
ţ ş contururile va ă totdeauna incomplet ă ă sau cel
ţ ă ă Într-o ă ă decât a sa proprie. În ş credem ă
ţ ă este ă o totalitate ă ş ă care se
ă ca atare ş în modfidel, în desenul persoanei.
\
14
PARTEA ÎNTÂI
Ţ LA STUDIUL
TESTULUI MACHOVER
1. TESTUL DESENULUI OMULETULUI
CA Ă Ă A Ţ
Începutul secolului XX a cunoscut ţ unei ample ş ă
psiho-pedagogice vizând ţ copilului. Printre interesele cultivate
de ă ş se poate enumera o vie curiozitate pentru ţ
artistice ale copiilor, în cadrul ă desenul ă un loc privilegiat.
Acest interes nu viza ţ artistice ca atare, ci conexiunile existând
între copil ş ă sale psihologice, mai --ales sub aspectul
ă S-au elaborat vaste proiecte pe ă ţ ă ş s-a
procedat la ă ţ ă a desenelor ş copil de-a lungul
mai multor ani. Asemenea ţ au permis punerea în ă a
fazelor relativ definite ale ţ grafismului. ă ţ de
ţ artistice individuale ş de ă ţ culturale, ă
o ţ a desenului copilului în ţ de ă Desenul ţ ş
dezvoltarea ă ţ psihologice.
S-a dorit ţ ş sesizarea stadiilor grafismului ş
descoperirea legilor care dau ă de acestea în ţ de ceea ce se
ş despre legile ă generale a copilului, a limbajului sau a
intelectului ă În orice caz, ă destul de clar ă se putea determina
ă desen ă de exemplu, un copil de 7 ani atinge ş nivel ca ş
semenii ă sau este mai întârziat sau mai avansat ţ ă de ş Ideea
ă desenului pentru evaluarea ă ţ sau întârzierii copiilor
mici decurgea logic din descoperirea etapelor definite din grafismul
acestora.
O a doua descoperire ă a rezultat din interesul
manifestat ţ ă de ţ desenului. Foarte repede s-a sesizat ă
copiilor de-a desena obiectele ă animale, flori, peisaje
familiare ş pe cei ţ în ţ lor ş ş cunoscute.
ţ umane sunt de departe cele mai preferate. Casa, ş ă nu
ă decât foarte rar la copiii mai mari de 8 ani. ş sunt alese de
ă ă ţ Renul, este, ţ frecvent la copiii din Nord. Doar
figura ă este obiectul predominant în desenele copiilor de toate
vârstele ş din aproape toate ţ ă ă studiul lui Anastasi, se ă
17
1
1
I
I
J
J
J
f
\
r
I
\
r

ă 71 % din desenele spontane ale câtorva sute de copi i, reprezentând 41
de ă diferite, au ca obiect fiinta ă
, Nu trebuie ă ne ă prea mult de ă ţ ă de
la ş mediul copilului este prin ţ ă anturajul uman. Acesta,
mai mult decât anturajul fizic, ă un rol central ş decisiv În universul
copilului. Fiind el ş o ţ ă ă ce alt obiect i-ar putea fi mai
familiar, fiind îndemnat ă deseneze, decât propria sa imagine ş a
ţ
ă ulterioare au conferit un plus de ţ ă acestei ţ
ă ce s-a remarcat ă acei copii cu întârzieri mari în dezvoltare sau
foarte ţ neglijau ţ ă În avantajul lucrurilor sau al altor
diverse motive. Astfel, universalitatea sa Îndesenul copilului face desertul
formei umane util în compararea cu ă copilului ş În stabilirea
curbelor ţ acestuia. Aceasta ă faptul ă în scurt timp, s-a
constatat manifestarea unui anumit ă de ă metodice de-a
extrage din desenul ţ umane indici ai ţ mintale a copilului.
Aplicarea desenului persoanei umane ca test de ţ ă a fost
ă mai ales sub forma testului D.A.M. ("Draw A Man", sau În
limba ă "Testul ţ Scala de evaluare În termeni de QI a
fost ă în 1926 de F.-L. Goodenough. ă despre ce este vorba.
Se cere copilului ă deseneze un ţ încurajându-I, atât prin
consemn, cât ş prin climatul ă ă realizeze cât mai bine.
Pentru notare, punctele sunt acordate în principal în ţ de
ţ în desen a diferitelor detalii (cap, gât, picioare, diverse haine,
etc ... ), ş într-o mai ă ă ă ă corectitudinea ţ ş ă
coordonarea motrice.
Acest mod de notare este rezultatul mai multor tentative, În care
se face ţ de valoarea ă ş În care suntem ţ mai
ales de ş ă ş ă de la o ă la alta, a ţ
copiilor care ş un detaliu sau altul. S-a ţ ă cont ş de
ţ de ş ă Între copiii de ş ă dar cu nivel diferit de
ş ("în întârziere" sau ţ
Dezvoltarea ă a ă testului se ă prin avantajele
sale: ţ ă ă cu alte probe de ţ ă (r = .763 cu
Stanford-Binet-Terman), ş ţ ă ă cu care se
ă copiii ş în fine, utilitatea sa în cazul în care utilizarea unui
test verbal este ă din start.
ă extindere ă ş avea ă ă noi probleme ş ă ă
la numeroase ă care au zdruncinat postulatul de ă al unei
ă exclusive între sistemul de cota re stabilit ş nivelul de dezvoltare
ă a subiectului. Au ă date numeroase ş adesea,
ş
18
L. Bender, administrând testul ţ copiilor cu ă
ă a remarcat printre primii ă ş ţ rezultate mai slabe
decât la alte probe de ţ ă Acest fapt nu i s-a ă imputabil unei
ţ a ţ ci unei ţ a imaginii corporale proprii, în
formarea ă ş ă un rol important.
Brill ă ă grupe de ă ţ debili, copiii fiind ş ţ
atât din punct de vedere al vârstei cronologice, cât ş al celei mintale,
ţ ă ţ rasei ş ă ă ă ţ fizice. ş copii din ş ţ
sunt ă ţ ţ în ă grupe în ţ de adaptarea lor ă ş ă
Grupul in adaptat a ţ notele cele mai slabe la testul ţ ş
era similar ca medie a vârstei mintale cu ă grup. Mai mult, patru
itemi ţ ă în mod semnificativ cele ă grupuri: .
l4a. Coordonarea motorie, liniile de tip A;
lOc. Detaliile corecte ale degetelor;
14 f. Coordonarea motorie, conturul ţ
9a. ţ hainelor.
Hinrichs, în cadrul unei ă riguroase, ă
"desenele ţ ţ la ă grupuri de ă ţ ţ ş
ţ de la 9 la 18 ani, ş cele ale celor ă grupuri-martor,
cu scopul de-a aprecia adaptarea ş ă Copiii au fost ţ cu
ajutorul testelor de ţ ă ă cu scala de maturitate Furfeyl ş
cu testul non-verbal al lui Pinther:
"Putem concluziona cu oarecare certitudine", scrie autorul, ă
desenul ne ă o ă ă studiului ă individului,
ş ă ă ă nu este deloc ă cu cea a testelor ş de
ţ ă ă (Hinrichs, p. 72).
Se ă ţ pozitive între testul ţ ş scala de
maturitate Furfey.
studiu:
Alte ă elemente importante au ş de asemenea, din acest
a) Nivelul atins în desen depinde mai mult de contextul familial
decât de ţ ş sau de ţ ă
b) Copiii ţ per ansamblu, au rezultate mai slabe la
testul ţ ş acest rezultat ă când ă
grupele constituite pe vârste mintale ş pe vârste cronologice.
Toate rezultatele ă ş ă ă concluzie: scala
Goodenough nu este mai ţ ă la maturizarea ă decât la
dezvoltarea ţ mai ales ă admitem ă ţ ţ
I Furfey ş maturitatea astfel: "Maturitatea ă ş progresiv ă
a comportamentului (. .. ) se ă în jocurile pe care acesta (copilul) le ă pe
ă ă ce ş în ţ sa ă în alegerea ă ţ ş filmelor, în ţ lor,
ş în general, în întregul mod de comportament.
19
ă de nivelul lor mintal, au o ă ă de-a ţ de-a gândi,
de-a ţ Rezultatele ne-au determinat ă presupunem ă ă ţ
famiHale ale unui asemenea copil se ă ş ă acesta ajunge la
un grad de maturitate mai ridicat - notele la testul Goodenough vor
reflecta, de asemenea, ă schimbare.
În fapt, Ochs ă pe 12 de copi i (2/3 ă ţ ş 1/3 fete)
suferind de ă de caracter, ă o ameliorare a ă sociale este
ţ ă de o ameliorare a nivelului mintal ă prin desenul
ţ
Reaplicând "testul ţ ă câteva luni de tratament, el
ă o ţ ă ă statistic Între grupul de copii sensibil
ţ prin tratament ş grupul de copii la care inadaptarea ă
(În interpretare s-a ţ cont de ţ constatate în desenul
ţ ş la testul Binet la Începutul tratamentului). Rezultatele
ă o ţ ă de ş a QI-ului la testul Goodenough cu o mai
ă adaptare ă ş o ă a QI-ului în cazurile de inadaptare
ă
Aceste rezultate sunt în consens cu cele din alte ă ş
ţ ă ă o ă dar ar fi trebuit, într-o
asemenea cercetare, ă se observe ă n-a crescut ă ş QI-ul din
testul Binet (întrucât o ameliorare a ă sociale ă adesea un
real progres în dezvoltarea ă înainte de-a trage ă concluzie,
de altfel ă
"Scala desenului ă ă factori ţ de socializarea copiilor."
În fapt, sensibilitatea testului Goodenough ţ ă de factorii afectivi
ş ţ ă de repercusiunea, în rezultatele testului, a ţ afective ale
copilului cu ţ sunt ă curente pentru psihologii care
ă "testul ţ
Este ceea ce ă Hanvik, care ă ş o ţ ă ă la
Goodenough ş la Wechsler, a QI-urilor a 25 de copii (de la 5 la 12 ani,
3/4 ă ţ ş 1/4 fete) ş unui tratament psihiatric într-o ă de
Îndrumare pentru Copii". QI-ul mediu la testul ţ este de 94 În
timp ce la testul Wechsler este de 107. ă ţ ă este
ă statistic). Mai mult, doar 16% dintre copii au ţ un QI
egal sau superior celui ţ la Wechsler. ţ între testul
Goodenough ş Wechsler nu este ă
Aceste ă elemente, ţ între rezultatele la testul
ţ ş rezultatele la alte teste de ţ ă ş ţ
ă la copiii cu ă psihice, Între testul Goodenough ş
alte probe de ţ ă impun psihologului care ă desenul
ţ o mare ţ ă Acesta nu trebuie ă uite ă bolnavii ţ
note mai slabe, mult sub nivelul lor real, la acest test, ş aceasta poate
20
cauza erori grave în estimarea aptitudinilor acestora. EI nu va uita, de
asemenea, ă trebuie ă ţ ă o estimare mai ă a nivelului, utilizând
alte probe de ţ ă
Gunzburg ă ă ă ţ ş ă ă notele la
Goodenough nu sunt relevante pentru nivelul mintal decât ă
ţ ă nu este ă de factori nevrotici sau psihotici. El
ă notele ţ la testul Goodenough de ă un grup de debili,
de altfel patologici (40 de bolnavi prezentau semne de leziunicerebrale,
psihoze organice, epilepsie sau inadaptare ă ş de ă un grup
de debili simpli.
Rezultatele sunt comparabile cu cele pe care le-am constatat ă
acum: QI-ul mediu la Goodenough ajunge la 65 pentru grupul patologic
ş la 74 pentru ţ ţ ă ă puternic ă
EI a constatat, de altfel, ă ă ţ între desenele celor
ă grupuri pentru anumite ă ă caracteristice pe care le vom
descrie ulterior. Luând aceste ă ă drept criterii, Gunzburg împarte
desenele debililor de sex masculin în trei categorii; ţ între notele
acestor categorii de ţ ş notele lor la testul Wechsler ă ea
este de .73 în ţ semnelor patologice, de .36 când ă semne
patologice, ş de .43 pentru desenele incerte.
Gunzburg, pe baza unei ţ foarte bogate cu testul
Goodenough, ş mai ales cu debilii, ă ă ă ă pune în
relief anumite aspecte structurale ale ă ţ ă ţ
ă ă nevrotice ş a câmpurilor de tensiune caracteristice ale
subiectului, ş permite, de asemenea, depistarea cazurilor patologice. În
plus, ţ accentuate Între desen - patologic sau nu - ş alte teste
trebuie ă ă ţ asupra anumitor ă caracteriale, asupra
ă ţ ş lipsei de maturitate ă
Chiar ş în afara cazurilor patologice sau a ă afective, la
copiii normali se ă ă amprenta ă se traduce, adesea, prin
omisiuni, detalii inegale, sau ă de umbre, etc ... ă ă la
o examinare mai ă a copilului, toate aceste semne ă
blocaje ş conflicte specifice de personalitate. În asemenea cazuri,
ă nota ţ ă la desenul ţ are ca efect o estimare ă
a QI-ului. Acest lucru este clar în special la copiii mai mici de 5 ani ş la
cei de peste 10 ani.
Scala testului Goodenough are o ă ă ă
degradarea QI-ului mediu ă vârsta de 10 ani care scade la ţ
ă de F. Goodenough ă ş la 84 pentru vârsta de 12 ani. Acest
rezultat contrazice cele ţ utilizând alte teste de ţ ă ş care·
ă o ş ă la aceste vârste a curbei ţ mintale.
21
1
}
J
j
I
J
J
r
r
1
r
\

Scala Goodenough nu mai ă ă ă ş care se ş mai
devreme decât la alte teste, În special cele verbale.
ţ ă sunt de ş ă ă normele Goodenough
nu sunt valabile ă vârsta de 12 ani; unii ă chiar ă ele nu mai
sunt aplicabile ă de la 10 ani.
Dat fiind ă Goodenough a demonstrat prin ţ riguros
controlate ţ sca1ei sale de ţ artistic, nu se poate invoca
un "punct mort" în acest sens pentru ţ acestui fenomen.
Trebuie ă vedem cauza în refuzul de-a desena la ţ copii,
mai ales în anumite etape ale ă lor? ă nu sunt de
acord la ce ă copiii nu mai vor ă deseneze spontan ş au o ţ ă
de-a refuza desenele propuse de ă adult. Cauzele acestei atitudini pot
fi cercetate în procese foarte diferite. ă deoparte refuzurile
patologice ş cele provenind din nevoia ă de ţ ă la
copiii normali, începând de la 10 ani ş adesea ă 12 ani, un alt gen de
refuz. ţ ă s-au lovit de aceste refuzuri care ă o ţ
ţ ă Ele sunt rar exprimate În mod categoric ş ă mai
ă forma unei auto-critici ("Nu ş ă desenez"); aceasta traduce o
anxietate asupra ţ acestui test, adesea o neîncredere ţ ă de
examinator: "Ce ţ face cu acest desen? La ce va fi· utilizat? ... "
Adesea, copilul iese din ă ţ stânjenitoare,
nedesenând, ca ă la consemnul primit, decât capul sau bustul.
Hinrichs scrie: "Probabil ă ţ ţ ă a ă când
este supus ă este sub-produsul a ceva mai fundamental pentru
ş ă - ceva ce ă n-a fost clar definit."
Spoerl ş ş fenomen, la ş ă la debili, ş
descrie ţ ş regresele caracteristice.
ţ mai ales, sunt cei ce ă aceste caracteristici,
ş pare ă aceasta se ă mai ales ă atitudinii lor ţ ă de
consemnul testului.
În momentul ă ţ ă fizice, conflictele ţ
ş problemele de adaptare aduc cu ele un nou dezechilibru ş ă
importante ale imaginii corporale. S-ar ă ă În aceste ă am
putea ă sursa refuzului de-a desena. Atunci când adolescentul
ă o ă el ă cel ţ ă evite zonele de tensiune ş de
conflict ă doar bustul, etc ... ); desenarea formei umane poate
deveni pentru el ceva penibil: refuzând desenul, acesta fuge de
problemele sale, de tensiunea ţ ă ă de exprimarea acestor
probleme ţ ă de ă ş chiar de ş acestora. Aceasta este
vârsta la care se ă În desenul ş al formelor geometrice care
ă mult mai bine exprimarea de sine.
22
:1
l
J
. În acest fel, omisiunile, elementele ţ ă ă
detaliului, caracteristice desenului adolescentului ă din greu
notele acestora la testul ţ în timp ce alte teste de ţ ă
mai ales testele verbale, ă ă constant ş ă a
ă ţ intelectuale.
Stabilitatea ă ă a copiilor între 5 ş 12 ani, ă
faptul ă am putea ă În ă ă de ă o ţ
ă ă între testul Goodenough ş celelalte probe de ţ ă
dar numai ă ţ ă este ă din copii normali. Pauza
ţ ă ă vârstei ţ ă copilului care ă ă
libertatea de ş manifesta ş ă a ţ
"Poate exista temerea" - scrie Boutonier - ă ţ
ă a desenului ţ de la 3 la 12 ani traduce mai ales
supunerea ă a copilului ţ ă de modurile de reprezentare
ţ ş aprobate de mediul în care ă ş (p. 17).
În fapt, scala Goodenough este astfel ă Încât ea nu cere
copilului decât o reprezentare mai mult sau mai ţ ă a
persoanei. Din ţ - atât de ă acestei etape de dezvoltare
- de a se conforma anturajului, de-a surprinde ş copia fidel realitatea,
copilul ă un ă ă la testul Goodenough, în ă în
care-i permite gradul ă de ţ ă ş de maturitate ă
ă ă ă ă scala Goodenough ă prea ă ţ ă
ă de detalii reprezentate; copilul care ţ o ă ă
trebuie ă ă mai ă "un ţ acut al ţ Îmbinat cu
o memorie foarte ă a detaliilor", decât o capacitate de abstractizare
sau alte aptitudini intelectuale solicitate de probele de ţ ă
ă Între doi copii cu ş nivel intelectual, cel care este mai
meticulos, ş va Îndeplini cel mai scrupulos sarcina acordând ţ
detaliilor, va ţ cele mai bune rezultate la testul ţ
ă ă o ă ă testul face trimitere mai mult la ă ă de
caracter decât la ţ ă De ă ă tocmai acest gen de ă ă
nu ă ţ Cel mai adesea sunt ţ de lipsa
acestora, iar desenele lor au, În ţ ă de suferit.
În ş sens, ă ă afective ă inclusiv
nivelul debililor, bolnavii obsesionali pot face ţ din cauza grijii lor
pentru detalii.
ţ testului Goodenough se vede ă ş În
rezultatele contradictorii ţ în ă ţ ţ
mintal. Deseori, rezultatele acestora la testul ţ ă ş
ţ la alte probe de ţ ă iar uneori se ă
contrariul. .
23
Dorothy-Thilden Spoerl ă diverse desene, printre care ş
cel al ţ realizat de debili cu vârste Între 7 ş 14 ani, cu QI
cuprinse între 42 ş 98. Ea ă ş în medie, desene superioare ţ ă de
ş ă pentru vârsta ă ă
, Ea a comparat 6 copii normali ş 6 debili cu ş ă
ă Notele celor ţ la testul ţ sunt mai ridicate
(vârsta ă medie 7 ani ş 1 ă decât cele ale normalilor (vârsta
ă medie 6 ani ş 2 luni). Vârstele mintale la testul Terman-Binet
erau comparabile: 6 ani ş 2 luni ş respectiv, 6 ani ş 1 ă
Rezultatele lui BriU sunt similare, vârsta ă a 70% dintre
copiii ţ bine ţ fiind mai mare la testul de desen decât
conform rezultatelor la testul Binet.
Israelite J. a ţ rezultate opuse: vârsta ă mai ă la
testul ţ decât la Stanford-Binet, pe o ţ de 256 de debili,
ă ţ ş fete.
Mc Elwer ă ş de asemenea, note mai slabe la debili decât la
normali de ş ă ă la Stanford-Binet.
Aceste rezultate contradictorii nu sunt inteligibile decât ă
admitem ceea ce ne-a ă ca evident în munca ă debilii, chiar la
ş nivel, pot, ca ţ ţ copii, ă fie foarte ţ În ţ
ă ţ globale. Copiii ţ a ă dezvoltare ă ş ă
este ă ş ă ă ă elaboreze ş deci, ă deseneze o
imagine ă ş ă ă a ţ umane. Echilibrul lor afectiv
ş ă lor ă par ă le ă ă ţ ă la testul ţ
note mai mari decât ar ă ă le ă capacitatea de abstractizare ş
cea de ţ ă grijii pentru detalii, ţ de-a ş ă ţ
omisiuni lor ş uneori, chiar prin caracterul normal al ţ din
desenele lor. Nu este mai ţ ă ă ă ţ ă lor
heteronome reies, de asemenea, din anumite semne subtile ale desenelor
realizate, cum ar fi stereotipia, ţ în desen a unei anumite
ă ţ care ă personalitatea ă a copilului
normal.
Dar, cea mai mare parte din copiii ţ tocmai pentru ă nu
sunt ţ ă ţ lor mintale, ă de o ţ ă a
ţ ş a raporturilor umane ă ă Ei ş ă în mod clar
drama în desene, ş rezultatele lor sunt sub nivelul lor mintal. Referitor la
aceasta, ţ ă de Brill între cele ă grupuri de debili, cei
bine ţ ş ţ este ă
În ş sens, Mc Elwer ă elementele de imaturitate din
desenele copiilor ţ ţ corpului, articularea ţ ş
picioarelor cu gâtui; haine reprezentate printr-un simplu rând de nasturi;
24
ţ diferitelor ă ţ ale corpului ... Toate aceste ă ă ă
inferioritatea llotelor acestora la testul ţ
Wintsch ă caracteristici ă ă într-o ă a
desenelor ţ realizate de 8 copii ţ ş le ă În 3
categorii:
1. Viziune ă ă prin schematism ş ă ă
detaliilor ţ reprezentat doar prin cap ş picioare ... );
2. Sincretism: exprimat prin ţ ş ţ
3. Desene minuscule.
Spoerl, ă ă ă ţ ţ (care au ţ
un QI mai ridicat la testul ţ decât la testul Binet) se
ă în ţ ă printr-o ţ ă ş o ţ ă
la detalii . Ea ă ş ă în aceste desene ale debililor:
1. ţ a ţ (prea scurte) în raport cu restul
desenului ;
2. ţ ă ă a stereotipiilor, a ş
3. Automatism;
4. O ţ între diferitele ă ţ ale corpului ş o
ă asimetrie.
Complexitatea testului ţ este ă o ă ă în ă
de rezultatele copiilor ţ rezultate variate ş chiar contradictorii
sub aspect calitativ.
Aceste ţ nu pot fi explicate decât prin faptul ă scala·
Goodenough ă ă ă de caracter foarte ţ de ă ţ
intelectuale. Pare,deci, ă ş copiilor ţ este ţ ă de
ţ lor afectiv ş se ă mai ales prin ţ detaliilor ş
într-o ă ă mai ă prin respectarea ţ ş aspectului general
calitativ al desenului.
ă ţ ă o ă ă a desenului ţ fetele
îl ş ţ mai bine decât ă ţ ele ating un nivel mai ridicat la
toate vârstele, mai ţ la 12 ani (pubertatea ... ). ă constatare
ţ ă pentru prima ă de Goodenough a fost ă nu numai
pentru fetele din Statele Unite (Britton, Havinghurst), ci ş pentru cele din
Germania (Ziler).
Rezultatele altor teste de ţ ă nu ă ă
superioritate a fetelor.
Goodenough nu ă drept ă dezvoltarea mai precoce a
ţ estetic al fetelor. ă lui Herscheinster, Ivanoff, Burt
ă o asemenea ă De altfel, valoarea ă a desenului a
fost ă cu ă din cotarea scalei.
ă Goodenough, docilitatea mai ă a fetelor, ţ
lor de-a ă ş ă ţ ţ ă detaliilor, ă media lor
25
1
J
r
r
I
r
r
1
r
1.. _
mai ă la testul ţ Aceste caracteristici stau ş la baza
progreselor ş mai rapide, ş trebuie ă ă ă drept criterii
utilizate pentru standardizare au stat exact nivelul ş ş vârsta
ă ceea ce a putut favoriza fetele.
ş aceste ţ nu sunt întru totul ă ă din ce
ă aceste ă ă nu ă fetele ş la alte teste de
ţ ă (Testul Porteus ş mai ales, testul Bender, care ă
ă ţ de ş ă pentru a copia desene geometrice.)
Obiectul desenat, persoana, este cea care ă la fete un interes
ş o ă anume. Ele se ă mai bine decât ă ţ pentru ă
obiectul desenat are pentru ele mai ă ţ ă ţ ă Mai
exact, ar trebui ă spunem nu "mai ă ţ ă ci "o ţ ă
anume"; pentru ă rezultatele scalei sunt sensibile la expresia acestei
ţ care apare cu totul ă la ă ţ
ă spunem ă în ţ ă ţ ă
ţ corpului, ş în special, ţ ă direct femeia ş ă
"un narcisism secundar care este ş corpului în totalitatea sa."
(Harnik, p. 69).
ă ţ a narcisism ului la femeie poate fi ă
ca o compensare pentru ţ organului genital masculin (Harnik) sau
ca o ă ţ ă de masochism (H. Deutsch).
Nu dorim ă ţ ţ fenomenului în sine, ci doar ă
subliniem ţ factorilor de profunzime ai ă ţ în
ţ pe scala Goodenough, chiar ă la o ă pur ă a
ţ ş chiar ş ă cum ar putea ă la prima vedere.
Problema ţ altor factori - cum ar fi ţ culturale -
asupra testului Goodenough a fost ă în diferite ă dar
acesta este un domeniu insuficient explorat. La modul general, cele mai
bune ă au contribuit, pe baza conceptelor a priori, la stabilirea
faptului ă acele caracteristici ale desenului observate la anumite
ţ se ă la noile ţ examinate.
Concluziile se ă la: ţ macrocefalic se ă ş
la ţ copiii, în primii ani; realismul vizual ş realismul
intelectual, etc ... "
Dat fiind ă în aceste ă lipsesc În mod ţ ţ
referitoare la ţ specifice de anturaj ş la ţ acestora asupra
ă copilului, testul ă un criteriu independent ţ ă de toate
celelalte aspecte ale ţ ceea ce ar trebui ă ş cercetat, ă În
continuare ascuns ş de ă
Ceea ce ni se pare, ş evident, este ă rezultatele la acest test
În termeni de QI nu sunt similare cu cele ţ la alte teste de
ţ ă Acestea din ă dau, de ă un QI mai ă la copiii de
26
l'
culoare ţ ă de copiii albi. ş teste ă o superioritate a copiilor
din clasele sociale superioare atunci când studiem ţ statutului
socio-economic în ş comunitate
2
.
Testul ţ nu ă ş ţ ă ă copiii
amerindiel1i, de exemplu, ţ un QI mediu mai ridicat la testul
ţ decât copiii albi de ş ă ă superioritate a
copiilor amerindieni nu este ă de rezultatele la un alt test de
ţ ă (Grace Arthur).
O ă ă ă ţ amerindieni au rezultate mai bune
decât fetele. Havighurst, care ă aceasta la 325 de copii amerindieni
Între 6 ş 11 ani, provenind din diferite triburi, ă ă
superioritate a copiilor amerindieni, ş mai ales a ă ţ prin ţ
lor de ţ
"Copiii amerindieni, mai ales ă ţ sunt ţ ă se
intereseze în mod activ despre lumea ă ş au mai multe ocazii de
ş elabora ş exprima ţ lor asupra obiectelor naturale, inclusiv
asupra corpului uman, pornind de la propriile ţ (p. 53)
ş ţ ă între rezultatele la testul Goodenough ş de la
alte probe de ţ ă apare când studiem ţ datorate mediului
social în cadrul ş culturi. Astfel, ţ între statutul socio-
economic al 232 de copii între 3 ş 11 ani ş notele acestora la patru probe
de ţ ă ă ţ factorilor socio-economici: cu cât este
mai ridicat statutul lor, cu atât ş ş ţ medie (Britton). Acest
lucru nu este valabil ş pentru testul ţ
În cele ă exemple citate, se ă ă testul Goodenough nu
ă ă ţ ş cum o fac celelalte teste construite în acest scop;
el este sensibil, mai ă la factori ţ de ţ de
adaptare ş maturizare ă proprii ă mediu examinat. Cu cât
sunt mai mari ţ în aceste domenii (a se vedea copiii amerindieni
ţ ă de cei albi), cu atât sunt mai ş depistate cu ajutorul testului.
Atunci când ţ precum cele întâlnite la diversele clase din ş
comunitate sunt mai ţ marcate, ă multipli lor factori de
personalitate În ţ În testului poate elimina orice
ţ ă a rezultatelor. In astfel de cazuri, pentru a le pune în
ţ ă trebuie utilizate mijloace de discriminare mai fine decât simplul
QI global.
ţ testului Goodenough ca instrument de evaluare a
ţ copilului - mai ales ă 10 ani - au inspirat un anumit
ă de ă de revizuire ş modificare a scalei.
2 Problema de ş ă e vorba de ţ reale în dezvoltarea ţ acestor copii,
sau testele nu ă ă decât ţ ă clasei ş culturii psihologilor care le-
au elaborat, ă nu este ă
27
,--
distorsiuni;
ţ diferitelor ă ţ ale corpului;
steroti p ii;
ă ă ca ă a unor elemente
primitive, de exemplu, ţ linii ondulate, fundal
bizar.
Gunzburg ă ă anumite caracteristici calitative relevate
în desenul ţ ar putea indica unele ă (mergând de la
in adaptare ă la ă sau leziuni organice). El a putut izola, pe un
grup destul de omogen de ţ Între 16 ş 26 de ani (QI Între 48 ş 74)
ş indici patologici:
1. ţ ă (nu se ţ cont de defecte minore, cum ar fi
capul ă prin ă ă
2. Stilizare (termenul nu se ă la o stilizare sau la un
caracter primitiv al unei anume ă ă sau ă ţ a
desenului, ci la o ă ţ ă ş ă a
corpului uman care ş de un "idol primitiv").
3. Lipsa de control motor ş mai ales, imposibilitatea de-a
închide contururi, zig-zag-uri extinse, etc ... , toate, semne ale
ţ controlului mâinii).
4. Omisiuni ş dezorganizare, termenele referindu-se la:
a. erori în ţ diferitelor ă ţ ale corpului:
ţ ş de cap chiar ă este prezent ş corpul,
etc.;
b. omisiuni ale ă ţ vitale cum ar fi ţ sau gura;
c. fuga de idei: ureche doar într-o parte, etc.
5. Umbre acoperind cel ţ un sfert din desen, cu o ţ
ă ă ă ţ acestora: o ă ş ă ş
ă mai ales pentru a reprezenta hainele este ă la
cei ă ă ă
6. Caracteristici sexuale grosiere (desenarea organelor sexuale,
masculine sau feminine fiind aproape invariabil, conform
autorului, un indice patologic).
7. Culoare ă foarte ă ă de culoarea ă
Dupa Gurzburg, ţ a minimum doi indici ă
patologia; un singur indice ă subiectul în categoria "cazurilor
îndoielnice". Dar ţ ă ă patologice nu ă la fel de sigur
ţ perspectivei patologice. Trebuie remarcat ă aceste ă ă au
fost izolate pe un grup foarte omogen ş ă nu sunt obligatoriu ă
pentru alte grupuri .
Reamintim descrierea ă de Bender caracteristicilor desenelor
copiilor cu ă ă detalii ţ ţ motrice ţ
32
- - - - -
ă ă ş propriei ă ţ exprimarea
ţ rezultatelor ă ă nici o posibilitate de ameliorare.
Alte ă au confinuat aceste caracteristici, ş aceasta
permite o depistare precoce cu testul Goodenough a acestei maladii - cu
confirmarea examenului neurologic.
Pentru Hinrichs, ceea ce ă desenul ţ
ţ este mai ales lipsa de armonie ş de ţ ă ă el
ă ş aceste caracteristici de ă ori mai frecvent la ţ
decât la grupul de copii normali (9 la 12 ani).
El distinge ă feluri de ţ ă ă Primul ă în
imposibilitatea de-a termina ceea ce s-a început ş poate da un indice
asupra ă de ţ Se poate constata, de asemenea:
1. Detalii care nu ă decât de o parte.
2. Detalii figurate de o parte cu ă ş ţ ş de ă
parte grosier ş infonn.
3. Detalii care, de o parte, ă maturitatea nivelului de
ţ ş de ă parte, sunt infantile.
AI doilea tip de ţ ă ă În ţ de maturitate
între diferitele ă ţ ale desenului : ţ ă atent ă ş corp grosier, sau
desen al corpului purtând amprenta ă ţ dar ă ă ţ etc.
Genul de ţ desenat este, de asemenea, pentru el, un
caracter important. ă o ţ ă Între tipul de ţ desenat
ş vârsta copilului. Copiii normali mai mari ă adesea un
ţ anume, specific: soldat, cow-boy, etc.; copiii mai mici
ă mai ă un tip de ţ stereotip, o ă ă ă ă
individualitate; ţ dau ă de o maturitate mai ă ş
ă ă deseneze ţ stereotipi.
Nu ă aici validitatea acestor ţ caracteristice, ş
nici despre ă ce li se poate da; ţ lor este foarte ă în
anumite ă mintale. Ş ş ni s-ar ă important ă punem
accent pe perspectiva ă pe care au creat-o aceste ţ
ă între desen ş personalitatea celui ce ă devine, prin
intenuediul acestora, mai ă
Vorbind, deci, de un test de ţ ă am fost ş în cadrul
ă acestuia la descoperirea ă ţ de-a observa ş ş
ţ ă ş ţ sale psihodinamice. ţ în desenul
ţ a fost transferat la un alt nivel de ă - mai apropiat de
ţ actului complex care este desenul ş mai revelator pentru
personalitatea celui ce ă
ţ ă ă a testului ă faptul ă desenul copilului
este ° ă ă care ă diverse niveluri de activitate,
aceste niveluri fiind legate atât de ţ ă cât ş de maturitatea
33
1
J
I
J
J
1
J
J
r
r
(
\
motrice sau ă de adaptarea ţ ă ş ă ş de modalitatea
de-a ă propria ţ ă
Trebuie remarcat ă ă ţ ă de-a vedea În testul
ţ un test de personalitate în sensul cel mai larg al termenului s-a
manifestat în ş timp ş pentru alte teste considerate Ia origine ca
teste de ţ ă
Astfel, testul Bender era destinat, Ia origine, ă studieze modul
perceptiv, pe baza principiilor ş gestaltiste a lui Wertheimer. Se cerea
subiectului ă copieze pe o foaie, ă desene geometrice simple care îi
erau prezentate succesiv. Utilizat mult timp ca test de ţ ă pentru
copiii Între 5 ş 10-11 ani, el este considerat ă ca o ă ă ş
parte ă a unei baterii de teste. De fapt, mai ţ ă
au adus ţ clinice importante. Testul, mai ales când se cere, într-o
a doua ă ă se deseneze din memorie cele ă desene, s-a dovedit
util pentru ţ ă ţ adultului, la fel ca ş pentru cea a
copilului . S-a putut constata ă fiecare copie este ă în felul ă
revelând o personalitate anume ş care nu poate fi ţ ă decât În
ă ă cu aspectele dinamice ale acestei ă ţ
Aportul ă lui Pascal, Suttel, Hanvik, Barnes ş al altor
ă permite psihologului un diagnostic al ă organice ş
al ă grave ale ă ţ
Mai ales Hutt M.-L. atrage ţ aslipra ă diverselor
aspecte ale desenelor ş asupra ă ţ de-a ă sindroame specifice
în cazurile de schizofrenie, de psihonevroze ş de leziuni cerebrale.
34
Psihologul trebuie ă fie atent la ă aspecte:
l. Organizarea ş aranjamentul celor 9 desene În cadrul foii
(legat de ţ eului ş a ţ sale integrative);
ordinea lor (prea ă ă ă sau ă
coeziunea acestora: stilul subiectului "în expansiune" sau
"comprimat" (care este o ţ a ţ subiectului cu
mediul ă utilizarea marginilor foii: 7 desene pe margine,
de exemplu, ă o anxietate ă timiditate, o nevoie de
ţ
2. Modificarea dimensiunilor desenelor ţ sau ş
ă ă sau ţ ă care traduce conflicte ş care
este expresia ă a diverselor nevoi ale subiectului.
3. ă ale ţ lor: distorsiuni, perseverare,
rotire, elaborare, destructurarea modelului, care sunt
specifice diferitelor forme de regresie.
4. Coordonarea motrice.

5. Verbalizarea, timpul utilizat pentru diferite figuri, au, de
asemenea, ţ ă ă dorim ă ţ bine
ă subiectului.
Testul copierii unei figuri complexe al lui Ray a cunoscut o
ţ ă ă P.A. Osterrieth l-a dezvoltat ş a luat în
considerare aspectele afective ş simbolice ale desenului. EI a studiat
rezultatele grupelor de ţ normali, cu ă de caracter, debili
mintal ş ale ţ cu boli cerebrale.
Reproducerile de modele (prin copiere sau din memorie) sunt
foarte variate ş corespund, prin ă ţ lor, diferitelor ă ş
anomalii .
S-a ajuns, deci, nu numai pentru testul Goodenough, ci ş pentru
alte probe grafice la relevarea ţ Nu numai ţ ş
ţ perceptive sunt cele care permit executarea ă a
consemnului, ci întreaga personalitate, ca unitate ă ă la
aceasta, utilizând diversele resurse de care dispune.
35
II. TESTUL DESENULUI PERSOANEI
CA TEST PROIECTIV
Utilizând zilnic testul ţ pentru a stabili QI-ul,
Machover a descoperit ă testul ă un material clinic bogat ş
independent de nivelul intelectual al subiectului.
"Copiii care ţ ş ă ă la test ă adesea
desene care ă Într-un mod frapant ş care sunt foarte personalizate",
scrie ea, ca o concluzie a ţ sale (Machover, p. 20).
ă descoperire nu aduce nimic nou, întrucât analiza ş
practica ă a desenului în general au ţ pe larg ă
desenele ă întreaga complexitate a copilului, eforturile sale de
adaptare la cei din jur ş ţ sinelui. Ceea ce a adus nou Machover
a fost sistematizarea analizei ş ă aspectelor indicate prin
desenul persoanei. ă sistematizare, ca ş ă mare de ă
ulterioare ă manualului ă ne pun în ţ unui test proiectiv de
ş tip cu Rorschach sau Murray (T.A.T). Acest test, cu problemele
sale, cu rezultate uneori clare, uneori ambigui, ă ş ă ţ
ă pentru ş subiectului examinat.
Tehnica Machover ă în ă se ă subiectului
o foaie de hârtie (de format 21x29,7 cm, de preferat), un creion de
duritate medie ş o ă de ş ş i se cere ă deseneze o ă
Examinatorul ă pe o ă foaie identitatea ş alte indicii preliminare,
timpul de ţ a desenului, comentariile spontane ale subiectului ş
ordinea în care a desenat diferitele ă ţ ale corpului. Când primul desen
este gata, se cere subiectului ă deseneze o ă de sex opus pe o a
doua foaie de hârtie de ş dimensiuni. Consemnul este ă
"Acum ţ un ă (sau o femeie - ă caz)".
'J
J
Traducerea consemnului nu este totdeauna ş ă pentru unele
limbi, dar ţ este ă ă de o ă sau alta, ea ă j
cea mai mare libertate ă ţ iar vârsta, ş mai ales sexul LJ
persoanei de desenat nu sunt ă determinate a priori. ă
subiectul ă ă deseneze, sau se ă ă nu ş ă deseneze, i se . J
ă faptul ă scopul sarcinii nu este unul de ordin estetic. Se poate
spune, de exemplu: "Aceasta nu are nimic de-a face cu aptitudinea
37
r
(
I
r
r
I
W
ă de-a desena. Vreau ă ş doar cum anume ţ
când trebuie ă ţ o ă La orice ă Întrebare se va
ă ţ ş cum ţ
Manualul Machover este consacrat în principal ă
ă posibile ale desenului figurii umane. Aceste ă
dezvoltate ş verificate ă unei ţ a câtorva sute de desene,
au fost extrase din ansamblul contextului lor clinic. Ele sunt prezentate În
ă grupe: diferitele ă ţ ale corpului, cap, ă picioare, haine ş
detalii; al doilea se ă la aspectul formal ş structural al desenului:
pentru Machover, tema, ş simetria, ă locul figurii În
ă perspectiva ş calitatea liniei, sunt considerate ca ţ
acestui domeniu.
ş interpretarea ă riguros ă ordine, nu este vorba
de o formulare ă pentru ă ea nu este ă ă numai pe
ă ă izolate ale desenului, ci pe ţ acestora.
Numeroase exemple individuale vin, de-a lungul manualului, ă
concretizeze ă date, ş opt cazuri sunt alese pentru o ilustrare
mai ă pentru aceste opt cazuri, ă desene se ă o ă
istorie ă cu diagnosticul stabilit ş interpretarea ă a ţ lor
itemi ai desenelor. Doar câteva pagini sunt consacrate ţ
teoretice asupra testului.
Nu ţ ă ă ă calea ă de Machover sau ă
ă o extindere a manualului ă Dorim mai ales ă repunem în
chestiune fundamentele ş ale testului, aprecierea rezultatelor În
lumina conceptelor teoretice cum ar fi imaginea corpului sau
expresivitatea, ş ă ă ţ ă pe ă ă de
ă acum. ă vor interveni doar pentru a ilustra aceste
ţ
De ce ş în ce ă ă putem considera ă ă ca nna
ă La baza acestor teste, al ă nume a fost utilizat prima ă
de Frank, fiind ulterior larg ă stau câteva ţ Una dintre
acestea este ă un asemenea test trebuie ă ofere ţ asupra
ă ţ - cu economie de timp ş de efort - pe care, În mod normal,
le poate furniza doar o ă ă ş ă Testul desenului
persoanei satisface ă ţ Este rapid ş ş de administrat.
Materialul este la îndemâna oricui, durata testului nu este decât de 5-15
minute (în ţ de personalitatea desenatorului). Consemnele sunt
simple ş ş de ţ chiar ş pentru ţ cu un nivel de ţ ă
foarte ă sau de ă copiii foarte mici. Se ă atât pentru
ă individuale, cât ş colective. Copilul ă în general, de
ă voie, ş ă acestui fapt, el poate constitui o introducere foarte
ă pentru alte ă cu ajutorul testelor. În fine, corectarea sa este
38
ă ş nici ă nici repetarea probelor grafice nu pun probleme
deosebite.
Dar ţ probelor proiective ă mai ales în faptul ă ele nu
ă anumite ă ă separate ale ă ţ ci permit
descrierea chiar a structurii ă ţ i. Ele tind ă descrie nu segmente
izolate, ci componentele ă ţ ă ţ ş ca un tot dinamic - ş
ţ acestora. Ele ă aspectele acestei ă ţ ale ă
straturi profunde nu apar în conduita ă cum ar fi ţ
ă strict individuali ş specifici. Acest fapt este posibil ă
ă ţ ă subiectul le va conferi o ţ
organizându-le în ţ de nevoile proprii, de sentimentele ş de
ţ sale. În fapt, pentru ă nu ă ă corecte ş
ă ş varietatea ă ce pot fi date într-o asemenea
ţ este ă ă varietate are la ă un proces specific
uman pe care Freud îl descrie ş îl ă ca ţ
ţ în ă a ţ lor interioare este un mecanism
primitiv ă se supun, de exemplu, ş ţ noastre senzoriale, ş
care, În ţ ă ă un rol capital În modul nostru de reprezentare a
lumii exterioare. În aceste ţ ă insuficient elucidate, ţ
interioare ale proceselor afective ş intelectuale sunt, ca ş ţ
senzoriale, proiectate în ă ş utilizate pentru formarea lumii
exterioare" (Freud).
Acest fenomen este pus în ţ ă ţ ă ţ stimulilor
În testele proiective. În acest sens ne putem întreba ă nu este prea
definit ş prea clar consemnul ţ o ă ă el, cu
ă câmp liber ţ de ţ abundente? În fapt, acest
consemn ă o libertate ă În alegerea personajului desenat, a vârstei,
sexului, ţ ă ţ pe care o ă ş ă a expresiei care se
ă din ă ă etc. ţ diferite ale corpului, ă
ă a personajelor masculin ş feminin, omisiunile ş ă
putând fi tot atâtea ă ţ proiective ale subiectului. Procesul
proiectiv nu este direct observabil. Prin testele proiective nu ă
decât ţ sale finale: distorsiuni, ă transpuneri, etc.
Astfel, se poate ca un copil ă deseneze o ă ă ă ă ă dar cu
buzunare mari, acoperite de ornamente. La altul, va fi colosal
în raport cu dimensiunile foii . Vedem adesea ă nasul ş o
ţ ă ă sau nu este sugerat decât prin ă puncte. Pare,
deci, ă este un consemn suficient de vag ş ă permite desenatorului ă
ă un personaj masculin sau feminin în virtutea procesului proiectiv
legat de personalitatea sa.
Conform acestei ţ consacrate despre test, desenele
ţ ă din jocul unui mecanism complex care constituie
39
structura ă ă a desenatorului . În contrast, ă ţ
teoretice unde accentul este pus pe ţ unei ă ă speciale sau
a unui sens specific. Un anumit ă de ă ne spun, de
exemplu, ă la un moment dat copiii ajung ă deseneze ceea ce vor în
locul a ceea ş ă cum o fac la vârste mai mici . Or, ni se pare
ă ş pentru copiile simple ale testului Bender, nu putem implica numai
simpla ţ ă pentru a explica ă ţ trebuie
invocate procesele psihologice mai elevate. De fapt, atunci când copilul
este solicitat ă deseneze o ă modelele pe care le are în vedere
sunt de o prea mare varietate pentru ca "ceea ce vede" ă predomine În
desenul ă Îi este necesar, ş ă ă dintre imaginile multiple
care-i stau la ţ ş ă alegere are totdeauna o ţ
ă Trebuie ă ă ă publicitatea ă atât de ă în
ţ ă are prea ţ ă ţ ă asupra desenului unei
persoane. ş zilelor noastre ă în persoane ă ă ş care râd
cu ă gura ş ş dantura. Or, În ţ testului, ţ sunt rar
ţ ş nu servesc pentru a semnifica fericirea. ă gândirea
ă se ă mai ă ca limbajul popular în care ţ ă
ţ ă a fi ă a fi furios. ţ ă ţ în desen ca ş în
limbaj, este legat mai ales de ţ durerii ţ la ţ
ţ sau atunci când ş se ă sau de ţ ţ ş
în timpul furiei. ţ ţ într-un desen are totdeauna o
ţ ă Nu sunt ţ pentru ă îi "vedem" mai mult sau
mai ţ frecvent când râdem, ci pentru ă sunt ţ de durere, de
ş ă ă sau de furia pe care o ă În desen.
ă copilul nu traduce În desenul persoanei "ceea ce vede", nu
se ă mai mult nici din "ceea ce ş Terman a ă ă la ş
ani, copiii ş cunosc ă exact de degete ă sunt ţ despre
aceasta. Aceasta nu ă faptul ca doar 31 % dintre copiii de ă
ă ă indice degetele În desenele lor. De asemenea, 50% dintre ă ţ
de opt ani nu ă ă ci mai ă pipe ş bastoane, ş ş
un copil de trei ani va indica ă ă i se cere. În desen, ca ş În
conduita ă în general, "a ş ş "a face" nu coincid. ă un hiatus
între a ş ş ş utiliza ş ţ sau a le pune în ă În mod
evident, copilul nu ă ceea ce vede sau ce ş ci ceea ce este
important pentru el ă afirme În mod pozitiv ş negativ, ceea ce-i vine în
mod spontan în cadrul unui proces de alegere ş ă ş ş ă
ă Pentru copil, a ş ă are degete sau picioare nu ă ă ele
vor fi ţ În desen. EI ş dat seama de ţ organelor sale
din ţ ă prin care ş ş diferite ţ vitale
prin intermediul acestor organe; le-a putut sesiza în cadrul universului ă
de ţ prin ş proces le ă ţ ă în desenul ă Nu se poate
40
reduce complexitatea desenului la "realismul vizual", nu putem ă
ă pe !:5"aza ţ unui sens anume sau a unui segment al
ă ţ Nu putem ţ ă la ş ani copilul ă ceea ce
ş iar la zece ani ceea ce vede. Numai În lumina ţ ţ
psihologice în cadrul structurii dinamice a copilului care ă se
poate explica realizarea sa ă (ca la acel copil de ă ani care ne
ă faptul ă nu a desenat mâinile pentru ă acestea se simt ă În
mod cert, pentru a putea ă la consemnul testului, trebuie ca
ţ copilului ă fie intacte. ţ ă coordonarea motrice
ş ş ă trebuie ă fie suficiente pentru ca datele
furnizate ă fie puse în ş de ţ
ţ ideale care ar trebui Îndeplinite pentru ca un copil ă
fie capabil ă ă ă la consemnul testului pot fi formulate ă cum
ă
1. Trebuie ă ă o ş ţ ă ă ş ă a
obiectului desenat, respectiv asupra corpului uman. Acesta
este elaborat în desen,Îl1 virtutea unei analize a diferitelor
sale ă ţ precum ş a unei analize a ţ ţ ş a
pulsiunilor relative, întrucât copilul este capabil ă aprecieze
ă ş ţ relative. Aceste procese .nu sunt
posibile decât ă copilul a dobândit un nivel minim de
abstractizare (altfel se ţ doar bizarerii ş ş ca la
cei ţ de exemplu).
2. Trebuie ă existe o coordonare între ş ă ochilor ş cele
ale mâinilor. (Primele ă ale ţ ţ care
n-au mai scris sau n-au mai desenat ă nu trebuie
luate În considerare). ă coordonare ş printre
altele, copiilor Înainte de vârsta de doi ani - ţ este
ă la bolnavii organici care ş bine ceea ce vor ă
deseneze, dar nu sunt capabili ă realizeze.
3. Afectivitatea trebuie ă ă ţ ă ş ă nu
provoace omisiunea sau accentuarea diferitelor ă ţ prea
ă afectiv.
4. Este ă o atitudine ă ş de control;
ă ea ar pune în ţ ă mai ales "complexele",
ş mascate ş astfel, nu ă ă ă ţ eului ţ ă
de acestea. (Ceea ce se ă când ă între prieteni
ş nu în ţ unui examinator).
ă ă a proceselor psihologice de ă necesare pentru
desenul ideal sau tipic al unei persoane, nu ne spune nimic despre
fenomenul dinamic manifestat prin desen, în care se ă ă din
fondul experimental global al individului un mod original de ş ş
41
'1
!
r
)
J
J
!
"
I
i
r'
r
..
de auto-revelare. ă care au studiat desenul au constatat ă
ă care ş ţ ş autorul ă Pentru ţ acestei
ţ originale ş ţ ă individ în ă (în cursul
ţ noastre de mai ţ ani, n-am întâlnit ă desene identice),
am recurs la principii precum "modelul intern" (Luquet), ţ
tipului desenat" (Bried, p. 261). În toate aceste ă explicative, am
recunoscut fenomenul ţ de sine, faptul ă copilul ă "un fel
de ţ a propriei ţ ... modul în care se simte existând el ş pe
ţ (Boutonier, p. 25).
Într-un anumit sens, persoana ă nu este persoana altcuiva
decât a desenatorului ş În general, desenele ă ă o
ţ ă ş o ă ţ mai ă Ele sunt mai ţ bine centrate în .
ă decât cele ale copiilor normali de zece ani. Dimensiunile mai mari
ş centrarea mai ă a copiilor de ă ă corespunde faptului ă
ş sunt într-o ă de expansiune a ă ţ ş de afirmare
ă de sine, ş aceasta ă cu ţ ă lor (Lakin).
Comparând ţ ă cu cele ale ţ s-a
constatat ă desenele primilor sunt incomplete, plate, bizare, lipsite de
integrare ş de ţ ş ă o ţ ă a ă motrice
(Lorge et al., p. 54). La ă ă mai ales, ă ă ă a
ţ ş ă ă ă ă sexului persoanei
desenate, care face ă identificarea sexului acesteia. Exact contrariul
se ă în desenul ţ unde se poate defini întotdeauna sexul
persoanei reprezentate.
Paralel" cu ă ş cu deficitul organic, ă un
deficit analog în corpul uman desenat. Nu trebuie, ş ă vedem în
ă ă indicate caracteristici inerente tuturor persoanelor în ă
Cea mai mare parte din ă ţ în acest studiu erau
ţ ţ ş nu reprezentau decât partea cea mai ă ă a
ţ totale. În fine, nu ă ă ă ţ în sine ă
aceste caracteristici. Doar printr-un studiu comparativ asupra ă
ţ ţ ş asupra celor activi ş a ă ă nu a distrus
echilibrul general se va putea ş ă ă inerente ă ţ ş
ţ ă sau respingerii acesteia. Nu numai ă ţ
ă imaginea de sine, ci ş maniera în care aceasta este ţ ă ş
în care individul se ă Ia problemele puse de aceasta.
Vârsta ă persoanei desenate nu este un fenomen de
ţ mai ţ revelator. În general, cel ce ă îi ă
aproximativ vârsta sa. ţ majore sunt un semn pentru diverse
ă Astfel, copiii care ă persoane mult mai tinere decât ei
ş ş au ţ regresive, ca acel mic obez al ă prim desen era cel al
unui sugar. Uneori, un copil ă o ă ă aceasta se
42
ă în general cu copiii pe care ă ţ au ă ţ în a-i accepta
ca ş copii, ş care ă ţ ă ş resimt o ţ ă
foarte ă de-a ş se ă ca identificarea ă ş prea
ă cu unul dintre ă ă fie la baza vârstei atribuite.
În mod normal, ş adolescentul vor atribui vârsta lor
personajului desenat, sau o ă ţ mai mare. În perioada ă
vârsta ă se ă ş devine ă celei a desenatorului.
Lehner ş Silver au putut constata pe 421 de ţ (între 17 ş 54 de
ani) ă începând de la 25 de ani, femeile ş ă ţ atribuie vârste
inferioare propriei lor vârste personajelor masculine ş feminine desenate.
ţ este mai ţ ă la ţ Fenomenul pus în ţ ă
corespunde perfect cu sentimentul general, accentuat cultural, mai ales în
Statele Unite, al ţ ş fericirii de-a fi ă Se ş foarte bine ă
aceasta este important, mai ales pentru femei, ş acestea nu ă ocazia
de ş proiecta ţ în desenele lor.
Subiectul se ş mai ales în personajul de ş sex,
astfel încât vârsta ă personajului de sex opus ă mai mult
decât cea a personajului de ş sex. Se poate crede ă subiectul este
mai ţ preocupat de vârsta pe care o atribuie persoanei de sex opus.
Aceasta din ă poate ă nu fie la fel de ă ă precum ş ş pentru
el ş cel ce ă
ă mai ă un aspect. ţ ţ încep, de la
vârsta de 25 de ani, ă diminueze vârsta ă personajului lor. Pentru
bolnavii de la neuropsihiatrie, întinerirea în desenele lor este mai ă
_ ă treizeci de ani personajul feminin devine mai ă decât persoana
ă ş abia la treizeci ş cinci de ani se ă vârsta personajului
masculin (Gidet ş Lehner). Pentru ş bolnavi, a ă ă nu are
atât de ă ţ ă ca pentru ţ care au proiecte, sarcini de
îndeplinit ş obiective de atins - perspectiva lor ă este ă ş
nivelul lor de ţ redus. (Fenomenul de întinerire este remarcabil la
ţ în ă la studentele de 50 de ani, vârsta ă personajului
feminin este de 26,1 ani ş cea a personajului masculin 26,4; pentru
ţ de 50 de ani, 31 ş 34 - aproximativ vârsta ă la 20 de ani).
ă ă ă într-o ţ mai ă nevoia de-a ă ă va
fi mai ţ ă decât cea a ţ pentru ă persoanele în
ă care ă fac studii ă mai mult ţ decât cele care
au ajuns la o ţ ă în ţ ă
Atribuirea vârstei persoanei desenate ă deci, ş ea, câteva
lucruri din fenomenul ţ care, în complexitatea ş ă ţ sale,
se ă ca un indice al ţ atitudinilor culturale ş al
perspectivelor temporale ale indivizilor.
43
,
Prin acest proces de ţ conceput ca un mecanism uman
primar, copilul ş ă problemele, sentimentul de sine pe care îl are,
anxiet!ltea ş maniera sa de-a ţ la aceasta, mecanismele sale de
ă ş este, de exemplu, identificarea cu ă pe care o pune în
ţ ă desenul unui ă adolescent: un rabin de 45 de ani, auster ş
umbrit complet de o ă ă ă Adolescentul dorea ă ă ţ ş
ţ ă ă rabinul, mort cu ţ ani înainte, ş pe care îl venera.
ă moartea sa, adolescentul a devenit foarte exigent cu el ş ş ţ ă
de ţ umbra este indicele unei mari ă ţ care ă baza
ă
ţ ţ ă apare cu claritate în desenul unui ă
de 9 ani care vrea ă ş ă ă ţ ă mereu desenul; el ş scrupulos
orice linie care nu-i place ş se plânge de ă foii. Numai ă ă
ă de minute de lucru încrâncenat, foaia pe care o ă este
ă ş ă ă - scop atins în mod ş Culpabilitatea care se
ă în asemenea cazuri poate fi ş ă predând foaia. O ţ ă de 8
ani, de altfel, bine ă ă o ţ ă bine ţ ă de
genul ţ ţ al doilea personaj este un ă cu mâini mari ş
degete ţ agresive. Ea îl descrie ca un copil ă care ş ă
surorile mai mici, etc. ă ţ ă este cea mai mare din familie ş
mama sa se plânge de festele pe care le ă fratelui ă ă
conduita sa fiind în general cea a unei surori binevoitoare ş protectoare.
ţ a atribuit personajului masculin sentimentele de agresivitate pe
care le încerca ea ă ş ţ ă de fratele ă dar pe care îi este dificil ă le
ă ca fiind ale sale.
În desenul figurii umane ă ţ factori, unii ş ţ ţ
ş ţ care ă ţ Într-o reprezentare ă ş ă a
corpului. Sunt puse Ia ţ diferite surse. Copilul ş ă ă ă ş
dea seama, ă ţ pe care nu le poate accepta sau confl icte
refulate. Aceste expresii ă cu momentele de ş
ă sau de ţ controlate ţ împotriva ţ copilul ş
ă seama de natura ţ care intevin. Aceste diferite momente, se pot
ă în amendamente le aduse desenului, în diverse ă sau în
remarcile care vin ă atenueze sau ă ţ ceea ce s-a exprimat
prea direct prin grafism. Un ă ă ă ă o femeie, ş ă
ă este ă ă o ă cu desenul ă În
ţ acestei ţ desenatorul ă râzând, ş astfel
procesul intern care transpare în desen: ă ar vedea ţ mea ce
femeie am desenat, m-ar omorî!"
În desenul persoanei distingem ă momente, q" mod ş
nu le putem separa, dar ele apar uneori ţ în efectele lor. În unele
momente, desenatorul se ă condus de impulsuri, ă mai mult sau
44
mai ţ direct o ă mai mult sau mai ţ ă sau
ă În 'alte momente, revine sub controlul eului, ă o atitudine
ă ce poate finaliza printr-un efect de ţ ă o regresie
sau o negare ă a ceea ce a fost exprimat. ă înregistrate
În desen sunt importante în ă în care ă În cadrul acestora
ţ specifice ş ţ ţ copilului: De echilibrul
persoanei va depinde ca desenul ă se dezvolte în mod continuu ş ă se
finalizeze în unitatea diferitelor ţ ş a diferitelor niveluri ale
ă ţ care ă la elaborarea personajului desenat. ţ În
sine de-a ş nu poate suscita, în desen, ă dincolo de
ă ţ personale ale desenatorului. ţ lui Graham este
ă în acest sens. EI a aplicat testul Ia 23 de ţ Li s-a
expus într-o prelegere natura ă care se pot face asupra
ţ grafice, mai ales ă acestea pot fi negative (de exemplu, un
nas sucit ş alungit se ă ca o compensare a ţ
falice) . ă prelegere, grupul este reexaminat. In majoritatea cazurilor
s-a constatat ă prea ţ sau ţ ă între primul ş
al doilea desen. În cazul în care ţ au încercat ă ş modifice
radical desenele, produsele nu au fost prea mult ă ă ţ Pe Întregul
grup de ţ ă medii ale desenelor ă înainte ş ă
prelegere sunt echivalente statistic ş ă o ă ă Între
desenele ş student (metoda ă ă este cea din manualul
lui Steiman).
Autorul ă "Desenul figurii umane traduce o
reprezentare ă a imaginii de sine, chiar ă ţ tind ă
deghizeze sau ă disimuleze detaliile pe care le ş sau ş ă ă
pot semnifica ă ale propriei ă ţ (Graham, p. 387)
În acest caz, ţ de-a face mai bine vine spontan din partea
individului ş Dar lucrurile sunt mai complexe ă ţ vine din
ă O ş cercetarea lui Wallon ş Luryat. Se ă copiilor
consemnul de-a desena ,,0 femeie care se ă ş ă ă (testul
Fay), apoi "familia", apoi "copii la ţ ă ş ţ ş pe cale ă ă la
ă verde" 4, Într-o a doua ă ş ă de rectificare, ş ă
mai ales la copiii de 6 ă Ia 10 ani, se cere subiectului ă ş corecteze
cele trei desene anterioare, referindu-se la propriul corp ş la propriile
atitudini posturale. Se ă deci, a ă copilului neajunsurile
desenului ă cu scopul de-a face ă de care copilul este
capabil, determinându-l ă ş ş pe care le comite,
pornind de la ş ţ pe care le are despre propria sa ă
4 ş consemnul probei în acest studiu este de ă ă ni se pare ă rezultatele
ă citate sunt transpozabile în cadrul probei de care ne ă
45
'1
1
J
J
1
.J
J
J
J
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I L
ă Rectificarea este ţ ă adesea de progres, dar exemplele
furnizate în articol ă adesea regresii. Introducerea unui nou
element (gâtuI, de exemplu), sau modificarea anumitor ţ are ca
efect modificarea altor ă ţ ale corpului . Nu este ă nici o
modificare ţ ă ceea ce se ă fiind personajul în ansamblu.
Adesea, se produce o corifuzie între elementele nou introduse ş restul
(gâtuI ş corpul, de exemplu). Uneori, ă un detaliu asupra ă
s-a atras ţ reliefat, izolat, hipertrofiat sau individualizat, ş el poate
lua aspectul unui segment ă care rupe echilibrul pre-existent ş
care are ca efect o ă ă ţ a figurii. Se ă ca deteriorarea
personajului total, în urma corecturii, ă fie de-a dreptul ă
ţ ă acestei ţ nefiind cea a testului, ci
a unei ă ţ ă dirijate, datele ne ă ă chiar ă am dori ă ă
copilul ă deseneze mai bine, acesta nu poate ajunge decât la ă ş
ă de care nu se face ă ă ţ ă ca atare. Nu
ţ ca ă decât cazul lui Roger (12 ani, 3 luni): corectarea
personajului masculin este o ş ă dar cea a personajului feminin se
traduce printr-o deteriorare ă
În vederea ă scopului nostru, reamintim legile ă ţ ă
desenului de ă copii, cele pe care le-au ţ în general,
ă ă ă desenele unui copil de-a lungul mai multor ani,
vom vedea ă la început, ă sporadice care se ă foarte
lent. ă desenul ţ (pe care s-a lucrat În special) nu cuprinde
la început decât cap ş corp, iar copilul începe ă adauge la acestea
membrele, nu va face acest lucru de fiecare ă Ş ş membrele
devin ş ele, treptat, un element ţ din desen. Conceptul de ţ
întreg se ă dar copilul poate retrograd a la prima ă
Aceasta nu este o ă numai a desenului, ci a întregii
conduite a copilului. Elementele de maturizare recent ţ sunt
prea ţ stabile ş sunt modificabile. Conduita ă între ţ ş
regresie. ţ psihologice care merg în sensul ă ă cu
cele care provin din formele de ţ ă deja ţ Pentru a
explica rezultatul acestora, Wallon ş Luryat nu ă ă ţ
contextul personal ş interpersonal care ar explica ă pozitive ş
regresiile, ci pun accent pe participarea "grafismului, care, ş el, ă
ţ proprii ş perioadele sale de ţ Din partea ă noi nu
ă ă ă ă produsul grafic prin el ş EI nu apare într-un
ş EI este legat intim de structura ă a copilului ş de
ţ sale cu ţ Am putea spune ă de fapt, copilul nu ă
ceea ce a ă ţ ă deseneze. EI ţ ă ă deseneze tot ceea ce resursele îi
permit ă ţ Fenomenul regresiei care ă ş din ă cercetare
este familiar profesorilor de desen, care descriu, de asemenea, jena ş
46
stânjeneala copilului ă i se atrage ţ asupra ş sale. În
proba de corectare, copiii care au regresat au avut, poate, sentimentul ă
ş lor erau descoperite. Cu ţ termeni, din ă ă ş din
desen sunt legate de ţ profunde, ţ sau ă ţ nu sunt
suficiente pentru a le corecta. O ş a acestor ş atunci
când sunt pline de ţ simbolice, într-o ţ ă care nu este
propice ă acestora, se traduce printr-o regresie.
ţ pe care tocmai am citat-o are o mare ţ ă la
nivel pedagogic. Ea este o ă ă în ţ de ţ care ă
principiile ă ţ ă directive.
Acestea fiind spuse, ă ţ de exprimare de sine pe care le
ă testul pe care îl studiem sunt foarte diverse. Locul ă este foarte
variabil în ă acestui tip de teste utilizate în prezent. Astfel,
Anderson îl ă ca proiectiv, ş Pieron îl ă în rubrica "metode
de ţ ă Putem accepta clasificarea lui Pieron, doar ă aici
calificativul "artistic" ş un sens prea extins, pentru ă testul în
ţ este un produs nou, specific ş propriu individului examinat.
ă mai bine ă ţ ă a testului când îl ă cu testul
Szondi, în care alegerea imaginilor prezentate ş nu crearea lor constituie
motorul ţ De altfel, clasificarea lui Pieron nu ă cu
nimic caracterul proiectiv al testului, orice fel de creativitate ă ş
mai ales de ă ă fiind o ocazie de ţ
BeII, de asemenea, ă testul figurii umane la rubrica
ş ă expresive ş tehnici corelate" ş ă asupra ţ
materialului proiectiv relevat.
Aceste ă diferite dau dreptate fiecare unuia dintre
aspectele asupra ă acest test poate permite studiul ă ţ cât
ş ă ţ ă forme ş ă ţ al ă proprii
omului. Înainte de-a trece la studiul testului, ni se pare oportun ă facem o
inventarierea diferitelor procese ă observabile prin intermediul
acestuia. Acestea pot fi clasificate ă nomenclatorul utilizat de Bellak,
astfel: aspect adaptativ, aspect proiectiv, aspect expresiv. Aceste ţ
nu sunt specifice conduitei din timpul unei ă psihologice cu teste
proiective, ele având o valoare ă oricare ar fi ţ testului care
le pune în ţ ă Pentru fiecare ţ ş pentru fiecare examinare cu
un anumit test ă o ţ ă ă între aspectele
cantitative ale diferitelor procese ale conduitei: adaptati v , expresiv ş
proiectiv. Nici o ă nu este pur ă sau ă Diferitele
aspecte se amesteca cu ponderi variabile. Într-un test de ţ ă de
exemplu, conduita ă este cea ă În testul Rorschach,
expresivitatea ă un loc infim, în timp ce aceasta este elementul
dominant în grafologie. Aceste diferite aspecte pot ă coexiste într-unul ş
47
ş segment de ă ş se ă la diferite niveluri ale
ă ţ
48
III. ASPECTUL ADAPTATIV
Conduita individului ă din interactiunea între structura sa de
personalitate ş mediu, ş este ă În ţ ă copilul se
ă cu ţ precise. Conduita sa este ă de materialul
sarcinii. EI trebuie ă deseneze o ă ă ă la consemn
desenând o ă sau ă foaia, comportamentul ă într-un anume
sens, nu este adaptativ. Trebuie atunci ă ă ş ă ţ
motivele pentru care el respinge ţ lumii exterioare. Nu este
vorba aici de o adaptare la o ţ ă ci la o ţ cu care se
ş copilul. Din ă ă aspectul adaptativ relevat de test
ă un interes major pentru psiholog. Maniera în care copilul se
ă la ţ ă este ă de-a releva diferitele ·
aspecte ale ă ţ subiectului, cu atât mai mult cu cât ţ
psihologului cu copiii este mai ă ş cu cât ş mai bine factorii
decisivi ţ în examinare, precum ş propria sa personalitate sau
aspectele simulante caracteristice probei. Aspectul adaptativ al testului
desenului, ca ş al ă alt test, este un moment ţ al ă
Ne ă atunci ă copilul ă sarcina cu ş ţ ă ă
ă spontan la ceea ce i se cere, ă ş consemnul cu
ţ ă sau ă ă ţ ă este ţ ă ca
ă sau ă Când copilul se simte În largul ă se poate
deduce din aceasta ă ţ nu-I sperie, ş acesta este deja un indice
pentru psiholog, la care trebuie ă ş altele care ă confirme sau
ă invalideze. În ţ în care copilul devine agresiv, exprimând
ă agresivitate verbal sau ţ ă de diferite obiecte prezente, ă iese
din ă sub indiferent ce pretext, ne vom gândi la ă ţ de
adaptare.
ă de 14 ani ş 4 luni (desenele 1 ş la) ne-a spus de mai
multe ori În timpul ă "E gata?" sau "Acum ajunge". Examenul
îl ş puternic pentru ă putea ă aspecte ale ă ţ de
care îi era ă ş pe care le-am putut circumscrie astfel în testul frazelor
de completat: "Voi face totul pentru .. . a ă normal". Cum nu putea
suporta nici cea mai ă frustrare, ş ş putea ă anxietatea
ă ă continuu ă evite diferitele sarcini ă sale la
49
J
J
J
f
\
\
r
I
I
)
)
,
T.A.T. sunt foarte scurte) ş ă termine cât mai repede posibil. Nu ajungea
ă ş ă în mod convenabil ă ţ
Astfel, remarcile care sunt Iacute verbal pot fi considerate ca
vizând aspectul adaptativ al testului. Comentariile spontane care nu sunt
suscitate în mod explicit prin consemn sunt un indice al efortului
adaptativ al subiectului. Verbalizarea ă copilul ă ş ă ă
ţ sau conflictele pe care le ş examinarea. Remarcile ă
sunt, de obicei, destul de banale. ă sunt excesiv de multe, aceasta
trebuie ă ne ă ţ ţ de comentarii traduce adesea o
nevoie ă de-a manifesta structura cea mai ă în cadrul
ţ ş face trimitere la o ţ ă ă ă subiectul
se ţ de la orice comentariu, de la orice ă nu trebuie ă vedem
în aceasta un indiciu anume, dar trebuie ă ne ă atunci ă
subiectul nu ă ă se ă ţ
ş ă corporale pot, de asemenea, denota o ă
ă Trebuie luate în considerare comunicarea ă
modificarea ţ maniera de-a privi, ritmul ţ
Nu vom ă cât de ă este interpretarea tuturor acestor
elemente, nici ce pericole ă în a le conferi prea ă o ţ
ă Dar punerea în ţ a diferitelor simptome adaptati ve
observate ş a aspectului adaptativ total, cu alte aspecte, poate oferi
instrumente valide de investigare.
50

IV. ASPECTUL PROIECTIV - IMAGINEA Ă
NECESITATEA CONCEPTULUI
În capitolul precedent am reliefat caracterul proiectiv al testului
Machover. Revenim asupra acestui aspect, pentru ă ni se pare ă acesta
este semnificat prin ceva foarte specific: desenul corpului uman.
Conceptul de imagine ă ă în centrul testului. Spre ă
imagine a corpului converg diferitele procese care îi ă o ţ ă
ă
Solicitând copilului ă deseneze o ă atragem ţ
asupra unei ţ umane, asupra imaginii unui corp în carne ş oase, ş nu
asupra unei cifre, unui cal sau asupra unor pete de culoare. AI doilea
proces convergent: nu ni se va vorbi despre imaginea pe care o ă
nici nu ni se va cânta despre ea, ci aceasta va fi ă sub forma
unui desen. Corpul uman se ă de ă ori implicat În acest test, ş prin
ă ş prin realizarea acesteia, ş prin stimul ş prin mijlocul ţ
Aici este implicat ş un al treilea element, atunci când psihologul
ă desenul ş descrie impresia ă de ă ă desenului ca
fi ind aceea, de exemplu, a unei ţ profunde.
Desemil persoanei este ţ de sine, a unei ă ţ care
nu este nimic altceva decât un corp care ă ş în mediul ă Într-un
corp se produc toate ţ exprimate sau nu prin cuvinte. Corpul este
locul central al tuturor ţ ă de individ. Prin el, prin ţ
sa cu ţ ş cu obiectele, se produc evenimentele cotidiene. Personajul
desenat ă imaginea acestui corp, ă imagine ă de
ţ ţ ş ideative ă de ă individ.
Conceptul de imagine ă ni se pare necesar pentru
stabilirea unei baze teoretice care permite punerea în ă ă a
fenomenelor observabile în cadrul acestui test cu alte domenii de
ţ ă ş pentru a le ţ mai bine. Termenul de
"imagine ă a fost evocat mai ales în psihopatologie, în medicina
ă ş în psihologia ă În aceste domenii, ca ş în testul
Machover, se ă în primul rând ă "personalitatea nu se ă
într-un vid, ci prin ş prin ţ ş prin gândirea uncui corp
51
anume. Aceasta deoarece corpul, cu tensiunile sale viscerale sau
musculare, este câmpul de ă ă pe care se ă nevoile ş presiunile
ă termenul lui Murray), el reprezentând sediul pentru studiul
ă ţ (Machover, p. 348).
. Vom utiliza "imaginea ă pentru a desemna modalitatea
în care ne apare corpul nostru. În ş sens pot fi ţ ş ţ termeni
precum ă ă sau "model postural"; "imaginea ă
ni se pare, ş mai evocatoare ş mai ţ ă Ea face
trimitere la complexitatea ş la vivacitatea fenomenelor pe care le ă
În plus, lucrarea de acum ă a lui Schilder a consacrat acest termen,
ceea ce nu-l ă chiar pe Schilder ă ă celelalte expresii în
ş ţ
Imaginea ă nu este o imagine în sensul propriu al
cuvântului. Ea se constituie prin intermediul mediatori lor senzoriali, dar
nu este o ţ ă "Ea ă imagini ş ă mintale,
dar ea nu este nimic altceva decât ă (p. 11). Imaginea corpului
ş ţ sa în testul figurii umane este o ţ ă ă
de tot ceea ce ţ ş gândim despre noi . În ţ lui Schilder,
imaginea ă este o ă ă ă ş continuu
ă în ţ Aparatul perceptivo-motor global ş omologii ă în
lumea libidoului ş a ţ contribuie la ă elaborare a unui
model postural intern al corpului.
Imaginea ă nu este, deci, ă o ă ă a
corpului nostru, sau simplul rezultat al ă ţ cu propriul corp ş
cum este acesta. Prin aceasta, nu vrem ă ă ă este imposibil de-a
accede la o reprezentare ă a propriului nostru corp. Dorim doar ă
ă ă ă drumul corpului ă propria imagine nu este direct, ş ă el
trece prin ţ centrale ale ă ţ Evaluarea ă a corpului
în ţ ă cu datele reale este ă într-o ţ ă
pentru ă o personalitate ă permite o dezvoltare ă prin
acceptarea de sine ş a ţ obiectiv în constituirea imaginii
propriului corp.
Berman ă un paralelism Între tipul corporal al ţ
ţ ş tipul corporal al personajelor pe care le ă Se
ă somatotipul desenelor executate de ă 39 de ă ţ cu
somatotipul acestora. Sunt utilizate criteriile lui Sheldon ş se ă
somatotipurile în endomorf, mezomorf ş ectomorf. ţ Între cele
ă serii de somatotipuri este ă ş imaginea corpului în
desen ă aspectele concrete ale persoanei care ă
ă ă de Berman la bolnavii neuro-psihiatrici
trebuie, ă noi, ă fie mai ă Într-o ţ de ţ
normali. De fapt, cercetarea lui Berman nu este foarte ă ă În
52
ă ă doar 18 ţ din 39 ă persoane având
ş somatotip ca ei ş ş În plus, ă ă ă de
ţ apare o ă de interes ţ ă de dimensiunile mai complexe, mai
ţ stabilite care ar permite decelarea a ceea ce este specific în
imaginea corpului unuia sau altuia dintre indivizi. Nu avem, deci, decât o
parte din ă în ă cercetare, când ni se spune ă figura ă
este o ţ a imaginii corpului, ş cum se ă în realitate, ş nu
una ă Fiecare ş ă imaginea corpului ă în ă
proprie. El ă sau ă diferitele ă ţ în ţ de
mecanismele propriei ă ţ Echilibru în expresie, deteriorare sau
idealizare, acestea sunt, între altele, ă ţ de ţ a imaginii
corpului. Crearea acesteia este totdeauna ă fie ă este mai
ă sau mai ă ă de realitate. Reprezentarea ă în test de
personaje prea ţ ă ă desenatorului din punct de vedere al
rasei, tipului sau vârstei, ă în general, ă ţ în a se identifica cu
rasa, tipul sau, respectiv, cu vârsta sa. Astfel întâlnim un negru care
ă un alb, un picnic care ă imaginea unui astenic, sau o ă ă
ş ă de lipsa sa de ţ ă ş care ă o ă ă ş
ă ă ă compensare ă ce pune în ă ă ţ
tinerei de a se accepta ş cum este, nu ascunde alte indicii pentru
imaginea pe care ea o are despre propriul ă corp: gura exagerat ă
asupra ă ă ş îndelung, sau ţ între feminitatea ţ
ş masculinitatea corpului (umeri largi, picioare groase, etc.).
Imaginea corpului ă în desen poate face trimitere la
ţ cele mai profunde ale subiectului; ea poate exprima deschis
propriile defecte, o mutilare ă ă uneori o compensare sau
ţ a acestor factori. În toate aceste cazuri, ş ă ă ă existe o
ţ imaginea ă traduce chiar ţ ă a
corpului pentru individ. ă imagine este o unitate ă
ş ă pe care boala, terapia ş ţ ă pot s-o altereze.
Imaginea corpului unei persoane obeze nu este pur ş simplu imaginea
unui corp mai voluminos. Ea corespunde mai ă problemelor
multiple ale ţ obezului, ţ ă ţ efect al ă ţ
sale. Kotkov ş Goodman ă astfel, un grup de 131 de femei obeze
cu un grup de 80 de femei normale, similare ca ă ţ QI, statut
familial ş profesional. Un anumit ă de variabile sunt ţ în
ţ de grupul studiat:
1. Raportul ă ţ cu ă ă ă la mijlocul corpului
este mult mai mic în desenul femeii obeze decât în desenul
celei normale.
2. Extensia, sau aria ă ă de desenul femeii
obeze este mai mare decât la celelalte desenatoare.
53
1
J
)
j
J
j
I
)
I
<
\
1:
\
I
3. ţ ă de cap este mai mare la femeile obeze.
4. La femeile obeze, ţ capului este cu mult mai ă în
desenul personajului masculin decât la cel feminin.
5. Raportul Între lungimea ă a figurii ş cea a capului este
mai mic la femeia ă
6. Femeia ă ă mai des În treimea ă
ă a paginii.
7. Desenele femeii obeze sunt caracterizate prin umeri ă ţ
mai des decât la femeile normale.
Anumite rezultate, În care femeile obeze ă o ţ ă mai
mare, ă o ţ ă a volumului corpului. Altele,
referitoare la cap ş la umeri, de exemplu, sunt efectul problemelor
personale ale acestui grup. Le putem interpreta ca indici ai unei ă
ş ţ mai mari la obezi (de exemplu, punctul 3, dilatarea capului,
acesta fiind considerat ca centrul controlului intelectual asupra
impulsurilor corporale), ai unei ţ crescute la regresie ş la
ţ ă (punctul 5), ai unei ţ la retragere sau izolare, fructul
unui sentiment de insecuritate (punctul 6), sau al unui conflict între figura
ă ş cea ă (punctul 4) care ă de aici.
În general, ă acestor desene de ă ă ă ă
ă ţ au coroborat aceste ă ipoteza fiind ă femeile obeze
ă mai ă insecuritate, regresie ş ţ ă ş mai multe
ă în virtutea sentimentului de ţ ă ş a unei
potriviri generale mai slabe. Imaginea corpului femeilor obeze nu este
numai reflexia ă a ă ţ lor, ci ea este ă de
problemele lor ţ
Ni se pare necesar, În concluzie, ă ş bine dinamica
ţ ă ş a ă imaginii corporale, ă vrem ă studiem testul
ş ş ă ă psihologul cu fenomenele pe care le ă
testul. Trebuie, deci, ă ă mai amplu ş mai în detaliu conceptul
imaginii corpului.
IMAGINEA Ă
Pentru personalitatea ă imaginea ă pare ă ă de
la sine. Cu toate acestea, ea trebuie ă pentru a explica ş cea mai
ă din ă ţ noastre. Ea nu este totdeauna ş de sesizat,
pentru ă ea ă conduita la un nivel ş ş doar o parte se
ă în lumina ş ţ ă cu ş ţ ă imaginea pe care o avem
despre corpul altuia. În cadrul acesteia ă elementele vizuale; dar
ă imagine a celuilalt nu este ă numai de ţ sa ă ci
54
este ă de asemenea, ş de calitatea ţ noastre cu acesta. Nu
ă numai o ă imagine a celuilalt, ci mai multe, sau mai multe
surse. Trecerea de una la ă sau ţ pentru una dintre ele,
sunt dictate de nevoile ş ţ ţ specifici momentului în
care ă ă imagine. Moartea nu distruge imaginea pe care o
avem despre ă Aceasta poate varia ş În ţ de ă
noastre psihologice . .
Dar, imaginea ă se impune mai ales în domeniul
psihologic. Aici conceptul s-a dezvoltat în sprijinul ă ă
ă ţ ă ţ sau ale ă ţ în ansamblu. Imaginea
ă poate fi ă de exemplu, de leziuni corticale. Ş aceasta
pentru ă aparatul cortical este necesar pentru integrarea ţ ş
utilizarea impulsurilor aferente, nu pentru ă modelul postural ar fi stocat
În cortex. Mai ales agnoziile ş apraxiile au atras ţ unor autori
precum Head, Goldstein, Gelb, Hecaen ş Schilder. Imaginea ă
trebuie ă pentru a. explica fenomenul ă
ţ În ţ nu poate deriva din corpul real, ci din lumea
ă a bolnavului. Pentru a explica faptul ă bolnavul ă simte ş
În diverse ţ membrul absent, Schilder ă la ţ
ă a imaginii corporale. "Atitudinea referitoare la membrul
ă ă ă persoanele care au pierdut un membru vor ă recreeze
integritatea corpului." (Schilder, p. 293)
În cazurile de ţ ă de
integritate ă este ă Intâlnim acest fenomen mai ales în
psihozele depresive. În aceste cazuri, bolnavul nu se ş cao
personalitate. EI este martorul ţ ş atitudinilor sale ca un
observator neangajat. EI ş resimte corpul - total sau ţ - ca foarte
diferit ţ ă de cum a fost. Este un corp ă ş mai ales deteriorat.
ţ ă sau ţ ă a imaginii corporale, sentimentul ă
diferitele sale ă ţ sunt ă în lume, suspendate ş ţ unele
de celelalte, toate acestea sunt exprimate direct în desenele schizofrenilor
cu gambe, torsuri, capete ş ochi ţ ş ţ în ă pagina.
Imaginea ă este o unitate. Dar ă unitate nu este
ă ci este ă ş poate fi ă Nimic nu este definitiv în
domeniul corpului, decât un efort continuu pentru realizarea ă ţ sau a
imaginii statice, sau pentru modelarea a ceva care se ă mereu ş
pentru a-i conferi o ă În cursul perioadelor de schimbare ă
ă ţ de-a ă o unitate a imaginii dobândite, ş o ă cu
aceasta, a sentimentului reconfortant de a-l ş ş a-I ă se
ă foarte clar. Astfel se ă în perioada ţ În cursul
anumitor etape de ă ă ă ă accidentale. În' aceste
cazuri este foarte dificil ă ă În imaginea ă ă
55
fizice suferite. Acesta ne ă necunoscut pentru o ă mai ă
sau mai ă Toate acestea ne dau impresia ă de-a fi ă ţ ă de
imaginea corpului propriu care a fost deja ă ş care ne este
ă ă ă neîncetat ţ unui echilibru care nu poate fi,
ş atins decât provizoriu în cadrul ă care intervin în
cursul ţ ţ posturii ş sau ţ în ă
ţ ă sunt ş de perceput în iluzia lui Aristotel. Ea ă din
dezacordul între ţ ă a corpului ş imaginea corpului pe care
am dobândit-o în ţ ă ş cu care suntem ş ţ Când ţ
un singur obiect Între ă degete considerate ca ţ ş
mâini, ţ ă obiecte, conform ţ noastre ş
Este ş modalitate prin care, chiar la ţ normali,
având capul într-o ţ foarte ă de ţ ă ş au
sentimente ă de distorsiune în ţ diferitelor ă ţ ale
ţ ş ale capului (Ross). ş aceste ţ sunt modificate ă ă
încetare prin ă de corectare a dist.orsiunii ş de ş vedea capul
în continuarea corpului. Acest efort necontenit prin care se ă
conservarea imaginii corporale deja dobândite în serviciul echilibrului ş
al ă ţ se ă în desenul persoanei, ş nu ţ exact
ţ sa. Adesea, ţ ţ ne-au ă ă ş impresia pe care
o aveau de-a fi realizat un desen familiar sau de-a fi redat o imagine
ă anterior. Uneori, ş ă spontan ă ă acum
ş portret pe care-I desenau când erau copii, sau ţ În
ş ordine de idei, Machover ă faptul ă la copii sau la
persoanele aflate în ă ă desenele se ă mai des decât
la ă sau la persoanele rigide.
Nu dorim ă ă imaginii corporale o ţ ă mai mare
decât are în real itate. Dar, ă o ţ ă vie de-a ţ imaginea
ă deja ă ş aceasta se ă cu fiecare ţ ă de
ţ ă "Ea se ş se ă se ş .. . ; este într-un flux
continuu, ş unei ă îi ă imediat un stadiu de plasticitate,
pornind de la care sunt posibile noi ţ ş noi eforturi, în ţ
de ţ ţ ă a individului." (Schilder, p. 241)
La bolnavi întâlnim atât rigiditatea, cât ş distorsiunile cele mai
grave ale imaginii corporale. ă Freud, Ferenczy ş Schilder, în
neurastenie ş în hipocondrie, diferitele ă ţ ale corpului se ă ca
ş cum ar fi autonome. Boala ă ă izoleze organul ă ă ş în
imaginea ă el sc ă ca un corp ă În hipocondrie, se
ă mai ales o transpunere a organelor genitale ş a investirii lor
libidinale în alte ă ţ ale corpului. În isterie, lupta contra ă ţ ş a
ţ obiectale duce la eliminarea diferitelor elemente din modelul
postural al corpului, ă eliminare traduce eliminarea organelor
56
sexuale. Anestezia ă expnma reprimarea ă sentiment de
origine ă Conversia, ă ă ţ de ă vegetative
prin intermediul imaginii corp orale, ă conflictele psihice în plan
fizic, ca ş cum întreaga expresie a energiei psihice fiind ă aceasta
din ă ar intra în câmpul somatic. Depresia, cu puternicele sale
ţ de auto-agresivitate, are ca efect o diminuare, respectiv o
ă în imaginea ă
Toate aceste cazuri pun în ţ ă faptul ă corpul - ă ţ
sale, ţ diverselor sale organe, etc., este dominat de imaginea
pe care ne-o facem despre eL ş ar fi inexact ă ă asupra
unei ţ a psihicului sau a fizicului în formarea imaginii
corporale. Nu ă o asemenea ţ ă ci un joc perpetuu de
ţ ş un paralelism. În nici un moment al ţ datele
psihologice nu sunt separate de datele senzoriale, sau viceversa. Imaginea
ă este produsul unui organism viu în care fenomenele psihice ş
fizice nu trebuie considerate decât ca indici ai ţ ca produse ale
ţ ş ale ă ţ unui organism global care este personalitatea în
mediul ă psihologic, Oricât de utile ar fi în cadrul ă
categoriile izolate nu ă în realitate, ci ele constituie o unitate
ă a fiintei în lume.
În afara 'bolilor psihogene, cele organice ă ş ele, o
schimbare ă a imaginii corporale. Se ă uneori ca aceasta ă
vizeze regiunea sau domeniul lezat - organul bolnav devine centrul
ţ ş al ă bolnavului. Acesta este preocupat de el ş
dar ş de ţ vizând propriile organe lezate, ş ş organe ale
ţ Se ă astfel noi contacte ş ţ umane care vor exersa o
ă ţ ă asupra imaginii corporale.
Copiii hipoacuzici nu ă urechi, cu ţ
ă când le ă foarte mari ş ă (ZiIer, p. 51). Copiii
cu sechele de ă ă de o ţ ă motrice a membrelor
inferioare. Anumite caracteristici ale desenelor acestora le ă
infirmitatea, ş nu sunt întâlnite într-un grup-martor de copii ă ă ş
omisiuni ale unei ă ţ din membrele inferioare, ţ ale acestor
membre, ă anormale, etc. (Silberstein ş Robinson) .
O ă sau o schimbare ă nu aduce cu sine doar o
modificare În imaginea ă ă de organul bolnav. Modificarea
este una ă De aici ă atitudini ş ţ noi cu sine ş ş cu
lumea.
În domeniul psihosomaticii, Modell ş Porter au ţ cu testul
Machover auto-portretele a trei tipuri de bolnavi: cu hipertensiune
ă cazuri de ulcer la stomac, ş astm ş La ţ ş bolnavi
57
1
1
J
1
.
J
I
j
r
r'
(
J
\

s-a constatat, din desenele lor, ă psihosexuale, indici de
neîncredere ş de suspiciune ţ ă de mediu.
Marea majoritate a hipertensivilor ă imaginea unui
corp epuizat, ă ş ă ă putere. Figurile pe care le ă sunt
goale, cu ţ detalii fizice ş vestimentare. ţ se ă dificil
. cu corpul. Prin diverse ţ grafice sunt exprimate ţ
inerente propriei lor ă ş auto-aprecieri: umeri largi ş ş
de exemplu, dar cu ă ă lipsite de ţ ă Chiar ă liniile
desenului permit depistarea, în general, a ţ ă la participarea
ă o ă nevoie de reînnoire a contactului este ă prin
ţ lungi deschise.
Bolnavii de ulcer tind ă ş atribuie imaginea unui individ bine
adaptat ş organizat. Figurile sunt mari ş ă în ele toate ă ţ
importante ale corpului . Mâinile sunt ţ în mod special (sunt
ă ţ corpului care sunt cel mai mult puse la ţ pentru
manipularea mediului), la fel ca ş hainele care care sunt ţ ă
sociale. Dar picioarele sunt prea mari ş aspectul general al figurii pasiv.
Se ă ca aceasta ă fie mari ş cu o linie ă Dar gura este
ă ă ă gata ă ă mâncare. În general,
ţ bolnavilor de ulcer sunt mai ţ clare decât ale
ţ bolnavi.
ă ă cea mai ă a astmaticilor este imaturitatea
imaginii lor corporale ş nevoia ă de ţ ă Problemele
orale sunt ţ În mod special în acele guri umbrite, ă
erotizate. ţ gurii este ă acestui grup.
Desenele fonuei umane ă astfel ceea ce este specific ş
profund valabil pentru individ, ş aceasta prin intermediul imaginii pe
care o are despre corpul ă ă imagine despre corpul nostru
ă locul ţ ş ă ţ ţ ale persoanei
noastre În schimburile sale necesare ă ţ de ţ
ţ productivitate, creativitate" (Dolto, p. 435).
CONSTRUIREA IMAGINII CORPORALE
ă de când am început ă ne ă de imaginea ă
ne-am Întrebat de la ce Începe edificarea acesteia. ţ am atribuit
constituirea acesteia cenesteziei. Aceasta a fost ă de o
ţ ă ă ş ş ţ referitoare la ţ intero- ş
proprioceptive ă destul de ă În continuare, am pus în
ă aportul diverselor categorii de ţ Head a introdus primul
ideea ţ schemei ş a observat ţ trecutului individului
58
care ă ca prinCIpIU unificator al diferitelor ţ (Head).
ă moderni s-au oprit la constatarea unei ţ a tuturor
ţ la formarea imaginii corporale: ţ optice ş tactile,
ţ auditive, tonusul muscular, ţ vestibul are, mirosul,
ţ de durere, ă la crearea formei de ansamblu a corpului
nostru, ş toate aceste ţ sunt intim legate de motilitate .
Când studiem aparatul senzorial implicat în ţ imaginii
corporale trebuie ă ă ă lucruri fundamentale:
A. În elaborarea schemei corporale, diferitele ţ nu
ă separat. Sinestezia este ţ ă Sistemul
nervos ă totul într-o unitate, conform unei situatii
globale, ţ izolate nefiind ',decât produsul un'ei
analize. Ca orice alt obiect, corpul este prezent cu toate
ţ
B. Unitatea ă în ţ în formarea imagmn
corp orale este în slujba ă ţ ş n-ar putea exista ca
un proces independent.
Wallon se opune acestei ţ considerând schema ă
rezultatul unei ă strânse între domeniile kinestezic ş vizual, în mod
exclusiv. ă ă sa, kinestezia are efecte mai ales afective ş
subiective. Sensibilitatea ă în care vizualul îndreptat spre
exterior ă aduce elementul obiectiv. Totul se petrece ca ş cum
copilul ar trebui ă ă la o ţ ă între un corp kinestezic ş unul
vizual. Or, ţ optice ă un rol cu ă dominant în
ţ ă cu lumea, date fiind, mai ales, ă ţ noastre
educative. Aceste ţ sunt mai exacte, mai pline de ă ţ ă mai
bogate, ă în formarea corpului nostru. Dar acest ţ ca ş toate
celelalte, poate ă sub imperiul nevoilor celor mai subiective ale
individului. În psihologia ă sau ă ă ţ
dovedesc subiectivitatea, distorsiunile, iluziile ş ţ ţ
vizual. Nu ă nici un ţ anume pe care ă ne sprijinim obiectivitatea
în cursul ă modelului postural al corpului nostru. ă totdeauna
un factor central, eul, cu ţ sale, cu luptele, conflictele ş ţ
sale. Obiectivarea este produsul ă generale a individului .
Regresiile imaginii corpului sunt ţ de afectarea tuturor ţ
Aceste fenomene nu ă un ţ mai mult decât pe ă în
virtutea materialului specific pe care îl ă fiecare ţ O
asemenea ţ ă nu s-ar putea stabili decât în cadrul ţ
evenimentelor ă de individ, ş nu în cadrul dihotomiei între kinestezie
ş ţ vizual.
Am ă ţ ţ ş a ă ţ în edificarea
imaginii corporale. Am ţ de asemenea, ţ de ş conserva
59
unitatea ş de ş ă formele ş deja dobândite. Schilder
atrage ţ asupra rolului ţ ţ ş al libidoului în
edificarea imaginii corporale. Libidoul, ţ ş corpului în
ansamblu, libidoul narcisic, va fi investit în diferitele ă ţ ale corpului în
cursul ă copilului. Zonele erogene vor juca aici un rol
catalizator. Fluxul energetic libidinal va avea o mare ţ ă asupra
imaginii corporale. Aceasta din ă va avea ca centru, de exemplu,
gura, în faza ă ş anusul În faza ă Schimbarea valorilor relative ş
a perspectivei pe care o vor suferi diferitele ă ţ ale corpului În imaginea
acestuia din ă va fi ă de ţ libidinale. Indivizii la
care se va fi intensif}cat o ă ţ ă vor ţ ca central în
imaginea corpului lor locul respectiv al corpului, zona ă anume În
care este ă ţ Totul se petrece ca ş cum s-ar crea o
concentrare de energie în aceste puncte specifice. Procesul ş ă ş
expresia ş indicii în desenul lui Machover. Preocuparea ă
diferitelor ă ţ ale corpului ă aici foarte mult. Timpul petrecut
pentru desenarea unui anume organ, energia ă în ă activitate
sau ă aduse organului respectiv ă în ţ de ţ
ă care se ă la acesta.
În ţ de ţ libidinale pot ă ă la
ţ corpului ă În ţ ă a pielii, nevoia
ă de-a fi atins), sau În interiorul corpului . Acestea se pot traduce
printr-o pierdere de sensibilitate ă la o ţ oarecare a corpului,
prin uitarea unui membru sau a unei Întregi ă ţ a corpului. Expresia
ă a acestora poate fi ă ca în expresia unei guri ca o cicatrice ş
în linia ă ă pe care o întâlnim la o personalitate verbal ă
exagerat de ă ş oarecum ă Ş ş coapsele pot fi
accentuate în desenul homosexualilor. Dar expresia poate avea, în
general, alte ă ţ
1. ă în reprezentarea diferitelor ţ libidinale
conflictul acestora sau tensiunea ă de reprimarea lor prin diferite
obiecte exterioare: baston, ă haine, ă În desenul 2 ş 2a, personajul
feminin este înconjurat de flori, simbol feminin, iar personajul masculin
de arbori ş de instrumente cu ă ă Aceasta este ţ unei
ţ ă ă a simbolurilor sexuale pe care o poate realiza un
copil care ş rezolvat În mod ă ă complexul Oedip (acesta fiind
cazul aici). David (14;4) se ă în desenul 1 de detalii precum ă ă
pana, aparatul foto, pipa. Aceste detalii traduc o inceliitudine fali ă ş o
ţ ă de identificare ă proprie. El este fratele ă al fetei
care a desenat figurile 3 ş 3a; foarte dotat, dar cu mari ă ţ de
adaptare ţ ă ş ă Buzunarele foarte largi ale personajului
feminin (figura la) ă ţ sa ţ ă de ă Gura cu o
60
concavitate ţ ă ă ş ă a celor ă personaje
desenate, pune ă o ă în ţ ă ă ţ ă ş face trimitere
la o ţ ă ă din alte surse. De exemplu, la T.A.T.,
ă tema copilului înfometat ( ... s-a ă un ş mama nu
poate ă ă ă ... mama ş copilul bolnav din cauza lipsei de
mâncare ş de îngrijire .. . nu poate ă ş ă ă copiluL). Acesta
ă ş la o ă unde se pune mare accent pe regimul alimentar al
copiilor, dar, în ciuda acestui fapt, el este foarte preocupat de mîncare,
ă ă excesiv, ş ă diferite feluri ş se ă la ă ţ ă sau
ă
Nici câinele nu este desenat ă EI ă un element
de securitate. În ţ de zi cu zi, copilului îi place foarte mult ă se ocupe
de animale. EI ă mai ales, ă lucreze la ă În afara aspectului
ă reconfortant, câinele este ş obiectul sentimentelor sale profund
ambivalente. Educatorii ţ ă ă ml-i displace ă chinuie
animalele ă pietre în ă ă Copilul scrie la testul frazelor
incomplete: "Este ridicol, dar îmi este ă ş ... ă nu-mi ucid
câinele".
2. Alteori ă transpuneri ş substituiri ale unor ă ţ ale
corpului. Orice element ş în ţ ă poate deveni un simbol al
organului sexual masculin, iar ă ţ ă organul sexual
feminin. ă substituire ă la ş la isterici ş la
hipocondriaci.
Judith (14;3) petrece o mare parte din timp desenând picioarele
personajului feminin. Ea ă la fel de mult picioarele personajului
masculin ş ne spune: "Nu ş ă desenez picioarele, astea sunt picioare
de ă pe care le-am ă la ă ă Forma ă pe care a
conferit-o picioarelor celor ă personaje (9 ş 9a) ă în realitate la
Judith, atât în plan grafic cât ş în plan verbal, o confuzie ă a
organelor sexuale.
Hammer ă desenele a 20 de ă ţ care au suferit o
ţ cu scop eugenic (sterilizare), ş le ă cu cele ale altor
ă ţ care au suferit alte genuri de ţ ă în desenele
primilor o expresie ă a angoasei de castrare ş a ţ
genitale. ă expresie ă În cadrul desenelor cu o zi înainte ş
în ziua ţ dar nu ş înainte ca ţ ă fie ţ asupra
ţ
Angoasa de castrare este ă asupra diferitelor ă ţ ale
corpului afectate, ă sparte sau mutilate, ş printr-o ă modalitate.
Obiectele alungite ·precum crengi, ramuri, arbori, pot servi pentru
simbolizarea organului afectat. În desenul persoanei, se ă ca acest
sentiment ă fie exprimat sub forma unei ă falice a întregului
61

1
I
.i
J
r
I
\
I
f
i
(
I
corp, a unei ă prin mpturi la nivelul gâtului sau printr-o
deplasare ă care ă impresia ş ă capului de ă Uneori,
nasul este exagerat sau rupt, ţ iau forme falice sau sunt ă ţ de
corp. Desenul mâinilor poate produce ş efect de amputare. ţ
unei ă a bazinului este, de asemenea, ă regiunea
ă ă ă sau liniile interioare ale gambelor nu se
Întâlnesc. În fine, adesea, picioarele iau forma penisului, sau se alungesc
exagerat.
Schilder ă asupra faptului ă este ă o
sexualitate ă suficient de ă pentru aprecierea ă ş
ă a imaginii corpului nostru. Corpul nu este ţ ca o unitate
decât ă dezvoltarea ţ obiectale în complexul Oedip este
ă iar nivelul genital este pe deplin ş ţ ţ
sado-masochiste duce la ruptura modelului postura!. Durerea ă
care este una din expresiile ţ sado-masochiste, are ca efect
ă ale ţ ţ ă de organul care este în centrul atitudinii.
Nu ă o ţ ă ă a ţ erotice asupra
ă imaginii corporale. Acestea ă în ţ ş în
ţ ă cu alte date al ă aport l-am notat deja. În acest sens,
Schilder scrie: "Presupunem ă faptul de-a strânge, a ă ş a suge va
avea ă o ă o ţ ă ă asupra structurii imaginii corporale.
ţ vor ţ motilitatea, motilitatea ţ ă ţ dar
motilitatea este ă ş prin eforturi, ţ ş ţ Este clar ă
în edificarea schemei corporale, va exista o ţ ă Între
ţ eului ş ţ libidinale, sau, cu ţ termeni, Între eu ş
sine." (Schilder, p. 123-124)
Pentru copii, dezvoltarea ă a ă ţ musculare va
determina un grad superior de claritate a ţ corpului propriu.
Copiii ai ă ă ţ sunt prea ş ţ ă de ă motorii,
ă desene în care imaginea ă ă membre atrofiate
sau rudimentare.
Activitatea ă ă dar ş cea ă este
ă indisolubil de procesele care ă imaginea ă
Când urâm, corpul se ă ş devine mai ferm, iar
contururile în contact cu lumea sunt mai puternic marcate. Imaginea
corpului ă o strâmtare. Când ă sentimente de prietenie sau de
dragoste, corpul se ă Atunci avem ţ de-a deschide larg ţ
ş ţ mai ţ contururile ş greutatea corpului. Aceasta este legat
de debutul ţ musculaturii voluntare, dar ă aici ş ţ
celei simpatice ş parasimpatice. În general, tonusul r"tlscular ă
ţ masei corporale ş a membrelor. ă ţ învecinate cu
musculatura ă ni se par mai mici ş mai grele.
62
Aceste fenomene intervin ş în domeniul ă acesta fiind
el ş dependent de imaginea ă
În ţ individului, toate orificiile ajung ă ă o
ţ ă ă ă de ţ lor. Prin aceste orificii
suntem în contact cu lumea. Ele ă investite cu ţ
ţ pe care ni le permit ş cu valoarea ă a acestor
ţ Când vedem într-un desen ochi ş ş ă ă pupile, aceasta
poate indica faptul ă în imaginea ă a desenatorului, ochii nu mai
îndeplinesc ţ lor de contact ş ă subiectul se ă asupra lui
ş ă ă a ochilor ş accentuarea lor, ă pot
exprima ostilitatea ş suspiciunea ă
Acest principiu ă care orificiile primesc ţ
ă a ţ lor ă valabil ş pentru diversele organe ş
membre ale corpului. Picioarele, care sunt suportul principal al corpului
în lume, pot simboliza securitatea ţ ă de-a se ş în lume. Atunci
când capul, sediu al creierului ş simbol al ţ intelectuale, este
accentuat, vom vedea în aceasta un indiciu al ţ ţ
ţ sau de control. Pentru ă mâinile sunt cele cu care ă ele
pot exprima încrederea în productivitatea proprie. ă umbrirea lor este
ă aceasta poate exprima culpabilitatea: de-a se servi de ele în
scopuri agresive sau masturbatorii.
Imaginea ă este, deci, o structurare în care se produc
continuu ă Motilitatea, ţ câmpurile libidinale ş
ţ stau la baza ă acesteia.
ASPECTUL SOCIAL AL Ă IMAGINII CORPORALE
Procesele al ă rol în constituirea imaginii corporale l-am
descris, nu se ă la un individ care este izolat, ci la unul în ţ cu
ţ Sugarul ş ă corpul în contact cu mama ş prin îngrijirile
pe care i le ă aceasta. In mod cert, propria sa activitate este cea care
îl conduce la descoperirea sa. Mâinile sale sunt cele care ă ş
ţ sale cele care ă dar este necesar interesul real al unei
mame pentm ca sugarul ă se intereseze de propriul ă corp. Nou-
ă ţ ţ de ţ ă ă apatici ş schema lor ă
se ă cu întârziere.
Manipularea corpului ă mângâierile care i se
ă pedepsele fizice care i se impun, maniera de a-l ă a-I ţ în
ţ sau de a-I îngriji constituie faptele unei mame care este totdeauna
fiica unei anumite ţ cu regulile sale de ă ş cu tabuurile
sale. Mama este, ş ea, o ă cu propria sa ţ ă ă ş
63
ă cu o ă ţ cu corpul ă Interesul, iubirea sau
dezgustul pe care le ş ţ ă de propriul corp, ţ ă de produsele ş
ă ţ sale, vor determina dezvoltarea imaginii corpului la copilul
ă ş atitudinile care vor suscita ţ acestuia. Structurare a
schemei corporale se ă într-un univers definit ca "eu în raport cu
ă La adult, ş nevoie de ş ş propriul corp ş de a-I
evalua ă la fel de ă ţ ţ asupra felului în
care ă ă bine sau ă ne ă ţ pe care o avem asupra
propriului corp.
ă anumite ă ţ ale corpului pot fi cunoscute direct, prin
intermediul ochilor sau al mâinilor, altele nu sunt susceptibile de a fi
explorate prin contact direct. Nevoia oglinzii ş În acest sens, o
ă de claritate ş de ţ ă ţ ă de modelul nostru corporal.
ă tributari atitudinii ţ ţ ă de corpul nostru, ş de
asemenea, ţ ă de al lor. ţ despre boli, atmosfera ă de
anxietate ţ ă de aceste boli, atitudinile posturale ş expresiile verbale au
o ţ ă ă asupra ă schemei noastre corporale. Am
notat deja ă unele ă ţ specifice propriului nostru corp ne p,?t
stârni interesul ţ ă de ş elemente ale corpului ţ In
ă ă cu ceea ce precede acest fapt, aceasta ne permite ă ă ă
ă un schimb continuu între imaginea propriului nostru corp ş
imaginea corpului ţ Acest schimb se ş printr-un dublu
proces de ţ ş ţ Prin acest proces se ă ţ
distrugerea ş noile ă ale propriei noastre imagini ş a ţ
Mai ales în timpul ă ă au ţ ă ă
dar aceasta nu ă ă de-a lungul ţ ă ă noi
ţ ş ă imaginii corpului nostru. O dovedesc atitudinile,
felul de-a merge sau de a se ă pe care oamenii le ă de la
eroii ţ ş care ă imaginea pe care o au despre ei ş ş Prin
ţ ş În contact cu ei ne ă ă ă imaginea corpului nostru,
ă de corpul lor, dar ă cu ş Imaginea ă nu
poate exista decât ca o parte a lumii.
Pentru ă corpul ş lumea se ă Separarea se
ă lent, cu ţ a numeroase ţ dureroase ş ţ
dar exclusiv În ş prin ţ cu ţ Schizofrenii pierd ă
capacitate de ţ ca ş ţ între propriul lor corp ş restul
lumii. Ei ă uneori în desen ă doresc ă salveze ă ţ
împotriva ţ regresive ş distructive. Ei ş ă liniile ş ă
ţ în jurul corpului în zonele în care acesta ă în contact cu
lumea. Acest efort de a se ţ ca ş cum ar fi separat, este antagonist
procesului de dezintegrare care face ă ă la schizofren ă ţ ale
corpului ă în lume ş ă ţ ale lumii în corpul ă Astfel de tipuri de
64
desene nu sUQt, de altfel, caracteristice exclusiv schizofrenilor. Indivizi
normali, în pe-rioade în care ţ între eu ş lume nu s-a fixat, în
perioade de ţ în cursul ă copilul se ă "Cine sunt eu?
Unde este universul ş unde sunt eu însumi?" (mai ales la pubertate),
ă limitele corpului lor cu ajutorul liniilor întrerupte sau cu linii
ă sau le ă prin ţ pe care îi ă prin diferite
ă
Nevoia de-a salva separarea între corpul nostru ş lume duce la
constituirea unei zone psihologice care ne ă corpul. ă
ă depinde de procesele care stau la baza imaginii corporale. Ea este
ă Într-o mare ă ă de teama de-a ne vedea corpul lovit ş
ă mai ales în ţ afective cu ă ţ durerea în acest
ţ pe care ni l-am anexat ş care este locul unui ş ce nici ă nu
ne-a atins. Este zona ă de securitate. "A fi aproape" are ţ
de-a fi iubit ş primit în ă ă ă a imaginii corpului. ţ
ţ pot contribui la apropierea sau ă celuilalt din
ă regiune. Iubirea, ca ş ura, apropie; ţ ă ă
ţ ă a lui Bogardus se ă pe ţ acestei
zone ş pe apropierea de propriul nostru corp pe care o permitem
corpurilor altora. Este ă metoda lui Bogardus pentru a ă
ă ţ ă ă Subiectul ă ă este ă ă accepte
membrul unui anumit grup în cercul familiei sale prin ă ă (cea mai
ă ţ ă ă sau ă ă din ţ ă (cea mai are ţ ă
ă ă ţ rasiale sau cele de ă pot juca aici un rol capital.
Relativitatea ă ă ă faptul ă un gest poate ă fie sau
ă nu fie ţ ă pentru integritatea zonei proximale. Un gest de
apropiere ă poate fi cOllsiderat de un englez ca o intruziune în zona
tabuului corporal, în timp ce nu ş va fi cazul pentru un meridional
ă cultura sa îi permite ă ă pe ă în timpul ţ
În testul "Eu, familia mea", ţ între mine ş ţ poate fi
un indice al ţ ţ respective. ă faptului ă
imaginea corpului se ă în contactul ş în cadrul schimburilor cu
ţ testul desenului persoanei ne permite ă ă nu numai
procesele interpersonale, ci ş ţ ă ţ cu ţ ţ ş
atitudinile interpersonale.
Astfel, ă o expansiune ă a imaginii corpului
dincolo de propriile limite. Obiectele care erau sau care ă în ţ
ă cu corpul ţ ceva din calitatea imaginii acestuia. Aceasta este
ă mai ales pentru haine. În ţ ă ţ protectoare a
hainelor a ă ă Ele sunt destinate în principal pentru a
schimba imaginea ă Ele se ş ă la ă imagine. Sunt
investite cu un libido narcisic ş satisfac ţ ş ţ persoanei.
65
j
J
J
J
J
r
\
r
I
r
I
I
r
(
f
I
L.
Ele ă ă astfel, ţ ă a ă lor. Constatarea
acestui proces ne permite ă ă desenele diferitelor haine în
testul Machover. Putem, astfel, plecând de la acestea, ă ţ
personalitatea în ţ
Pe baza unei bogate ţ analitice, Fliigel a studiat
diferitele simboluri ă de haine. ă ă mai ales ă este
ţ ă sau ă ţ în ă de corn, este un simbol falic. Un alt
simbol de ş categorie: cravata, când este ă O ă sau o
ţ ă ă confortul ă de subiect în aceste obiecte, ş care-I
ă ţ ă de temerea pierderii obiectului falic. Complexul de
castrare este activ mai ales atunci când, în desene, corpul este prezelltat
ca un corp ă sau mutilat.
Fltigel ă faptul ă ă ţ ă este uneori un simbol
feminin. Dar, mai ales ă este ţ ă poate fi, de asemenea, ş un
simbol masculin. Nevoia ă de haine ă ş în general, de
ceea ce ă împotriva frigului, poate simboliza mama, în calitate
de matrice protectoare. Sunt ş cei care, ă sunt ţ sau
ă ţ ă îi sperie ceva, sau ă nu sunt ţ au ţ de-a se
ă în haine groase ş numeroase. În desenul figurii umane,
ţ se va manifesta prin ţ ă nasturi lor. ă
ş sunt ş la o ă de costum, vom vedea în aceasta
indicele ţ acordate ă ţ sau complexului supunerii
desenatorului .
La femei, hainele pot sluji drept ţ pentru invidia de
penis, ca ă la nevoia de schimbare a imaginii corporale pentru a
ă sau pentru a fi ă de ţ traducând ţ
ţ Pudoarea ă se ă în tipul hainelor ş în
modalitatea de-a le purta. Ea poate fi, astfel, ă în mod direct în
desen.
În afara ţ de ţ pudoare ş ţ ă hainele
constituie ş un mijloc în slujba ă ş ţ ş Se
ă ca identitatea personajului desenat ă ă fi ă direct
pornind de Ia hainele pe care le ă chiar ă ţ nu este
ş ă astfel este haina rabinului pe care o ă personajul desenat
de orfanul care se ă cu ă ă În general, schimbarea hainelor
corespunde unei ă de atitudine. Ne ţ altfel, dar
profunzimea ă poate varia foarte mult de la un individ la altul.
În modalitatea de-a ă personajele, Machover distinge ă
atitudini extreme:
66
1. Acordarea de ţ ă hainelor ca la "narcisicii
vestimentari";
2. Cufundarea subiectului în cadrul corpului, neglijând hainele,
ca Ia "narcisicii corporali".
Narcisicul vestimentar este mai ă un extravertit. EI resimte
cu putere nevoia de aprobare ş de ţ ă Acesta se poate
îndrepta spre o ă de dezadaptare ă Narcisicul corporal este mai
ă absorbit în el ş ş de ă el ş EI este preocupat de
procesele sale corporale, ă viata ă iar tipul ă
psihologic se apropie mult de cel al 'introvertitului. Între cele ă
extreme întâlnim, în desen, toate ă ţ le posibile de haine, sau de ă
a acestora, la latitudinea ă ţ celui care se ă
DEZVOLTAREA IMAGINII CORPORALE
Imaginea ă este o ă ă Ea are ca
ă ţ dintre individ ş mediul ă În câmpul ţ nou-
ă aparent nu ă o ţ între corp ş mediu. Bernfeld
presupune, ş ă imaginea ă este ă ă de la început,
dat fiind ă ă de la început, anumite organe ă de nevoile
corpului. Dar sugarul nu are nici o ş ţ ă ţ ă despre corpul ă pe
care va trebui ă ă de alte obiecte, prin intermediul ţ
sale.
Caracterul dislocat, ă ţ dezmembrat al procesului de
ţ este subliniat de Lacan. Pentru acest autor, primele ş luni
de ţ ă a ă sunt luni de prematurare. Sub impulsul angoasei
de dezmembrare ş de ă cu lumea, ş prin intermediul imaginii
maternale, ă prematurare se ă brusc printr-un fenomen de
ţ ă Wallon ă ă ţ ă ă Schilder
sau Bernfeld ă o oarecare idee a ă ţ ţ nu putem,
ş pune la ă tabloul general ţ de Lacan, cu ţ
ă ţ corpului ş ne-delimitarea între lume ş corp în reprezentarea nou-
ă Un nucleu al imaginii corporale se constituie începând cu
zona ă ă ţ ă de unificare are ca ă stabilirea unui contact
vital al copilului cu lumea, prin intermediul ţ nutritive ş erogene a
gurii. F. Dolto ă astfel, concluzii ă ă "Imaginea
ă a corpului în repaus în stadiul oral : ă sfere suprapuse ş
stabile, întoarcerea ad integrum între ă ă ţ de contact cu
mama-suport. Imaginea ţ ă corpului oral este ă de
forme încorporante, forme de receptacule de umplut cu forme mai mici,
forme deschise ş închise pe rând." (Dolto, p. 436)
ă F. Dolto, în fiecare stadiu de dezvoltare ă ă o
imagine ă ă ce ă din ă imagini: una este
67
imaginea ă ţ dinamice de ă sau imaginea corpului în repaus
tonic, iar ă este imaginea ă a ţ ă sau de rezolvare a
tensitmilor sau a ă cu zonele erogene.
În imaginea ă ă prin repetarea ciclului foame-
ţ urmat de o ă ă de ţ ă apare ă o ă forma
ă care este ă ca ă ă a imaginii stadiului oral.
Prin contactul cu mama ă o delimitare a lumii ş o reliefare a
imaginii corpului oral. Tot prin acest contact ă începe ă
dezvolte o vie activitate de ş ş descoperire a propriului corp.
ă activitate, ă ă îi ă aproape în întregime
primul ă an, ă la baza ă ţ ă ă ţ motrice ş
senzoriale necesare ă cu lumea. Imaginea ă ă care
atinge, simte, ş este ă ă pentru a se
descoperi pe sine. ă ţ ş procese de maturare, dar datele
lui Bowlby, de exemplu, ă cum copii bine ă ţ dar suferind de o
ţ ă ă întârzie în dezvoltare, sau chiar ă Sugarii
ţ ţ ţ de o imagine ă ă se
ă printr-o ţ ă mai ă ţ ă de bolile contagioase.
Descoperirea de ă copil a propriilor organe ş a raporturilor între
diferitele ordine ţ ş vizuale presupune ca ă ă fie recunoscut
ş distins în cadrul ţ difuze ţ Jocul ţ ş al ţ
are la ă ţ celuilalt. ă este cel care ă ecranul ş
modelul, ţ ş obstacolul.
Nu s-a pus în valoare, probabil, suficient ţ ţ în
formarea imaginii corpului. ţ în care copilul ă ş ţ
mamei privind chipul ă sunt ă Când mama ş ş
copilul, se ă ţ ă în ţ ă cu acesta. ş ă ţ expresia ochilor
mamei, gura care ş sunt, ă cu sânul ş la fel de mult ca ş
acesta, imagini familiare copilului ş ă de ţ ţ
ş ţ securitate. Puii animalelor ş privesc mama în ţ ă
pe timpul ă ă ă ţ specific ă are o mare ţ ă
în domeniul ă în general, mai ales din punct de vedere
patognomic.
Sugarul surâde spontan ă din a opta zi, aproximativ, de la
ş ş în general, atunci când, ă ă mamelonul. Spre
vârsta de trei luni, acest surâs devine o manifestare ă pe care
copilul o ă prima manifestare ă a contactului cu mama.
Diversele ţ ale lui Spitz pe 251 de ă ţ dovedesc faptul
ă surâsul nu apare atunci când îi ă ă sau biberonul. Acesta
din ă ă o ţ dar una de ţ ă ă ca rasa, cultura sau
mediul ă joace vreun rol, copiii cu vârsta ă între 3 ş 6 luni
ţ ă prin surâs doar la ţ ţ umane, dar numai din ţ ă
68
nu ş din profil. Surâsul este o ă ă de contact cu ă
ă ă de copil, ă fiind recunoscut ca ţ ă ţ figurii
umane ă de ă de diferite feluri trebuie ă fie destul de
ă (probabil un fel de ă în ş Numai începând de la 6 luni
ă copilul expresia ţ ş nu surâde decât unei ţ binevoitoare
sau familiare. Înainte de aceasta, o expresie de ă pe chipul familiar
nu ă cu nimic surâsul sugarului. În timpul primului an surâsul
ă rolul unui indicator al ă ţ ţ a copilului, al
ă ţ sale de contact cu ă a ă ţ ă este o ă unitate
ă ţ în a doua parte a primului an este
întotdeauna un indice al ă în ţ ţ ă ă
ă ţ este foarte ă Ia copiii ţ ţ
În testul desenului unei persoane, ţ este totdeauna ă
ca centrul ă Adesea se ă ca ea ă fie ă în
desenele schizofrenilor pentru care ă contactului a devenit
ă Indivizii timizi ş ş vor estompa frecvent ă ă
ţ
ă ţ unui bolnav în psihoterapie se traduce printr-
un desen insuficient al ţ vom putea avea prin aceasta o ţ
asupra ă ţ pe care le are în stabilirea unei ţ interpersonale
ă ă cu terapeutul. De fapt, în rezultatele lui Fidler ş Siegel se
ă ă desenul ţ al ţ este mai ă Ia ţ care n-au
ş ă fructifice psihoterapia, decât la cei care au profitat de aceasta, iar
ţ sunt semnificative statistic. Trimiterea ă ă
de ţ lui Spitz este foarte ţ ă dat fiind ă permite
determinarea rolului jucat de ţ ă în formarea imaginii corporale ş
în dezvoltarea ă ţ Chiar ş ă primul an, ţ ş ă ă
ţ ă pentru securitatea ţ ă a copilului. Ea ă
mijlocul de comunicare cel mai decisiv ş cel mai animat. Mai ales prin
intermediul ţ ă interzice ş ţ copilul în
ţ ă Copilul, ca ş adultul, pot realiza desenul unui cap ca ă
la consemnul ţ o ă dar ă nu vor face numai
corpul sau numai ţ
ă revenim acum Ia imaginea ă în perioada ă în care
presupunem ă aceasta are ca reprezentare ă o ă ă Gura
în ş chipul mamei, sunt elementele constitutive dominante în
expresia ă a copilului. Cercul desenat va simboliza, în general,
ţ narcisismul, feminitatea.
Abia la trei ani copilul ă în desenul ă o imagine
ă ă ş ă ca atare de ă adult. ă ă
este bine ă este ţ cu un cap, respectiv o
ă ă de care sunt ş mai multe linii drepte în mai multe
69
1
J
.J
J
r
L
ţ numite ş membre sau tentacule. Acest tip de desen corespunde
fazei anale. Imaginea corpului este atunci ă pe expulziunea sau
ţ excrementelor. La ă ă copilul ş ş ă în
mod evident eul. EI este o ţ ă ă ă pe ă sale
motorii. Ş ă ă ţ proprie ţ ţ Poate ă
. manipularea obiectelor ş a ţ anale: a da ş a ţ ă cerem
copilului ă explice ţ el ă cu ş mai ă
ţ ă cercul ca fiind ţ (imaginea ă a corpului ă dezvoltat ş
socializat), cerc desenat mai mult sau mai ţ complet. Liniile drepte
sunt membre superioare, corp sau membre inferioare simultan. Imaginea
corpului ă nu este ă una cu corp ş membre definite, ci cu ţ ă (eul
disociat de ă ş în contact cu acesta) ş tentacule având da:rul
ă ţ ş care ă sau ţ ă ă ş motrice).
Desenele 4 ş 4a ă imaginea unui ţ Ele
ţ unui ă de 4 ani ş 4 luni care se ă lent ş a ă
ă este mai ă decât a copiilor de vârsta sa. ă ă ă
desenele ă mai ă maturitate decât reprezentarea ş ă a
ţ proprie copiilor de trei ani. Gambele sunt indicate
printr-o linie ă ş ă toate detaliile ţ Este vorba de un copil
normal, foarte ş de mama sa, ş într-o ă ă
Imaginea corpului în desenul 5 este mai ă ă 4;6),
dar, în acest caz, trunchiul ş gambele ă se ă În imaginea unui
corp-tentacul.
ă din perioada ă atât de ă ă procesului
de identificare cu ă de sex opus, copilul ă ş ş imaginea unui
corp-tentacul, pentru a ajunge la imaginea unui corp sexuat. Spre 5 ani
imaginea corpului desenat este pentru prima ă ă ş gâtuI
ş frecvent. ţ între personajele masculin ş feminin este
deja ă Începând de la 5 sau 6 ani, este dificil de studiat formarea
imaginii corpului ă ă a lua în considerare sexul copilului ca factor
decisiv. ţ organelor sexuale este destul de ă În desenele
copiilor de ă ă ă ţ ş sau disimulat reprezentate, acestea nu au
ceva patologic în ele Însele. Ele ă doar vivacitatea ă
sexuale ale acestor copii.
Vom da ca exemplu desenele 6 ş 6a care ţ unei ţ de 6
ani. Ea are o ţ ă ă ş un bun echilibru psihic. Ş imaginea
ă este bine ă ş ă Indicarea ă a organului
sexual în desenul personajului masculin este indicele unei ă
sexuale vii, dar normale, care este ă ş în conduita ă a
copilului (curiozitate ă ţ ă de ă ţ ţ ă frecvent
de-a dormi În ş pat cu ei, etc.).
70
Perioada de ţ ă În care eul se ă ş se pune în valoare
prin adaptarea ş ş ă Într-un echilibru afectiv, contribuie la
maturizarea imaginii corpului infantil. Personajele desenate devin mai
reprezentative. Diferitele ă ţ ş ţ ale acestora sunt mai bine marcate
ş mai bine integrate. În general, toate organele sunt integrate armonios în
imaginea corpului.
Caracterul, chiar schematic, al descrierii noastre traduce ţ
a ceea ce este mai remarcabil În geneza ş formarea imaginii corp orale, ş
În ţ sa ă Vivacitatea, complexitatea proceselor reale sunt
ă În ă pentru a semnala mai bine ceea ce ni se pare ţ
ţ ă Între o imagine ă ă neîncetat
ş dinamica ă de ansamblu a copilului În mediul ă Mai ă
un câmp de cercetare pasionant: studiile paralele ale imaginii posturale a
copilului normal În cadrul viselor, imaginilor verbalizate, desenelor,
modelajelor ş În cadrul ă directe a conduitei acestuia.
ţ ar fi, poate, perioada cea mai propice pentru
realizarea acestei sarcini. Acum copilul ă pe de o parte, o
sensibilitate ă ţ ă de propriul corp, iar pe de ă parte, ă
regresive tranzitorii În care pot fi ţ imagini infantile ş ă ş
Rapiditatea ş impetuozitatea instinctului sexual, problemele
trecerii de la grupul de copii la grupul adult, constituie factorii unui nou
dezechilibru În integrarea diferitelor ă ţ ale corpului. Echilibrul va fi din
nou atins ă prin conflictele infantile resuscitate, este ă ă în mod
ă ă o cale spre genitalitatea ă spre o adaptare creatoare ş
o acceptare ă a celuilalt.
ă omisiunile ş distorsiunile În desenul persoanei umane
sunt produsul unei ă ţ În acceptarea ă ţ corpului cu
ţ lor psihologice ş cu conflictele legate de aceste
ţ La ă ă Întâlnim de ă eliminarea ă ţ
inferioare a trunchiului (conflict sexual), eliminarea sau accentuarea gurii
(conflict de ţ ă sau de agresivitate ă atrofierea mâinilor ş a
degetelor, sau prelungirea ă a acestora (probleme în manipularea
mediului, Încredere în ţ proprie, culpabilitate ă ă
sau ă ţ (Oakley, p. 37)
Morris ă ş omisiuni la 40% din copiii de l3 ani, ş la numai
20% din ş ţ la vârsta de 18 ani. ţ sunt mai
numeroase la ă ţ precum ş omisiunile sau ă (ale mâinilor,
de exemplu), iar la fete bizareriile sunt dectuJ de frecvente, ă ă a denota
ş o patologie.
O foarte ă ă de 14 ani ne ă În desen un
cap în care toate elementele ţ sunt foarte elaborate, cu ă lung
ă în ă Ea ă ă de acest chip ă o
71
ă bine ă ş un picior ă elegant, apoi o ă ă ş
ă În mai multe rânduri ea ş ă dezaprobarea ţ ă de ă
ţ ş reîncepe ă deseneze elementele separat, ă
ornamente, ş ne ă ă ne place. Descompunerea personajului ă
nu ă un proces de dezintegrare de tip schizofrenie. Aceasta
ş mai ă o ţ ă ă de o ă de
altfel ă diferitelor ă ţ ale corpului ă ş valoarea ă pe
care le-o ă
Desenele indivizilor care au ă ş ţ ă din nou
o imagine ă ă ş ă 61% din ţ ţ
ă figuri complete (Starr ş Marcuse, p. 83). Ei ş ă
personajele din ţ ă în timp ce ţ ă profilul, care este mai
evaziv. Accesoriile, cum ar fi ă ă dispar. Coafura are un aspect
normal. Mâinile sunt detaliate, ă ţ ă ă etc.
Am încercat ă ă în ţ de imagine ă o ă
ă pornind de la care am putea explica desenul persoanei . Dar, ş
bine ă reciprocitatea nu este ă Între imaginea corpului ş
realizarea sa ă Desenul are ş alte fundamente decât ă
imagine, iar aceasta din ă are ş elemente care nu intervin în desen.
Dar ţ de imagine ă constituie o ă de lucru care
poate fi ă în efortul pentru o mai ă ţ a desenului ş a
ţ ă proiectivi. Astfel, chiar în etapa în care copilul nu
poate ţ sau nu poate executa un consemn ca cel al desenului
persoanei, putem invoca ă imagine pentru a explica ă sale.
Copilul va realiza în ă ă desene spontane sau copii care sunt
ă Formele ă astfel nu sunt cu ţ ă expresia ţ
obiectelor propuse. Ele nu sunt nici formele cele mai simple de executat,
ci cele care ţ o ă ţ ă ă pentru copil.
Schema ă a corpului, prima ţ ă ă este
cea care se ă astfel în acest grafism. În general, aceste
ă au aspectul de forme ă ţ neînchise. Sunt spirale sau
forme tinzând spre circularitate. Un copil sau un adult care ă la
stadiul oral, ă forme de acest tip. Spiralele ş buclele sunt, deci,
formele dominante din aceste ă ş nu linia ă Copilul mic
ă prin ele la orice ă ă ce i se propune. Executarea
punctului, ă pentru adult, este ă pentru copilul mic. EI îl
ş printr-un cerc. Aceste ţ au fost dovedite în copierea
formelor din testul Bender. Autoarea ne atrage, în ş timp, ţ
asupra ţ acestor ş ă pentru copil. "Vârtejul este o activitate
care aparent în ă în mod deosebit copiii mici, ş care depinde probabil
de reflexele lor posturale primitive, ş de ţ vestibulare ale
72
acestora, precum ş de impulsurile motrice ş de principiile lor
perceptive" (B'ender, p. 19).
Regresia la acest stadiu apare În studiul lui Montagne în care este
ă ţ ă a copiilor schizofreni la care ă
problemele de dezorganizare a imag1l111 corporale. Autoarea
ă "La copiii schizofreni ... reprezentarea unei spirale fluide
în jurul unei axe longitudinale este atât de ş ă încât putem
considera ă ea ă aproape un semn specific pentru diagnosticul
lor" (Alisson Montagne, p. 348).
În ş sens vom cita ş cazul pe care îl ă Naumburg, al
unui bolnav cu ulcer la stomac ş tratat prin art-terapie. EI ă
ţ ş ale amintirilor infantile preverbale în desenul
"verigilor". ţ se ă la perioada sevrajului ş la ţ
ă a pacientului ţ ă de mama sa, ş sunt exprimate într-o serie de
imagini abstracte de ţ ş de ş ă Alte verigi ă
copilul care se ă ş la sânul mamei. Astfel, spiralele ş buclele
specifice, care se ă în primele ă ale copiilor normali sau
în desenele copiilor schizofreni, ă amintiri preverbale. Putem
considera ă ele ă din imaginea ă ă imaginea
ă a corpului oral.
Mai punem ă o întrebare. ă copilul ă ş verticala
înaintea orizontalei, aceasta nu ă de asemenea, din fenomenele
legate de imaginea ă Învingerea ţ ă în
eforturile primilor ani ai copilului care ţ ă ă se ţ ă pe picioare.
ă dimensiunii dreapta-stânga este ş ă mult mai târziu.
În rezumat, imaginea ă a fost în centrul acestui capitol.
Am conceput ă imagine ă ca o ţ ă ă a
corpului ă pe sentimentele ş atitudinile individului referitoare la
propriul corp ş la maniera în care el le ă în mod subiectiv. În
cursul ă imaginea ă - ca produs al ţ individului
cu ţ ă dintre ţ mai noi - ş ţ ă
asupra corpului, ă opiniile asupra propriei ă ţ ş asupra
ţ cu ţ Ni se pare indispensabil ca psihologul care ă
testul desenului persoanei ă ă formarea ş dinamica acestei
imagini .
73
\
J
J
J
J
\
r-
\
V. ASPECTUL EXPRESIV
Desenul persoanei ă din ţ ş ş ă imprimate de
creionul care este ţ în ă În acest sens, desenul ă din gest, iar
linia este ca un gest încremenit. Totul se petrece ca ş cum foaia ar fi
mijlocul în care desenatorul ş se ş ă sau ş ă
ţ ş gesturile sale. Gestul ă pe traseul ă forme rotunde sau
obtuze. Prin intermediul ţ el ă o expresie ă formelor
desenate. Ritmul ă este uniform sau variat. Presiunea creionului pe
foaia de hârtie este ă sau ă Trasajul este întrerupt sau
continuu. Desenul poate fi umbrit pe ţ mari, ţ ă sau ă
Toate aceste caracteristici pe care le ă analiza desenului persoanei
constituie aspectul ă expresiv ş îl apropie de testul MiraS, de testul
Bender ş de grafologie.
Spre deosebire de testul Rorschach, care are la ă o structurare
ă aceste teste au în comun faptul ă materialul furnizat de
subiect este produsul unei ă ţ motrice. În acest sens; ele sunt legate
strâns de studiul ă ţ ca mijloc de ţ a structurii ş
ţ ă ţ Expresia motrice nu este ă ca provenind
exclusiv din ş ă mâinii, ci ca o ţ a întregului organism al
ă instrument este mâna. Expresia motrice ş gestul grafic, precum
postura sau gesturile în general, sunt în ă ă cu cele mai complexe
ţ cerebrale. Ele ă din dinamica ă a individului ca unitate.
Ipoteza ce ă la baza testului Mira ş a tuturor testelor analoage este
ă orice atitudine ă se ţ ş de o atitudine ă
în virtutea unei ă ţ a organismului viu.
CONDUITA Ă Ş DINAMICA SA
În ţ de zi cu zi, suntem ş ţ ă fiecare ă are
gesturile sale proprii, maniera sa de-a merge, un ton propriu al vocii, etc ...
5 În acest test, subiectul ă în creion o serie de forme simple ă ă a privi, ă ce a
început sarcina cu control vizual. Se ia în considerare amploarea ş sensul devieri lor.
75
când vorbim de comportamentul expresiv, care nu este ă un
fenomen izolat, ne putem referi la fenomene foarte diverse. Alegem
dintre> acestea câteva al ă studiu ni se pare util pentru desenul
persoanei.
< Într-o ă categorie definim ca expresiv acest aspect al
comportamentului individual care îi este propriu în îndeplinirea
diverselor sarcini. În îndeplinirea ş lucru indivizii ă între ei
prin maniera de a-I realiza. Comportamentul expresiv este, deci, aici
"stilul propriu"; "cum" ş "pe ce cale" individul ă ă ă o
ş ă sau ă la o întrebare. Comportamentul adaptativ se ă
mai ales pe ţ ş pe efortul voluntar ş ş al individului, pe
datele ţ ş pe abilitatea sa; dar elementul expresiv îi ţ ş
actele ă ă un efort deosebit. EI este, în general, ş ş ă din
ţ profunzi. Stilul sau expresia în cadrul diferitelor sarcini sunt
puse în ţ ă mai ales prin ritmul ă energia ş intensitatea
ş ă expansiunea sau constrângerea gesturilor, ţ utilizat.
ă în a doua categorie expresia ţ ă ă
fizice - posturale, musculare, viscerale - care ţ ă
ţ ă fizice sunt specifice ă ţ (este de
ajuns ă vedem o imagine pentru a ne da seama ă persoana
ă râde sau plânge), ş sunt specifice ă individ. ă
modele individuale de-a râde sau de-a fi ă ş fiecare ţ
ă mimicile în maniere care-i sunt proprii.
Într-o a treia categorie, expresivitatea nu este ş ă actului
adaptativ sau expresiei ţ Ea se ă la atitudinile expresive
aparent inexplicabile chiar ş pentru subiect ş ş ă în general, nu
li se ă ţ ă Examinarea unghiilor, micile ş ă ale mâinii
sau ale picioarelor, rictusurile nasului sau ale gurii sunt tot atâtea forme
clasate în ă a treia categorie. Aceste fenomene motorii autistice,
care nu ating ţ unor ticuri, ă o personalitate
ă Ele sunt reziduuri sau rezultate ale ă gesturilor sau
ă posturale blocate. Freud a atras primul ţ asupra
acestor ă ă ă ţ ş a ă ă ele apar când se
ş ă un conflict. Ele pot ajuta, astfel, la ţ ă ţ
în ă în care îndeplinesc ţ unei ă ă motrice a tensiunii ş
ţ ă pentru reducerea ă ţ
Tensiunea ă ă în toate fonnele de expresie
descrise, se ă ş ş în linia ă Atunci când ă ş ş un anumit
grad, aceasta se traduce prin excesul de ş ă ă ă ă un motiv
obiectiv. ă este prea ă se va transforw' ' .. ticuri sau în
ţ psihosomatice. ă tensiune poate fi ă ă în mod
obiectiv. Duffy ă ă tensiunea ă a 8 ţ care trebuie ă
76
execute sarcini delimitate în timp. El ă prin metode factoriaJe ă
nivelul tensiunii musculare este o ă relativ. ă a
individului ş un aspect al ă ţ sale.
Atitudinile expresive sunt atât de distincte ş ă un loc atât de
important în ţ umane ş În stabilirea contactului, încât pot fi
considerate ca un limbaj non-verbal în cadrul ă gesturile, postura,
ritmul ţ ş tensiunea ă constituie alfabetul. Tonul
afectiv ă sensul cuvântului sau îl ă Un gest al mâinii
sau o ş a piciorului pot contrazice un ţ verbal. În ă de
aceasta, limbajul non-verbal care nu ţ ş cuvintele poate fi
considerat ş el ca un mijloc valid de transmitere, ş cum ş este
interceptat ş ţ Nu ă aici numai clasa gesturilor a ă
ţ este bine ă ş ă cultural; ă mai ales
anumite posturi sau ş ă individualizate care ne fac ă ţ de
exemplu, ă interlocutorul ş ă mai ă sau ă ă
ş ş ţ el a întrerupt contactul cu ţ
Intr-o ă de elevi de ă ş ă În cursul unei ş ţ a
unui comitet de studii oarecare, s-a constatat cu surprindere o ă
ţ care, aparent, nu era ă de ţ problemelor discutate:
ă rezultatul ă unei ă ţ care ă nu a demarat, rezultatul
unui conflict între ţ contradictorii, expresia unui sentiment
inexprimabil sau ă ă o ă ş ă ă unei tensiuni
mai mult sau mai ţ persistente. Toate aceste ş ă ale ţ
corpului sau membrelor, aceste degete frecate de nas sau care ă
urechea, postura în ă schimbare, repartizarea micilor acte ă ă
sens", corespund unei ă ţ vitale a organismului de a se adapta la
ţ mediului. Pedagogul ş ţ ă ş ă toate
aceste ş ă nu ă ţ sau concentrarea asupra subiectului la
ordinea zilei. ă ele ă toate acestea. De altfel, nu le putem
controla sau contracara decât provizoriu. Expresiile sunt indispenabile
pentru ca fiecare individ ă se ă adapta. Prin ele, acesta ă ş
ă satisfacerea sub ă ă a impulsurilor ş ţ
refulate, în timp ce sensul acestora ă ascuns ţ ş autorului
ş ă lumea ă în a nu le acorda ţ ş a ă de capul lor
aceste expresii pentru ă acestea nu ar avea ţ ă ş nici
ţ Societatea ă chiar ş ţ acestei ultime redute
care permite o luare de ţ eminamente ă ş ă chiar
ă este ă pentru subiect ş pentru ţ Aceste mici acte
nu ă cu ă controlului social, într-un sens foarte aparte în care
calea ce le este ă ă ă ă de la o ţ la alta. Chiar ş
cantitativ, ţ expresiei motrice ă de la o ă la alta. Ea
este mai mare în Statele Unite decât în ţ ş mai ales, decât în
77
J
j
J
I
J
r
r
r
\
Japonia, unde este ă unui control sever. ă ţ ă este
ă prin ş legi culturale care stabilesc zonele permise sau
interzise pentru libertatea de ş în general a individului. Ea
contribuie la constituirea echilibrului psihologic tipic pentru fiecare
societate ş necesar individului pentru a se adapta la aceasta. Domeniul
expresiilor motrice permise este, ă la un anumit punct, mai ţ
accesibil ţ decât domeniul verbal. El este, de asemenea, mai
vital decât lumea expresiilor verbale pentru ă este mai direct subordonat
ţ vegetative ş nevoilor primare ale ţ ş ă expresive
compun un mecanism de ă ă ă în curs de
ţ
De acest domeniu al ă ţ ă ă ă
"comportamentul inutil" ce apare în timpul ă ţ adaptative, în
ă în cursul unei ş ţ al unei ţ telefonice, al unui examen. El
nu are mai mult scop practic decât expresiile autiste. Sensul ă ă
ascuns. Este considerat cu ţ ă ca lipsit de valoare sau de
ţ ă În ochii individului care ă ş acest lucru apare ca
"nevoia de-a desena automat". ă ă efort, el ş un ă de hârtie,
ă forme bizare, geometrice, ş uneori, figuri umane întregi. Sub
masca unei ă ţ consacrate ca ă ş oarecum ă
ă ş ş o ţ auto-protectoare în ţ
ţ personale sau exterioare. În aceste ă se ă
adesea în mod direct anxietatea. Exprimarea sa sub ă ă poate
ajuta individul ă ă la ţ sau ă ş exprime verbal ţ
ă poate permite ş exprimarea reziduurilor conflictelor infantile
reÎnviate de ţ ă Fixarea lor pe hârtie conduce adultul la
separarea acestora de prezent ş prin urmare, la manifestarea de atitudini
mai conforme cu maturitatea sa. La ă cele mai serioase, ţ
ă cu ţ ă sau ă este destul de
ă ă acesta este un factor de destindere ş permite stabilirea
contactului necesar ţ obiective ale ş ţ
Putem considera ă ca o regresie în slujba eului.
ă ă în acest sens cu anumite ş ă posturale, ea contribuie la
ţ echilibrului psihic al individului . Ea ş ş misiunea
în virtutea caracterului ă motor ş simbolic. Prin jocul liniilor ş prin
ritmul trasajului, ţ ă ş ş ă ş descarce tensiunea Într-o
lume ă ş ă Formele care ă de aici pot fi
considerate, deci, ca o cristalizare a ă
O serie de ţ ă ă presiunea, ţ ş
caracteristicile unghiulare ale formei desenate ă în ţ de ă
ţ Astfel, când cerem ţ ă traseze o ă linie care
ă de fiecare ă din punctul lor de vedere cea mai ă
78
traducere pentru 24 de adjective, ă ă (Peters ş
Merrifield). Adjective precum crud, mort, trist (aspecte indezirabile), au
ca simbol o linie cu ţ ă ă Adjective ca bucuros, puternic,
serios (atribute dezirabile), o linie ă Viu, agitat, furios (care
pun în ţ o activitate ă sunt exprimate prin linii frânte ş
neregulate. O linie ă ă calificativele de ş grav, liber
(implicând calm sau pasivitate). Adjectivele sunt exprimate nu numai
prin forma ş ţ trasajului, ci ş prin intensitate. Liniile ă
corspund furiei sau cruzimii, cele lejere sunt pentru ş delicat, ş
În ţ lui Wolff, copiii transpun grafic impresii muzicale.
ă ţ muzicii sunt evocate de intensitatea ş de forma ş ă grafice.
Presiunea este mai ă pentru un ş decât pentru un vals.
Formele sunt angulare în primul caz, rotunde pentru al doilea. Muzica în
ă ţ ă cuvintele în cea ă au evocat ă
ţ care ă caracterele specifice grafismului legat în mod
ţ de posturile ş de tensiunea ă ă acestor
ă
Simbolurile culturale ţ ă ş ele expresia ă Dar
ă ă este ă ş ritmului ţ ş tensiunii interne
ţ de individ. "A ă de bucurie" ş a desena linii ascendente au
ş substrat. Greutatea este ă (a fi în al ş cer) când suntem
ţ sau în stare de euforie. Schilder ţ ă negativismul
apare ţ în ş masticatori ş în cei ai gâtului. Când ne
împotrivim, ne ă gâtuI ş strângem din ţ ă atitudine
negativi ă se poate reflecta în desenul persoanei: forma ă gâtului ş
ţ ă a liniei în desenarea acestei ă ţ a corpului .
Aceste ţ ne-au ă ă ă faptul ă o ă
dispune de diverse mijloace pentru a exprima una ş ş
ă Una din primele ă care au fost puse privitor la
ş ă expresive a fost: ă expresie, care poate împrumuta diferite
instrumente, este ă pentru unul ş ş individ? ă ă
ş caracteristici expresive în scris, mers, vorbire sau în modalitatea
de-a aranja diferite obiecte, se ă faptului ă acestea din ă nu
depind de ţ exterioare în care le ă ci ele sunt legate de
personalitate ş depind de aceasta. Allport ş Vernon au experimentat pe
larg ţ ă a ş ă expresive. Studiul lor ă
în mod ţ expresia ce ţ ş actele adaptative ş ă ă în mod
obiectiv ş ţ diferitele dimensiuni ale comportamentului expresiv:
rapiditatea lecturii ş a calculului cu voce tare, a mersului pe ă ş în
ă a ă cuburilor, a ă diferitelor obiecte cu mâna
ă ş cu cea ă a lovirii cu mâna sau cu piciorul, etc .. : Printre
dimensiunile ă ţ presiunea, ţ sau ţ utilizate,
79
estimarea lungimi lor, unghiurilor, punctelor sau ţ Ei ă
ă nu ă nici o generalitate, nici o specificitate complete ale ş ă
expresive. În mare, cel ce are un scris mare va merge cu ş mari
ţ cu talia sa), ş va dilata desenele, sau va supraestima
unghiurile. Similitudinile constatate se ă prin trei factori: ţ
dimensiunea ă ş energia. Organizarea acestor ş ă ă ş
ea organizarea ă ţ ă grade de unitate în cadrul ş ă
de ş ă ca ş În ţ ă ş în personalitate. Nu este deloc
ş ă presupunem ă armonia ş ţ ş ă expresive sunt
ţ cu gradul de organizare ş de integrare al ă ţ
(Allport ş Vernon, p. 181)
Un studiu al lui Wolff ne permite ă ajungem la o concluzie
ă Acest studiu ă În diagnosticarea ă ţ pornind de
la o ă ă a atitudinilor expresive ale copiilor, ş ă prin
ţ ale profesorilor. Wolff a studiat:
1) ţ corpului stând În picioare, ă fotografiile acestor
copii ă ţ În cursul unui examen medical;
2) ş ă corpului În timpul diferitelor ă ţ
3) Manipularea plastilinei;
4) ă
5) ă cu pensula ş desene În creion.
El ia ca exemplu trei copii . Pentru unul din ei, ţ
ă ţ este ă pentru toate domeniile de exprimare. Pentru cel
de-al doilea, o oarecare ţ nu exclude o ţ ă ă a
datelor în ş ţ Cât despre al treilea, acesta ş
dezacorduri extreme, ş diagnosticul ă un conflict ţ
al atitudinilor, în acord cu ţ educatorilor.
Wolff s-a interesat de ş probleme ca ş Allport ş Vernon,
dar ă sale se întind pe un domeniu mai variat al formelor de
expresivitate. Scopul ă este, ş el, diferit. EI nu mai ă ă evalueze
similitudinea între ş ă ci pe cea a impresii lor produse asupra
ţ Mai ţ ă ă ă ale ş ţ
spuse de ţ indivizi, ă specimenele acestora de scris ş o
ş povestire ă în scris. ă s-au dovedit capabili ă
asocieze vocea, scrisul ş stilul ş individ într-un mare ă de
cazuri.
Metoda ă de Wolff este cea mai ă de ţ testului
desenului persoailei ş de testele analoage de exprimare. Expresia este
ă aici, nu prin mijloace obiective de ă ci prin impresiile pe
care le ă psihologului. ă comportamentul expresiv poate fi
interpretat corect, mai trebuie ă ţ cauza acestuia ş ă ş
în ce ă ă impresia este ă pentru diagnostic. Posibilitatea unei
80
ţ valide a datelor expresive este' ă mai Întâi de faptul ă ţ
oamenii ă metode similare de ţ ă de atac sau de
exteriorizare ă (plâns, etc .. ), ş registre similare de ritm ş tensiune.
Limbajul gesturilor ă Întotdeauna posibil ca mijloc de comunicare
acolo unde limbajul verbal nu este comun. ă conduita
ă a celuilalt în ă în care forma acesteia ş ş ă care o
traduc sunt legate de procesul pe care noi ş l-am ă În ţ
similare de expresivitate. Expresivitatea celuilalt ş a ă sunt
ă ă În ţ ţ umane, iar procesul fluid de ţ ă
ă le conduce ş le ă Adesea, printr-un fel de
ţ ă putem ş mai bine mai ales pe cei care ne ă ă dar
identificarea, empatia, ţ ţ ă definesc tot atâtea
ă ţ prin care, În pofida diverselor grade de variabilitate, ţ
ş ă expresive ale celuilalt.
Psihologul, care ş ă ca obiectiv o ţ ă ş o
ţ ţ ă a ceea ce este mai particular ş mai insolit în
expresivitate, ş ă seama de ţ experimentelor ş de legile
ţ care Îi vor permite atingerea scopului. Domeniul este ă la
Început. ă posibilitatea ă a unei ş de acest gen nu
este iluzorie, îi ă ea necesarul pentru a ajunge la rafinament ş la
ă ţ dorite în interceptarea formelor de expresivitate?
O ţ ă ă a lui Wolff a dat un ă pozitiv la
ă Întrebare. Se ă ş ă de exprimare unui mare
ă de ă care ă caracteristicile acesteia. Termenul cel
mai frecvent utilizat este denumit "termenul rezumant". Se ă apoi
trei forme de exprimare ş "termenii ţ ă într-o
ordine oarecare. ţ ţ trebuie ă Împerecheze expresile cu
"termenul rezumant". ş s-au dovedit capabili de o potrivire ă
În ţ variind Între 77 ş 90%, În timp ce o potrivire ă din
întâmplare ar fi ă doar în o treime din cazuri. În plus, ş nu e.ste
lucrul cel mai lipsit de interes în rezultatele lui Wolff, ă ţ n-au
fost aleatorii; ele s-au datorat factorilor ţ personali care
ă capacitatea de percepere a anumitor forme de exprimare.
Nu numai comportamentul expresiv, dar ş perceperea sa
constituie o ţ a ă ţ Respectiv, ş factori care
ă În expresivitate pot fi activi în interpretarea sa ş ş au originea
în unitatea ă a individului . ă complexitatea fenomenului
atunci când o ă ă ă ş ă propriile caracteristici
expresive, ă un contrast net între ă ţ ş cea a ş ă
expresive ale altuia. ă punem un anumit individ în ţ propriilor
ă ţ (mers, scris, voce, etc ... ), dar mascate sau expuse la tahistoscop,
rar se ă ă le ă drept ale sale. În schimb, ă trebuie ă
81
J
J
J
J

f
r
1
r
I
\
. -
ă un anumit ă de ă ţ printre care ş pe ale noastre
proprii, impresia despre propriile ă ţ este de ă mult mai
ă decât cea pentru ă ţ ţ Numai 20% din
ă ţ despre propria ă sunt defavorabile ş nici una nu este
ă Ne este dificil ă ne ş (aceasta În ţ de activitatea
. ă dar ă propriile ă ă ţ ă de cele ale ţ Le
descriem cu mai multe detalii: 33,4 cuvinte În medie sunt consacrate
ă ă ă altora, ş 66,9 ă ţ asupra propriei persoane.
ă ă personale sunt mai ă de afect. Dificultatea de-a ne
ş este atât de mare, încât chiar ă examinatorul ă
subiectul ă ş va judeca propriile ă ă identificarea nu este mai
ă Uneori apar atitudini ţ puternice atunci când subiectul
este pus În ţ propriilor expresii. Aceasta ne ş ă adesea, ne
compunem un chip sau o ă ţ ş care par avantajoase pentru
reprezentarea pe care o avem despre noi. Când ne privim Într-o ă
ne ă pentru a nu vedea decât ceea ce ne permite ă vedem
ţ pe care o avem despre noi. Freud ă ş lucru
atunci când scrie ă "nu ne facem totdeauna prieteni printre cei ă le
ă semnificatia actelor lor simptomatice" (Freud, p. 232).
În numeroaselor sale ţ Wolff crede ă
ă ţ ă În a ne ş este ă de ţ ş temerile
ş ale individului. Interpretarea aspectelor expresive ale
ţ ş a celor proprii ă o tensiune care ş are sursa în nivelul
angajamentului ţ ş al subiectului în ă
ţ acestora.
Aceste rezultate pun În ă psihologul în primul rând ţ ă de
jocul ţ susceptibile a-l determina ă ă cu vederea ţ
indici expresivi ă ţ În timpul examenului, sau de a-I face prea sensibil
ţ ă de ţ pe care ar avea, astfel, ţ de a-i exagera. Dar ele îl
ă ş ă se Întrebe ce ă mecanismele conduitei expresive.
Comportamentul expresiv este ghidat în mod direct de
ţ personale profunde ş durabile. Dar, ă dorim ă ţ
mai bine ţ ă a conduitei expresive, trebuie ă
ă ţ factori susceptibili a ne ţ Allport ă ş
ă ă
a) ţ rasiale;
b) ţ sau mode locale;
c) ă de spirit ţ tranzitorii, care nu ă
persoana În fiecare moment;
d) Vârsta;
e) Sexul;
f) ă ţ ă ale structurii musculare ş corporale;
82
g) ă ă sau boala;
h) ţ corporale accidentale;
i) Obiceiuri aparte dobândite prin antrenamente speciale care
pot masca expresia ă
j) ţ accidentale ale mediului fizic (creionul, hârtia de
scris, natura solului În timpul mersului).
ţ ă ş ţ sunt în mod evident legate de
rolul mediului cultural, de aprobarea sau repudierea ă a
ă sub efectul ă se ă o ă a gesturilor ş a
ş ă ă ă este ă credem pe Efron, copiii evrei
sau italieni recent ţ În Statele Unite au gesturi care ă ă mai
ă cu cele ale americanilor decât cu ale ă ţ lor. Copilul
ă normele culturale de exprimare socializându-se, ş ţ
ă se ă ă ă adânc (Efron).
Punctele c) ş d) enumerate de Allport ne ă contra
ă pripite ş ne ă nevoia de-a observa conduita în
diferite ă ş În diferite momente. Euforia, chiar ă poate
duce la expansiune, la utilizarea unui ţ mai larg În scris sau În desen;
depresia duce la contractarea acestuia (Johnson).
Punctele e) ş i) sunt legate de ţ ă structurii
organismului ş temperamentului de ă în ţ în care unele ar
putea proveni din linii de dezvoltare diferite (sexul) sau din procese
globale, cum ar fi ă Este evident ă nu putem considera ca
reprezentative ş ă expresive ale unei persoane bolnave
6

Expresivitatea este ă în parte de ă ţ noastre fizice ş de
temperamentul nostru. Ritmul propriu indivizilor este strâns legat de
pulsul ş ţ acestora. Wolff a descoperit ă anumite ţ în
scris, desen, precum ş buclele din scris, nu se ă cu vârsta ş cu
gradul de ţ ci au ţ de-a ă constante ă din primii
ani de ţ ă Desigur, În anumite ţ aceste ţ se ă dar
aceste ă au loc conform unei ţ liniare simple: dimensiunea
este ă cu doi sau cu trei ţ ă de ţ originale "normale".
Legea ă este, deci, strict ă
ş principiilor astfel formulate de Allport pennite o
mai ă ţ a ţ subtile ş strict individuale pe care o
ă o ă ş ă sau alta. Anumite ş ă expresive
ş în special, cele ce ţ conduita ă sunt ţ
determinate de ţ fundamentale ă ş ţ bagajului
fizic global al individului , cum ar fi, de exemplu, ritmul. Expresivitatea
6 ă În mers, scris, desen, sau În maniera de-a Îndeplini diferite sarcini se produc
la o ă ă ă ă cu mult înainte de ş da sema ă este vorba de o ă uneori
ă ţ ă chiar de aceste ă
83
ţ ă ş expresivitatea ă ă În primul rând ă ţ de-
a fi ş diverse conflicte ale ă ţ Ritmul, sau alte ă
expresive ce ţ conduita adaptati ă pot avea ş ă (ritmul
trepidant al unui copil nevrotic, de exemplu). Aceste ă au ca
ţ procese analoage cu cele analizate ş observate de Freud în
micile ă ţ ale ţ cotidiene: "Aceste ă
ă ş ţ le ă o ţ ă ă atunci când nu
ne ă cu totul, servesc la exprimarea celor mai variate ţ
ş sau reprimate; ele constituie cel mai adesea o reprezentare
ă a viselor ş ţ (Freud, p. 317).
ţ ca ş ţ sexuale, ostilitatea, gelozia, egoismul,
sunt reprimate prin ţ ă ş refulate, ele nu ş pierdut din
capacitatea de a se manifesta ş a se exprima.
ă în acest sens o cercetare ă În cadrul ţ
analitice ş care ă calea ă de Freud. Deutsch ă toate
postUrile interesante ale membrelor ş ale corpului, dar nu ş ale ţ
ă care se produc în cursul unei ore de ă ş materialul
verbal furnizat de 17 bolnavi. EI ă ş ă toate ş ă corpului aveau
un motiv, atitudinile posturale reflectând, precedând, ţ exprimarea
ă a materialului ş sau substituindu-se acesteia. Un bolnav
care se temea ă va fi pedepsit ă se ă ş pus mâinile la gât.
La un altul, un contact rapid al mâinii stângi preceda ţ agresive. O
femeie se Întindea pe partea ă atunci când vorbea despre ţ cu
mania sa, ş pe partea ă când vorbea despre ă ă "Fiecare
pacient ă modelul ă postural caracteristic, ce ă ă
integrat al aparatului ă motor la complexele psihologice ş
(Deutch, p. 209).
ţ între exprimarea ă ş expresia ă dovedesc
faptul ă în caz de conflict, ă ă ş ţ refulate se ă în
comportamentul fizic. Rezolvarea ă a ă ă este ţ ă de
ă în ţ ă ţ cu ţ au membrele
extrem de rigide. Când analiza ă tensiunea ă dispare o
ă cu conflictele. Rigiditatea atitudinilor posturale se ă acestea
devin, ă mai variate. Conform lui Deutsch, o ă ţ ă
ă ă fie ţ nevoii instinctuale pe care o ă postura, fie
o ţ sau o anxietate ă care interzice subiectului ă cedeze
unei pulsiuni . Anumite posturi tranzitorii ă incertitudinea eului , în
ţ în care acesta n-a elaborat o ă mai ă pentru exprimarea
de atitudini inacceptabile pentru el. Când atragem prematur ţ
pacientului asupra postllrilor sale sau asupra ş ă expresive, îl
expunem riscului ca acesta ă le suprime, ă le schimbe sau ă le evite.
84
ă în cursul analizei sunt valabile ş pentru conduita
ă ş ă expresive sunt compromisuri între ceea ce este dorit
ş ceea ce este interzis, la individul normal. Într-o societate în care
ă standardizarea, conduita ă ă un rol de ă de
ţ ă pentru individ. Prin ea, el ş ă ă ţ ş
centrale din momentul în care ă rolurile pe care trebuie ă ş le
asume.
GENEZA Ş Ă Ă Ţ
ă ă postUrile ş ş ă copiilor atunci când se
ă ă indicii precoce ai legii ă ţ Expresia sugarilor este
una ă Întregul organism ă ţ sau ţ
Starea de tensiune ă este foarte ă chiar înainte de ă
În cursul ă ă activitatea corpului ş presiunea gurii ş a degetelor
descresc. Ribble ă ă acei copii a ă ţ cu mama nu este
ă ă ă un exces de tensiune ă ă ş
care ţ ş o ţ ă Într-un fel, "ei ă cu foamea
lor"'. ă ă este împiedicat ă se ă ă spune Halverson,
acesta ş mai ă ş tensiunea ă ă este excitat, cu
ş ă agresive ale corpului ş cu ţ clare ş rapide ale presiunii
degetelor. ţ între frustrare, sau nesatisfacerea unei nevoi, ş
ş ă ţ globale, sau a tensiunii musculare, apare cu claritate.
Pe ce se ă ă între activitatea ă ş nevoi? Pe
faptul ă ş au ca ţ ă corpului pentru ţ Ne este
de-a dreptul imposibil ă ne ă o ţ care nu este ţ ă de
o ă concentrare ă Frustrarea este motorul unei ă
musculare intensive pentru ţ ţ ţ ă de
asemenea, o ţ ă sau ă ă (Furia cu deteriorarea
obiectelor sau crizele ş ă La sugari , punerea în ţ a
întregului corp este ă ş ă Atunci când este împiedicat,
tensiunile ă care n-au fost eliberate se ă Într-o
tensiune ă ă ţ ţ ţ ş a
diferitelor ă ţ necesare individului are ca efect cristalizarea
conflictului Între exprimarea ş ţ sub forma unui exces de
tensiune ă Plutchik ă ă cei mai agresivi în ţ
experimentale de frustrare sunt ş cei mai ţ ş cei mai ţ
În general, o ă cu conflicte sau cu sentimente ostile neexprimate
nu se poate destinde. Revolta ia forma unei tensiuni musculare
permanente. Plutchik ă de aici ă "În lumina faptelor ş a
studiilor prezente, putem spune ă ţ unei tensiuni musculare
85
j
J
J
J
J
I
f
I
I
r
r
I
r
I
r
f
(
..
permanente la un individ este un indice al faptului ă ă ş un conflict
persistent, sau ă individul a cunoscut o frustrare care ă nu a fost
ă
Individul dispune de trei tipuri de mijloace pentru ă
tensiunilor sale ş a energiei sale specifice: activitatea ă cuvântul
ş ţ ă O activitate ă de un anumit tip ţ ş toate
aceste forme de ă ţ celor trei mijloace cu care individul
ş ă tensiunile îi este ă Prin combinarea acestora el ş
ă ş ş ţ homeostazia. EI alege ş ă aceste mijloace
în ţ de ţ pe care le-a ă în ă de sensibilitatea
sa, de datele pe care le ţ de permisiunile ş ă ă impuse de
ă ţ etc... Personalitatea ă ş ş ă amestce În mod
convenabil aceste mijloace de exprimare. Ea le ă pe fiecare cu
ţ ş în ţ ţ ş conflictelor ţ ş ş ă descopere
un ritm ă ă pentru ş ş ă tensiunii . ă
personalitatea cu ă are ca ă ă rigiditatea care Îi
interzice ă ţ Tensiunea ă se ă în mod
durabil, ş ă autistice se ă în detrimentul atitudinilor
adaptative ă
Copiii nevrotici au mai ă tensiune ă decât cei
normali. În ş sens, Luria ă ţ notabile în ă
involuntare ale degetelor între ţ bolnavi maniacali - depresivi ş
schizofreni.
O tensiune ă devine o ă ă de stimulare
ă ş ă de asemenea, ă de atitudine ţ ă de sine
ş ş ţ ă de ţ Organul supus unei tensiuni devine hipersensibil.
Durerea ţ ş tensiunea ş nivelul de ţ ă la frustrare ş ţ ă de
noi conflicte este coborât, în virtutea unui cerc vicios al proceselor
psihosomatice.
În cursul ă copilului, expresia, la început ă ş
ă se va ţ ş se va ş de diferite regiuni bine delimitate
ale corpului . Un copil ş va semnala ş prin ţ ş prin ş ă
ale întregului corp. Ca adult, el va putea exprima ş sentiment prin
ş ă imperceptibile ale degetelor sau printr-o crispare a pumnului.
Modul de organizare a ă ţ identificarea cu ă ţ
inflexibilitatea ş ţ morale, ă pe parcursul ă un rol
important în alegerea formelor speCifice de exprimare, în determinarea
gradelor de libertate a ă ţ ţ În ţ pentru o
ţ ă sau pentru alta, pentru o ş ă sau alta.
Acest fel de condensare, uneori de reducere, face incomprehensibile
ş ă ş postura individului. Mici ş ă ale ochilor, o ă ţ ă
a capului, devin simboluri individuale legate de lumea ţ ş a
86
atitudinilor, ea ă ş ă ă ă în ă ă Limbajul este
înlocuit de expresii simbolice de un anumit gen (a face mutre, a strâmba
din nas) ş ţ legate de diferite ş ă expresive sunt gravate pe
o ţ care se ş din logica ţ a ţ refulat ş a
ă sens al acestor ş ă A ă sarea, de exemplu, este
considerat ca un semn ă pentru ă deseori acest gest provine dintr-o
tensiune care ă ţ ă chiar tragice. Putem spune, ş
cum a remarcat Deutsch la ţ ă În timpul analizei, ă oricât de
individualizate ar fi aceste postllri, ele se ă în ţ
tipice conflictelor ţ
ASPECTUL EXPRESIV ÎN DESENUL PERSOANEI
ş ă expresive se ă destul de direct în desenul
persoanei. ţ este cea care le traduce cel mai elocvent pentru ă ea este
centrul principalei ă de comunicare cu lumea, o regiune a corpului
extrem de ă în ţ nervoase ş în ş susceptibili ă
adopte cele mai variate aspecte. În ţ lui Brunswik, diversele
aranjamente, chiar foarte schematizate, ale ochilor, gurii ş nasului, sunt
percepute ca traducând ă de spirit diferite. Modificarea ţ
între aceste trei tipuri de elemente ă ă în impresia pe
care o ă ţ lor. Aceasta se ă ş ţ de-a sesiza
ă le ţ reale ca fiind legate de ţ expresiilor.
Caracteristicile ţ ale modului de a fi al individului se ă pe
ţ acestuia. Jocul repetat al ş re ă ş ă ţ în
ţ de nevoile organismului în ansamblu.
ţ ă ă de asemenea, fidel starea ă de spirit
a subiectului examinat. Frica, agresivitatea, încrederea în sine, se ă
de obicei, ca ş cum desenul ar ă o ş ă Nu ă
ş o ţ ă ă între desenul ţ ş ţ desenatorului,
ş se poate întâmpla ş aceasta. ţ ă de schizofreni - sau de
minoritatea schizofrenilor care ă mai pot desena o ţ ă - este ă
ă ă Ni s-a întâmplat, de asemenea, ă ă
desenul unui ă care surâdea în ţ ă or, acest desen, În
ţ cu mimica autorului ă ă o impresie ă ş
ă ă de ţ foarte reduse ş de localizarea
desenului în partea de jos a foii. Nu numai ţ ţ ă dar ş
ă ţ ă poate fi ă în desen.
ţ stând în picioare a personajului desenat nu este mai ţ
ă decât ş ţ a personajului real, care constituie
unul din indicii diagnostici în ţ lui Wolff. EI poate fi, ferm;
87
picioarele sunt bine înfipte ş echilibrul stabil. EI poate fi ş ă dând
impresia unei ă iminente, cum o ă desenul unei femei ă
ea ş exprima astfel anxietatea ţ ă de posibila pierdere a echilibrului
ă ţ sale, ă gravelor conflicte familiale ş profesionale. La
o ă postura în picioare ă cu picioarele strânse unul ă ă
poate fi indicele fricii sale ş a ţ reprimate de agresiune ă
Ca ş gesturile, ţ ţ ş a picioarelor este ă de
atitudinile personale fundamentale. O extensie ă poate fi
ă ca exprimând spontaneitatea ş fluiditatea raporturilor cu
mediul. ă ţ sunt apropiate de corp sau lipite rigid de acesta, vom
vedea în aceasta semnul unei nevoi de auto-control sau indicele unei
retrag eri departe de ţ
Simetria care ă identitatea celor ă ă ţ ale corpului
desenat ne ă ă o impresie de rigiditate. Ca ş pentru starea
ă a persoanei reale, ă rigiditate poate fi rezultatul unui efort
muscular hipertonic de ă contra ţ lor ţ interzise.
Desenele individului compulsiv sunt foarte simetrice. Ordinea în care
sunt desenate diferitele ă ţ ale corpului este în acest caz ă În
sensul unei ă ţ stricte. ş compulsie de auto-control se
ă la copilul din perioada de ţ ă care alege pietrele de pe
trotuar unde trebuie ă calce, din ţ de simetrie ş control. Asimetria
ă poate avea drept ă un exces de spontaneitate sau o nevoie de
hiperactivitate.
ă persoanei desenate ş localizarea acesteia în ă este
una din dimensiunile formale cele mai fidele în scris sau în realizarea
altor teste motorii. ş cum am ă deja, Allport a demonstrat ă
dimensiunea ţ este relativ ă oricare ar fi
suportul actului expresiv. Cel ce face un desen mare al persoanei are
ţ de-a scrie mare ş reproducerile sale la testul Bender vor avea
dimensiuni mari. La paranoicii megalomani ş la ţ ţ cu
ţ a stimei de sine ş cu ţ se întâlnesc desene care au
nevoie de mai multe foi de hârtie. Figurile foarte mici sunt frecvente la
depresivi ş într-o ă ă mai ă la ţ cu ţ ă de auto-
depreciere. Copilul inhibat lipsit de securitate ş care tinde ă se izoleze
de mediul ă va face desene mici. Personajul sexuat al ă desen este
mai mare corespunde ţ acordate propriului sex. Prin
compararea ţ celor ă personaje desenate, putem ţ
ţ despre valoarea pe care subiectul ş ă ş ca membru
masculin sau feminin al ă ţ Conform anchetei efectuate de
Abraham (1973), ă ţ personajelor desenate ş ă cu vârsta
desenatorului. Putem vedea, deci, În alungirea desenului ă cu vârsta,
expresia ă imaginii corporale a copilului. ş ă aduce
88
v
o ă ă despre ţ între ă ţ desenelor ş auto-
evaluare. Concret, copiii ţ unei clase sociale mai ă
ă personaje mai scunde decât copiii provenind dintr-o ă ă
ă ă Copiii ţ fac, de asemenea, desene mai reduse -
ca ş cum anvergura desenelor ar exprima ţ ţ ă
ă a Întârziatului suferind de ă ş de ă de Încredere
în sine.
Locul din ă ales pentru desenarea personajului este locul pe
care ni-l atribuim în ţ cu ţ ş sentimentul pe care îl avem ţ ă
de ţ ă în raport cu ş La dreapta sau la stânga, sus sau
jos, vor fi alese în ţ de ţ pe care o atribuim acestor
ă Mâna ă este mai ă ea ne ş ă ajungem la
ţ Mâna ă ă mai ă mai ţ ă decât
mâna ă care ţ ă ă se supune disciplinei ş controlului.
La fel, stânga paginii este ă de sine ş ă spre trecut,
ţ ă ă controlului ş ţ La dreapta ă
ă ţ controlul intelectual, ceea ce este ă de ţ
orientarea spre viitor. Localizarea desenului se ă ă cu vârsta,
dar datele diferitelor ă sunt contradictorii referitor la directia
ă În ceea ce ş amplasarea ă Jolles ş Beck(19S'3)
ă o deplasare spre stânga: 61 % din ţ de 8 ani ş 41 % din
cei de 10 ani ă personajele lor în stânga foii. ă Weider
ş Noller ă o deplasare spre dreapta. ă studiul lui Abraham
(1973), cea mai mare parte dintre copiii între 5 ş 16 ani ă o mare
concentrare a desenelor în mijlocul paginii ă mai ţ de 50%).
ş amplasamentul central ă dominant, utilizarea ă ţ stângi sau
drepte a foii ă în ţ de sex. ă ţ ă dreapta pe ă ă
ce cresc mai mari; la fete, ţ spre stânga se ă ă cu
vârsta. La adultul normal ă o ş ă ţ ă de a desena personajul
mai ă spre stânga. ă credem ă aceasta s-ar datora unei ţ
egoiste ă în ţ ă Când figura este ă
complet în partea ă este ca ş cum subiectul s-ar ghemui în ţ
ă ă ţ ă ă anxietate ş (sau) ţ regresive.
Desenele I ş la sunt un exemplu în acest sens. Cele ă
personaje se ă în ţ stânga sus al foii. Am relatat în ă parte
anxietatea copilului în timpul ă Ea apare ş în testul Wechsler
cu un profil foarte neregulat. La un QI global de 123, întâlnim note foarte
joase la subtestele de ă ş de memorie cifre. ş dotat pentru
ă ş ş ţ profesorii ne spun ă i se ă adesea ă ş
ă ţ ţ ş ă unele ă ţ în "a se pune în
ş Caracterul regresiv al ă personajelor în ă este În
acord cu o ă ă ă ă ă a desenului, ţ gâtului. Ş la testul
89
1
I
J
I
r
I
I
[
L
Bender, copilul ş punctele prin inele. ţ Între
dezvoltarea sa ă ş cea ţ ă ş ă apare cu claritate
în ă ş în conduita sa în general. El ă ă se joace jocuri
infantile cu copii mai mici decât el. Agresiv ş acomodându-se prea ţ
ţ ţ ş ale ă ţ copilul ă ca cererile sale ă
fie ă imediat.
Centrarea ă a desenului poate proveni, de asemenea,
dintr-o ţ ă spre simetrie, putând fi semnul ă ţ ş al
ă ţ
Localizarea desenului pe axa ă corespunde ţ
psihologice a ă ţ de sus ş de jos, ş este ă de sentimentul de
greutate a propriului corp. ă mai ă sus, cel ce se simte
ş optimist, plin de vioiciune. A urca ă a atinge ceea ce este
mai bun, astfel încât una din ţ acestei ă este ţ
ă ţ ca ş fetele, au o ţ ă ă la urcarea desenelor o ă
cu vârsta. Aceasta ar indica "o afirmare a ţ de sine, o ş de
concret, o intensificare a ă ţ imaginative, o ş a nivelului
ţ (Abraham, 1973, p. 53).
Partea dinspre care se ă personajul are ş ţ
în desen ca ş în realitate. Personajul desenat din spate este destul de rar.
EI poate exprima ţ de-a ascunde propria sa personalitate, de a se
separa de mediu sau de a-i opune ţ ă
Personajele feminine sunt prezentate din spate în desenele 7 a ş
7 b, iar personajele masculine sunt desenate din profil. Adolescenta care
este autoarea acestora are ţ bune cu prietenele sale, dar simte nevoia
de-a se închide în sine. Nu are încredere în ţ ş are impresia ă nu
poate conta pe ei pentru ş rezolva problemele. O ţ mai ă
ă ă ţ sale cu un anturaj pe care-I resimte ca
frustrant.
ş ţ se ă ş în desenul 2b, dar ţ sa are
mult mai ţ ă ţ ă întrucât celelalte ă personaje au fost
desenate din ţ ă Esther a ă spontan, din nevoia de hiperactivitate,
ultimul desen în care vedem o femeie - mama sa, mereu ă cu care
se ă ea - întorcând spatele ţ pentru · a se ă în
ă ţ sale casnice.
Desenul din profil este mult mai frecvent. ă din ă ţ
între 8 ş 10 ani ţ de Weider ă personajele din profil,
indiferent de sexul acestora, dar trei sferturi din fete le ă din ţ ă
Morris ă ş el ă ă ţ ă mai frecvent din profil decât
fetele. Abraham (1973) ă într-o ţ de 1311 elevi între 5 ş
17 ani ă desenul din profil este ales de ă dintre ă ţ ş de
aproape 40% dintre fete. Cu vârsta, ţ de-a desena din profil ş
90
pentru ambele sexe. Mai ales personajul masculin este reprezentat din
profil. Alegerea profilului este puternic ă ă printre ţ (79%
dintre ă ţ ţ de Abraham ă din profil ş doar 49% dintre
femei!). În general, se ă desenul din profil ca un indice al
ă ţ evazive. Fetele sunt mai sociabile ş mai deschise
contactului uman, chiar superficial, ş aceasta ar explica ţ lor
pentru desenul din ţ ă O ă interpretare ar putea fi o ţ ă de
ţ mai ă persoanelor de sex feminin. În plus,
ă ţ mai activi ş mai sportivi ă profilul pentru ă acesta permite
o mai ă sugerare a ş ă corpului . Desenul din profil apare mai
târziu decât desenul din ţ ă ţ autori au pus acest fapt pe seama
ţ ţ dar nu s-au constatat ţ similare în acest sens
(Morris ş Weider; Noller). ă copiii mici ă mai frecvent din
ţ ă decât din profil, este probabil în virtutea unui grad mai mare de
sinceritate ş a ţ lor mai mari.
ă ă din profil, profilul este cel mai frecvent sinistrogir,
ş cum se ă la ţ ş copiii ţ de Zazzo, la care
ţ ă Între 78% ş 84%. Jensen ă ş ş ţ ă în
ş de 1080 de copii americani, norvegieni ş egipteni. În
ă lui Abraham, aproape toate profilele sunt orientate spre stânga
(95%), ş aceasta la copii israelieni care scriu ş citesc de la dreapta spre
stânga! Oricare ar fi ţ lecturii ş scrierii, toate grupele culturale
ă o ţ ă de-a desena profilele orientate spre stânga.
Americanii ţ unui mediu socio-economic urban superior
ă în acest sens o ţ ă mai ă decât ţ lor
dintr-un mediu socio-economic inferior. Stângacii, ş cum au ă
Zazzo ş Jensen, fac ţ de la ă ă ei orientând profilul
spre dreapta. Profilele orientate spre dreapta sunt mai frecvente la fete ş
la ţ Zazzo ă ă ţ ă la anumite cazuri de
schizofrenie, la ţ ţ ş la cei foarte ţ El crede ă
orientarea profilului spre stânga este ţ ă ţ mâinii . Mâna
ă cu degetele ş pumnul flexate, are o ş ă ă
ă ş ţ ă foarte precoce, ă deja în desenul cercului, se
transpune în desenul din profil ş ă Este ca ş cum motricitatea ar
deveni o ă de sensibilitate: ochiul care la început urma mâna, o
ă apoi spre forma în care a fost ţ de aceasta.
ţ lui Zazzo nu este ă de lacune. Universalitatea
ş ă sinistrogire nu este ă din punct de vedere genetic. Oricât
de ă ar fi în' conceptia acestui autor, trebuie ă ne ă de ce
ă ş ă tocmai În desenul din profil. ă ţ
scrisului dextrogir nu o ă Trebuie, deci, ă existe ţ speciale
ale ţ sale ţ întrucât ţ ă nu este
91
ă pentru ansamblul traiectoriilor grafice. ş ţ ă de
Zazzo trebuie ea ă ş ă Care sunt, deci, ţ -
econcmici, energetici ş factori de personalitate - care ă ă ă
ş a mâinii? În fine, ţ ă ne-ar permite o viziune mai
ă asupra câmpului de ţ în care profilul devine sinistrogir?
Trebuie ţ ţ factori decât cei pe care îi presupunem noi?
Inversiunea, de exemplu? Oricât ar fi de ă aceasta trebuie ă ş
ă rolul ă Fenomenul ni se pare, deci, ă neexplicat.
Poate ar trebui ă ne ă mai întâi care este ţ
ă a ă din profil. În acest domeniu, Wolff a real izat
câteva ţ care ne amintesc asimetria ă organelor în
corpul uman. Creierul, care ă ţ principale ale
organismului nu este nici el simetric. Partea ă a trunchiului nu are
ş valoare ca cea ă (de exemplu, ţ inimii ş ale
ficatului) .
Wolff a luat fotografii din ţ ă le-a ă ţ în ă ă ţ dreapta
ş stânga, ş a recompus ă fotografii cu ă ă ă ţ drepte ş ă
stângi, ă un ă de ă interesante.
A) ă ă unui subiect propria sa fotografie
ă printre cele ale altor persoane, el se ş
mai frecvent în fotografiile "stângi", ş îi ş mai
frecvent pe ţ în fotografiile "drepte".
B) Impresiile produse asupra ţ ţ în principal
fotografiilor "drepte".
C) Fotografia ă ă o impresie de ţ ă ş de
individualitate. Ea va fi ă ă de ţ ă ă
ă ă ă ă ă ţ ă
Fotografia ă apare ca ă ă
ă ă ă ă ă ă
ţ ă aceste rezultate nu ă "de ce"-ului
ţ profilului sinistrogir, dar deschid calea pentru ă
care ar putea descoperi ă
Calitatea liniei este una din componentele expresive cele mai
indispensabile ş mai direct legate de continuitatea gestului . Rezultând
din ă tensiunii musculare în contact cu foaia de hârtie, linia
poate fi ş ă ă ă ă Linia ă ă ă care
ă hârtia ă agresivitate. Schizofrenii ă astfel excesul
lor de agresivitate. Tensiunea ă se poate manifesta ş ea ca
ă ă a liniilor. Întreruperea, schimbarea tipului de trasaj poate
interveni pentru orice parte a corpului ă îi sunt ş conflicte.
Liniile vagi corespund ă ţ indeciziei, lipsei de încredere în sine.
Acesta este cazul desenelor 8 ş 8a, a ă linie este atât de ţ ă
92
încât a fost dificil ă le fotografiem. Umbrirea, de asemenea, în ciuda
ă ţ este ă tot cu linii slabe.
Coordonarea motrice provine din ş unghiurilor ş curbelor;
ş în acest domeniu poate sugera o tulburare ă Uneori, liniile
au o grosime ă ş sunt continue, alteori ele ş ă aspectul
sau ţ sau sunt discontinue. Excesul în primul sens ţ ş
rigiditatea ă ţ în al doilea, ţ controlului. Vom invoca din
ă ă desenele celor doi ţ gemeni de sex opus. În
cazul fetei, linia este ă ş ă rigiditatea sa corespunde
ă ţ generale a posturii personajelor desenate ş ea provine din
porcesul de inhibare a ă ţ În cazul ă ţ în trasaj
se ş cu omiterea gâtului, cu scrisul care ş de cel al unui
'copil de 8 ani, ş cu caracterul regresiv al jocurilor sale ş al conduitei în
general ş 1 ş 3).
Umbrele sunt o manifestare a ă ţ ă întreaga ă este
ă vom ă cauza într-o respingere ă a corpului, a
impulsuri lor ş a satisfacerii acestora. ă este doar o umbrire ţ ă
vom ă conflicte ş o sensibilitate ă a ă ţ umbrite. In
desenul 8, umbra pe pieptul figurii feminine ă un conflict de
ţ ă în raport cu mama.
Rachel (desenele 6 ş 6a) a indicat gâtuI personajelor sale, lucru
mai ţ întâlnit la copiii de vârsta sa. Ea a atins precoce un nivel ridicat
de coordonare ş control al impulsurilor. Acest lucru nu are loc ă ă
anumite ţ GâtuI, indicat cu certitudine, nu are o ţ
ă Tratamentul la care este supus în cele ă desene este foarte
special: el este viguros umbrit în primul desen (anxietate ă de
control) ş alungit în ă (severitate a supraeului).
Dimensiunile umbrelor au o ş mai mare ţ ă decât
umbrele în sine. O umbrire ă este ă frecvent Ia persoanele
normale. Nu mai ţ important este timpul petrecut de subiect pentru
umbrire, energia ă pe care o ă faptul ă revine pentru a ă
Cum trasajul ă îndeaproape tensiunea ă starea
ă el se ă ca un traductor al ş ă organismului
mai fidel decât limbajul verbal. ă Michael Smith, calitatea liniei în
testul ă ă se ă a fi un bun predictor al patologiei
cerebrale. Ea ţ ă un grup de ă ţ cu vârste între 5 ş 16 ani cu
EEG normal, de un grup omolog cu EEG indicând ă
ş ă nu putem aprecia calitatea trasajului ă nu ă
profesia ă sau ă vârsta ş îndemânarea ă a
subiectului.
Încercând ă ă caracterele considerate în general ca
formale sau structurale în testul desenului persoanei cu domeniul
93
1
j
I
J
1
J
.J
I
r
I
r
1
r
I
I f-
i
f
conduitei expresive în general, nu trebuie ă ă câteva ţ în
acest sens.
În primul rând, caracterele expresive relevate de testul Machover
nu pot fi considerate ă ca identice cu ş ă expresive ale
persoanei reale. Nu ă o identitate, ci o ţ ă În sensul
ă procesul ce ă la baza ă ţ personajului real reiese ş În
desenul persoanei. Studiul teoretic ş experimental al ă ţ poate
contribui la ă ă acestui test ş al altor teste grafice.
În al rând, ţ Între aspectul proiectiv ş cel
expresiv este oarecum ă Desenul persoanei este ca un curent
unic ş indivizibil, produs de o personalitate ă ş elemente
pot releva simultan ă aspecte. Întotdeauna trebuie ă ne ferim de o
ţ prea ă între aspectul proiectiv legat de imaginea ă
ş aspectul expresiv. Singura valoare pe care i-o putem ş este de
a permite elucidarea conflictelor, a atitudinilor, a felului de-a fi al
individului conceput ş descris ca o unitate ă
Expresivitatea este, de altfel, intim ă de imaginea ă
Regresia la o imagine ă ă induce o modificare ă a
ş ă posturale, ş imaginea ă se poate ă ă
printr-o ţ în domeniul expresiv ă dans). Unele aspecte nu
pot fi clasificate ţ Într-una din cele ă grupe, iar altele
ţ ş uneia ş celeilalte. Succesiunea diferitelor ă ţ ale desenului,
ş ş ă ţ proprii persoanei, pun în ă un joc complex de
dimensiuni ş se ă simultan la fenomene proiective ş expresive.
ă personajului desenat este ă ca aspect expresiv, pentru
ă cel ce ă mare, ş scrie mare, merge cu ş mari, ă mult
ţ în mediul ă Ea poate fi ă ş ca un aspect proiectiv,
ă o· concepem ca o concentrare asupra propriei persoane ă de
ă imaginare în care sunt deformate ţ cu anturajul,
respectiv, ţ între personajul desenat ş marginea foii de hârtie, care
ă realitatea ă
Scopul ă se ă deci, la apropierea câmpurilor
ă la descoperirea de fundamente teoretice, la stimularea
spiritului de ţ N-am ă ă ă aspecte în detrimentul
unei viziuni de ansamblu a diverselor date interdependente În ă
În al treilea rând, sinteza ă aspectelor proiectiv ş expresiv
ale unui test trebuie ă ne determine ă ajungem la o evaluare
ă în cadrul ă anumite aspecte ă pe celelalte.
Fiecare aspect ş ş ă sens doar ă cu ş în
ansamblul celorlalte date. Dar, raportul lor nu este neaparat de identitate
sau de ţ ă ă O asemenea ţ ă este ă ea ă
mai ă o rigiditate ş o uniformitate ă decât o stare
94
ă Se ă ca ea ă fie ă la ă ţ simple, bine
integrate, dar ă Personalitatea ă "unitas multiplex", ă
ă o eterogenitate a indicilor. ă deci, grade diferite de unitate
ş de ţ ă a aspectelor grafice, cum ă grade diferite de
integrare ş de unitate a ă ţ
ţ Între indici nu ă ţ diferitelor
aspecte ş nici ca ţ lor ă ă un sens în raport cu dinamica
ă ţ Astfel, conturul capului poate fi ă ş ă iar
elementele ţ vagi ş lacunare. O ţ ă foarte ă de contact
social ă aici cu ş ş timiditatea. Cu cât mai importante ş
mai numeroase sunt aceste ţ cu atât vom ă mai mult ă
individul examinat este lipsit de integrare.
Nu poate fi ă o administrare ă ş ă a
aspectelor unui test care ă procese complexe ş multidimensionale.
95
VI. METODOLOGIE Ş CERCETARE
Datele furnizate de un test proiectiv depind de trei factori: natura
testului, psihologul care îl ă calitatea ş cantitatea de ă
consacrate acestuia. În primele capitole am vrut ă punem în ţ ă
ceea ce este propriu testului desenului persoanei. Am amintit, deja, câteva
ă consacrate descrierii ş analizei testului . Revenim acum la cele
referitoare la ă ţ sale metodologice.
FIDELITATEA
Asupra ă ţ desenului din testul de care ne ă
Machover scrie: "Se ă ca desenele bolnavilor ţ ă un
interval de mai ţ arii ă fie remarcabil de ă ă încât ele
constituie oarecum ă personale" (p. 6).
În ceea ce ne ş am întâlnit uneori o asemenea similitudine
a desenelor la ş ă ă o ă ă între o ă ş
doi ani, ceea ce poate fi considerat ca identitate. Se ă de
asemenea, ca desenele ă difere, dar ţ lor este ă au
ă noi aspecte ale ă ţ sau s-au produs ă între
timp, în ţ de ă sau de o mai ă adaptare. ă asupra
ă ţ au dat, în general, rezultate foarte bune. La fel ş problemele
acordului între ă Lehner ş Gunderson au administrat testul la 90
de ţ de ambele sexe, cu vârste între 18 ş 26 de ani, la un interval
de 4 luni. Acordul. Între ă ă ale ş ă la un
interval de o ă ă ă este de 92%, acordul Între ă de 83% ş
ţ ă lor ă între test ş retest de 64%. Machover
ă ă sunt mai stabile caracterele formale decât ţ testului,
dar Lehner ş Gunderson ă 21 de elemente legate de aceste ă
aspecte ale desenului ă ă a constata o stabilitate mai mare Într-un
domeniu decât în ă Aspectele cele mai constante sunt: tipul
corporal, detaliile, postura, desenele stranii, detaliile în desenarea
corpului, ţ Elementele cele mai variabile sunt: linia pieptului,
localizarea în ă gura, ţ mâinilor.
97
j
.J
J
j
I
f
r
r
1
r
I
r
I
r
L
Starr ş Marcuse ă fidelitatea testului desenului persoanei
la 193 de ţ Un grup este reexaminat imediat ă test, ă
ă o ă ă intervalului între test ş retest nu a avut nici un
efect. Ei au studiat, între altele, 7 factori din care 5 s-au dovedit ţ
localizarea desenului în ă perspectiva, lacunele în cadrul figurii ,
ă ţ ţ capului în raport cu corpul. Unul dintre factori nu
este constant, respectiv ţ sau ţ simbolurilor sexuale. În fine,
sexul primei persoane desenate nu era constant decât la ă ţ (vom
analiza acest fapt extrem de semnificativ în ultimul capitol).
ă din aceste studii, ă fidelitatea este ş ă dar
departe de-a fi ă iar rezultatele sunt încurajatoare în ambele
ă ă ă a fi similare întru totul: astfel, localizarea în ă este un
element stabil în cercetarea lui Starr ş Marcuse, dar nu ş în cea a lui
Lehner. Poate ă metoda de lucru sau ş ar putea constitui o
ţ Prin aceasta vrem ă spunem ă probabil ţ
elementelor grafice luate în considerare depinde de ţ aspectelor
ă ţ care se ă Ne putem întreba, atunci când simbolurile
sexuale nu sunt constante la ţ ă ele nu devin constante la
maturitate. Fidelitatea unui test proiectiv nu poate fi ă mecanic, ci
trebuie ă în ţ de ă persoanei studiate. În sprijinul
acestei ipoteze ă cercetarea lui Abraham (1970) asupra ă ţ
alegerii sexului primului personaj desenat. Se ş ă fidelitatea
este ţ ă de ă de sex ş de originea ă a subiectului, ă ă
ca ţ vizând fidelitatea testului între diverse grupuri ă ă
ţ acesteia, ci, ă ă ţ ţ ş ţ
procesului psihologic implicat.
Albee ş Hamlin, printr-o ă ă ajung, de asemenea, la
rezultate ă ă Ei ă 15 ă În ă grupuri,
combinând ordinea ţ ă În cadrul ă grup ş corelând cele ă
serii de ordine referitoare la 10 desene ralizate de ţ care merg de la
normali la psihotici ţ ş halucinatori. Ei au constatat o ţ de
.95. În studiul lui Goldworth, În care se ă ă unui
ă cu ale celuilalt În cadrul ş grup de patru ă
utilizând mai multe scale de notare, fidelitatea este ă între .52 ş
.85.
În scopul ă problemei ă ţ ă ă a fi ţ de
ă ă grafice care sunt cu certitudine ă Osterrieth
propune ă ă mai multe desene în cursul ş ă cinci
sau ş în cazul copiilor, maxim patru pentru ţ El crede ă
ă ă constante sunt tipice persoanei, la fel ca ş fizionomia sau ca ş
demersurile sale, în timp ce ă ă inconstante sunt mai ă
efectul ţ particulare, precum gesturile care nu fac parte din
98
repertoriul uzual. Am aplicat în ă ş principiu ş am solicitat
mai multe desene ale persoanei În timpul ă copiilor. În fapt, este
o ă ă întrucât ea ne ă un bun mijloc de control
în ţ ă a testului, ş confruntarea cu alte teste proiective
poate fi ă în ş scop. Dar ţ lui Osterrieth este dificil
de acceptat. Nu vedem de ce ceea ce nu este constant ar avea o valoare
ă mai ă ă ă ă inconstante ar avea o
valoare ă ă stabilim foarte clar ţ în care se produce
ă ă ă Nu întotdeauna ţ gestului îi ă
ţ ă pentru individ. În ş ordine de idei, ă simbolurile
sexuale nu apar constant în desenele ţ ţ sau ţ lor
nu este mai ţ ă pentru ţ ă ţ
O ă de 12 ani, ă de profesor ca foarte ă la
ş ă ă prima ă personajele din spate; la a doua întâlnire, le
ă din ţ ă ă cu alte date, ă ţ ă a ă ţ
ş ă negativismul era mai ă legat de anxietatea primelor
contacte. ă atitudine se dezvolta ş se ă ca un cerc vicios în
ţ de ţ ţ la ş ă ş ajungea în stare ă în acest
cadru. În atmosfera mai ă a ă ea a abandonat ă
atitudine.
V ALTDIT A TEA
Cea mai mare parte din ă pertinente au ca scop validarea
testului desenului persoanei stabilind ş sa în raport cu alte criterii. În
general, se ă diagnosticul permis cu ajutorul acestui test, cu cel
ţ cu alte teste proiective, cu diagnosticul psihiatric sau cu
ţ ş descrierea conduitei subiectului de ă mai ţ
ă ţ Putem ă numeroase ă de acest fel.
Concluziile lor sunt uneori POZItIve, uneori negative, alteori
contradictorii. Trecerea în ă a acestor ă ne-a ă
convingerea ă validitatea testului desenului persoanei nu este o ţ
iar datele testului sunt similare cu ale altor teste sau ţ psihiatrice,
atunci când cercetarea este ă asupra unui caz individual pentru
care putem ţ ţ bogate. În acest caz, ajungem la o
ş suficient de ă ş de ă a ă ţ iar
diversele ă ă ale desenului sunt legate de datele brute, cu aspectele
cele mai specifice ş mai originale, ş nu de diagnosticele ce fac apel la
ţ generale sau la concepte teoretice precum schizofrenia sau
nevroza ă În marea majoritate a cazurilor studiate, putem
ă astfel, prin intermediul desenului, ă le individului
examinat ş le putem controla printr-un alt criteriu. În acest caz, metoda
99
este strict ă ş se ă la singularitatea individului. Acesta
este ş cazul descris de Cramer-Azima. Un ă în urma lucrului timp
îndelungat cu beriliu, prezenta o ă ă ş o tuse ă
Timp de 28 de zile a fost supus unui tratament cu ACTH. Desenele sale
au fost realizate înainte de tratament, la 21 de zi le ă tratament ş ă
ă luni de la terminarea tratamentului, în paralel cu ă la testul
Rorschach ş cu ă descrieri ale . comportamentului de ă medici ş
infirmieri. Desenele prezentate ă fidel ă de personalitate
provocate de tratament. Înainte de tratament, desenul este mai mic, mai
ţ detaliat. Agresivitatea ă se ă aici prin pumni
ş ş prin atitudinea con ă ş ă a personajelor. Personalitatea
sa se ş a fi ă ţ ă ş ă Testul
Rorschach descrie subiectul ca fiind controlat ş ă ă ă zece zile de
la începerea tratamentului, grupul de ţ ă ameliorarea ă
fizice, dar ş o oarecare anxietate, simptome de depresie ş o dificultate de
a sta ş Într-un loc. Progresele ă ă fizice ş ale Încrederii În
sine, cu ţ depresive ce le ţ sunt confirmate prin desene.
Acestea sunt mai mari decât prima ă presiunea liniei ş umbrele sunt
moderate, mâinile ş gura sunt tratate cu oarecare agresivitate, personajul
masculin ă ş ă extreme au determinat medicii ă
ă tratamentul ă 28 de zile. ACTH-ul a ţ contra
ţ bolnavul a devenit agresiv, euforic, ş chiar ţ confuz În a
27-a zi. Desenele din a 21-a zi de tratament sunt extrem de ample, linia
puternic ă ă Cu ă diminuare a controlului, ostilitatea se
ă prin ţ ţ ş prin forma ţ ă a degetelor.
Pulsiunile sexuale s-au modificat ş ele. ă desenat nu mai este "un
ă obosit", ci "un student plin de vigoare". Nasul este mare, iar
cravata ă Femeia este provocatoare, cu buzele fardate ş
coafura ă (infirmierele au constatat . o ş ă a
impulsuri lor sexuale). La Rorschach, subiectul apare mai spontan, mai
agresiv, mai ţ deprimat. ă ă luni, ameliorarea ă este
ă ă ă semne exterioare de anxietate sau ostilitate, bolnavul
ş viitorul cu optimism. Desenul persoanei revine la
dimensiuni nonnale, caracterele agresive se ă presiunea
trasajului ş jocul umbrelor sunt moderate. Pentru prima ă nu ă o
exagerare a axei mediene a corpului care denota grijile provocate de
ă în toate celelalte desene. De asemenea, pentru prima ă este
ă ş ţ ş mâinile sunt mai detaliate, ca ş cum
pacientul ar proiecta o activitate ş o ţ ă ţ ă de lume.
Într-un alt studiu, ni se ă cazul a doi psihotici gemeni, de
35 de ani, dintre care unul a suferit o lobotomie (Calden). Le este
administrat testul Rorschach, testul desenului persoanei ş testul Bender
100
(desenele ş Rorschach sunt publicate integral). Primul
examen a avut loc de ţ ş ă sunt reluate lunar
timp de ă luni. In ă ă ă se ă ţ
comportamentul gemeni lor În ţ S-a dovedit ă În tot acest timp,
ă intact nu ş modificat nimic din comportamentul sau din
ţ sale. ă protocoalele post-operatorii ale celui de-al
doilea ă s-au ameliorat de la ă la ă Înainte de ţ el
ă la Bender ş la testul desenului persoanei printr-o ă ă
ă de ţ la fel ca ş fratele ă La Rorschach, ă
sunt bizare ş disociate. La o ă ă ţ se ă deja, indicii
unui mai bun contact cu realitatea, la Bender ş la Rorschach. În desenul
persoanei apare o ă ă ş ă de anomalii grosiere.
La momentul ultimelor ţ subiectul operat poate unna programul
de readaptare din spital. ă la cele trei teste se ă
reciproc ş dovedesc în paralel ă subiectul redevine cooperativ ş orientat
spre realitate, ş incurabil ş prezentând caracteristicile ţ
cum ar fi lipsa de interes, de ţ ă ş a ţ ţ .
Murstein ă ş la un interval de cinci luni ă în
ă la Rorschach, la testul desenului ş la Wechsler, ale unui
copil de 12 ani bolnav de leucemie. Comportamentul ă este ă în
panilel În cadrul ş ţ de psihoterapie prin joc. Pe ă ă ce boala
ă se ă în comportamentul copilului o apatie ş o
melancolie ă În ţ ş în ă ţ vitale: nu mai ă
interes pentru jocuri sau pentru ţ se ă ă ă
ş la televizor. Progresarea bolii nu este ţ ă ş de deteriorare
ă Rorschach-ul ă restângerea ă ţ perceptive ş o
ţ ă de "a se abandona" ş de-a nu mai spera nimic. (Procentajul
ă W ş Primele desene sunt compozite, bine
delimitate, în timp ce ultimele sunt fruste, plutitoare, regresive. Cele ă
teste ş observarea ă ă la ţ proceselor analoage
datorate ă de atitudine ţ ă de ţ ă de acum ă ca pentru
a se ă contra ă ţ intense ă dintr-o maladie ă
Acest acord între rezultatele la testul persoanei ş alte teste
proiective nu se ă ă totdeauna când trecem de la o ă intra-
ă la una ă Dovada ne este ă de un studiu
al lui Blum. Printr-o ă de ă ă el ă rezultatele la
testul desenului persoanei a 31 de ţ ţ cu rezultatele
ţ la o baterie ă din testul Rorschach, MMPI, un test de
completare a frazelor ş o ă de asociere de cuvinte ş cu ă
psihiatrilor. Nu ă nici o ţ ă statistic ă între
rezultatele la testul desenului ş celelalte teste, la fel ca ş între rezultatele
diferitelor probe ale bateriei. Rezultatele de acest tip, atât de
101

1
j
J
J
r
I
r
r
I
.. L
ţ pentru testologia ă nu sunt în acord cu ţ
testelor proiective la clinica ă ă ţ ă ne ă
ă ă motivele ş înregistrat. ă ă ă de la Început ă
Blum ţ ă insuficienta ă în utilizarea scalelor de estimare
ş problemele de ordin semantic pe care le pune utilizarea terminologiei
. descriptive ş diagnostice a ă
Korner ş Westwood au apreciat nivelul de adaptare a 96 de
ţ ă rezultatele la testul desenului ş la Rorschach, evaluate de
trei ă ţ Între ă ă este destul de
ă ă dar ă statistic la un nivel inferior lui p = .01.
Alte ă ă capacitatea testului desenului persoanei de
a ţ Între grupurile de bolnavi sau Între grupurile patologice ş
ţ normali. Rezultatele sunt tot ambigui ş prea ţ concludente;
ele nu ă nici nu ă validitatea tehnicii. ă câteva din
acestea.
Fisher a solicitat câtorva psihologi ă repereze în ă
ă ţ sau ţ ă ă ţ paranoiace în
desenele a 32 de schizofreni paranoizi, ignorând clasificarea ă a
acestora, apoi ă analizeze în detaliu ţ sau ţ criteriilor
ă ă Machover, ă ă paranoiei. Indiferent de
ă majoritatea desenelor nu sunt clasificate ca paranoice, iar autorul"
ă din aceasta ă este periculos ă ă majoritatea
ţ actuale referitoare la analiza desenului persoanei.
Royal nu ă nici o ţ ă de ansamblu ă statistic
între desenele a 80 de nevrotici ş ş 100 de voluntari normali,
ţ ai unei clinici stomatologice. Dar o astfel de ţ ă apare
pentru 8 din cele S4 de elemente grafice ţ
Glodworth ia patru grupuri: SOde ţ normali, SO
psihonevrotici, SO schizofreni ş SO cu leziuni cerebrale. EI ă
ă la testul desenului ş dintre numeroasele elemente grafice
ţ 39 se dovedesc a ţ semnificativ grupurile, ă o
ă a ţ de ţ ă ş ţ ă a acestora.
Holtzberg ş Wexler pun în paralel desenele a 78 de studente
infirmiere ş cele ale 28 de femei schizofrene. 27 de elemente grafice
ţ ă În mod valid Între grupul normal ş fiecare dintre cele trei
grupuri de schizofrene, dar nu ş între sub-grupurile de schizofrene.
Albee ş Hamlin au constatat o ţ a rangurilor
ă la nivelul unui p = .OS Între ierarhizarea desenelor
ţ de ă IS psihologi c1inicieni ş clasificarea ş
ţ ă nivelul lor de adaptare determinat plecând de la analiza de
caz. Într-o ă cercetare în care sunt utilizate desenele a 30 de ţ
normali, 21 de schizofreni ş 20 de ş ă ă
102

ţ ă corect normalii de ţ dar nu ş schizofrenii de ş
(Albee ş Hamlin, 19S0).
ă ş ă În care se ă o ţ între
diversele cazuri psihiatrice, ş Între normali ş ţ Reznikof ă
cinci semne care ţ ă corect bolnavii organici de schizofreni sau
de nevrotici. Acestea sunt: ţ sintezei, deplasarea ă ţ îngustarea
ţ ş gambelor,distorsiunea ă ţ ş altor ă ţ ale corpului
decât capul, degetele ă ş în ă de ă Am mai spus, de
altfel, ă putem ţ între ţ grafice legate de diferite
ţ psihosomatice: hipertensiune ă ulcer la stomac, astm
ş ş între cele ale femeilor obsesionale ş celor normale. ă
din nou ă ş ă distingem mai ş desenele schizofrenilor, ş mai
dificil pe cele ale persoanelor suferind de ă de personalitate ş
caracteriale (Murray).
O ă serie de ă s-au referit la talentul artistic. Este de
ţ ă preocupare. Chiar ă este ă ă personalitatea
desenatorului este pivotul testului lui Machover, ă de ă ă
diagnosticul psihologului nu poate fi modificat ă valorii artistice a
desenului. În general, cu cât psihologul este mai ş de ă
ă de posibile distorsiuni, cu atât se va confrunta mai direct cu
surmontarea ţ acesteia pe timpul ă ă ă ă de
personalitate.
Referitor la acest subieCt, rezultatele ţ în diferitele
ă sunt contradictorii . În acest domeniu, ni se spune- (Komer,
Bielauskas ş Bristov) ă ă ă nu ă cu nimic
investigarea ă ţ ţ sunt de ă ă (Sherman ş
Whitmyre). În cadrul acestor ă ă psihologii ă desenele
persoanei ţ unui grup de bolnavi mintal ş ale unui grup de
normali în ţ de nivelul de adaptare ă ş de ă ţ
artistice. Psihologii n-au putut distinge între bolnavi ş normali; în
schimb, au constatat o ţ ă între aprecierea ă ş
ă ţ artistice ale desenului, în cazul desenelor ţ la ş de
ţ ş ale celor de la ş de ă Ni se pare, ş ă adoptarea
unei metode oarbe ă loc de Îndoieli asupra concluziiloL Am putea ă
un ă mai precis la problema ă ă am compara datele ţ
la testul desenului cu datele ţ la un alt test proiectiv, pentru
indivizi cu un nivel artistic ridicat. Doar prin ă ă putem ş
ă ţ ş talentul sunt susceptibile ă disimuleze aspecte ale
ă ţ pe care psihologul le-ar putea depista, ş prin alte
. probe.
Woods ş Cook ă de ă ă desenarea mâinilor.
Acestea sunt ascunse, escamotate, pentru ă ar fi dificil de În
103
ă de faptul ă ă concluzie nu ne ă din fericire, ă
ă ă ţ ă a ţ ţ în desen, anumite date
vin sa submineze ţ lui Woods ş Cook. Astfel, s-a constatat ă într-
un grup de 35 de ă ţ de aproximativ 15 ani, 15 dintre ş desenau
personajul masculin cu mâinile ascunse, ş doar 6 dintre ei nu indicau
mâinile personajului feminin (Leclerc). ă fie pentru ă ţ mâna
ă mai dificil de desenat, din punct de vedere tehnic, decât mâna
ă se ă Osterrieth.
ă Machover ş Osterrieth, tinerii ţ ascund frecvent
mâinile personajelor lor, mai ales sub imperiul sentimentelor de
culpabilitate generate de practica onaniei . Fenomenul este ş mai clar la
fetele de ş ă Ele nu se ă ă le ă ci ele le taie
de-a dreptul. Corte, Roux, Aureille, ă frecvent ţ cu mâinile
ă la copiii ţ de furt, ş ţ În general, cu o personalitate
ă ă ă ş ă Acest tip de desen are la ă o
atitudine ă ă de sentimentele de culpabilitate.
Din ţ ă cei ce ă personaje cu mâinile
ă sunt mici ţ în conflict cu familiile lor, ţ de
ţ propriilor ă ţ sau care, uneori, simt nevoia ă fure pentru a
li se pedepsi furtul ş nu fantasme mai grave. Cei ş ă furtul ş
care se ă cu o personalitate oarecare de ţ nu recurg la ă
expresie. ş tip de omisiune se ş ş la tinerii ţ
japonezi (Utsugi et al.). Provenind din ţ ă ş din culturi diferite,
ţ contrazic rezultatele lui Woods ş Cook ş ţ ă
procesele pe care psihologul le poate interpreta ă ă ă ia în considerare
ă ţ artistice ale desenului.
ţ talentului ă ş un pericol pentru psiholog.
Trebuie ă ă ţ ă ă distingem între impresia ă ş impresia
ă ă de desen. Înainte de examinarea datelor testului,
trebuie ă ţ ţ mai complete asupra ă artistice a
subiectului. A beneficiat de o ă ă sau, ă îi
ş ş cel mai elementar ţ pe care grupul ă îi ţ îl
ţ de obicei?
Nu mai ă ă ă ă ţ ani, s-a acumulat un volum
considerabil de ă asupra testului desenului persoanei. Acest efort
este dovedit de interesul manifestat ţ ă de ă ă de amploarea
ă sale ş de nevoia ă ş ă acestui instrument.
ş rezultatele nu satisfac nici psihologul care ş ă ă de o
ă ă de cotare ş de interpretare, nici pe cel ce ş mai ales o
rafinare atât a metodei de explorare ă a dinamicii personale,
cât ş a propriei ă ţ perceptive ţ ă de ă ă profunde ş ţ ă
de ţ lor specifice. Pentru cel ă propria ţ ă îi ş
104
utilitatea ş ă ţ ă ţ testului, disparitatea între cantitatea de 1
ă ş ă ă sau in ţ rezultatelor ă o ă Poate ă
acestea ar trebui imputate chiar metodelor de cercetare.
1. Când un anumit ă de persoane sunt alese ca ţ de
studiu, ş utilizat ă practic necunoscut, cu ţ
caracterelor generale cum ar fi vârsta sau sexul. lnconvenientul este unul
major când este ales ă criterii destul de incerte un grup martor de
ţ "normali" pentru a-i compara cu grupul de bolnavi. Normalitatea
este dificil de definit. În viata ă este ă ca fiind ă de
ţ între individ ş mediul ă Dar psihologul trebuie ă se asigure ă
ş "normalitate" este ă din punct de vedere psihologic.
Astfel, el nu trebuie ă fie surprins, pentru un test proiectiv atât de
sensibil cum este testul desenului, ă constate semne de conflict sau de
anxietate la ambele grupuri simultan. ţ este ă în special
nu atunci când ne propunem ă ţ un tablou complet al
ă ţ studiate, ci când suntem ţ de ţ anumitor
semne sau simptome manifestate în desen. Holtzberg ş Wexler, despre
care am mai discutat, ş care ă un ă relativ mic de
caracteristici ţ între grupurile de femei schizofrene ş cel al
femeilor normale, ă ei ş ş în finalul expunerii lor ă ş
de femei normale era constituit din tinere care probabil ă ş
ă conflictele adolescentine. ş putem fi sceptici ţ ă de
valoarea rezultatelor, chiar pozitive,când sunt ţ în asemenea
ţ ş asupra rigorii ş ţ a unei ă care ă neclare
ţ variabilelor sale celor mai importante. Acest fapt nu-I
ă pe Swenson ă considere ca valabile datele ţ pe care
o ă În revizuirea sa, ă ă în 1956, a ă despre
desenul persoanei.
Nu ni se pare ă Royal ş fi ales ş într-un mod mai
fericit. ă ofere ţ unei clinici stomatologice ă ă anxietate
ă cel mai bun contrast ţ ă de un grup de bolnavi suferind de
ă ă Nici un psiholog, ş nu crede, de ă ă
rezultatele ţ la teste n-ar. depinde de ţ în care sunt
obtinute. J
' 2. În alte ă ţ ţ sunt prea ţ ş .
pentru a autoriza concluzia ă un semn sau altul considerate de Machover
ca specifice pentru o ă ă n-ar fi valabil În general.
De exemplu, o cercetare pe un grup restrâns de normali ş un
grup restrâns de schizofreni paranoizi n-a confirmat capacitatea
ă a anumitor semne care ar fi trebuit ă indice schizofrenia
ă în conformitate cu Machover. Nu putem concluziona de aici
ă aceste semne nu sunt indici ai acestei maladii . Ni se pare ă s-ar fi
105
j
î
r
!
r
\
\
\
\

putut valida indicii analizând cazurile pentru care ş ă ş
determinând ă este vorba de schizofreni paranoizi sau nu. ă
ă este ă de ş faptul ă aspectele desenului prin
intermediul ă este ă exprimarea sunt foarte variate. Hammer
ă ă varietate în desenele ţ ă ţ care sunt pe cale de
a fi ţ Simbolul falic se traduce aici în maniere foarte diverse. Cei
ce ş transpun sentimentul ă prin distorsiunea nasului, de exemplu,
nu se ă de picioare, de mâini sau de crengile arborilor.
3. ă utilizate în cea mai mare parte a ă sunt prea
grosiere pentru a se potrivi cu un test proiectiv. Compararea grupurilor de
normali ş de bolnavi pe baza mediilor pe care le ă ă un
tablou neclar. ţ ă este absolut ă într-un studiu în care
este important ă ş de exemplu, nu ă umbrirea ă sau nu, ci
ă este prea ă ă este ă ca ţ ă ă ă linii
fine sau linii ă La fel, ş ţ mediei nu ne va fi de
nici un ajutor când vrem ă ş ă figura este prea mare sau prea ă
ă ă de detalii este insuficient sau excesiv, ţ fiind
ă ca ă în ambele sensuri. Un ă al metodelor
statistice ă perfect pericolele ă acestor metode, de care
autorii pe care i-am criticat par ă nu se fi ferit. "Dezvoltarea ş aplicarea
metodelor statistice adaptate la complexitatea materialului specific
clinicilor trebuie ă ş reprime ţ ă de a se ţ cu
ţ care ne umplu de ţ ş a ă realitate nu ă ă
ar fi valide. Dar ă totdeauna pericolul de a considera metodologia
ă mai ă ca un substitut decât ca un adjuvant pentru
procesele fundamentale ale ţ logicii ş ale ţ (Kogan, p.
532).
4. Marea majoritate a ă ţ ă analiza
ă În acest caz, atunci când avem rezultate negative, nu ş ă
ş ţ metodei sau psihologului. În practica ă metoda
psihologului nu este ă Ea ar fi împotriva spiritului muncii clinice
care ă toate datele susceptibile de a ajuta în evaluarea rezultatelor
testului. De aceea rezultatele ţ cu o ă ă nu spun nimic
asupra rezultatelor ţ într-un cadru real; factorii ţ nu
sunt identici în cele ă cazuri. ă oarbe fac ă ă ţ
factori de evaluare decât cei ce intervin în practica ă de zi cu zi. Din
rezultatele negative din ţ ă a lui Fisher - psihologii n-au
putut decela ă ă paranoiace în desenele examinate - nu este
legitim ă ă asupra unei ă ţ similare la psihologii
clinicieni, în ţ lor ş de ă Eterogenitatea ţ
în cele ă ţ interzice transpunerile. În analiza ă ş o
evaluare a datelor testului în cadrul unui tablou constituit prin
106
ţ de ă de ă ă ă ş ă ş de
asemenea, ş datelor specifice ale ţ de examen din care a
rezultat desenul.
ţ testului cu un individ în contextul unei ţ
interpersonale date (mediul de examinare), ă ca istoria
ă globale a acestui individ, este cea care produce rezultanta
ă pe care o ă ca ţ la test." (Hult, p.54)
5. Întâlnim o ţ ă ă ş în ţ modului de
intrepretare ă propriu clinicianului care ă testul desenului
persoanei, atunci când ţ autori ţ ă foaia de
interpretare pe categorii ş ă în cadrul ă caracteristicile
izolate ale desenului. Nu putem nega ă ă ă ar putea servi
pentru constatarea ă ă specifice unui grup definit, de exemplu,
prin ă sau prin sex, dar ea nu poate constitui baza diagnosticului
individual. Fragmentarea exclude întreaga vedere de ansamblu a
ţ ceea ce este de neconceput în procesul diagnostic, întrucât
ceea ce ă cel mai mult nu este ţ în desen a unei anumite
ă ă trebuie ă ş ş ă fim în ă ă ă apreciem ţ
între diferitele ă ţ ale desenului în diferite contexte. Mai ţ
ă au ajuns la concluzia ă ă ă mai complexe dau
rezultate mai bune.
6. Când ne propunem ă ă diferite ipoteze, transpunerea
unui concept teoretic în concept ţ es!e o ă ă
ă ţ ă nu i-au putut face ţ ă In ş sens, ă un
anumit pericol în a trage concluzii generale din date ţ pericol
ignorat de Jolles, de exemplu, când ă ă În ansamblu,
fetele au ţ de-a desena mai multe figuri de sex opus decât ă ţ
Concluziile sale ă din datele ţ doar asupra unui grup de copii
cu vârste cuprinse între 5 ş 12 ani.
7. Când ă desenul cu ajutorul a diferite scale vizând
ă ă precum ţ de retragere din societate", "probleme de
agresivitate", ţ poate ş ă ă nu ă ş
diversitatea ă a acestei terminologii. Poate tocmai ă
acestei ţ se ă faptul ă nu s-au ţ decât rezultate
negative. Suntem de acord ă se acuze subiectivitatea psihologul
ui
care
ă teste proiective. Ar trebui ă ş ă o subiectivitate
ă ş în ţ care ă obiectivitatea. Aceasta va
depinde mult de capacitatea pe care o vor avea ă în a se pune de
acord asupra sensului ă ţ utilizate, precum ş de ţ lor,
ş cum o ş o ţ ă a lui Cassel. Acest autor cere la trei
ă ă indice ţ unui anumit semn particular cum ar fi: linia
de ă umbre excesive, ă ş ă etc ... , în desenul persoanei. Într-o
107
I
1
ă ă coeficientul de fidelitate ă n-a atins decât .33;
ă o ă dezbatere asupra ţ el a urcat la .71 ; ă o a
doua, dezbatere acesta a culminat Ia .90. Acest fapt conduce autorul la
ă concluzie: ,,0 parte a ă ţ concluziilor trase asupra
datelor proiective pot proveni mai ă dintr-o ă de acord asupra
ţ datelor de interpretat, decât din infidelitatea ă per
se" (Cassel, p. 158).
Cu cât este mai mare complexitatea sarcinii experimentale, cu
atât este mai necesar acordul prealabil al ă pentru a ă ş
ă ţ Se pare, de altfel, ă ţ de ă a psihologilor,
ş ţ lor ş mai buna lor ş a unei maladii prin intermediul
desenului persoanei ar putea explica indentificarea mai ş ă a unei
maladii sau alteia în ţ lucrului orb al unei ă sau alteia.
Probleme semantice de ş ordin pot fi puse de criteriul ales,
care trebuie ă fie sigur ă vrem ă ă pentru validare. °
validitate ă este ă dar validitate în ţ de ce? În ţ de
simpla ţ a unui psihiatru care se va modifica atunci când va
ş mai bine bolnavul, sau în ţ de un diagnostic bine stabilit,
având ca ă acordul între o baterie de teste ş opinia psihiatrului? Sunt
rare ă care ă acestei ă Putem pune sub semnul
ă astfel, claritatea ş distinctia terminologiei actuale
(schizofrenie, ţ ă ... ). În stadiul al ş noastre, ar
trebui ă conceperea ă ţ sub aspectul unei ţ între test ş
un diagnostic succint, pentru a o trata ca o ţ mai ă între
criteriul ales ş test, fiecare desemnând portretul total al ă ţ
studiate.
Cercetarea trebuie ă mai rezolve ă o ă ă Din ce
ă ceea ce a fost valabil într-un studiu clinic nu mai este când se
ă grupuri. Silverstein pune în ţ ă ă ţ ă pe
grupuri (Silverstein ş Robinson). Trei sferturi din copiii ş de
sechelele poliomielitei ă desene cu unul sau mai multe semne
considerate ca specifice ă ţ lor. Aceste semne ă
statistic vorbind, grupul poliomieliticilor de grupul celor normali . ş
ă ă desenele celor ă grupe ş ă fiecare desen prin
metoda ă ă o ă de 55 de elemente definite dinainte ca cele mai
proprii ă grupurilor, doar 9 din aceste elemente sunt
discriminative la un nivel de p = .05. Trei clinicieni, care cunosc ţ
ă a celor ă grupuri ş ipotezele de cercetare, n-au ş ă
separe desenele celor ă grupuri prin metoda ă ă cercetare
este o ă ă a rolului jucat de factorii .; ifici care nu
sunt ţ în considerare, dar care sunt decisivi În diferitele metode
utilizate.
108
Ne-am ocupat prea ţ de metodologia de interpretare ă
ă muncii ş a psihologului care ă testul
desenului persoanei. Ne-am ocupat foarte ţ de validarea diferitelor
ă în ţ de ă de sex sau de grupul social.
Studiul lui Ponzo este un bun exemplu pentru beneficiul pe care-l
putem ţ din varierea ţ sau a consemnelor de examinare. Se
cere ţ ă deseneze o ă ş cum ar desena-o un idiot",
apoi li se ă testul cu consemnul ş Se ă un
anumit ă de ă caracteristice:
a) Simplificarea ş diminuarea ă de detalii;
b) Exagerarea detaliilor ă ţ ş ă ţ
c) Modificarea aspectului expresiv prin linii mai ă
d) ă personajului în general, ş a capului în mod special;
e) Eliminarea ţ dorsale ş din profil.
Aceste ă ă un fel de dezinhibare ş ă
aspecte ale ă ţ mai dificil de sesizat în ţ normale.
Aprofundând lucrurile, cu ajutorul unei asemenea metode am putea vedea
manifestându-se ă individuale conform mijloacelor specifice de
control de care dispune fiecare ş am descoperi ţ ş intensitatea
ă Ceea ce este important, este ă vedem ă în ă cercetare
ă s-au produs în trasaj ă unui fapt ce a fost interpretat ca
rezultatul unui auto-control mai redus sau al ţ regresive.
Modificarea consemnului a permis o mai mare libertate de expresie ş o
diminuare a ţ cenzurii. Caracteristicile desenelor rezultate din
consemnul special ă deci, ţ ă ş
Acestea ar fi infirmate ă ar ă efecte precum diminuarea ă
desenului , sporirea simetriei sau alte semne de constrângere.
Obiectul ă asupra desenului persoanei este un produs
complex. Acesta nu poate fi sesizat foarte ş ş nici nu este ş de
clasificat ş de etichetat în ansamblul ş ţ noastre. ă ţ
expresive individuale întâlnesc în acest context un limbaj foarte bogat, ş
în aceasta ă interesul suscitat de desen ca mijloc de ţ a
ă ţ dar ş incomoditatea acestuia. Cu greu facem departajarea
între ceea ce este propriu sau comun indivizilor, aspect din care decurg ş
subtilitatea ş ţ ă ţ de exprimare. De exemplu, se poate
întâmpla ca mai ţ copii ă accentueze policele. Unul îl va rotunji,
altul îl va separa, un altul îl va Înzestra cu o unghie ţ ă în fine, un
altul îl va ş de mai multe ori, ş prin a-l ţ etc ...
ă o ă ţ poate corespunde expresiilor de
niveluri diferite. Personajul reprezentat poate ă ţ ş ţ
ă ţ pe care subiectul simte ă o ă cum este cazul lui
Esther ş 2), ă exagerat de ă ş ă ă anturaj;
109
I •
1
J
J
I
J
j
j
!
(
1 '
I
("
\
I
r-
r
r
r
I
I
:
, I
r
I
ţ persoanei care dorim ă devenim, ca în cazul unui ă ţ mic ş
ă care ne-a desenat un ţ viguros ş impozant; sau ţ
persoanei care am putea ă deven im sau care ne temem ă vom deveni,
ş cum ă la un ă ă ă care ă un copil cu cârje.
Ne-am ţ ţ cu ş ă ţ când, pornind de la trasaj,
am ă ă ă ă agresivitate; ă de ă ă ă
agresivitate este ă sau ă Aceste probleme sunt, de altfel, de
ş ordin cu cele puse de alte teste proiective. ă de validare
nu vor putea ă le rezolve pe cont propriu, Întrucât aceste probleme sunt
legate de starea ş ţ noastre în diferite domenii ale psihologiei ş
ţ de starea teoriei ă ţ a ţ proceselor
psihosomatice sau a problemelor dintre diferitele ramuri ale psihologiei.
Abordarea ă pe care am consacrat-o conceptelor de
ţ imagine a corpului ş expresie, este ă în principal de
faptul ă ă ă ă prin simpla ă a orizontului teoretic
aplicarea testului desenului persoanei este deja ă Pe de o parte,
ă referitoare la acest domeniu pot Înnoi studiul teoretic al
fenomenelor care stau la baza acestui test ş ă la ă câmpului de
ţ Pe de ă parte, diversele ş ţ dobândite de psiholog ş
pe care acesta le va utiliza zi de zi În aplicarea testului, Îi vor permite
acestuia ă ş ă ă ţ ă munca.
110

VII. LOCUL TESTULUI ÎNTR-O BATERIE
Ş DIFERITELE SALE Ă
În mâinile unui c1inician exersat, testul Machover poate fi o ă
ă de dovezi asupra ă ţ examinate. Datele sale ne pot ajuta
ă ne ă cum ă individul lumea ş propria ă
ş sub ce ă sunt reprezentate în ţ cu sine ş ş cu ţ
nevoile, conflictele ş scopurile proprii. Ar fi, ş ş ă credem ă
un singur test ne va ajuta ă construim un tablou convenabil al
ă ţ personalitatea ă nu poate fi ă plecând de
la un element de ă izolat. Din ă ă psihologul clinici an
ă ÎI1 mod curent baterii de teste incluzând o mare varietate de
probe. Fiecare din acestea, în virtutea materialului care îi este propriu,
pune în ţ ă anumite aspecte ale ă ţ ă ţ ă ş
imaginatia (T.A.T.), imaginea corpului ş expresia motrice (desenul
gândirea ş procesele perceptive (Rorschach). În afara
lucrurilor pe care le ţ ă în comun cu celelalte teste, fiecare test
aduce o ţ În natura ş nivelele diferitelor dimensiuni ale
ă ţ care sunt implicate aici; fiecare test ă intensitatea
tensiunii suportatate de subiect, precum ş tipul de ţ ă
ce ă subiectul ş psihologul.
În ă de faptul ă fiecare test ă aspecte ale
ă ţ pe care alte teste nu le ating, ţ ne ţ ă ă fiecare
individ ţ ă diferit Ia ş test. În general, un copil timid ş
taciturn se va ţ mai în largul ă în modalitatea de exprimare ă
ş va da un ă mai bogat În ţ la testul desenului persoanei
decât la Rorschach. Se poate întâmpla ca, ă foaia ă ă
ă constituie pentru copil un motiv de anxietate; el va ă sarcina prea
ă de ă ş apelul la propria sa creativitate prea solicitant; în
acest caz, el poate refuza ă deseneze ş va prefera bucuros interpretarea
petelor de ă considerate ca fiind ceva dat, mai real ş mai ş
pentru o examinare.
Calitatea stimulatoare a unui anumit test are o valoare care
ă în ţ de indivizi. ă adesea, un test de desen ă ţ
ţ ar fi o eroare ă punem aceasta pe seama
111

psihologului sau testului, pentru simplul fapt ă ţ ar putea fi
ţ subiectului ţ ă de test. Se poate întâmpla ş cu alte teste
proiective, acest lucru fiind motivul ă unei baterii. ă chiar ş în
cazul ş când psihologul ă o baterie de teste ş când
ţ date de fiecare test sunt suficiente, o ă confirmare ş o
ţ ă a rezultatelor, evaluarea datelor ţ prin diferite metode
ş sub diferite ă ă o mai mare ţ ă în descrierea ş
ţ ă ţ
Cu cât sunt mai complete ţ despre ţ subiectului, cu
cât este mai ă ţ cu datele altor teste, cu atât materialul
grafic devine mai exploatabil ş ţ simbolurilor utilizate ş a
ţ acestora devine mai ă Din punctul lor de vedere,
datele desenului astfel evaluate ne permit ă facem inteligibili indicii
ă ş ţ ş ţ ş ă ă ţ cele mai subtile ale
conduitei, ă ş ţ subiectului ş membrilor anturajului ă
Interpretarea unui singur test ne ţ ţ la un nivel de generalitate
ş de ipoteze; dar, ş rezultatelor întregii baterii ne permite
aprofundarea primei noastre ă ă ţ acesteia ş
transfonnarea sa într-un sistem coerent, susceptibil ă ă realitatea
ă a individului.
Utilizarea testului desenului într-o baterie ă specificitatea
sa, cu avantaj.ele ş limitele pe care le ă aceasta. ă ă
ă nu trebuie ă ă bateria într-un mod rutinier. Singura
ă ă eventual, este de a compune bateria în ţ de ţ
ă pe care ne ş ă s-o întâlnim în cursul ă ş în
ţ de scopul practic ă Se pare, ş ă cel mai adesea, testul
desenului precedat de o ă ţ este un mijloc excelent de a lua
contact ş de-a începe examinarea. Cum ă ă nu ă
ţ cei mai ţ dintre copiii ş ţ ă le este ă
nu au sentimentul de-a fi ş unui examen ş ş rigid. ă ne
ă ţ de a-i ş spunându-Ie ă nu este vorba de o ă de
aptitudini artistice, confuzia ş stânjeneala de la început vor face repede
loc ă ţ ş unei atmosfere de încredere. Cum, pentru acest test,
se poate lucra într-o oarecare izolare, ţ au mai ţ impresia de-a
fi ţ ş jena lor este mai ă
Materialul furnizat de testul desenului ă ţ
ă ţ la ş profunzime ca ş celelalte teste proiective, ş ca ş
acestea, ă aspecte insesizabile în observarea comportamentului
manifest. Waehner ă astfel ă diversele desene ale persoanei
realizate de ţ se potrivesc cu ă lor la Rorschach, dar nu
se potrivesc cu opiniile profesorilor asupra acestora. Cele ă metode de
examinare permit descoperirea ă ţ personale care ă
112
mascate în cadrul ţ ş în care se întâlnesc ţ ş
profesorii lor. Dar, comparat chiar ş cu testele proiective, testul desenului
permite o exprimare mai ă ş mai ă a diferitelor nevoi ş
conflicte, care ă ascunse sau apar mai alterate în alte teste. Expresiile
în testul verbal sunt controlate, camuflate ş apar în fonne relativ mai
stereotipe (de exemplu, temele stereotipe comune de la T.A.T.) decât în
testul grafic. Aceasta nu ă ă nu se ă nici un control în
testul desenului, dar acesta este de un grad mai redus.
Un copil ş poate manifesta destul de direct agresivitatea ţ ă de
mama sa în cadrul desenului, mutilând personajul feminin. La T.A.T. el
va putea transfera ă agresivitate asupra personajelor imaginare
foarte diferite de personajul matern sub raportul vârstei sau sexului, de
exemplu, sau repartizând-o mai multor figuri, el poate conferi
resentimentului ă o expresie ţ ă vorbind de ă
personajelor sau deghizându-Ie diversele aspecte, ceea ce nu contribuie la
ă tabloului . Gallese ş Spoerl ă rezultatele ţ la
testul desenului ş la T.A.T. Aceste rezultate au multe în comun ş
dublarea temelor este ă ş nu ă ş date, dar
nevoile ş conflictele cele mai presante ale subiectului se ă Referitor
la testul desenului persoanei, autorii ă "Marea majoritate a
materialului ţ din desenul persoanei se ă la un nivel
ş ş ă nevoile de ă mai mult sau mai ţ intacte"
(Gallese, p. 76).
Ei ă ţ ă în cazul T.A.T.-ului. Subiectul ă ş
aici mai multe ă ţ de ş exprima ţ ţ ă de nevoile ş de
nivelul la care ţ ă acestea, sau, cu alte cuvinte, ţ ă de
modalitatea în care acestea sunt integrate ş exprimate în cadrul
ă ţ totale. Testul desenului persoanei, comparat cu T.A.T.,
ă rar, ă ş ă o ţ asupra nivelului nevoilor ş
conflictelor, sau asupra modului acestora de alterare ş de ţ în
ă El va accentua mai mult pulsiunile decât defensele.
ă ă nu ni se pare total ă ş îi opunem datele
pe care le-am prezentat în capitolele precedente. Ea este ţ
ă ă ă ţ speciale ale testului. De fapt,
participarea la testul desenului ă un nivel de gândire prin imagini
care este primitiv în raport cu nivelul verbal. Nu numai modul de gândire,
ci ş cel de exprimare (grafomotrice) ă în acest test niveluri primare:
gândirea în imagini ş conduita motrice. Într-un anumit sens, planul este
ş cu cel al gândirii ş ş care ă desenul
în psihoterapia copiilor au racut în acest sens o apropiere între desen ş
vis.
113
J
f
r
l L
Prin evocarea imaginii corporale, prin expresia ă testul
ă legat de concret, de fizic, de impulsurile ţ infantile
care revin cel mai puternic din istoria ă de evenimentele
pierdute pentru memoria ş ă Limbajul utilizat este un "limbaj
corporal" utilizat liber în primii ani ai ă uitat în cursul
. ă ş ă ă în calitate de materie ă a viselor profunde
sau ş În ţ ă capacitatea ă de interpretare
este departe de-a epuiza ceea ce subiectul pune în desen ă ă ş sa.
Când ş de aproape ţ de ţ ă ale
desenatorului, suntem ş ă ă un mare ă de detalii
ă cu ă ţ lor ă ă ş ă Nici un
semn nu vine "din întâmplare". Linia cea mai ă este efectul
unei logici interne pe care doar ă ă mijloacelor noastre de ţ
ne ă s-o ă
O cercetare a lui Zucker ne ş ă testul desenului ă
cele mai profunde, mai primitive ş mai ţ ţ Este
vorba de un subiect obez care, ă 13 luni de psihoterapie, ş ă
în desen ă ă negative persistente ale maladiei, în timp ce
Rorschach-ul ă clar semnele sale de progres. În ş sens,
Hammer ţ ă atunci când desenul ă ţ ş ă un tablou mai ă ă
al ă ţ decât testul Rorschach, aceasta ă un prognostic
favorabil.
ţ ă ne ţ ă ă rezultatele Ia diferite teste se
contrazic frecvent. Într-un asemenea caz, ă desenul ă ă ă
evident patologice, ne vom opri la un prognosticmai ă rezervat.
ş sunt întâlnite destul de rar, semnele psihozei severe ă
în desenul persoanei trebuie luate totdeauna în serios, ş în aproximativ
5% din cazuri, ele constituie singurele ţ ale unei psihoze în cadrul
unor date relativ inofensive" (Gurvitz).
O ă ţ ă a ă ţ testului ţ ă de ceea ce este
mai problematic ş mai conflictual în cadrul ă ţ este ă el poate
duce la o exagerare în evaluarea aspectelor negative ale ă ţ
Vom fi ţ ă ă eforturile de elaborare ş sprijinul pe care-l
ă ţ eului în alte elemente ale ă ţ cum ar fi, de
exemplu, ş ţ sau ă ţ de ă ă O asemenea
exagerare este ă de o cercetare ă ş ă cu ajutorul testului
ă ă (Hammer). Trei psihologi au cotat independent
400 de desene ale copiilor albi ş ale celor de culoare, cu ajutorul unei
scale de adaptare cu 6 puncte. Nota medie ţ ă de copiii albi îi
ă la un nivel Între "nevrotici" ş ş nevrotici" - iar nota medie
ţ ă de copiii de culoare, semnificativ ă de a celor albi, îi
ă la un nivel ă categoriei "puternic nevrotici". Faptul
114
ă în SUA, copiii de culoare au ă ţ ţ mai mari decât
copiii albi, este conform cu ceea ce ş despre acest subiect din
alte ă Deci, psihologii au ş ă detecteze prin testul ă
ă ă realitate. Dar, aspectul frapant al rezultatelor este
exagerarea ă ţ dezechilibrului psihic al tuturor copiilor. ă fie
ţ psihologii, din ţ ă ă ă nevroze chiar ş
acolo unde nu ă Sau, ceea ce ni se pare mai plauzibil, ă reflecte
testul conflicte ş ă ă nevrotice (în sensul acceptat de Karen Horney)
la copii pe care, în ciuda acestui fapt, nu-i putem considera nevrotici?
Testul ă probleme reale, dar trebuie ă ă copilul ca fiind
normal ă integrarea sa este ă ă În acest caz, ş
psihologilor poate fi ă de ţ testului care permite filtrarea
ă ă negative, dar nu ş integrarea acestora. Psihologul care
ă testul desenului trebuie, deci, ă ş ă trebuie ă ne ă
adesea pe alte teste pentru a decela resursele de care dispune copilul
pentru ş satisface nevoile fundamentale, iar aceasta nu exclude,
desigur, luarea în considerare a ă lor multiple constatate prin
intermediul probei.
Utilizarea materialului este totdeauna ă scopurilor
ă ă ce am ţ ă ş pericolele la care ne
expunem adesea, trebuie ă mai spunem ă din ţ ă testul
desenului persoanei ne permite ă ă un tablou complet în care
apar în mod foarte clar ţ reciproce între diferite ţ psihologice.
Expresia ţ refulate, mecanismele de ă ă ţ specifie
de a ă ale subiectului ş echilibrul ă psihic sunt reflectate în
întregime.
O ă ă a testului desenului persoanei ă În
facilitatea reproducerii sale ş în sensibilitatea pe care o ă ţ ă de
ă ă ţ Testul este mai propice unei ă repetate
la ă vreme, pentru ă nu este vorba de un material prezentat în mod
repetat ş care ar fi susceptibil, prin repetare, ă ţ rezultatele
ă Când reîncepem examinarea cu ajutorul acestui test, care ă
curs liber ă ţ subiectului, nu ne ă cu probleme precum
ă ţ ă în cazul testului Bender, sau pericolul ş ş
plictiselii din cazul testului Rorschach sau T.A.T. ş nu s-a verificat
ă ă repetarea ţ cu ş consemn ă
ţ ă În sine. ş desenul ă ţ dinamice ale
ă ţ ne putem întreba ă subiectul nu se ă la o imagine
deja ă ă la aceasta.
ţ ă de alte teste proiective, testul desenului este util în special
pentru ă iar simplitatea ş rapiditatea ă sale
ş ş mai mult ă utilitate. Când ă timp înde.lungat
115
ă ă ţ cu o baterie de teste, proba desep.ului se
ş deosebit de ă ă reflecte aceste ă In cazul
ă ului lobotomizat pe care l-am ţ anterior (cap. VI), testul
desenului comparat cu testul Rorschach "este mai sensibil la ă
progresive subtile care au loc de la ă la ă ş mai ales În ţ
progresului ş ţ de sine ş a ţ comportamentului"
(Calden, p. 208).
În cazul pacientului tratat cu ACTH, testul desenului este
considerat, de asemenea, ca un instrument mult mai susceptibil ă reflecte
ă de spirit temporare ş fluctuante (Cramer-Azima).
Nu contrazic, oare, aceste ă opinia ă testul ă
ţ anumitor ă ă Când ă cu ajutorul testului
desenului, ă uneori dramatice, ilustrate în anumite ă
care au avut loc pe perioade mai lungi sau mai scurte, ă ă ă
grafice care ă neschimbate ş care se ă la ceea ce a ă ca
atare în personalitate. Astfel, în diferitele desene ale cazului bolnavului
tratat cu ACTH, despre care am vorbit în capitolul precedent descriind
ă constatate, un mare ă de ă ă au ă neschimbate
ş dovedeau faptul ă bolnavul este ă defensiv ş dependent (linii
ale corpului rigide ş ă accentuarea gurii, figura ă
ă etc.). Dat fiind ă testul poate reflecta ceea ce ă
constant, dar ş ce se ă în cadrul ă ţ el este util în
ă progresului unui tratament sau a fazelor unei boli.
Ă DIVERSE ALE TESTULUI
Testul desenului persoanei este utilizat în principal în examinarea
ă al ă obiectiv este descrierea ş ţ persoanei
examinate. ş ş ţ cu care este administrat în grup îl face propriu
ş altor scopuri decât cele clinice. În acest sens, ă ă la
extinderea ă sale la ţ de depistare: de exemplu, atragerea
ţ printr-un efort destul de redus, asupra unui individ prezentând
ă grave sau prezentând anumite probleme (copii ţ în
ă ţ cu ă ţ psihologice ş care trebuie ţ spre un
centru de consiliere). Aplicarea testului în grup ş determinarea
caracterelor grafice specifice ale acestuia permit depistarea celor care, în
cadrul grupului, ă ţ ă de ă Studiul pilot al lui Feather este
conceput în acest scop. Autorul ă desenele a 175 de ţ ai
unui colegiu din Statele Unite. EI ă ş 10 caracteristici proprii
grupului, pe care le ă în continuare:
1. Centrarea ă a desenului;
116
2. Talie medie;
3. Personaj reprezentat de ş sex cu desenatorul;
4. Personaj ă moderat;
5. Personaj din ţ ă
6. ţ ă ă
7. ă ă ă anomalii;
8. Mâini detaliate;
9. ă ă ă
10. Linii de grosime medie.
ţ cu ţ respectivi i-au permis ă ă faptul
ă ţ ţ au desene radical diferite de ale ţ Feather
ă ă desenele diferind prin trei semne ţ ă de ă ar fi o
ţ pentru o examinare mai ă a ă desenatorului.
ţ ă de toate acestea dorim, ş ă ă
1. Criteriul utilizat este insuficient ţ prea scurte ş
superficiale);
2. Autorul nu ă separat desenele ă ţ ţ ă de cele
ale fetelor atunci când ă ă ă comune. Or,
ţ ne ţ ă ă similaritatea de sex între desenator ş
personajul desenat, ca ş reprezentarea din ţ ă nu pot fi
specifice tuturor ţ ş ă alte ă ă ar putea fi
diferite în ţ de sex.
Lucrarea la care ne referim nu este din ă ă mai ţ
ă întrucât ea ă testul desenului administrat în grup
pentru depistarea celor care sunt susceptibili de ă ţ personale de
adaptare. Ipoteza care ă la baza unei astfel de ă este ă
ţ la un grup presupune ă ă ş unui anumit mod de-a fi
care se va reflecta în desenele membrilor grupului. Mai ă ă
distingem cu precizie caracterele grafice comune pentru a fi în ă ă ă
ă persoanele la care acestea lipsesc. Este suficient ă privim lista
indicilor ţ de Feather pentru a vedea ă grupul ă are drept
ă ţ ă o maturizare care este dincolo de stadiul crizei
ţ ş cum s-ar reflecta aceasta în desenul persoanei ă
ă ţ profilului, ţ ă ă etc.). ş în
acest scop, datele furnizate de studiu n-ar putea fi considerate ca
suficiente, ă o oarecare justificare în a concluziona ă una din
ţ unei bune ă la grup este ă ş ţ Ne
ă atunci ă o ţ ă ă este ă cu
regimul respectiv de ş ă Într-o ă mai ă în ce ă ă a
fi diferit de grupul ă îi ţ contravine ă personale
normale în cadrul grupului respectiv? Or, nu ni se pare ă ă ar
putea fi aflat prin ă de ă ă comune, ci prin analiza
117
1
]
J
J
}
r
r
I
I
-
ţ între ă ţ de adaptare ale ă ţ examinate ş
climatul grupului. Un elev nou, venit dintr-o ţ ă ă ă ş un copil
nevrozat, oricât de ţ ar fi În reproducerea "normelor stabilite"
pentru clasa lor, nu vor avea ş ş de adaptare, În virtutea
resurselor ă ţ lor. Pe de ă parte, personalitatea profesorului,
ţ randamentului ş ş disciplina În ă vor contribui
ă la ş sau ş ă ţ lor elevi care nu se ă "în
norma grupului"; de exemplu, ş de integrare ale unui delincvent
agresiv vor diferi de cele ale unui subiect predispus la ă ă
Cu certitudine, cu cât uniformitatea bazei socio-culturale a grupului
examinat este mai mare, cu cât rigiditatea ţ în interiorul
grupului examinat este mai mare, cu atât va fi mai ă ă
ă de depistare, Întrucât climatul unui asemenea grup va împiedica
prin ţ sale rigide adaptarea "în termeni proprii" a unui copil
deviant. Dar grupurile extrem de rigide sunt rare ş testul desenului n-ar
putea fi ă o ă ă de ţ ş ă un
instrument excelent pentru analiza de caz, atunci când, cunoscând
ţ proprii grupului ş ţ de ţ ă ale acestuia,
psihologul va intra în contact cu monitorul grupului, cu cei ţ ş cu
responsabilii anturajului lor. Testul poate atunci fi utilizat de ţ ă de
ă psihologii care ă ca ş consilieri pe ă o ş ă sau un alt
gen de ţ Prin depistare ş prin luarea ă pot fi stopate
multe ţ ţ ş Pentru un psiholog repartizat unei noi
ă ţ fie ş ă întreprindere, cartier - testul administrat În grup
poate fi ţ ca ă pentru cazurile individuale cu care se va Întâlni.
Faptul ă societatea ă ă începerea ă ţ ă
ş la o ă ă pune o ă ă Unii copii, având
ţ ş vârsta ă ă cu toate acestea o ţ ă a
ă afective ş a ă sociale. Starea lor ă ş
ale ă la regimul ş care pot deveni cronice ş pot compromite
dezvoltarea de ansamblu a copilului . În aceste cazuri poate interveni
examinarea cu testul desenului, care va depista cazurile dificile ş va
permite luarea de ă psiho-pedagogice ă de la Începutul vietii
ş În ă ţ de ă Koppitz et col. au compa;at
desenele a 143 de copii din clasele elementare la Începutul anului ş
cu rezultatele ş copii ţ ş luni mai târziu, Într-un test
menit ă ă nivelul progresului lor ş Autorii au constatat ă
desenele puteau prezice progresul ş al elevilor. Exactitatea ţ
ş ă testul desenului administrat în grup este utilizat cu testul
Bender aplicat individual. ă anumite semne ce ă copiii
cu un bun randament ş
1. Cap mai mare decât corpul;
118
j
2. Sol, ă flori, arbore; sau
3. Cer, soare sau nori - ă spontan;
4. ţ
5. Gât extrem de lung;
6. Privire ă strabism.
Aceste ă ă ă presiunea ă În acest sens de
ă ş de ţ o ă anxietate, ţ agresive ş control
excesiv al impulsurilor. Cu alte cuvinte, se pare ă un copil de 6 ani
trebuie ă fie "cuminte", controlat, ă ş apt ă ş canalizeze
anxietatea într-o atitudine ă ă vrea ă ş ă în ă
ş ă În nici un caz aceste ă ă nu pot fi transpuse într-o ă
comunitate ş ă ş este necesar ca, de fiecare ă ă descoperim
caracteristicile proprii mediului cultural studiat. Astfel, primele patru
semne ă ş copiii israelieni cu vârsta de aproximativ 6 ani pe
care educatoarele Îi ă drept capabili ă ă în cursul ă
ş ă se adapteze convenabil la regimul ş Dar gâtui prea lung nu
ţ desenelor acestor copii ş am putea ă ă o ţ a
acestei ţ prin gradul mai mare de libertate a copilului de ă ţ ă
israelian ţ ă de cel american.
Pentru a termina cu studiul lui Koppitz, ă ţ ă ă acest
autor a constatat ş ă ă caracteristice copiilor al ă nivel de
ă este ă ă ă ă precizeze, din nefericire, ă acestea ă
factori ţ sau o ă a aptitudinilor mintale. ş factori sunt:
1. Desen spontan a trei sau mai multe figuri;
2. Figuri ş sau non-umane;
3. Corp absent;
4. Ochi ă
5. Ochi goi ş ă ă pupile;
6. ă ă
7. Desen minuscul;
8. Înclinarea figurii cu 30· sau cu mai mult;
9. ă sau desene neterminate;
10. Lipirea ă a ţ de corp;
11 . ţ ţ
12. Desenarea organelor.
Date fiind simplitatea ş ş ţ ă sale într-un examen
în grup, testul desenului persoanei este o ă ţ ă pentru studiile
longitudinale sau transversale de diferite feluri. Când se întreprinde o
cercetare asupra unui ă mare de copii, obiectul studiului îl constituie
mai ă conduita acestora. Un test proiectiv precum testul desenului
permite atingerea cu o economie de timp a straturi lor profunde, respectiv
confirmarea ipotezelor diverselor teorii ale ă sau punerea în
119
ţ ă a momentelor mai obscure ale ă copilului. Machover
ne ă un exemplu al acestor ă ţ în studiul ă asupra perioadei
ţ ş ă acesteia· în desenul copiilor din Statele Unite
(Machover, 1935). Testul poate contribui la ş ă a
diverselor clase sociale, ş mai ales, a ă ţ ş ţ
primitive. Weider ş Noller fac aluzie la aceasta când ă faptul ă
acei copii de 8-10 ani din clasele "populare" includ în desenele lor mai
multe semne ale ş ă propriului sex decât cei din clasele
"medii". ă ţ ă poate fi ă de climatul general de libertate
mai mare în care ă primii. ş copii ţ ă mai repede
ş ţ referitoare la ţ între cele ă sexe ş le ă
mai deschis.
Un alt aspect al ţ de ă relevat de desen este
ţ În lucrarea lui Koppitz et. col. Copiii de 6 ani provenind din
clasa ă medie erau ş unui presiuni considerabile în domeniul
ă iar aceasta avea ca efect ă ă ţ ş lor ş dar
ş favorizarea ă problemelor lor ţ ă cum reiese din
desenele persoanei ş din reproducerea figurilor Bender. Rezultatele
copiilor din clasele mai ă aveau cu totul alte caracteristici.
Progresele lor modeste în ă ţ ş ă nu se datorau unei ţ
reduse, ci mai ă ă ţ propriei lor ţ ş ă lor,
legate de ţ îngrijirilor corporale primite, ş de ţ
ţ ă ţ ă Cât despre copiii de 6 ani din clasa "medie
ă ţ lor era la un nivel bun ş echilibrul între presiunea
ă ş problemele ţ era ă ă
Testul Machover mai poate fi utilizat pentru studierea
ă unei anumite caracteristici a ă ţ în cadrul a
diverse grupuri de ă de sex sau de ă ă Agresivitatea,
ţ între cele ă sexe, conformismul, sunt tot atâtea subiecte de
studiat în acest sens. Astfel, mai ţ ă americani au abordat un
subiect ă din ă societate: "acceptarea ă sau
"popularitatea". Aceste studii ă copiii de ă ş ă ş pun în
raport notele lor sociometrice ş interpretarea desenelor persoanei
realizate de ş Pentru a decide în ţ de un desen ă un copil
este acceptat sau respins social de ă semenii ă psihologul se
ă în ţ de dimensiuni ale ă ţ precum gradul de
extraversie, gradul de adaptare, ţ eului, etc., exprimate prin diverse
aspecte ale desenului: ă integrare, detalii, ţ ţ tip de
linie (Tolor ş Tolor). În general, psihologii ş ă ă în
ţ de desene, copiii ţ ca "populari" de cei ş
conform sociogramelor furnizate de colegii lor de ă Într-una din
ă (Orgel), având ca ă desenul ă ă ă o
120
ţ ă ă statistic între ă desenelor ş
datele sociometrice pentru desenele casei ş ale persoanei, în timp ce
pentru desenul arborelui aceste ţ sunt negative. În lumina acestor
rezultate apare ă nu impulsurile ş straturile cele mai profunde ale
ă ţ din desenul arborelui
7
sunt cele care ă un rol în
popularitatea copilului ş cum este ă de ă ci
ă ă mai elaborate ale ă ţ reflectate în desenul persoanei
ş în cel al casei.
În planul metodologie al acestor ă se ă ă acordul
ă în evaluarea desenelor este mai mare pentru copiii mai
ţ populari, fie ă ă ă negative sunt mai bine reliefate, fie ă se
cere copiilor, pentru a fi populari, un evantai de caracteristici mai mare ş
mai ţ definit (Tolor ş Tolor, Tolor).
Prezentarea diverselor ă ţ ale ă testului poate
ă ă atâta timp cât validarea acestui test ă este ă Cu
toate acestea, credem ă ne putem propune mai multe obiective ş le
putem atinge cu ţ ă combinând cercetarea ă cu cea ă
7 Pentru discutarea acestei probleme, a se vedea capitolul IX.
121
J
J
J
J
J
r
I
1
\
r
r
r
I
f
I
L
I
VIII. Ţ PSIHOLOGULUI ÎN Ţ DE
EXAMINARE CU TESTUL DESENULUI PERSOANEI
La drept vorbind, nu ă examen cu ajutorul testului desenului
persoanei . Testul este administrat totdeauna de ă o ă ş deci,
totdeauna "testul aplicat de ă X" este unitatea ă ă
subiectului examinat. Psihologul este un element al ţ de examen în
ş sens ca ş materialul specializat al testului. ă o ţ ă care
ă sensibilitatea propunerii noastre (Cassel et al.). Se ia ă
grupuri de ţ supunându-i consemnului ţ o ă un arbore ş
o ă Psihologul este prezent pe timpul lucrului primului grup, ş
absent pe timpul lucrului celui de-al doilea grup. Or, grupul care a lucrat
în ţ psihologului a realizat desene mai ţ bogate ale persoanei
ş ale casei. Desenele acestora erau în general mai ţ mari decât cele
ale celui de-al doilea grup. ţ psihologului ar avea, deci, ca efect
provocarea unui auto-control al ţ ş un randament mai ă În
mod cert, în practica ă ă totdeauna un psiholog ă de
subiect în timpul ă desenului, dar acesta nu este întotdeauna
ş Consemnul testului nu ă dar el este formulat de persoane
diferite. Se spune adesea ă ţ unui test depinde de psihologul care
îl ă ă ţ ă care ă ş ă locul pe care-l
ă în cadrul studiului psihologic, nu se ă numai la ă ţ
psihologului legate de ţ acestuia, la ă ţ ş ţ sale
sau la antrenamentul ă Ea ă în special capacitatea acestuia de-a
stabili o ţ ă special ă scopurilor examenului ş
de-a utiliza cel mai bine în ă sale datele materialului obtinut.
În practica ă ţ ă idealul era unei
ţ a ţ în ţ Toate variabilele vizând stimulul
erau controlate ş fixate, ă de notat sau de observat ţ
subiectului, ca ă ă ţ ţ era astfel
ă de atitudinea examinatorului, totdeauna ă sau de o
neutralitate binevoitoare", de invariabilitatea consemnului ş de ţ
de preferat a oboselii subiectului. În fine, trebuia ă participarea
ă a acestuia din ă întrucât, în mod fundamental, subiectul trebuia
ă ă tot ceea ce putea. I
123

În realitate, toate aceste ţ sunt de domeniul utopiei. A
considera a priori ă toate ţ sunt constante când s-a definit ş
cum am ă ţ ă echivala cu a Închide ochii la
ţ ă ş ă a acestora ş a nu ş ă
variabilitatea lor este ă În rezultatele testului. Atitudinea
ş ţ ă nu ă În a ă ţ cu orice ţ ci În a descrie ş a
analiza cauzele ş caracteristicile ţ cu scopul de a o controla.
Am afirmat ă personalitatea psihologului este o ă care
ă ţ ţ Consemnul testului ă
neschimbat din punctul de vedere al cuvintelor, tonalitatea vocii
psihologului, postura sa, felul de a fi, ă un context afectiv specific
decisiv pentru subiect. În timpul ă sarcinii, de asemenea,
atitudinea psihologului poate fi ă ş ă de ă subiect În
diverse feluri, ş nu ă ă ă ă cu ţ care s-a stabilit Între el ş
examinator. Modalitatea de a observa ş "neutralitatea" ă ă
de la un psiholog la altul ş În ele însele, ş din punctul de vedere al
subiectului care le poate interpreta drept critice sau binevoitoare, ostile
sau simpatice.
ţ ă cu jocul ţ interpersonale pe care le
ă nu poate ă fi ă de ţ specifice cuplullli
subiect-examinatorul X ţ care ar ă ă examinatorul
este Y, de sex diferit, identificat ca un ă ostil, etc.).
Nu este foarte improbabil ca psihologul ă nu ă fi total neutru
ţ ă de subiect. ă ă ă ă nu va exprima în mod ş o
atitudine ă ş ţ ă ca atare, dar ă atitudine ă ş În
mod ş chiar ş prin intermediul privirii sau printr-un gest cât de
fugitiv, ea va fi ă ş va deveni ă ş ă
pentru subiect. Evident ă psihologul nu este o ş ă ci o ţ ă vie În
ţ altei ţ vii. El ş este angrenat Într-o ă ce are În centru
procese umane complexe ş ţ ă cu probleme sale
personale, cu starea sa de spirit ş cu viziunea sa despre lume. Orice ar
face, "neutralitatea" sa nu va fi ş cu a unui alt psiholog, ş nici nu se
va ţ calitativ ş când subiectul din ţ sa nu mai este ş
Orice test proiectiv am utiliza, ţ de examen este cea a unui
grup mic cu "atmosfera" sau cu "climatul" ă propriu, având ca ă ş
ţ ţ ă între ă persoane prezente, iar
aceasta va ţ ş executarea desenului . În mod cert, prin testul
desenului persoanei, ă descrierea ş ţ unei ă ţ a
unui structuri, În ceeea ce are aceasta mai stabil ş mai permanent, dar
ă stabilitate ş ă ţ ă sunt relative pentru ă nu ă
personalitate absolut ă ş personalitatea este, dintr-un anumit
punct de vedere, ş ă dat fiind ă este ă de mediul ă
124
psihologic. Do.ar ş ţ Între subiect ş examinator ne
va permite, ş ţ ţ cuplului pentru subiect, ă
descoperim ce au specific ş fundamental ă ă ţ sale
În cadrul desenului.
Experimentele ne ă ţ ă de faptul ă acel climat al
examenului ş prin urmare, desenele Însele, se ă ă cu
introducerea ă de factori suplimentari . De exemplu, ţ ă
înainte de retestare unui grup de 39 de ţ de ambele sexe dintr-un
spital psihiatrie, ă ă orelor de ă a crescut (Goldstein ş
Rawn). Ş detalii ale desenului În grup ă ă
ţ guratip cicatrice, ţ foarte ţ degete ţ pumni
ş ă accentuate, umeri ă ţ degetele mari ale picioarelor
indicate la un personaj ă ţ ţ ă ă aceste detalii
drept expresii ale ă ţ ş autorii ă ă în ţ lor Ia
retestare ţ ă a sentimentelor agresive.
Desenele unui grup de 'copii care s-au jucat ş au primit cadouri
Între cele ă ă sunt mai bine ţ mai detaliate ş
dovedesc o mai ă coordonare motrice. Desenele la retestarea grupului
de control care n-a beneficiat de ş favoruri nu s-au ă ă ţ
(Reichemberg ş Hack). .
Evident ă nu promitem ţ ş pedepse sau
recompense În ţ ă de examen, iar rezultatele ţ
citate, în primul rând se ă la grupuri, iar În al doilea rând sunt destul
de grosier ă Nu este mai ţ ă ă pentru subiectul care
este examinat, un surâs de Încurajare din partea psihologului poate
Însemna o ă ş personal, am remarcat ă ă ş
din partea psihologului, ţ cum ţ este frustrant pentru ţ
copii, mai ales pentru cei a ă nevoie de ţ ă este mare. Deci,
nu prin reducerea Ia minim a ţ În cadrul ă sau prin
"egali zarea" prin procedee absolut formale vom ş ş vom
controla ţ Lucrul psihologului clinician va ă o ă astfel
ă vom studia mai ă ţ de examen decât testul. Problemele pe
care le pune ă ţ sunt legate În parte de domeniul inter-
psihologiei sau de ţ indivizilor între ei. Studiul teoretic al acestor
ţ ale ă fundamente le ă În ă lui Lewin ş ale
discipolilor ă poate deschide o cale de cercetare În acest domeniu. Ea ar
putea servi pentru ţ psihologului În ţ umane care se nasc ş
se ă În cadrul examenului clinic, ş ale ă ă ş ş
ţ ţ de responsabilitatea psihologului.
O ţ ă ă a acestei ţ ar fi varierea nu numai a
grupurilor ş ţ examenului, dar ş a clinicienilor ş ş Numai
atunci vom putea ş ţ acestora la varietatea rezultatelor
125

I
J
)
)
J
I
)
1"
(
I
..
ţ cu ţ ca grupurile de ţ ş ţ de examen ă
fie echivalente când se trece de la un clinician la altul.
În practica ă psiho!ogul ă ă abordeze problemele
pe care le pune ţ de examen, ă pentru fiecare subiect,
interpretând ţ rezultatele în lumina a ceea ce a putut ă observe ca
. particular în atitudinea subiectului, în maniera sa de-a ţ ţ ă de
examen. Dar, numai attillci când se va considera el ş ca un factor
decisiv al examenului ş va analiza ă mai mult sau mai ţ
manifeste provocate de propriile sale atitudini ş de propriile sale ţ
va ajunge ă evalueze corect desenele realizate.
Personalitatea psihologului ă un rol important în principal în
ă momente: în timpul examenului, ş când ă desenele.
Cercetarea ă acestei probleme este ă ă ş ţ ă
S-a administrat testul în grup, cu schimbarea examinatorilor; în acest caz,
sarcina este mai ă pentru ă este un grup întreg în ţ
psihologului; în plus, ţ ă ţ acestuia se ă diferit ş
foarte subtil asupra desenelor ţ indivizi pentru a o putea sesiza cu
ş ţ ă în ţ grafice ţ în grup. Luând în considerare
localizarea desenului în cadrul paginii, sexul primei persoane desenate,
ţ sau ţ semnelor sexuale, perspectiva, omisiunile
importante ş ţ capului ţ ă de corp, Starr ş Marcuse n-au întâlnit
ţ în ţ de persoana examinatorului, În desenele unei
ţ de 193 de ţ La rândul ă Holtzman nu ă nici o
ţ ă ă ţ sau sexului psihologului, pe o
ţ de 40 de ţ ă ţ ţ Între patru examinatori, doi din
fiecare sex. Pentru Sinnet ş Eglash, ă personajului desenat poate
fi un indice important al ţ dintre psiholog ş subiect. Pare ă metoda
ă În aceste ă ă ă ş în sensul ă mai corect ar fi ă
ă ă ă în desenele ş subiect, ţ cont de alegerea
aspectelor desenelor prin care fiecare ă ceea ce a fost afectat la el
ă ţ sale cu psihologul.
ţ grafice interpretate de psiholog pot avea pentru acesta
anumite ţ ţ Afectul provenind dintr-un desen atinge
mai profund ş decât cel care se ă dintr-un material
verbal. Observarea materialului ş a indicii lor din acest test nu este
ă ş psihologul nu dispune de un catalog cu rubrici gata
înregistrate: EI trebuie ă observe ş ă interpreteze. Or, se poate ca
psihologul ă fie sensibil în mod special la anumite aspecte ale desenului
ş ca mecanismele de ă ă împiedice ă ă altele. Nevoile ş
ţ sale îi pot distorsiona ţ ş îi pot altera interpretarea.
Testul desenului persoanei este deosebit de vulnerabil din acest punct de
vedere. Imaginea corpului pe care o ă poate avea ecouri profunde ş
126
poate atinge puncte nevralgice ale unor conflicte refulate, iar aceasta va
contribui la subiectivizarea ş la transformarea ă
ă se ă testul desenului cu testul Rorschach, apare un
alt dezavantaj al primului, constând În ţ unei ă care ne-ar ajuta
ă nu ă anumite aspecte, ş sinteza ă a datelor de la
Rorschach ă ă ţ similare celor de la testul desenului .
Frenkel -Brunswick ă faptul ă ţ psihologului de-a se
proteja ,este mai ţ ă atunci când ă copii de ş sex
cu el. In general: "Trebuie ă ş scrie ea, ă ă factori
subiectivi ş care par ă ţ ţ celuilalt, chiar la
observatori ţ în munca ă (Frenkel-Brunswick)
Alteori, psihologul are ţ de-a observa în desene mai ales
ceea ce corespunde propriilor ă ă ă acestea au o ţ ă
ă sau ă sunt cauza unei ă în cadrul ă ţ
Hammer ş Piotrowsky ă ă ă de agresivitate din
desenele ă ă realizate de 400 de copii erau în parte
determinate de gradul de agresivitate al psihologului ş Ei au ţ
o ţ ă (.94) Între gradul de agresivitate al clinicienilor,
determinat pornind de la ă superiorilor lor ierarhici ş din
rezultatele la testul Szondi, ş gradul ţ ă ţ exprimate de
copii în desen. Acest rezultat, care ă atât de elocvent ţ
ă ţ psihologului, nu ă o ţ ă relativ ă
(fidelitate de .74 ş .84) între ă ţ a 6 c1inicieni. Distorsiunea varia
puternic de la un psiholog la altul. Unul din ei atribuia ţ o ă
medie de ostilitate de ă ori mai mare decât cea ă de ţ 5
ă Nu este cazul unei ş ă ţ ţ ă de o ă
ă ă ă ci al unei ţ masive. Aceasta atrage ţ asupra unei
analize didactice care ar ajuta clinicianul Între altele ă ă în ţ ă
problemele personale care îl ă ă evalueze corect ţ
grafice. O asemenea ă ă a devenit ă la psihologii care
ă în spitale sau clinici psihiatrice, întrucât ea ă
manifestarea unui interes obiectiv ş ş ţ ă de ceea ce ă
examenul. Ea poate fi, deci, ă pentru rezolvarea anumitor
conflicte personale ale psihologului ş mai ales, ă la ţ unei
mai mari ş ţ în ş propriilor atitudini ş a celor
manifestate de ţ precum ş la ă ţ registrului de sentimente
umane cu care ă în ţ ă
Lucrul cu testul desenului persoanei ă o mare ţ din
partea psihologului. Un dublu proces ă interpretarea rezultatelor. Pe
de o parte, ne ă ă ţ de impresia ă care se ă din
desen, ă simbolismul unui anumit detaliu în ţ de postura ş
de conduita ă a subiectului în timpul ţ ă mesajul
127
subtil pe care îl transmite schimbarea presiunii liniei sau o ă
ă În acest proces, psihologul poate vedea ş corobora ceea ce Îi
este prezentat ş îi poate conferi un sens, ă s-a eliberat de anxietatea
ă de acel aspect al desenului ş ă ţ simbolice ale
desenului nu trezesc În el anumite mecanisme de ă Pe de ă parte,
psihologul trebuie ă ş controleze impresiile în lumina logicii ş a
ţ întregului material prezentat de cazul analizat, cât ş prin
compararea cu ţ furnizate de manualul testului. ţ sa
asupra subiectului depinde de echilibrul între aceste ă procese. O
ă ă nu va fi mai ă ţ ă de personalitatea ă
decât o ă având ca singur resort o ţ ă ă de prea ă
ţ Tenacitatea în ă ă unei anumite ipoteze nu este,
adesea, mai ţ ă pentru o distorsiune ă decât
lipsa de ţ ţ ă de anumite caracteristici ale desenului. ă testul
ă în general, ţ bogate, trebuie ă fim capabili ă
ş ă uneori, ţ foarte ţ de la el. Într-un asemenea
caz, decât ă ă ă ă cu orice ţ mai ă ne ă
de ce materialul nu este ă ă ă fie efectul unei atitudini speciale
a subiectului, blocat în ţ sarcinii grafice, sau un sentiment de
respingere ş ă din partea psihologului?
Faptul ă am insistat asupra ţ ă ţ
psihologului cu examenul în sine ş cu interpretarea testului nu ă
ă vrem ă vorbim de distorsiuni ş de subiectivitatea ă testului sau
ă cu acesta. ă ţ ă este ă ţ umane
de orice fel. Utilizarea testului nu ă psihologului un echilibru ş
aptitudini ţ este suficient ca acesta ă ă o personalitate
ă care ă nu fie ă ş ă propriilor ţ
autocriticii, ţ ş ă ţ ă umane. Manipularea testului
poate fi ă ţ ă din manuale, din ă care îi sunt consacrate ş
prin ucenicia ş sub controlul unei persoane antrenate. ţ
unei ţ proprii, ţ ş ş fenomenelor inter-
psihologice, analiza ă pot constitui factori decisivi de
ă ă ţ a muncii psihologului ţ ca unul din elementele
ţ ale examenului.
128
IX. ALTE TESTE PROIECTIVE
CARE Ă DESENUL PERSOANEI
Machover nu a fost singura care a utilizat desenul persoanei ca
ă ă Vom prezenta, deci, alte probe În care subiectul
ş ş rol, ş uneori consemnul este ţ schimbat, fie ă
desenul apare în ă ă cu alte teme, fie ă metoda de interpretare ş
chiar aspectele luate în considerare nu mai sunt ş ă ă a
orizontului ni se pare ă nu numai pentru testul Machover, ci ş
pentru orice ă care vede în desen o ocazie de-a ş ş ţ
natura ă
TESTUL "EU - FAMILIA MEA - CASA MEA"
În ţ Minkowska a fost prima care a utilizat metoda
desenului "Eu - familia mea - casa mea" în cazul copiilor
ţ ţ originari din Polonia ş mergând în Israel, ş copii
fiind puternic ţ de ţ rasiale, iar apoi în cazul copiilor cu
ă de caracter. ă ă ş dobândit în final originalitatea
ş a putut fi ă ca o cale de acces pentru ţ ă ţ
copilului normal ş patologic. Minkowska a fost rapid ă ă
desenele În ş mai ales cele trei subiecte alese, "ne ă ş ne
ă ţ ş ţ referitoare la viziunea asupra lumii copilului ş
ne permit ă ţ pe ă vârsta ă ş pe ă ţ
lumea ă cu ţ ş resursele acesteia" (Minkowska, p. 92).
ă Minkovska, lumea ă nu este singura expresie a
felului în care copilul vede lumea, dar constituie, la modul general,
modalitatea sa de-a exista, de-a ţ ş de-a se comporta În diverse
ţ de ţ ă Exact acest lucru îl ă copilul ş aceasta reiese cu
ă din desenele sale, la fel ca ş din ă testului Rorschach,
ci când psihologul ţ cont de "puterea ă care se ă din
ă tipuri de ţ Identitatea caracterelor formale ale ş
copti în diferite desene ş în diferite ă la testul Rorschach ţ de
ceea ce este mai ţ de tipul ă ţ
129
1
J
.1
J
r
I
1-
r
r
I
i
. -
Minkovska ş ă tipuri ţ care
ţ ă modalitatea de exprimare ă Individul de tip senzorial
este concret, vede lumea în imagini, culori ş ş el se ă de
detaliile mari ş vii; ă ş ă formele într-un ansamblu de care nu
se poate desprinde. Individul de tip ţ este abstract, analitic,
. ă ă ţ la el, ş ă ă ă aproape ă este înclinat
spre simetrie ş îi place ţ ş reprezentarea detaliilor mici,
precizia ş rigoarea. Primul este dominat de mecanismul ş ă al doilea
de cel al ă Forma ă a tipului senzorial în care ă
vizual-senzorialul este epilepsia; la rândul ă schizofrenia corespunde
ă ţ tipului ţ ă pe ţ
epileptoidul ş schizoidul constituind formele intermediare Între normal ş
patologic. ă ţ ă ă se ă în ţ Între
operele lui Seurat ş cele ale lui Van Gogh. La primul, ă maniera
ă ă ş ţ ă pictura lui Van Gogh este, ă una
a ş ă culorii ş ă Primul ţ tipului ţ cel de-al
doilea tipului senzorial.
Nu vom discuta aici ă tipologie, ş nici intrepretarea
ă a lumii formale a desenului care decurge din aceasta. Cei care,
ţ de opiniile divergente ale ă vor· ş prin a
deveni foarte sceptici asupra valorii desenului ca mijloc de investigare a
ă ţ vor trebui ă ă ş ă orice manifestare
ă ca ş orice fenomen natural, poate fi ă ş ă în
mai multe feluri. Aici, ca peste tot În ş ţ ă ţ ă ş
ţ ţ utilizate nu sunt decât mijloace pentru a ţ ş
manipula în scopuri practice anumite ă ţ ă conceptele foarte
variate utilizate nu le ă cu nimic valoarea lor ă ş
ă
Putem "vedea" multe lucruri în desenul unei persoane, pentru ă
tocmai În acesta se ă copilul în ă complexitatea sa. Dar
alegerea lentilelor, respectiva ţ psihologice a ă va
determina ceea ce vom descoperi.
De la Minkovska putem ă ţ ă fim sensibili la "Iumea
ă a desenului. Este acesta mobil, persoanele sunt.în ş
aplecate, animate sau rigide ş imobile? Obiectele ş ţ sunt legate,
solidare, sau fiecare unitate ă este ă de celelalte? ă un
drum, un fum care ă sau ş imobilitatea? Sunt separate
diversele planuri prin linii drepte, orizontale, ş sau ă ă
între ele ş continuitate? Care va fi calitatea ă relieful,
fluiditatea, sau o multitudine de ă ş caracterul lor Înghesuit?
Detaliile sunt de talie mare, imprecise, vii, sau prea numeroase ş
executate geometric ş cu o mare precizie?
130
Se poate remarca faptul ă acele caractere formale luate în
considerare de ă Minkovska nu coincid cu cele asupra ă s-au
ă ş diversele ă ă Minkovska, aceste caractere sunt
formale, în special pentru ă ele nu se ă de ţ desenului.
Autoarea pune accentul pe "cum"-ul desenului ş nu pe "ce" s-a desenat,
pe maniera în care este organizat acesta, ş nu pe temele alese. Dar
ă lume ă de care se ă analiza desenului ă ă de
Minkovska este mai ă decât universul grafic ă ţ ş de obicei.
ţ de ansamblu, controlul motor, analiza trasajului, ţ
acestuia, mai ales ca presiune ă în diferite momente, sunt câteva
date care nu ă În categoriile formale stabilite de Minkovska. ă fie
pentru ă nu sunt considerate a ţ tipurilor psihologice alese? Dar,
ă ă în general, aceste date sunt necesare pentru ţ
copilului ş ă ele ă calitatea ă a expresiei acestuia.
Cum am remarcat ş în capitolul V, aceste ă ă ă
structura ă ţ ş ele nu sunt mai variabile decât cele ale "lumii
formale" ţ de ă Minkovska.
Nu suntem mai ţ ţ ă vedem ă tipologia ă de
Minkovska ă în evaluarea caracterelor formale ale desenului vârsta
copilului. Ne ă cum se poate interpreta uniform ş linia,
articularea, la copii de vârste diferite? ă anumite ţ valabile de-a
compara din puntul de vedere al ş criteriu polarizat
intelectualitatea ş senzualitatea exprimate În desenele unui copil de ă
ani ş ale unui adolescent?
Metoda ă de Minkovska este ă cu cea a lui
Rorschach, ş una ş ă fiind interesate de principiul formal al
procesului psihologic în examenul proiectiv. Dar Usteri a demonstrat,
printre altele, ă nu putem evalua în ş ă ă
kinestezice ale ţ ş cele ale copiilor. ă un adult normal trebuie
ă dea un minim de ă kinestezice, nu este ş cazul copiilor
ă ă ş de treisprezece ani. Usteri a dovedit ă la ă ă (în
ţ copilul trebuie ă abandoneze ţ introversive care se
ă prin ă kinestezice ş care pun ă ă sale ş
eforturilor pe care le face pentru a fi cât mai aproape de realitate. În
ţ ă copilul dezadaptat este cel care ă la ă ă ă
kinestezice.
Analizând desenele succesive ale unei ţ de la 4 ani ă la 6
ani ş ă Minkowska ă ş ea trecerea care se produce de la o
lume predominant ă la o accentuare ţ ă "la ş ani ... a
ă ţ foarte repede ă scrie ş ă ă ... ea ă în prezent cu
adultul, dar mai ales cu ajutorul componentei ţ Este, deci, dificil
ă admitem ă puterea ă se ă precoce, ă se ă prin
131
r ------------------ ---- -- --------- ----
succesiuni le de faze ale ă copilului ş ă este ă de un tip
ţ care ar conserva imuabil caracteristicile sale. ă noi, În
desen; ca ş În ţ ă forma nu este ceva imuabil, ci este ă cu
ţ desenului, al copilului viu, al ă ţ sale care este
teatrul unei ţ continue între datele ţ ş
ţ ă
ţ de ţ ă mai ales sub ţ diverselor presiuni
pe care o societate sau alta le pot exercita în diferite stadii ale ă
copilului, ş ă marca ş asupra ţ ş asupra aspectului
formal al desenelor acestuia pe care le-am studiat mai ales în ă ă
ă cu conduita ă Contextul social ş cultural în care se ş
ş ş copilul ă ţ care fac posibile ţ umane ş
simultan, ă ţ acestora. Acesta permite, de exemplu,
reflectarea persoanei în desene având ca ă familia, iar tema ă
va evoca tot ceea ce ţ ţ cu un anumit grup ş În interiorul
acestuia.
Aceste ţ sunt puse în ţ ă în cercetarea lui Reznikoff.
Acest autor ă desenele despre "familie" ş "eu" dintr-un punct
de vedere referitor simultan la ă ş la ţ Desenele copiilor
ţ (l00 de copii de 7-9 ani) sunt ţ de cadrul social ş
rasial. ţ cu copiii provenind din familii cu un venit mediu, copiii
dintr-un mediu ă ş ă familiile ca fiind suspendate în aer
(sentiment de in securitate ş de inferioritate)8; ă este cel mai adesea
ă ă mâini (îl ă mai ă ca o personalitate ă Copiii
de culoare ă mult mai ţ degete (contactul cu mediul este mai
problematic) ş ş exclud ţ ş surorile din mediul familial (rivalitate
mai ă Nu spunem ă fiecare copil ţ unui anumit mediu
trebuie ă prezinte toate caracteristicile generale ale acestui mediu;
ă ţ de ţ individuale este mai ă de-atât. Studiul
citat ne ă pentru ă aici vedem clar cât din destinul grupului
social din care face parte copilul se ă la fel de bine în forma ş în
ţ desenului ă
ă ţ ă în final ă în utilizarea testului desenului eu -
familia mea - casa mea, Cain ş Gomila sunt ţ de ă
aspecte: _
1.
2.
3.
4.
ă de persoane desenate (uitarea propriei persoane, a
ţ ă de persoane ă de familie);
Organizarea personajelor (izolat sau grupat);
Raportul ă
ţ sau ţ elementelor kinestezice.
8 ă lui Reznikoff.
132
- ----------------
Autor.ii ă asupra faptului ă familia poate fi ă ş
cum e ea, sau ş cum ş ş sau cum o vede copilul.
Ş ÎN DESENUL PERSOANEI Ş ÎNRUDIREA ACESTEIA
CU Ă KINESTEZICE DIN TESTUL RORSCHACH
Am subliniat cât de important este ca psihologul ă ş ş ă
aspectele formale indicate de Minkovska În desenul copiilor ş ă ţ
ă le ă Dar studiul acestei autoare aduce o ă ţ ă
ş ă la explorarea desenului. Este descoperirea unui paralelism
strâns Între elementele Întâlnite în ă la testul Rorschach ş
componentele formale ale desenului . Minkovska nu se ă la
studiul comparativ al tablourilor ă ţ copilului, care permite
reprezentarea datelor celor ă teste. ă ţ a fost ă ă de
ţ ţ ă ea ă o reprezentare a ceea ce poate ă ca
echivalent În cele ă probe.
Referitor la Rorschach, Minkovska ă asupra a patru puncte:
1. ţ de-a vedea în imagini, de-a conserva aceste
imagini ş a nu se putea ş de ele;
2. ţ de-a atinge, respectiv, a contactului senzorial
prin atingere;
3. Viziunea formelor în ş
4. ţ la culoare.
Aceste caracteristici ţ lumii formale a senzorialilor
epileptoizi ş epileptici, pe care Minkovska s-a angajat în mod
ţ ş pe termen lung s-o studieze ş s-o ţ ă Ele ş ă
echivalentul în ă caracteristici grafice: ţ al concretului,
ţ ă a culorii, ă ă fluiditate, urcare ş coborâre, ş
mai ales, ş
Minkovska presupune, deci, ă identitatea proceselor psihologice
permite definirea ţ echivalente din cele ă teste. Acest studiu
comparativ ă un bogat teren de studiu care ar trebui ă ă
ţ unor ă precise ş a unor ă utile în identificarea
bazelor teoretice ale unuia sau altuia din testele proiective.
ă ne oprim în special la problema posibilei înrudiri a ş ă
exprimate în desenul persoanei ş a ş ă ă în ş Rorschach.
La Rorschach, ă kinestezice sunt ţ ale imaginii unei
ş ă executabile de ă subiectul ş iar caracterul ţ al
kinesteziei este deplasarea unei ă ţ a corpului în raport cu restul.
"Aceste ă se ă unei ă normale care
ă numele de introversiune; ele sunt generate de subiectul care
133
1
J
.J
i
j
r
r
I
r
f
(
r
L.
ă ş mai ă "în interior" decât "în exterior", care se ţ ă
mai mult sau mai ţ de realitate, care nu are un contact afectiv facil cu
semenii ă dar ale ă raporturi afective o ă stabilite sunt stabile ş
intense." (Usteri, p. 51)
ţ între ş ă de Minkovska ş ă de cele
ă teste, este ă de Landisberg: "Calitatea ş ă umane la
Rorschach este ă de postura ş de atitudinea motrice a persoanei
desenate." (Landisberg, p. 181)
Ni s-a ă ş ă ţ ş ă în desenul formei umane
este ă de procese foarte diferite ş dorim ă le punem în ţ ă
Uneori, ca ş la Rorschach, ş din desen poate exprima o ţ ă
spre introversie, ă ţ ţ interioare ş ă ţ creative. În
virtutea acestei ţ ţ ş mai ales, ţ ă mai
multe figuri umane în ş decât copiii.
În desenele 7 ş 7a, ş este unul din elementele dominante.
Ele sunt ă de o ă de 13 ani ş ă care ă preponderent
imaginativ, ă în ţ ş comunicând prea ţ ş
ă o ă desenele sale reproduc la fel de clar ş ş
(desenele 7b ş 7c). Este un exemplu de ş pe care o ă
desenelor lor indivizii care ă în lumea propriilor lor fantezii;
ă ţ constructive sau patologice ale acestora pot fi evaluate din
perspectiva altor caracteristici ale desenului . La fel de important este ş
studiul ă ţ ş ă Este aceasta ă ă În desen,
ca ş în Rorschach, extensia se ş la persoane active, susceptibile
de ţ dar dotate cu ă ţ creatoare profunde ş bogate. Flexia
ar denota mai ă pe alocuri, o oarecare pasivitate, o vitalitate ă
Tema ş ă poate conferi ş o calitate ă desenului: o
dansataare, un ă care se ă sau un copil aruncând o ă sunt
ţ care nu au ş ţ ă
ă revenim la desenele din ş 9, ă ă ş are
o mare extensie; tema este ă ş ă (personajul feminin
ă personajul masculin se ă cu mingea). Persoanele desenate
ne întorc spatele, ş aceasta ă ş caracterul negativ al ă
imaginative a subiectului asupra sa ă ş Dar, corectitudinea ţ
ş calitatea ă a detaliilor se ă cu extensia ş traduc
ă ţ constructive ale ă ţ acestei adolescente. ă mai
ă ă ş este ă celor ă sexe, dar pentru figura
ă ă ş este ă total asupra sa ("face o ă
Pentru figura ă ş este ă liber ş În realitate, În
calitate de ă ş prin identificare cu mama sa, ă ă se
simte cea mai ă Ceea ce ţ ă în mod special ţ
134
ţ ă a subiectului, ă ş de alte teste, este, deci, calitatea
ş ă proiectate diferit asupra celor ă sexe.
ă ă caracterul de abandon, ă În ţ cu
închiderea figurii Într-o auto-contemplare, se ă o ţ ă
de ş suntem ă ţ ţ ă ă o dezadaptare ă
Acest caracter se ş mai ales la indivizii schizoizi sau schizofreni.
ă acum, am descris ş cu caracter introversiv ş care
ă ă ş valoare ş în ă kinestezice de la Rorschach.
ă în desen ş o ă ş care este cu ă ţ ă ş care
se ă ş mai ales în desenele persoanei ă de copiii mici. ă ţ
ă un agent de ţ care ă ţ un cowboy În ă
ş un acrobat ă ţ În toate aceste cazuri, tema ă
este cea care ă ş aceasta ţ mai mult
ţ ideativ decât formei. AI doilea personaj (feminin) desenat în
aceste cazuri este mai ă static.
Într-unul din cazurile noastre, un ă ţ a desenat un fotbalist.
Nu este un elev ă dar ă În acest joc. ţ sa ă
ă în ă are drept principal temei ceea ce face acesta în ţ
fiecare ă de fotbal îl ş pentru sine. În desen, s-a reprezentat
ş cum se vede, ş în cea mai ă ă sportivul ă În
acest caz, ş este intim ă de activitatea motrice a subiectului;
este valoarea eului ă ideal - sportiv ş plin de ţ ă ă ă
aici. Într-un anumit sens, ş este aici efectul unui proces ţ
diferit de cel tradus prin ă kinestezice la Rorschach. În desenul
la care ne referim, acest tip de ş provine chiar din ş care
are o ţ ă ă ş ţ ă dar, la Rorschach, "cel ce are
kinestezii este stabil din punct de vedere motor, subiectul viu este ă În
kinestezii".
ş cum a remarcat Usteri, copiii mici normali nu dau în general
ă kinestezice la Rorschach, ş aceasta ne ă ş ă ă
trebuie ă ţ în desen, genul de ş ţ ă de ş
ă ş ă ş ţ ă se ă ş mai ş în
desenele ă ţ decât în cele ale fetelor. La Rorschach este invers:
fetele de 10-13 ani (în ţ coform lui Usteri) dau mai multe
ă kinestezice decât ă ţ Credem ă ă ţ ă se
ă pe faptul ă ă ţ au o ţ ă mai ă ă de sport, jocuri
de ă ş agresivitate ă în timp ce fetele se ă unui stil de
ţ ă static ş interiorizat. Personajele imaginare, ş stereotipizate, pe care
le ă ă ţ mici în perioada ţ ş cu care se ă sunt
alese tot în viliutea ă ţ lor distinctive de ţ ă ă ş ţ
Acestea sunt desenate în ş dat fiind ă aceasta este virtutea lor
ă Rar vedem un cowboy, un Tarzan sau un ţ ţ
135
imobili. ă un ă de ă ă ş ă personajul imobil,
Cll ă ă încremenite, ş mai ales ă umbra este ă ş
ă vom ă ţ care constituie obstacolul.. în calea
expresiei sale motrice libere ş pentru identificarea sa ă
" Cum ă distingem ş ă de ş ţ ă
Nu ă criterii sigure, dar se pare ă în primul caz accentul este pus
mai ă pe ş decât pe persoana care se ş ă Subiectul
întrebat va ă ă este vorba de "un elefant sau de cineva care se
ă care ă etc. ă verbul, ţ ă în al
doilea caz personajul ales este cel pe care îl descrie în mod special
subiectul, ş nefiind decât un epitet: "este un soldat în ă
"exploratorul care ş ş "un ţ care fuge" etc, Primul caz face din
ş o ţ ă ă al doilea pune în valoare
personajul, În general stereotip. La unul, ş ţ personajelor
desenate pentru ambele sexe, la ă ă este un ă personajul
feminin este static,
ă ă acum desenele în care ş ş o
ţ foarte ă cea de compensare. Acesta este cazul unui copil
obez de 1 O ani care ă mai întâi un ş În ă traducând
astfel nevoia de-a fi ă ş ţ sa ţ ă de ă Apoi cere o
foaie ă ş ă prima ţ ş ă de ă ă un
ă de fotbal care fuge ă minge. În acest caz, ş ă
ţ de a fi ă La copiii infirmi putem ă ă
ţ ă a ş ă care ă o imagine de sine de dorit ş
realizarea unei ţ ş nu imaginea de sine ca atare. Desigur, aici, ca ş
în desenele ţ ş ă resurse introversive care permit
copilului ă ş suporte infirmitatea; dar caracterul compensator direct este
În acest caz prea clar pentru a nu putea fi distins. Copiii infirmi ş ţ
În libertatea de ş care sunt ţ de o asemenea compensare
ă reduc persoana ă la elementele cele mai frustrante ş
cele mai goale. Personajul este vid, vegetativ.
În desenele 2, 2a ş 2b, ş - ă spunem, mai ă
activitatea personajelor desenate - este de o ă ă Acestea au fost
ă de o ţ ă de 8 ani ş 10 luni. ş traduce aici într-un mod
foarte evident calitatea ţ cu mama. În fapt, ă ţ ă a fost
ă ă un program foarte rigid de ă o ă a ă activitate
ă ş ă are un caracter obsesiv. Îndeplinirea diferitelor sarcini
cotidiene se Înscrie într-un ritual. Activitatea este ă ş ş o
ţ ă ă ă ş ă cu copilul. În desene, de asemenea,
se ă ă excesul de activitate ş contactul afectiv direct
(exces de activitate - personajul feminin care culege flori, ă care
ă un arbore, al doilea personaj feminin care întinde rufe la uscat;
136
- -----
ă de contact afectiv direct - unul din personajele feminine este ă
din spate; ţ atunci când apare, este ă neglijent ş mai ales,
ă ţ lor umane este ă la minimum ă cu cea a
obiectelor). ţ de obiecte ş activitatea cu obiecte ş
vidul creat de ţ ţ ă din partea mamei , Activitatea
ă a devenit o ă ă ă ă a copilului care s-a proiectat în
desen ş ă o imagine a tipului de identificare cu mama pe care l-a
realizat. În acest caz, interpretarea ş ă va diferi de cea ă de
adolescent sau de copilul mic. Aici, ş nu ă introversia
ş nici valorizarea ă ţ motrice, ci apare ca ţ unei ă ă de
caracter, a unei anumite defense având ca ţ ă exprimarea
ţ ţ cu mama sa.
S-a remarcat ă În general, ş este ă din desenele
ţ mintal. Putem, oare, ă conchidem ă ţ este unul
din ţ ş ă Credem ă ş nu este o ţ ă
ă a nivelului de ţ ă ţ sa la ţ are drept ă
mai ales "rigiditatea ă (Lewin) a ă ţ acestora, strâns
ă de ţ ă ţ ş a ţ psihologice ce
ă În special adaptarea lor ă La ţ cu
ţ ă ă ş nu este mai mult decât la ţ un rezultat
direct al ă ţ intelectuale. ă ă ă nu poate fi ă
decât în cazul în care ă ţ intelectuale sunt puse la ţ
pentru ă ă ţ creatoare ale ă ţ
ţ autori cred ă lipsa de ţ poate explica ţ
pentru forme umane statice, traducerea ă a ş ă necesitând un
anumit grad de talent. În ce ne ş am constatat o ă exprimare a
ş ă umane, cu linii rudimentare uneori unidimensionale, la ţ
care proveneau din medii ţ cultivate, ş care, în ţ ă aveau mai
ţ ocazii ă ţ ă deseneze, Nu este mai ţ ă ă un
copil care crede ă nu poate desena, poate prefera ă ă mai ă o
ă ă ş ă decât o ă În ş Este cazul unui
copil care' ş ă creativitatea ă decât ă o aprobare
sau o încurajare din partea adultului.
În Israel, În perioada ă ă de Purim
9
, psihologii ă
ţ unei ţ de clovni în desenele copiilor ţ În ă
ă ornamentarea ş ă grafice ale copiilor, mai ales la ş ă
ă în jurul acestui personaj . Copiii ă ă ofere ca ă la
testul desenului persoanei, pentru ă sunt foarte ţ în a-I desena.
Conform obiceiului, el este adus aici, ca ş tema ă ş de ţ
desenului, de ţ copilului de-a se baza pe o imagine ă ş de
9 ă ă în timpul ă copiii din Israel se ă
137
J
J
I
f
J
(
I
I
r
I
I
r
I
f
r
I I
f
\
\
a nu se lansa la întâmplare într-o ţ la care trebuie ă participe activ
resursele sale ş ş cele ş Chiar ş în acest caz,
ă localizarea sau trasajul ne pot ă multe lucruri despre
copil, ş este de dorit ă ă ş ă ă cu ă ţ ă
desenul în ţ pentru ă se poate întâmpla ca copilul ă fi ales un
"clovn care râde de ă lumea" pentru a exprima o ă agresivitate.
1 se poate cere ă aceea ă deseneze o ă ă "care ă nu fie, de
data aceasta, un clovn".
ă ne oprim, în fine, la impresia pe care ne-o fac diferitele desene
ale persoanei executate de copiii ă ă ş Este impresia de-a fi în ţ
unei ţ vii, suple, capabile de ţ ş de sociabilitate. O ă
ţ ă ne ă ce anume ne ă ă impresie: liniile sunt
mai ă curbe decât ţ membrele ş ă flexibile, ritmul
liniei nu este încremenit, prea ă ci echilibrat în diversitatea sa
ţ ă diversele ă ţ ale ţ trebuie ă fie totdeauna prezente ş
vii; detaliile nu sunt distribuite rigid, ci spontan, cu ă ţ ş cu o
ş ă asimetrie. Persoana ă poate fi în ţ dar ş
poate fi ş abia ă Caracteristicile descrise aici sunt considerate
de Minkovska ca ă parte din "Iumea ă ă spre
ş ş alte forme de ş ni se par izolabile, iar termenul
"vivacitate" ni se pare mai indicat pentru a le defini.
Care este ţ între ă vivacitate ş ă
kinestezice date la Rorschach? Vivacitatea ă ş o originalitate
ă de ţ ă ş de ă ţ ţ interioare a subiectului, dar
ceea ce este mai caracteristic, este ă ea este proprie ţ ale ă
ţ cu ţ sunt bune, ă ţ de ă acestora.
Vivacitatea nu este numai un semn de creativitate ă ţ ă dar
ş de spontaneitate ă ea depinde de factori stabilizatori ai
ă ţ ş nu poate fi ă în desenele copiilor foarte mici, care n-
au ajuns ă la maturitatea ă în ţ lor cu ţ Omologul ă
la Rorschach poate ă este un anumit echilibru Între ă
kinestezice ş ă ă (FC). Desenul care ă impresia
ă celei de vivacitate poate fi descris astfel: o ă ă din
linii drepte ş din unghiuri ţ unde ş ţ liniilor, un
corp uman care nu mai este un organism animat, ci o ă ă
ă ă de ţ ă Aceste ă ă nu sunt ă indicele
unei puteri de abstractizare, ci ă mai ă o personalitate care
ă un blocaj serios, ce interzice ţ ă ş spontane cu
ţ Când desenul este realizat cu o ţ ă ă ă concentrarea
subiectului asupra nevoilor proprii a devenit ă Pentru Waehner,
un desen de acest fel este frecvent simptomul ţ de
138
1
1
ci
depersonalizare. Îl ă la adultul depresiv, nevrotic, cu afectivitatea
ă I
ţ ne ţ ă ă putem tntâlni deseori acest tip de desen la
copiii provenind dintr-un mediu cultural primitiv. În acest caz
interpretarea este alta. La prima vedere suntem ţ ă ă
ă trasajului, simplificarea ă ă prin ţ
ţ la desen. În realitate, nu numai ă ţ desenului ş
acestor copii, ci ş ă ţ de sublimare, caracteristice unei ă ţ
mai cultivate. Expresia nevoilor lor sexuale ş agresive este mult mai
ă Ei ă în sânul unei lumi concrete în care discriminarea ş
rafinamentul perceptiv ş afectiv sunt mult mai reduse. Un copil care
ă de ă ă poate fi perfect adaptat atâta timp cât
ă Într-un mediu familiar lui.
Dar simpla ş a mediului din care provine copilul nu ne
poate ajuta suficient în interpretarea figurii prezentate; trebuie ă
ă ă la aceasta celelalte caracteristici ale desenului. Geometrismul
figurii desenate de copilul perturbat apare ă cu atitudinea ă
a personajului; trasajul este fin, dar rigid, anumite detalii insolite sunt fin
mascate, altele exagerate, impresia de vid ş de imobilitate este
ă La Rorschach, un asemenea copil apare coartat ş nu va da
nici C, nici K. ă constatare este ţ ă de Landisberg,
care scrie: ţ sau raritatea ă culorii, mai ales ă cu
ţ sau utilizarea ă a ă M la Rorschach, corespunde
ă ţ liniilor, vidului ş platitudinii desenului." (Landisberg, p. 181)
La copilul originar dintr-un mediu primitiv, linia este greoaie,
ă cu ţ ă ş ă ş poate fi ă detaliile
principale sunt vii, persoana este ă dar nu ă ţ
sunt bune. La copilul perturbat, geometrismul ă un refuz al
ţ afective normale; copilul primitiv, din cauza unei ă ă
prea directe a nevoilor sale, nu ş ş ă manifeste o ă
sensibilitate ţ ă de complexitatea corpului uman, a ă imagine este
brutal ă la caractere ţ elementare.
Diversitatea exemplelor de ş întâlnite în desenele
persoanei ne ă ă le ţ ă indice de
introversiune ş provenind din ă semn direct al ţ ş al
ţ kinesteziei sau al ă prin identificare cu diferite
figuri, relevând astfel ţ ţ ş poate proveni, în
alte cazuri, dintr-o compensare sau din exprimarea unei ă ă
obsesionale de hiperactivitate. Uneori apare ca una din componentele
ă ţ desenului. Per ansamblu, ni se pare ă ă de
ş nu sunt atât de simplu de interpretat în desen, ca la Rorschach ş
ă trebuie ă fie evaluate pe o ă ă
139
Sub ţ operei lui Minkovska, am dezvoltat o ă între
desenul persoanei ş testul Rorschach din punctul de vedere al ş ă
Dar, ş ă de abordare poate fi ă ş pentru alte aspecte
ale desenului. Omisiunile diferitelor ă ţ ale corpului în desen n-ar putea
fi înrudite cu ţ de Do la Rorschach? Oare în virtutea ş
mecanism ă adolescentul doar partea ă a trunchiului ş
nu vede decât capul oamenilor în a treia ş ă unde majoritatea
oamenilor ă persoane întregi? ă fie ţ de-a nega aceste zone
sensibile ş ă cea care ă omologia acestor
comportamente? Vom cita acel copil care refuza ă deseneze figura
ă ş care nu putea ă ă femeia ă de majoritatea
ţ În a ş ş ă
Pare ă ă o ţ ă între calitatea detaliilor date la
Rorschach ş în desen. Landisberg ă ă "gradul specific de detalii
la Rorschach corespunde ă ţ detaliilor din desen ş grijii pentru
elaborarea acestora. O succesiune ă de ă pare ă ă
drept contraparte plasarea ă ş ă a detaliilor în ansamblul
desenului." (Landisberg). De asemenea, "un ă mic de ă la
Rorschach este în ă ă cu ă ă detaliilor din desen." (p. 182).
Detaliile prea numeroase ş incongruente în testul desenului ş la
Rorschach (Dd) sunt pe alocuri simptome ale ă ţ ş le întâlnim
adesea la ţ mintal greu ţ de ţ ă Anxietatea se traduce
în cele ă teste când printr-un desen umbrit, când prin ţ
umbrei. Un adolescent care suferea de o ă ă ă mai ales
de ideea ţ a desenat forme umane umbrite în întregirrie, umbra fiind
ă ş ă la culoare, ş a dat la ş 5 un ă Ciob (Cer de
ă în timpul iernii). ă o ă este ă ă asupra întregului
desen poate fi ă cu "clar-obscur difuz" (Ciob), credem ă ş un
ă ş ă dovedesc un grad ridicat de ă în ţ
umbrelor mai fine ş ţ le putem echivala cu ă "clar-
obscur" detaliate (FCc). ă ţ ş indici corespund ţ
marcate de anxietate, dar cu intensitate mai ă ş îi întâlnim la
ţ normali ţ de o ă timiditate, uneori de o ă
ţ dar susceptibili de adaptare, sau dorind ă se adapteze.
Am redat ă ă de ţ posibile doar pentru a
sublinia ţ sa, atât în utilizarea ă a celor ă teste ş în
acest caz, paralela, care ă ş procese, poate face
diagnosticul mai sigur), cât ş în cercetarea ă ce ar putea aduce
ă ţ în validarea celor ă teste, cu ţ ă nu ă ă pentru
fiecare test, interpretarea ă item depinde de tabk.i general ş de
ţ reciproce între diferitele date ale testului.
140
TESTUL Ă Ă (C-A-P)
Buck ă desenul persoanei ca test proiectiv ă de
desenul casei ş al arborelui. Am descris ă ă care permite, de
asemenea, ş evaluarea ţ În acest scop, el ă între altele,
notele ţ separat, de ă subiect, la desenul casei, al arborelui ş al
persoanei, iar aceasta permite o evaluare ă ţ ă a ţ ă
ţ De fapt, nu se ţ aproape ă pentru fiecare unitate
ş ă a notelor pentru detalii, ţ ş ă Dar o
dispersie ă a notelor referitoare la fiecare unitate ne va indica
faptul ă notele ţ la unitatea cea mai ă au fost probabil
ţ de ceea ce ă ă unitate în mod real sau simbolic
pentru subiect. De exemplu, o ă relativ ă pentru arbore poate
sugera ă subiectul ş ă mediul în general ă ă sau ă
se simte în conflict cu persoana pe care o ă arborele pentru el.
Un alt exemplu: subiectul foarte negativist sau psihopat ale ă note
sunt extrem de ă tocmai din cauza atitudinii sale negativiste ţ ă de
desenul persoanei, care poate merge ă la refuzul total.
În cele ă cazuri, individul se ă diferit referitor la
fiecare din cele trei ă ţ Aceasta se ă prin faptul ă cele trei
ă ţ ă ă diferite de ţ care nu au nimic în comun,
decât natura lor ă Prin prezentarea de stimuli care ă în
mod diferit personalitatea subiectului, ă ţ între factorii
ţ ş procesele intelectuale implicate. În acest fel se ă
dispersia notelor referitoare la fiecare din cele trei ă ţ Chiar ş ţ
ă de fiecare . unitate în cadrul seriei, casa mai întâi, ă de
arbore, apoi de ă poate decela adesea caracteristici importante. În
fapt, ă nota cea mai ă a subiectului ă casa, ş cea mai
ă persoana, ne putem întreba ă nu ă
a) o ţ ţ ă sau o ă ţ ă ţ ă de test, ş
b) o dificultate ă de adaptare la ţ noi.
Ceea ce ă valoarea ă a acestui test, este ă prin
intermediul lui putem compara desenul persoanei cu celelalte ă ă ţ
care îi preced. Buck crede ă cele trei ă ţ permit ţ de
ţ de ş ă atunci când sunt considerate autoportrete; dar
ţ oferite de acestea vor fi diferite ă le ă din
punctul de vedere al ă ţ ţ evocate de subiect pentru a servi
la ţ problemei pe care i-o pune desenul ă ă
Astfel, casa ă ca autoportret ne poate informa:
1. Asupra ă psihosexuale ă diversele simboluri
sexuale pe care le ă cum ar fi ş
141
1
J
,
J
J
J
I
J
r
f
I
r
1

2. Asupra contactului cu realitatea ţ de detalii,
calitatea trasajului, etc.);
3. Asupra ă ţ subiectului ţ fereste, drum).
În ş ordine de idei, casa poate reflecta sentimentul de
echilibru intrapersonal, gradul de rigiditate ş rolul jucat de trecutul ş de
. viitorul psihologic În câmpul psihologic al subiectului.
ă pe de ă parte, ă casa ca teatru al ţ
familiale ţ cele mai importante contacte interpersonale, ea ne
poate informa asupra ceea ce ea ă în mod special pentru
subiect În trecutul ă atitudinile acestuia ţ ă de propria sa familie ş
interpretarea pe care o ă sentimentelor familiei ţ ă de el.
Arborele este unitatea cea mai ă pentru a transmite
examinatorilor impresia subiectului asupra ţ Între el ş mediu.
Aceasta Întrucât structura arborelui ş modul de prezentare a acestuia sunt
mai ţ ghidate de un stereotip ţ decât casa ş persoana.
Foarte probabil, un subiect va avea mai ţ impresia ă ş face
autoportretul, ă descrie ravagiile provocate de presiunea mediului
asupra unui arbore decât ă descrie ş ravagii asupra unei case
sau persoane. Este mai ţ penibil ş aparent, mai ţ ţ ă
de reprezentat mutilarea unui arbore decât, de exemplu, cea a unei
persoane. Ca autoportret, reprezentarea arborelui provine, mai ă
din straturi mai profunde, din reprezentarea pe care o are subiectul despre
sine la un nivel ş ţ ă de câmpul psihologic global, ş din
reprezentarea ş ă a ă exprimate mai ales prin ă
sau prin ramuri frânte care pot reprezenta episoade traumatice. Tot
considerat ca un autoportret, arborele poate reprezenta ş nivelul de
maturitate ă a subiectului, natura contactului ă cu realitatea
ş sentimentul ă de echilibru intrapersonal. Trunchiul arborelui pare ă
ă ţ fundamentale de putere a subiectului; prin
dimensiunile lor ş prin ţ ţ ă cu trunchiul ş cu pagina, ramurile
ar simboliza resursele de care dispune subiectul În ă ţ
Se pare ă ţ între ramuri ă flexibilitatea ş organizarea
moduri lor personale de ă a ţ La nivel superficial,
ă ă ă sursele elementare ş ţ de echilibrare
ă În timp ce la un nivel mai profund, ele fac trimitere la
pulsiuni elementare fundamentale.
ţ ă de ă ş de arbore, persoana ă ă ă
Buck, autoportretul cel mai clar. ţ imaginii corpului ă
ţ pe care o are subiectul asupra rolului ă sexual, ş atitudinea sa
ţ ă de ţ interpersonale în general, ă În acest caz ţ
centrale. Când vedem În aceasta altceva decât un autoportret, persoana
ă poate reprezenta:
142
1. Anumite temeri specifice, ţ obsesive, etc.
2. Atitudinea subiectului ţ ă de ţ ă cu o ă
ă pentru care ş sentimente puternice de iubire,
de ă sau de ţ ă
Se pare, deci, ă fiecare din cele trei ă ţ ă nivele ş
aspecte diferite ale ă ţ în virtutea ţ dobândite de
fiecare din aceste trei ţ în cadrul ţ noastre ş în ţ
ă a subiectului. Fiecare dintre ă ţ poate, de asemenea, ă ne
ă o ţ ă ă ş toate ă ne ă asupra
ş domenii: nivel de' maturitate ă a subiectului,
contactul cu realitatea, sentimentul de echilibru psihic propriu.
Dihotomia ă de Buck (autoportret sau "altceva") nu ni se
pare ă Ea ar fi ă ă autoportretul ar fi conceput în
sensul imaginii de sine a lui Rogers. Dar nu aceasta este ţ lui Buck.
Pe de ă parte, o ţ foarte ă a ţ de autoportret ş care
ar cuprinde diferite niveluri ş mecanisme foarte diferite, ş cum
ă exemplele multiple ale lui Buck, exclude ţ de
"altceva". Arborele, casa, sau persoana nu ă ă "altceva",
ci totdeauna ţ subiectului cu altceva. Într-un fel, este modul de-a fi
al subiectului, propriul ă portret, atitudinea sa ţ ă de ă ş acest
"altul" poate fi cineva sau ceva foarte special, dar ă lipsit de
ţ ă În ţ subiectului.
ă ă un exemplu dat de Buck: casa pe care a desenat-o un
medic ţ schizoid. Ea face trimitere la casa În care a locuit ă ş
pe care o ă foarte meticulos, ş ţ de-a putea
reveni acolo unde s-a ţ fericit ş În ţ ă Nu casa este ceea ce ne
ş desenul, ci portretul ă al unui copil mic ş fericit În casa sa.
Acest desen nu ne spune ă aceasta era realitatea, ci doar ce imagine a
fericirii pierdute ş a unui copil ă ă fericit ă ă subiectul, ş cum
este ă ă ţ de o ţ ă de-a se Întoarce la ă
realitate. Casa, ş cum se ă În realitate nu apare În desen;
percepem doar ă Între nevoile ş ţ actuale ş imaginea
trecutului .
În orice caz, este ă ă testul lui Buck permite cercetarea
ţ lor generale ş specifice comune celor trei ă ţ din punct de
vedere al ţ ş departajarea ă în acest fel, a ceea ce ţ
ă ă ţ
În acest sens converg ş ă lui Diamond vizânq calea de
exprimare ă Acest autor ă povestirile pe care le scriu
ţ despre o ă un arbore ş o ă Fiecare unitate se poate
exprima pentru sine ă ş ă dialogheze cu celelalte în contextul acestor
povestiri, ş ă exprime, astfel, "sentimentele" asupra ţ
143
Diamond ă între altele, ă cele trei ă ţ pot avea
simboluri diferite, dar ă în general, arborele ă mai ă
simbolul ţ naturale iar casa simbolul legilor de ă stabilite de
societate. În alte povestiri, arborele ş casa ă norme etice în
conflict, arborele reprezentând dezvoltarea ă a individului, iar casa
conformitatea la ş ă sociale.
Într-o ă cercetare ă pe ş ă Diamond ă
ă arborele este un simbol de identificare cu ă pentru ă ţ ş cu
mama pentru fete; el ă rolul unei imagini de sine, de autoportret, dar
sub aspectul ideal, mai ţ ă ă o depreciere ă de sine
(arbore fragil) . Raportul între ă ş arbore ă deci, în plan verbal,
ceea ce era în plan grafic studiat de ă Buck; arborele, ţ ă de ă
ă ă ă cele mai primare, ă intacte de ă ţ
Ni se pare, pe de ă parte, ă ţ faptului ă arborele este mai
liber ţ ă de autocontrol în cadrul desenului trebuie ă ă În ţ
dintre ă de ţ În cuvinte, ţ care se ă prin
intermediul acestora se ă În primul rând sub imperiul unei nevoi
ş de a se prezenta cât mai bine ş de a oferi cea mai ă
imagine de sine.
În domeniul ă ţ grafice, câteva ă vin ă sprijine
ipoteza lui Buck asupra ă ţ ş ă ţ simultane a
ţ lor personale ă de fiecare din cele trei ă ţ
Referitor la generalitatea ţ Jolles ă ă arborele, casa
ş persoana pot oferi indici asupra ă sexuale. ă ă
testul ă ă ă desenarea unei singure persoane ş ă
metoda Machover este cea care permite ţ celei mai ample
ţ asupra ă ş problemelor de ă ă întrucât
ea ă desenarea a ă persoane de sexe diferite). Jolles ă
ţ itemi ce pot da loc la o interpretare ă în desenele a 2085 de
copii de 5 ă la 12 ani.
Sloan ă faptul ă tocmai ă cercetare nu aduce nici o
ă ă aceste semne sunt cu ă indici ai ă sexuale.
Ceea ce ţ ă Jolles, ş aceasta constituie valoarea ă sale, este
ă aceste elemente nu apar izolat, ci se ă Într-o totalitate ă
ş ă ă aici, nu este exclus ă ă ş în ă parte. ă de
exemplu, arborele are o ă fali ă alte simboluri sexuale sunt
accentuate în ş ă în desenul casei ş cel al persoanei .
Semnele puse în ţ ă de ă Jolles sunt ă
Pentru arbore: o ă fali ă respectiv un tunchi foarte gros ţ ă
de ramuri.
144
Pentru ă un ş mutilat sau care pune În ţ ă ţ
sale, localizarea sa ă umbra ă asupra casei sau o ă
calitate a trasajului contrastând cu restul.
Pentru ă un nas prea larg sau prea mare, ă lung ă ă
umbre, o ă calitate a liniei sau o ţ foarte ă sâni de
ţ exagerate, ţ de ă strâmtoarea taliei sau a regiunii
pelviene; ţ exagerate ale unor obiecte cum ar fi revolvere,
pistoale, baston sau ă
ă cu aceste remarci, autorul mai ă de asemenea, ă
semne ale ă sexuale pot fi întâlnite la ă ş ă chiar
ă arborele nu este falic. El presupune ă valoarea stimulatoare a
arborelui nu ă În sfera ă anumite ţ pe care doar casa ş
persoana le ă conferindu-Ie, astfel, ţ ă
Alte ă ale lui Jolles ş Buck asupra ş copii
ţ ă ă cele trei ă ţ sunt ş vehicule diferite ale ţ
dotate cu caracteristici distincte. Cele trei ă ţ se ă diferit din
punct de vedere al dimensiunilor ă ş ă ale desenului. În
ce ş dimensiunea ă ţ cu desenele ţ
ş ţ l-a determinat pe Buck ă ă ă centrul psihologic al
paginii nu coincide cu centrul ă geometric, ci se ă ţ mai În
stânga. Interpretarea sa este ă ă cu cea pe care am dat-o în
capitolul V. ă dimensiune este ă de el ă întrucât
partea ă a paginii ţ trecutului ş cea ă viitorului.
Pornind de la aceasta, putem presupune ă cu cât desenul este mai spre
stânga, cu atât subiectul are ţ de exprimare ţ ă ă ş
cu cât desenul este mai spre dreapta, cu atât se ş ţ controlului
intelectual. Într-un anumit sens, acest continuum corespunde continuum-
ului C-CF-FC-F de la Rorschach, cu alte cuvinte continuum-ului
infantilism - maturitate ă - rigiditate.
Studiul lui Jolles ne ă ă nici la copii centrul psihologic nu
este identic cu cel geometric. Acesta nu este fixat, ci în ă ă cu
diverse procese psihologice. ă schimbare, În ciuda importantelor
ţ ă de la o unitate la alta (p=.01). Persoana se ă
invers ţ ă de ă în timp ce ţ arborelui nu este ă de
ă
Putem admite sau putem respinge ă lui Jolles (pentru
ă "cu cât vârsta copilului ş cu atât acesta se ă mai
mult regulilor instituite de ă ţ pentru ă "cu cât subiectul
este mai mare, cu atât el devine mai socializat"; pentru arbore: "universul
fundamental al ţ subiectului nu se ă Între 5 ş 12 ani") . Nu .
este mai ţ ă ă cele trei ă ţ au modul lor reactiv propriu, ş
145
J
I
1
J
J
J
j
I
J
r
r
I
r
(
r
L
ă arborele, cel ţ în ce ş localizarea, ă unitatea cea mai
ă în raport cu vârsta copiilor între 5 ş 12 ani .
Rezultatele sunt similare pentru localizarea ă Pentru
copiii între 5 ş 12 ani, ţ de Jolles, schimbarea este ă în
general de jos în sus (Jolles ş Beck). Cu vârsta, capacitatea de satisfacere
ă ş ă la un anumit grad. Aceasta ă cu ipoteza lui
Buck, ă care localizarea centrului ă ţ desenate mai sus de centrul
psihologic mediu al paginii ă o ţ ă spre ă de ţ
în imaginar sau ţ în timp ce localizarea centrului ă ţ sub
centrul paginii ă realism, o ţ ă spre sentimente de
insecuritate sau o ţ ă spre depresie. Tot aici, schimbarea pentru
copiii între 5 ş 12 ani nu este ă În cadrul celor trei ă ţ ă o
ţ ă care ş o ă cu vârsta, de a plasa casa mai sus decât
celelalte ă ă ţ ş persoana mai jos (casa ă cel mai mult
sentimentul de securitate, iar raporturile interpersonale, cele care o fac cel
mai ţ

Vom remarca, de asemenea, ă în medie, desenul fetelor
este plasat mai sus decât cel al ă ţ Fetele ă mai ă
ţ decât ă ţ În ă Am putea, de asemenea, interpreta
faptul ca o mai mare nevoie de a se deplasa la fete decât la ă ţ J J.
Cele trei ă ţ separate constituie ă diferite pentru ţ ş
mai ales, fiecare ă ocazia de-a descoperi straturi diferite ale
ă ţ ă diversificare ne permite într-o ă ă ă ă
definim gravitatea sau profunzimea diverselor ă O ă
ă ă mai ales de caracterul traum ati zant al
anturajului, se poate manifesta Într-o ă ă în desenul persoanei,
dar vigoarea ă a arborelui ne va asigura de resursele fundamentale
ale copilului.
Hammer ă ă ă ţ sa, putem formula un
prognostic pozitiv ă expresia arborelui este mai ă ă ă decât cea a
persoanei, pentru ă desenul arborelui provine din straturi mai profunde
decât desenul persoanei. În cazuri de acest fel, resursele latente pozitive
sunt, de obicei, ă de efectele unei ă reactive sau
induse de ţ
ă vom avea un motiv pentru un prognostic negativ
ă arborele desenat este mai patologic decât persoana ă Când
ă ă arborele ă impresia de psihopatolgie ă ne gândim la
imagini în care se vede, de exemplu, un arbore redus la liniile sale laterale
ş deschis la vârf sau la ă ş dând impresia unui arbore "explodat", sau
un arbore cu ramuri sau cu trunchiul rupt, un arbore desenat În ş fel
10 Conform ă autorului.
II Conform ă autorului.
146
încât ai zice ă se ă ă frunze care par lipsite de ţ ă pe un trunchi
ruinat, etc." (Hammer, p. 372)
Chiar ş acceptând ca ă ă evaluare, nu este mai ţ
ă ă putem solicita o ţ ă ă în utilizarea principiului
conform ă arborele ă straturi mai profunde, iar desenul
persoanei ă ţ defensive mai puternice. Se poate ca schimbarea
expresiei de la o ă la alta ă se datoreze unei ă în atitudinea
subiectului pe timpul ă Un copil inhibat, care a desenat mai
întâi casa, apoi arborele ş în final persoana, se poate elibera treptat de
controlul ţ exagerat ş ă ţ mai ţ ă se
ă mai liber în desenul persoanei . Iar acesta din ă este cel ce va
oferi psihologului indicele unei ă ă mai profunde, cenzurate sau
negative.
Valoarea ă pe care Hammer o atribuie ă din cele
trei ă ţ poate fi ş ă ă arborele, de exemplu, a dobândit o
ţ ă extrem de ă sau de ă ă de un
eveniment fericit sau traumatizant din ţ subiectului. Dar aceste
ţ nu ă cu nimic valoarea ă ă nici
ţ ă care ă ă ă ă ţ dintre cele
trei ă ţ desenate.
ROLUL INTERVIULUI Ă Ş Ă DESENUL
PERSOANEI
Machover ş Buck ă ţ cu subiectul ă
desenare. Machover îi ă o ţ ă mai ă decât Buck.
Acesta din ă ă ă ţ este ă ş ă este o
parte ă ş nu un supliment al testului. Prin intermediul acesteia,
subiectul va putea verbal iza ţ ş atitudinile pe care le-a ş
desenul. Rolul ă este dublu. Pe de o parte, cum desenul ă în
general, puternice ţ ţ faza ă face ă pentru
subiect ţ materialului pe care l-a ignorat ă atunci. Pe de
ă parte, ă ă ă exam in atorul ă determine ce
ă desenele pentru subiect ş ă ă ă aspectele pe care nu le
ţ
ă ş o ă ţ ă între cele ă metode: ţ ă
de Machover este mai ă ă ş ea o ă ca pe o
povestire ce trebuie ă în ă ă cu persoana ă ca ş cum
ar fi vorba de un erou de roman sau de o ă de teatru. Machover
ă de exemplu, ca subiectul ă ă ă persoana ă este
ă sau care sunt principalele sale ţ ă care le
147
l
i
pune Buck ă aproximativ în limita unei ţ nestructurate ş mai
susceptibile de-a favoriza ţ nevoilor, sentimentelor sau a
diverselor atitudini. Ele sunt foarte variate, uneori directe, ş se ă
într-o , unitate. (Se ă de exemplu: "Este casa ă
uneori mai indirect: (Unde duce acest drum?"), sau mai abstract ("Ce
anotimp este în imagine?").
Cele 64 de ă propuse de Buck sunt ordonate în ă
Prima este despre ă a doua despre arbore, a treia despre ă ş
ă revin de mai multe ori asupra ş ă ţ pentru a evita
formarea unei atitudini de ă ş reamintirea a ceea ce s-a spus
anterior. De fapt, ţ ă acestei ţ chiar lungimea ei,
provin ţ din atitudinea lui Buck ţ ă de interpretarea desenului,
Pentru Buck, ca ş pentru Machover, desenul trebuie ă fie
studiat în ă ă cu istoria ă ş cu datele clinice despre subiect,
ţ din diverse surse. Dar pentru Ma,chover, interpretarea se poate
baza pe sensul general, psihanalitic ş folcloric, al diferitelor aspecte ale
desenului persoanei. Capul, de exemplu, este centrul "sinelui", nasul are
o ţ ă ţ ă etc. Buck ă ă asupra
ţ ţ speciale ş subiective a unui anumit detaliu,
ş ţ El respinge total metodele de ă ă a desenului
ş ă ş ţ idiosincratice ca un mijloc
indispensabil pentru ţ testului. Astfel, în afara chestionarului
propus, este ă determinarea prin schimburi verbale a sensului posibil
al detaliilor cu ţ insolite ş ţ din partea subiectului a
ă asupra ţ anumitor detalii comune cum ar fi diferitele
ă ţ ale figurii umane sau ş casei .
În realitate, aceste ţ Între cele ă metode sunt mai
ă graduale decât contradictorii. În exemplele diferitelor cazuri date
de Machover este întotdeauna ţ ă faza ă ş tentativele de
corelare a cu conduita ă sau cu ţ ă
de subiect. In ţ unui copil de opt ani, pe care Machover îl ă ca
exemplu, cel mai ă lucru despre o ă pe care o desenase era ă aceasta
nu mânca. Machover ă ace ă evocare ca traducând o realitate
ă pentru copil: gura mare a celor ă personaje ş
probleme orale,
Cât despre Buck, manualul ă nu cuprinde numai o mare
varietate de ă idiosincratice, ci ş ă ţ foarte apropiate
de ă lui Machover. ă ă ă exemple: "În desenul ă
ă ţ norilor ă totdeauna o anxietate
ă ţ ă de ţ cu mediul" (p. 368), sau "Arborele desenat
pe creasta unei coline arcuite pare ă reprezinte frecvent o ţ ă
ă ă adesea cu o nevoie de ţ ă (p. 369).
148
Conform celor ă metode, se pare ă psihologul nu poate veni
la examen cu o memorie ă de ţ posibile ale desenelor.
ţ de ţ ă ţ cotidiene sunt destul de uniforme în
societatea ă pentru a putea furniza câteva piste frecvente ş a
delimita câteva regiuni de expresie comune. Dar Buck ă asupra
ă ţ de-a ţ ţ ă a diferitelor aspecte ale
desenului pentru un anumit subiect.
ă pe care le ţ ă psihologul în practica sa sau din
diferite manuale sunt totdeauna posibile, dar ele nu sunt reale sau valabile
decât ă au trecut prin filtrul ţ specifice "acestui caz". ă
psihologul nu trebuie ă refuze nici un procedeu susceptibil ă ă
ţ sa asupra desenului, el trebuie, de asemenea, ă se ă ă
ă prea naiv ă faza ă îi va da cheia ă sale.
Chestionarul nu ş decât pentru a-i da subiectului ă ţ mai
mari de a preciza ş a ă prin ţ ş ţ verbale ceea ce a pus
de la sine în desen. Dar, ceea ce a disimulat sub diferite simboluri grafice
nu va ă brusc în ă ă în timpul fazei verbale. În ciuda
acestei ă ţ a examenului psihologic apar diverse ţ ă ş diferite
ţ Chestionarul este el ş sub ţ ţ examenului
ş nu ă controlului ş ă ţ subiectului. Cu cât subiectul este mai
ţ repliat asupra sa sau mai ţ ostil, cu atât va fi mai ă
ă a doua ă a testului . În ă în care contactul este mai
asigurator, ă verbale ă mai bine ş mai mult din
realitatea ă a ţ subiectului.
Morgenstern, care se ş de desenele libere ale copiilor ca
adjuvant În cura ă pune în ţ ă faptul ă ă
copiilor asupra propriilor desene ă de la o ş ţ ă la alta, ş chiar în
ţ de stadiul analizei, ca în cazul acelui copil care vede ţ în
desenele sale ţ ş ţ care devin mai târziu copiii ş ă lor.
Faza ă nu poate ă direct ă ridicate de
grafism; dar ea ă totdeauna ă ş deschiderile necesare în
contextul examenului. Machover (p. 9) scrie: "N-am putut ş ă
ă ţ simbolului pentru individul care-l ă decât
pentru indivizi al ă ş este destul de accesibil, precum
schizofrenii sau ţ în ă ă ă a supraestima ţ
ă a chestionarului, putem ş trebuie ă ă indispensabil
ă vrem ă ajungem în final la un tablou viu ş comprehensiv al
ă ţ în confruntarea, în cadrul ţ de ansamblu, a
ţ lor ţ itemi ş a diferitelor aspecte grafice, cu datele
altui test ş cu istoria de ţ ă a subiectului. În ţ acestei sarcini, avem
impresia ă chestionarul propus de Buck are o ă prea greoaie. Se
pare ă examinatorul nu trebuie ă aplice rigid, ci trebuie ă ă
149
1
I
I
J
J
(
r
r
I
(
1
I L.
ă Î,n ţ de nevoile ă examen ş de utilitatea pe care o
poate avea pentru el, pe alocuri, ă parte de examen.
Interpretarea desenului ă deci, totdeauna o chestiune de
armonie între teste ş în interiorul testului. Cele ă "tactici", ale lui
Buck ş Machover, ă în mod egal asupra faptului ă fiecare item nu
poate fi evaluat decât în ă ă cu toate celelalte date ale desenului.
ă ş o ş ă ţ ă chiar în prezentarea metodelor.
Machover ă separat pentru fiecare aspect al desenului persoanei
diverse ă pe care i le ă o ă ă ă ş
care ă o ă ţ ă ă Buck ă mai
ă fiecare item în ţ de raportul ă cu ţ De exemplu, un
minimum de detalii într-un desen, de altfel bine conceput ca ţ ş
ţ ţ (primul context) poate indica:
1. O ţ ă repliere pe sine.
2. Un ţ anormal ţ ă de ţ
Dar, un minimum de detalii care se ţ ş cu o reprezentare
ă a ţ ţ ş a ţ (al doilea context), poate
indica pentru ş subiect examinat:
1. ţ ă ă
2. O diminuare ă a ţ intelectuale care poate fi
sau nu ă
În ă de cele ă contexte principale relevate, ă o
ţ ă a ă ă în raport cu diferite alte ţ
care, doar ele, o pot face ă
Ca ş Ia Rorschach, un anumit item poate pune în ă diferite
valori pe baza raporturilor sale calitative ş cantitative cu alte aspecte ale
testului. Dar, am remarcat deja în mai multe ocazii ă multitudinea
ţ posibile în desenul persoanei face foarte ă chiar într-
o ă ă mai mare decât Ia testul Rorschach, sistematizarea ş fixarea
ţ Am spune chiar ă mai mult decât la Rorschach, ş item
grafic nu este un indice invariabil de la un individ la altul; sensul ă ş
greutatea sa nu sunt cunoscute decât în lumina rolului pe care îl ă în
ţ de ansamblu ş în cazul specific dat.
ă dificultate ă metoda lui Hammer, care ă
materialul furnizat de ţ sa cu testul ă ă în
ţ de un alt principiu. Pentru ă diferite aspecte ale ă ţ
cum ar fi negativismul, depresia, agresivitatea, se pot exprima Într-o
ă foarte ă În desen, Hammer alege chiar aceste ă ă ca
puncte de ţ ă ş descrie pentru fiecare dintre ele diferitele forme
sub care se ă acestea în testul ă ă Într-un anumit
sens, suntem în ţ unei ă opuse manualului lui Buck. ă
pentru Buck ş Machover, cutare aspect din desen poate corespunde mai
150
---------
multor conduite diferite ale ă ţ (A corespunde lui CI, sau C2,
sau C3 ... ), Ia Hammer o ă ă a ă ţ se poate reflecta
Într-o multitudine de aspecte grafice (CI se ă în AI, A2, sau
A3 ... ).
Segmentele de ă ă alese de Hammer ca puncte de
ţ ă nu corespund unei psihologii bine definite a ă ţ ci mai
ă unor aspecte ale ă ţ pe care este în ă ă ă le
ă ă autor, testul ă ă nevoile de autonomie,
de ţ ă sau de ţ ă ă ă precum introversia-extraversia,
flexibilitate-rigiditate, sau negativismul ş în fine, diferite conflicte ş
simptome, cum sunt unele din aspectele în jurul ă se ă
ţ lui Hammer.
Nici pentru Hammer, aspectele desenului nu pot avea o ă
ţ ş ă este întreaga ţ de date. ă un exemplu
menit ă concretizeze ceea ce tocmai am afirmat. ţ la "retragere"
se poate exprima în diferite feluri:
• ş ă ă sau o ă care se ă într-un zid ă ă
deschidere, care ă o nevoie de inacesibilitate ş de
repliere asupra sa, marcate, sau, de asemenea - dar într-o
ă ă mai ă - de o ş ă care nu este pe ş aliniament
cu ă sau cu drumul care duce Ia ea
• ă ă ă ă sau un zid central ă ă ă sau cu
fereastra ă sau o ş ă cu ţ ţ groase
• ş extrem de ă mai ă decât ferestrele casei, este
ă ca semn al retragerii subiectului ş a aversiunii ţ ă
de accesul ţ la ă sale sentimente, Ia fel ş o
ă de dimensiuni reduse ş ă ă prea multe camere, ca în
desenele copiilor a ă ţ ă este ă
• ţ nasului, a urechilor ş a ochilor din desenul
persoanei, sau persoana ă din profil sau din spate,
ă diferite grade ale replierii subiectului asupra sa
• ă ţ minuscule ă sau arbore) cu o impresie de ţ ă
între ă arbore sau persoana care ă ţ de izolare a
subiectului ş nevoia sa de retragere
Cu o ă atât de riguros ă nu este inutil ă reamintim ă
ne ă în ţ unei tentative de condensare a unei bogate
ţ referitoare la testul ă ă Nici un semn nu
ă un singur aspect, ş ş element poate fi clasificat sub diferite
rubrici . Între altele, nici un semn luat separat nu ă nimic cu
certitudine. Metoda lui Hammer ă psihologul care ă în
primul rând ă studieze caracteristicile specifice ale ă ţ de
exemplu agresivitatea copiilor din grupuri cu climate educative diferite.
151
Chiar Ş In acest caz, ţ diferitelor aspecte ale desenului,
respectiv principiul ă trebuie respectate ă dorim ă ă
corect datele ţ
TESTUL CELOR OPT DESENE SUCCESIVE
O modificare ă a testului persoanei este cea a lui L.
Caligor (8 C.R.T., ,,8 Card Redrawing Test"). Caligor cere subiectului ă
deseneze o ă apoi de ş ori la rând, îi cere s-o redeseneze.
Subiectul poate ă sau schimba orice în desenele sale succesive, dat
fiind ă desenul ă de fiecare ă o ă ă Testul este
constituit, deci, din opt desene consecutive, dar, în fiecare ă doar
ultimul desen poate fi ă de ă subiect. Fiecare subiect este nevoit
ă ş schimbe desenele, iar ă nu sunt la întâmplare, ci sunt
coerente ş solidare cu personalitatea celui ce ă Aceasta ne
permite, ă Caligor, ă ă dinamica ă de-a lungul unui
continuum. EI crede ă acest continuum devine din ce în ce mai
ş Pe baza rezultatelor ţ Caligor ţ ă prima ă
ă ă marca ă ş ca ş ă "fluture" dat la prima
ş ă Rorschach, acesta este un ă stereotip, controlat.
În ce ă ă pun în ţ aceste ipoteze valoarea unui singur
desen sau celor ă desene ale persoanei, utilizate în testul lui Buck, sau
în varianta Machover? ţ primului desen cu ă "fluture"
la Rorschach nu ni se pare ă Acest ă ş ă ă a fi
golit de valoare în ţ sa de ansamblu, este o ţ ă foarte
ă ş ă ă în ţ cu ă ţ datelor ş cu multitudinea
punctelor de vedere la care se ă cel mai rudimentar ş mai stereotip
desen. Locul în ă ă desenului ş a diferitelor sale ă ţ
timpul acordat ă analiza trasajului, ă câteva aspecte ale
desenului care pot fi percepute ş în cel mai banal ă
ţ desenând mai multe persoane sau modificându-Ie
ă diverse consemne, subiectul poate ă diferite aspecte ale
ă ţ sale, care nu se ă de la primul desen; dar aceasta
nu ş ă ă prima ă ă va fi ă Controlul
exercitat de subiect asupra desenului ă depinde ş de personalitatea sa,
ş de atmosfera ă
Desigur, un test care ă ţ ţ stimulatoare nu permite
ţ de material suficient de bogat ş de semnificativ pentru
ţ chiar ă a unei ă ţ Acesta este ş ş
ă testului lui Goodenough; Machover, extinzând consemnul, ş
ţ ţ ă din punct de vedere al ţ prin compararea
152
desenelor celor ă sexe; Buck se ţ ş cu o ă ă
dar aceasta ă ă arbore ş ă care servesc ca repere pentru
ţ
Caligor a ş ă demonstreze ă ţ oferite de ,,8
C.R.T" sunt de trei ori mai frecvent în ţ ă cu un test referitor la
ş (T.A.T. modificat), decât cu un test vizând ş
(M.M.P.I., scala M-F). Diferite ă ne ă faptul ă testul
Machover sau Buck ă aspecte profunde ale ă ţ ş
ă acum ă un alt test de desen, ,,8 C.R.T.", este, de asemenea, un
test proiectiv, care ă atitudinile ş problemele ş ale
subiectului ca ş testul desenului persoanei sau ca ş testul ă
ă ă ă ă ă în ţ aceste ultime ă teste.
Într-un alt studiu, Caligor ă ţ tehnicii ,,8 C.R.T."
cu cea a testului vizând un singur desen al persoanei sau ă Din 20 de
bolnavi schizofreni paranoici, doar 5 au fost ţ ă caracteristicile
primului lor desen, în timp ce 14 erau identificabili din al optulea desen,
ş 17 ă se lua în considerare întreaga serie de desene. Nu ni se pare,
ş ă "rezultatele ă o ă ă asupra ă ş
ă ş a unui singur desen sau a ă desene" (p. 356). O
"utilizare ş ă de acest fel nu ă testul Machover, care
se ă pe desenarea celor ă sexe, ş nici testul lui Buck, care se
ă pe desenele ă ă
Rezultatele nu dovedesc decât un singur lucru: ă este mai ş
ă ă ă ă paranoiace ă opt desene consecutive, chiar
printr-o ă ă decât ă prima serie ă ă cercetare a
putut demonstra ă putem observa o schimbare ă ă de
faptul ă subiectul este obligat ă varieze de fiecare ă desenul ă În
acest continuum, unele aspectele grafice tind ă ă altele ş fac
ţ mai târziu ş se ă în ultimele desene.
Prin intermediul' acestor ă putem decela în cercetarea lui
Caligor o ă ă ă care ă ţ ă ţ celui ce
ă ş nu doar a continuumului presupus de autorul testului.
Progresul în determinarea ă ă paranoiace în al optulea desen ţ ă
de primul este mult mai ţ la schizofrenii ţ cu ţ
flexibilitate ă ş ţ bizare, decât la schizofrenii ţ cu
caracteristici primitive regresive, care reproduc în mod rigid ş
ă Cu alte cuvinte, ţ din primul grup au fost ţ ă de
la primul desen relativ ş 44,4%, ţ ă de 9,1% la schizofrenii ţ
Acest continuum de opt desene ale persoanei umane nu ă în mod
obligatoriu angrenarea de nivele din ce în ce mai ş
Personalitatea subiectului este cea care va determina ă se vor
153
}
J
r
\

manifesta diferite aspecte ş ţ a ă ţ ă ă
greu de definit.
Într-unul din studiile sale, Caligor ă ă 33 de itemi
ţ ă cele 8 desene succesive ale unui grup de 21 de schizofreni
paranoici ţ ă de cele executate de 21 de ţ normali. Nu pierdem
ocazia de-a remarca ă mare de itemi ţ ş mai ales ţ
ă acestora. Dar ă de acest tip ă ş pentru celelalte ă
teste care ă desenul persoanei. În concluzie, nu ni se pare ă ar fi
ă superioritatea metodei Caligor asupra celorlalte, sau ă
desenele izolate se ă cu mai multe comportamente evazive sau
blocaje ţ decât întreaga serie de opt desene consecutive. Aceste
ă doar pun accentul asupra nevoii de anumite ă ţ de ţ
stimulative, nevoie de care sunt perfect ş ţ ţ cei ce ă
testele proiective ca mijloace de investigatie.
În practica ă cea mai parte a psihologilor s-a supus
imperativului unei ă convenabile a ţ de desen ş
ă testul lui Buck cu ă desene ale persoanei, ca în varianta
Machover. Ei ş ă ţ metoda, ă ă ă ă ar integra în
aceasta ş testul Caligor.
Între timp, câmpul de ţ s-a ă ş mai mult, cu
tentativele lui Figueras Anicato ş colaboratorii. Consemnul cere ă se
deseneze "interiorul" unei persoane cu toate organele sale. Autorul
ă ă cazuri pentru care se ă istoricul subiectului, interpretarea
desenelor acestuia ş diagnosticul cazului. Testul ar fi deosebit de util în
domeniul hipocondriei ş al bolilor psihosomatice ş organice.
Pentru a rezuma, ni se pare ă nici una din metodele descrise în
acest capitol nu o exclude pe ă ş ă fiecare ţ în virtutea
ţ care definesc utilizarea sa, ă ţ diferite pentru relevarea
celor mai fine ă în studiul desenului persoanei ş pentru o mai
ă utilizare a acestuia în ţ ă ţ
154
PARTEA A DOUA
o Ţ Ă
A TESTULUI CU MAI MULTE Ă
1\
li
--------- -- ---
---- -- - --
A. SEMNIFICATIA ALEGERII SEXULUI
,
PRIMULUI PERSONAJ DESENAT
IMPORTANTA NORMELOR GRUPULUI SOCIO-
CULTURAL ÎN Ţ DE VÂRSTA Ş DE SEXUL
SUBIECTULUI
În prezent, nu mai credem ă testele non-verbale sunt mai
independente ţ ă de caracterele culturale decât testele verbale. Desenul
persoanei este ţ de mediul ă îi ţ personajul real, ş
limbajul utilizat aici, limbajul grafic, ar ă la prima vedere mai
comprehensibil decât o ă ă ă iar obiectul exprimat, persoana, mai
comun ş mai universal. În realitate, imaginea corpului ş ceea ce este
reprezentat din ă provin din ţ individului cu mediul
ă din sensibilitatea ă ţ ă de diverse ă ţ ale corpului,
ă în cursul ă din ţ ţ între sexe, ş din
ceea ce cultura permite sau interzice ă fie exprimat. Deci, nu vom ş ă
apreciem în mod ă desenele unui adolescent malayez,
invocând normele ş ă cu care ne-am familiarizat, de exemplu,
în munca cu ţ americani. Reprezentarea ă ă a caracterelor
sexuale poate semnifica rebeliunea la un copil originar din mediul
intelectual, în timp ce ea poate fi ă la un copil cu o ţ
ă ă Am putut constata ă indicarea caracterelor sexuale este
mai ă la copiii din clasele de jos, unde se ă mai ţ ă
ţ ă pudorii decât în înalta societate.
Am observat,de asemenea, ă acei copii provenind dintr-un
mediu intelectual ajung mai repede ă deseneze personajele pe
dimensiunea ă ă ş ă lase margini. Aceasta ă
faptului ă regularizarea raporturilor lor cu ţ le permite ă
ă ş ă rapid stadiul în care copilul, considerându-se centrul)n jurul
ă ă totul, ş ă personajul ă bunul ă plac,
suspendat în aer, oblic sau ă
Buricul este destul de frecvent marcat în desenele copiilor
israelieni de 5-6 ani,de la ă ţ ă dar dispare aproape complet la copiii
de ş ă ă ş nu mai ă deloc decât la ţ mintal sau la
ţ foarte ţ de starea lor ă ă fie expresia unui
sentiment de-a fi capabil ă reteze cordonul ombilical care ă mama de
157
1
1
J
J
!
]
f
f
\
r
I
\
r
copil? Acest sentiment este dat de regimul ş Se ă fenomenul ş
la alte ţ
Aceste exemple ne ă ă nu trebuie utilizat testul Într-un
anumit mediu ă ă a ne fi informat prin studii-pilot ş prin normative
asupra caracteristicilor testului În mediul respectiv, fie acesta mediu
ţ ă ă mediu rural sau urban, etc. Introducerea testului
desenului persoanei în Israel ne-a ridicat ă ă cu ă
gravitatea sa. De-a lungul ă de debut, am ajuns la concluzia ă
studiul normativ este indispensabil ă vrem ă ş ce este caracteristic
ş reprezentativ pentru copiii din ţ ă Analiza pe care o
ă în acest capitol nu este decât un prim pas în ă ţ
Vom reliefa mai ales ceea ce este propriu copiilor pe care i-aJn studiat, în
ţ de vârsta ş de sexul acestora.
Psihologul care ă testul desenului persoanei ă nu
ă ă ţ ă faptului ă un copil este examinat la 10 sau
la 14 ani, ş mai ales, faptului ă vârsta de 14 ani nu cere ş mod de
adaptare pentru copilul israelian ţ ă de cel american. ţ
"normelor" este ă ă de faptul ă societatea ă cere foarte precis
conformitatea conduitei individului la modelele culturale caracteristice
ă vârste. Imperativul "a se comporta cum trebuie s-o ă la vârsta
sa" este unul din regulatorii ţ moderne. Manualele de
ă ă mamei date în raport cu care ea ă
dezvoltarea copilului ă Acesta trebuie ă ă etape importante la
vârste bine definite (începutul ş primare, bacalaureatul, ă ă
serviciul militar), existând permanent pericolul de-a deveni un "Întârziat"
care ă ă ş ă ş de ş ă în ţ ă Evaluarea
copilului ş interpretarea rezultatelor sale la test, din perspectiva a ceea ce
este specific nivelului ă de ă se impune psihologului ca o
necesitate, chiar ă el ă ca ă ă ş ă din punct de
vedere psihologic, ă ă ă de societate între rol ş ă
În ceea ce ş sexul copilului, ă ă egalizarea
ă ţ ă ne face ă ă adesea ă rezultatele unui test nu sunt
rezultatele unui examen ş Or, ă ţ ş fetele ă ă de la
ş prin dezvoltare ă aspect, ă iar aceste ţ sunt
ţ ş aprofundate de presiunile sociale. Mediul social nu este
ă ş pentru un ă ş pentru o ă În pofida ă
ţ materiale de instruire ă fiecare ţ ă
ceea ce va fi o ţ a mediului ţ ă de caracteristicile specifice ă
sex, ceea ce se ş ă trebuie ă ă unul sau altul, ce ţ ă
ţ ă ce valori, ce scopuri, ce ă ţ ale ţ Jf sociale sunt
presupuse; ş fiecare ţ are ţ sale diferite de cele ale
altor ţ De exemplu, în prezent, se ă mai bine
158
agresivitatea ă din partea unui ă "pentru ă este ă decât
din partea unei fete, care va refula mai mult ş va recurge mai ă la
exprimarea ă
Pentru psiholog este mai dificil ă ia în considerare sexul
copilului decât vârsta acestuia. În primul rând, psihologul nu este ş
ţ ă de un copil de ş sex sau de sex opus, iar acest fapt nu-i
ă obiectivitatea. În al doilea rând, În prezent, raporturile între
cele ă sexe ş statutul lor social se ă neîncetat. Aici ş
confuzia, ş factorii psihologici care ă sau se opun ă
sunt puternici ş contradictorii. Utilizarea ş interpretarea' testului
desenului pot devia în ambele sensuri. Fie ă factorul sexual, ş
suntem ţ ţ în sens pentru ă nu ni se ă ţ
ă în acest caz, de exemplu, accentuarea diverselor elemente ale
ţ va fi ă în ş fel pentru ă ca ş pentru ă Fie ne
ă ă ş de stereotipurile de "feminitate" ş de "masculinitate".
Aceste stereotipuri profund ă ă în societatea ă trebuie
considerate în mod ţ ca expresia mecanismelor de ă
ă destinate a perpetua ă ă ţ a rolurilor pe care
ă ş femeia trebuie ă o asigure ş modelul ă al ţ
între persoanele celor ă sexe. Studiul rezultatelor la testele proiective
în ţ de sexul subiectului ă psihologul în sarcina sa: ă ţ ă
copilul ca individ care se ă spre dezvoltarea ă ţ sale,
considerându-I, ă ă ă ă sau ă ţ ca membru al
grupului ă sexual.
Goodenough a atras prima ţ asupra ţ între
desenele fetelor ş cele ale ă ţ în testul ţ între vârstele de
4 ş 10 ani. ă câteva, confirmate de ţ ă ă ş
de alte ă Vom ă ă le punem în ă ă cu conduita copiilor
ş cum este aceasta ă în timpul jocului sau în ţ ă dar
ă ă ă ne ă ă aceste ă ă sunt ş sau ă ţ în
cadrul unei anumite ţ Ne ă la a remarca faptul ă ele
ă ş ă trebuie ă le avem în vedere. De exemplu, fetele ă
mai frecvent persoana din ţ ă iar ă ţ mai frecvent din profil: ţ
cu ă este mai ă pentru fete decât pentru ă ţ în jocurile
lor, fetele ă ă ş ş jocurile de ţ sociale, în timp ce ă ţ
sunt ş de jocurile cu obiecte, ă ă teme umane. ş din ă
ă mai frecvent ă asculte ş sunt mai ţ ţ la remarcile
ţ în timp ce fetele ă aprobarea ş ţ persoanelor adulte
(Hallwick). ş ţ ă în desen este mai ă la ă ţ ei
ă jocurile de ş ă iar fetele ă jocurile mai
sedentare.
159
Când ă fetele sunt mai interesate de ochi ş ă
adesea sprâncenele, genele ş pupilele. Ele ă de asemenea, o mare
ţ ă ş coafurii, care contribuie la ţ ă ă ţ sunt
mai ţ de detalii precum bastoane, pipe, umbrele, cravate, ă ă
care ă ş ă virilitatea. Gura este ă de conflicte ş
ă mai mult pentru fete decât pentru ă ţ în joc, ca ş în
realitate, fata ş ă mai frecvent agresivitatea ş autoritarismul prin
cuvinte (Bach; Pintler et a1.), ş aceasta foarte precoce; fetele au, de
asemenea, un limbaj mai dezvoltat ş mai precoce, ă cum o ş
superioritatea lor la testele de vocabular (Mc Carthy).
În timp ce, pentru ă organul ă ţ este gura, pentru
ă ţ este mâna. Ei le ă lungi, cu o linie ă degetele sunt
mai ţ ş aspectul general mai agresiv: în joc, ă ţ se ă
mai agresiv, se ă mai puternic cu mediul prin ţ ş vitejie
(Muster ş Scharpe; Levin ş Sears; Bach; Pintler et al.). În desenele
fetelor, ţ sunt mai scurte, pumnii mai ă ş înapoi, mâinile
împreunate mai frecvent, capul mai gros decât trunchiul, gâtuI lung; la
ă controlul impulsurilor este mai strict, agresivitatea ă ş
ă contra sa ă ş manipularea mediului ş posibilitatea de auto-
realizare prin intermediul acestuia sunt mai reduse.
ă ţ ă mai deschis caracterele sexuale, iar pantalonii
personajelor lor sunt mai frecvent ţ în jocuri, ei ş ă
mai liber decât fetele interesul pentru lucrurile sexuale ş se complac În
ă ţ interzise (Bach). Personajele desenate de fete au nasul mai mic
sau reprezentat doar prin ă puncte; piciorul este mai mic, În timp ce
ă ţ Îl alungesc sau îi ă mai ă ţ ş în joc, de asemenea,
ţ biologice ş simbolismul lor sunt un factor important.
Dat fiind un anumit context cultural, aspectele desenului ă
în ţ de vârsta ş sexul copilului. În general, interpretarea anumitor
caracteristici nu se ă dar nu le putem evalua pentru un copil
anume decât în ţ de ţ lor în grupul ă cultural de ă ş de
sex. "Normalitatea" ă ă desenate depinde de aceasta. Am ă ă
ă capului ş indicarea ă a ţ sunt considerate ca semne
de normalitate la copilul de 6 ani din ş americane, ş permite un
prognostic favorabil al randamentului ş Dar acestea sunt cel ţ
semne patognomonice la copilul de 12 ani.
Alte ă ă au o ţ ce se ă o ă cu vârsta.
Presiunea trasajului este ă de ţ ţ motor la Lin copil
de 3 ani ş de impulsurile de agresivitate la un individ de 15 ani. Fie ă
ţ se ă sau nu, nu putem utiliza covenabil testul
desenului decât ă ce am determinat ceea ce este specific grupelor de
ă ş de sex.
160
Ş Ş Ţ DE EXAMINARE
Am dorit ă stabilim caracteristicile valabile pentru copiii din
Israel în ţ de ă ş de sex. Pentru aceasta, testul a fost
administrat unei ţ de copii de ă ş ă ă între 5 ş 17
ani. Copiii de la 6 la 14 ani frecventau patru ş primare, alese pentru ă
erau reprezentative pentru diferite medii socio-economice ale ţ
generale. În marea lor majoritate, ă ţ acestor copii sunt ţ de
origini foarte diferite. Cea mai mare parte din copii sunt ă ţ în Israel,
dar unii sunt nou ţ care au frecventat ş ă timp de unul
sau mai ţ ani. Copiii de 5-6 ani provin din patru ă ţ afiliate
unei ş primare sau învecinate cu aceasta. ţ de 14-17 ani
ă ă licee, unul seral, rezervat tinerilor care ă în
timpul zilei, sau sunt tineri care nu au mai mers la ş ă ă ş
ă ş care au început ă ţ sau ă ă într-o meserie.
Ş sau liceenii ă ş mixte conform regulilor nationale
ş constituie un ş convenabil de copii ă ş israelieni. În au
fost ţ ţ copiii frecventând ş respective în ziua
ă au fost 1459 de copii. 12 copii fie au refuzat ă deseneze, fie
au aruncat desenele. 69 au fost ţ ă prima corectare, dat fiind
ă fie au uitat ă ş ţ sexul, fie nu am fost siguri de ordinea
desenelor.
Testul a fost administrat în ă În ţ unui profesor. S-a
distribuit ă elev o foaie de hârtie ă de 21x28 cm. S-a
cerut copiilor ă utilizeze un creion de ă medie. Li s-a spus ă vor face
un experiment, ş ă ţ lor nu vor fi utilizate decât în scop de
cercetare; ele nu vor avea nici o ţ ă asupra ţ lor ş nu vor
fi ă profesorilor, ş nu vor fi judecate ă nivelul lor artistic. Li s-a
explicat ă ceea ce ne ă este maniera în care ă fiecare ş
ă fiecare va trebui ă lucreze ă bunul plac, ă ă ă copieze sau ă se
inspire de la vecin. Li s-a vorbit de fiecare ă în termeni ţ
vârstei copiilor ţ S-a cerut ă ă ş scrie pe ă câteva date
161
1
II
\
f
1..
de identificare, iar apoi ă deseneze o ă

Ei au putut folosi guma
de ş iar timpul a fost nelimitat. ă primul desen terminat ă 6
sau 8 minute, în medie), ţ scriau ă primul personaj ă sau
ă în ţ sexul ales pentru acesta. Apoi li s-a dat o a doua foaie cu
consemnul de-a desena un personaj de ă sex.
. Înainte de-a prezenta rezultatele ţ ă ă câteva din
ţ în care a fost administrat testul. De fiecare ă psihologul era
ş o femeie, iar profesorii în ţ ă desen au copiii, În
marea lor majoritate, erau tot femei. Studiul a avut loc În ultimele
ă ă ale anului ş iar atmosfera era, În general, ă
ţ mai mari a trebuit ă fie cel mai mult ţ asupra
ţ ă ţ testului. Mai mult decât ţ ş luau ă pentru a
nu ă vecinii ă le ă desenele ş cereau ţ suplimentare
asupra testului ş rolului acestuia.
Testul a fost, deci, administrat în grup ş nu individual, cum se
ă de obicei. ţ ă ş ă a grupului asupra
alegerii sexului primului personaj desenat nu este tocmai simplu de
cercetat. Jolles, ă ţ copii din ş ă nu a ă
ţ datorate modului de administrare. Tot la fel, am examinat
aleatoriu mai ţ copii care ă parte din clasele noastre, Într-un
centru psihologic, ş nu am constatat ţ în acest sens. Dar, aceste
date sunt prea ţ pentru a fi decisive. ă a avut loc vreo ţ ă
pe alocuri, între vecini, credem ă prelucrarea ă a ă mare
de cazuri a ş ă ţ ă ş ă putem pune accent pe ţ
principale ale ă În ţ de ă ş de sex. Cu toate acestea,
ă cea mai mare parte a ă actuale ă metoda grupului
din motive de economie de timp ş de mijloace, credem ă posibilele
ţ ale acestei metode de examinare n-au fost elucidate complet.
ţ ă În fine, ă poate, sexul psihologului nu este
indiferent În alegerea sexului primului personaj desenat. ş
experimentele lui Starr ş Marcuse ş ale lui Holtzman, cu doi examinatori
ă ţ ş ă femei, nu ă nici o ţ ă ţ ă
ă ne-a permis, de asemenea, ă ă ă ţ de-a
desena un personaj de ş sex cu cel propriu sau de cel opus provine
12 În ă "draw a person" este o formulare ă care nu ă nici un sex în mod
deosebit. Traducerea ă în ă are un sens clar masculin, ş dintre mai multe
ă ţ am ales formula pe care o folosim de ă în munca ă de zi cu zi ş a
ă traducere cuvânt cu cuvânt este ă ţ un ă sau o ă ă
este ţ deci, primul, dar ţ ă de mai ţ ani ne-a ă ţ ă
alegerea primului personaj nu este ă de acest aspect. Consemnul este ţ ca o
ţ ă a celor ă sexe.
162
din mecanisme de ţ independente de sexul ţ psihologi cu
care s-a lucrat.
REZULTATELE
ă aici doar rezultatele privind primul sex al personajului
desenat. Pentru aceasta, am adunat datele ă ţ ă ă ă
de copil desenului ă La nici un subiect între 6 ş 17 ani nu am întâlnit
ţ între ţ ă ş caracteristicile desenului. Când
caracterele proprii ă sex erau minime, sau nu existau chiar de loc,
ţ ă a fost cea care a decis. Ne ă de fapt, ţ
copilului de-a desena mai întâi o ă de un anumit sex sau de altul,
ş nu ş sa în discriminarea Între sexe. Metoda ă ă deci, de
cea a altor ă ţ de ş ă ş care procedau la
judecarea persoanei interpretând testul ă sexul primului desen. Prin
aceasta, deschideau perspectiva unui mare ă de erori; criteriul de
evaluare devine aici calitatea ţ între cele ă personaje ş
cum le percepe ă ş nu alegerea sexului ă ă de subiectul
ş Or, tocmai ă ţ ne ă în acest context.
Urmând acest principiu, a trebuit ă ă 5 copii (între 5;0 ş
5;11) din cei 38 pe care i-am examinat la ă ţ ă ş nu ş ă
scrie; lor le-am cerut ă ne ă verbal sexul personajului desenat. Or,
ă la ă întrebare era dificil din ă motive. Pe de o parte,
ţ copii ş ne ă "Este o ă iar apoi reveneau: "Este
un ă Pe de ă parte, ţ copii desen au mai multe personaje pe
prima foaie înainte ca noi ă putem interveni. Era imposibil de determinat
care a fost desenat primul, ş deci, de ce sex era acesta. ă de
cazuri ambigue era prea mare, ă noi, pentru ca cele ă sigure ă
fie reprezentative pentru ţ de ă ă Le-am eliminat,
deci, total, ş credem ă i la ă ă este necesar examenul
individual. Credem, din ă ă ă Jolles n-a avut dreptate, ă
ă copii de ă ă în ţ ă ş ă ă doar
1 % din desenele lor erau ambigue. Butler ş Marcuse ă
ţ erorilor de evaluare, dar ei ă în mod ş ă
ă ă ă problema poate fi ă prin utilizarea mai multor
ă (ei spun ă unul din ă face 37% din ş iar
ă 67%, când ă desenele acestei vârste, iar ţ ă ţ
incorecte scade ă cu ş vârstei ţ Din punctul nostru
de vedere, dificultatea nu provine de la psihologi, al ă ă n-are
rost ă ş pentru a ţ o ţ ă ci din partea copilului
care trebuie pus în alte ţ de examinare.
163
Cele ă tabele de la pagina 168 ţ datele ţ
ţ separat pentru ă ţ ş pentru fete, referitoare la sexul primului
personaj desenat. Putem citi, astfel: în grupul de 6 ani, avem 45 de ă ţ
din care 31 (68,8%) ă mai Întâi un ă ş 14 (31,2%) o ă
. Prima întrebare pe care ne-o punem referitor la aceste date este
ă au copiii ţ de-a desena mai Întâi un personaj de
ş sex ca al lor? Din 681 de ă ţ 506 (74,3%) ă În acest
fel, ş 546 de fete din 659 (82,8%). Din 1340 de ţ de ambele sexe
ş cu vârste între 6 ş 17 ani, 1052 (78,5%) ă primul personaj de
ş sex cu al lor. ţ sexului subiectului ca sex al primului
personaj desenat este ă X
2
care poate fi calculat pentru ă ţ
este considerabil ş semnificativ statistic în mod evident. ţ (rp)
între sexul subiectului ş sexul primului personaj desenat este pe
ansamblu de ordinul .55 la .60. Putem concluziona cu certitudine:
1. Copiii între 6 ş 17 ani ă mai întâi un personaj de
ş sex.
*
**
Ceea ce ne ă la aceste tabele este ă ţ pentru
propriul sex nu este ă ă ş ă ă ţ
importante de care ne ă în continuare. În mod remarcabil, ă
ţ pentru propriul sex este regula pentru toate vârstele, ea ă
de la o ă la alta, ş ă diferit la ă ţ ţ ă de fete. La ă ţ mai
mici ca ă ă procentaje ă în alegerea propriului sex
pentru primul personaj desenat. Acest procentaj ş o ă cu vârsta.
ă vom compara datele referitoare la ă ţ de 6-9 ani cu cele
referitoare la ă ţ de 10-17 ani, ă o ţ ă foarte ă
(p<.0 1), care ne spune ă ă ţ mai mici ă mai ţ decât cei mari
ă deseneze mai Întâi propriul sex. Putem delimita, de altfel, trei grupe de
ă destul de distincte: 6-9, 10-12 ş 13-17 (p<.01), în cadrul ă
vedem progresând ţ de-a desena mai întâi un personaj de ş
sex. Deci,
II. Cu timpul, de la 6 la 17 ani, ă ţ au o ţ ă ă de
a desena mai întâi un personaj de sex masculin! 3.
*
**
ţ acestei ţ în ţ de ă se ă diferit la
fete. Începând de la 13 ani, ţ fetelor de a desena mai Întâi un
personaj de ş sex scade. Grupele de 6-12 ani ş 13-17 ani dau
ţ ale primului desen de ş sex, diferite în mod clar ş
13 Am ă o ţ la vârsta de 14 ani, care se poate datora unei erori de ş
164
semnificativ st.atistic la un p<.Ol (o ă grupare - 6-11 ani ş 12-17 ani-
nu ă ă ţ ă Putem afirma, deci, ă
III. Cu timpul, de la 6 la 17 ani, fetele au o ţ ă
ă de a desena mai întâi un personaj de sex

*
**
ă deci, copiii ă ă deseneze, în general, un personaj de
ş sex cu al lor, ă ţ ă se ă ş o ă cu
vârsta, ş În mod diferit pentru ă ţ ţ ă de fete.
ă revenim la tabele ş ă le ă de ă ă din
punctul de vedere al sexului, ş nu al vârstei. ă ă ţ
figurii feminine este mai ă la cei mici ţ ă de ţ Ş
invers, pentru figura ă Acest fenomen nu este legat de sexul
subiectului, dat fiind ă pentru diferite grupe de ă ă de fete ş
de ă ţ este aproximativ ş La 6-12 ani, avem 429 de fete ş 448 de
ă ţ iar la 13-17 ani, 239 ă ţ ş 230 fete. ă ă ceea ce se
petrece în interiorul acestor grupe de ă vedem ă
ş ă
IV. Copiii mici (6-12 ani) ă mai frecvent . primul
personaj feminin decât ţ mai în ă (13-17).
V Alegerea personajului masculin este mai ă pentru
primul desen la ţ mai în ă (13-17) decât pentru
copiii mai mici (6-12) (p<.01).
*
**
Putem ă ă o ţ ă În ţ ă propriului sex
ca ă alegere. Mai ţ fete decât ă ţ ă mai Întâi un
personaj de sex opus. Pe baza unui X2 global foarte ridicat, putem spune
ă
VI. Între 6 ş 17 ani, fetele ă mai frecvent decât ă ţ
primul personaj de ş sex (p<.01).
*
**
ş procentajele ă foarte mult în ţ de ă ş
trebuie ă ş ă ţ pe care tocmai am ţ este
ă ă pentru toate vârstele. ă ă ţ arbitrar copiii în ă grupe
de ă 6-12 ani ş 13-17 ani. ă ă
VII. Fetele de 6-12 ani ă mai frecvent decât ă ţ
prima ă un personaj de ş sex. (p<.01).
14 ţ aparente de la ă - 8 ş 17 ani - pot fi considerate, ă ă ă ţ
accidentale datorate ş ă
165
1
J
)
1
f
r
J
f
r
(
\
l L
TABELULI
ţ desenelor ă primul sex desenat
la ă ţ cu vârste cuprinse între 6 ş 17 ani.
Vârsta copilului
PRIMUL SEX DESENAT
MASCULIN FEMININ
(ani)
6
7
8
9
10
Il
12
13
14
15
16
17
Total
ă % ă %
31 68,8 14 31 ,2
49 64,4 27 35,6
44 70,9 18 29,1
40 62,5 24 37,5
54 73,9 19 26,1
46 71,8 18 28,2
49 76,5 15 23,5
52 83,8 10 16,2
61 77,2 18 22,8
35 89,7 4 10,3
33 84,6 6 15,4
12 85,7 2 14,3
506 175
TABELUL II
ţ desenelor ă primul sex desenat
lafetele cu vârste cuprinse Între 6 ş 17 ani.
Vârsta copilului
PRIMUL SEX DESENAT
MASCULIN FEMININ
. (ani)
ă % ă %
6 47 83,9 9 16,1
7 48 88,8 6 11,2
8 40 76,9 12 23,1
9 67 89 8 11
10 54 87 8 13
11 55 82 12 18
12 58 92 5 8
13 47 78,3 13 21,7
14 42 77,7 12 22,3
15 32 72,7 12 27,3
16 31 70,4 13 29,6
17 25 89,3 3 10,7
Total 546 113
166
Total
45
76
62
64
73
64
64
62
79
39
39
14
681
Total
56
54
52
75
62
67
63
60
54
44
44
28
659
*
**
Între 13 ş 17 ani, ă ţ ă mai frecvent propriul sex ca
prim personaj, dar ă ţ ă nu corespunde unui nivel statistic
acceptabil. Putem, deci, ţ ă ţ
VIII Între 13 ş 17 ani, nu ă o ţ ă statistic
ă între ă ţ ş fete, în ţ alegerii
propriului sex pentru primul personaj, ş ă ţ se ă la
apogeul lor, iar fetele În punctul cel mai de jos, referitor la
ă alegere.
167
Ţ ALEGERII SEXULUI PRIMULUI
PERSONAJ DESENAT
]
Vom consacra aici reflexiile noastre sexului primului personaj
desenat. Consemnul testului este ambiguu; copilul ş este cel care
trebuie ă ă sexul ţ desenate. Se ă ca, uneori, copilul ă
întrebe ă trebuie ă deseneze un personaj de un sex sau de ă O
asemenea întrebare nu este efectul ţ consemnului; ea ă
din incertitudinea ş indecizia copilului asupra sexului pe care îl va alege.
În general, alegerea este ă ş ă ă ă o întârziere, o J
vom nota ş vom încerca ă ă ţ ă aceea. Care este
ţ acestei alegeri?
Ipoteza de ă a ă acestui aspect al desenului ne spune
ă sexul primei figuri desenate poat servi drept indice al ă
sexuale a subiectului. În acest sens, Machover scrie: "Din punct de vedere
al ă sexuale, ne putem gândi ă este perfect normal ă se
deseneze mai întâi un personaj de propriul sex. Dintr-un punct de vedere
empiric, nu este lipsit de interes faptul ă .am putut observa unele grade
de inversiune ă în ţ tuturor indivizilor care desenau mai
întâi propriul sex ca ă la consemnul de-a desena o ă 1
(Machover, p. 10 1). J
De fapt, alegerea unui personaj de propriul sex este, teoretic,
ă într-un test care ă la o ţ ă a ceea ce ţ J
ş concepem despre propria ă Am putea spune ă nu este vorba
atât de faptul ă desenul ar reprezenta un autoportret în sensul restrâns al
termenului (se poate întâmpla ş asta), sau ă corpul nostru sexuat ar fi
realitatea cea mai ă de noi, cea mai ă ş mai ă
(aceasta chiar este ă ci, de faptul ă afluxul de ţ psihologice
împingând în ţ ă ţ sau ă ţ individului decide ş
alegerea sexului primului personaj desenat. ă alegere va urma,
deci, în mod natural panta ă cu propriul sex care ă la baza
formei naturale de ţ ă a ă ţ ş femeilor. ţ este
ă ş ş de acceptat. Nu trebuie ă ascundem ă din punct de
vedere psihologic, ţ de "feminitate", "masculinitate" sau
"identificare cu propriul sex", sunt foarte complexe din punct de vedere
169
r
i
r-
i
L
conceptual, ş ă ţ multiple ş procese care ă domenii
foarte diverse, de la cel biofizic Ia cel al stereotipiilor.
ă consacrate studierii acestui aspect nu ă decât
desenele ţ iar în ţ ţ tineri, se ă ă
ă unele norme. Ele ă ă ţ Prima, se ă
ă inversarea alegerii sexului primului personaj desenat este ă
persoanelor prezentând ă psihosexuale bine definite prin examen
psihiatric sau prin ă ă A doua ţ se ă ă
ă o ţ ă Între alegerea propriului sex ş gradul de
masculinitate sau de feminitate reflectat de un alt test de personalitate.
Experimentele lui Hammer ă prima ţ Au fost
ţ 84 de ţ sexuali din penitenciar: 31 de violatori, 33 de
pedofili heterosexuali ş 20 de pedofili homosexuali . ă din
ţ sunt ş Majoritatea ţ acestui grup anormal
ă primul un personaj de ş sex ş nu se ă nici o
ţ ă între subgrupuri.
Barker ă tot rezultate negative. EI ă un grup de
ţ care au ş ă ş ă homosexualiatea în ţ ă dar au
manifestat-o în ă ş un grup martor de ţ ă ă caractere
homosexuale. 46 de ţ homosexuali din 50 au desenat prima ă un
ă Cu toate acestea, problemele lor au ă
1. În Întârzierea În identificarea figurii de ş sex;
2. în distorsiunea figurii feminine;
3. Într-o ţ ă ă ţ ă de ă ă ă
ă
La polul opus, Levy ă ş 13 homosexuali ş din 16
ţ desenând prima ă o ă ă Nisotsky ă
ţ ă prima ă a propriului sex pentru un grup mare de
alcool ici cronici din închisoare ş cea a unui grup de ţ normali, ş
ă ă cele ă ă semnificativ. .
Ce concluzii putem ă tragem din aceste rezultate contradictorii?
În ţ rezultatelor negative, vom pune ă ă
1. Administrarea în închisoare a testului unor ş
sexuali ţ ş ţ pentru aceasta n-ar putea fi
un factor de schimbare a alegerii care se produce într-un
examen ş În ă ă ar fi ă o ă
interpretare a Întârzierii În identificarea figurii ş sex
(cazul lui Barker)?
170
2. Expresia ţ de ă homosexuale examinate, de
exemplu în agresivitatea ţ ă de figura ă (Ia Barker),
nu a eliminat, cumva, ţ indicelui ă
Rezultatele pozItIve nu sunt mai concludente. În primul
experiment, efectivul persoanelor examinate este destul de mic. În al
doilea, ă ă se ş un ă prea mare de ţ între
ţ ş alcool ici pentru a putea concluziona ă alegerea sexului
primului desen este ă ă ţ de identificare cu propriul sex.
A doua ţ de cercetare ţ Între sexul primului personaj
desenat ş indicele de masculinitate-feminitate) nu a Înaintat nici ea mai
mult. Din 122 de ţ ţ la un centru clinic ş prezentând indici
de psihonevroze, 60% ă figurile umane populare de la ş
III de la Rorschach ca altceva decât doi ă ţ nota lor medie pe scala
de feminitate Gough este mai ă decât cea a unui grup martor de
normali; dar testul desenului persoanei nu ă ă ţ ă ş
87% dintre ţ psihonevrotici ă mai Întâi un personaj de
ş sex (Tolor).
Administrând ţ de 18-20 de ani de ambele sexe, testele
Machover ş M.M.P.L (Granik ş Smith) se ă
1. ă ţ au majoritatea ţ ă deseneze mai întâi un
personaj de ş sex;
2. ă M.M.P.I. ă semnificativ între ă ţ ş femei; dar,
3. ă nu ă nici o ţ Între succesiunea sexelor desenate
ş nota de masculinitate-feminitate de la M.M.P.I.
Ar fi prematur ă tragem concluzia ă ţ ţ între
primul sex desenat ş o ă de masculinitate-feminitate ca M.M.P.I.
ă ipoteza lui Machover. Fenomenele de identificare ă ş
ă acesteia din ă pe de o parte, iar pe de ă parte,
componentele masculine ş feminine ale ă ţ se ă în
domenii diferite ş constituie procese complexe imp1icând mai mult decât
o ă dimensiune. Diferitele probe de masculinitate-feminitate
ă aspecte diferite: testul desenului ş M.M.P.I. ţ ă ă ţ
. de femei, dar nu ă o ţ între ele. În aceste ţ nici un test
nu poate fi considerat ca un criteriu valid; fiecare ă ţ
psihologice diferite, dar legate de ceea ce numim "masculinitate" ş
"feminitate".
Pe scurt, ă pe care le-am citat nu vin În sprijinul ipotezei
lui Machover, ci mai ă o ă ţ ă de obicei
personajul de ş sex cu desenatorul, dar nu ş de ce anume este
legat acest fapt, ş nu suntem siguri de rolul jucat de identificarea ă
pe care nu o ş ş nu o ă nimic, ş nici ă desenarea
prima ă a sexului opus ar fi efectul unui anumit grad de inversiune
ă
ă n-am putut ă ă ţ cea mai ă ă a
alegerii propriului sex Ia persoanele cu ă sexuale, o vedem
171
ă în mod ş la ţ ă ă ţ imaginea ă
de diferitele ă cu testul desenului, este cea a unei ă cu
prop6ul sex mai ţ ă la ţ decât la studente. Procentajul
ă astfel pentru ţ ţ americani ţ (vârsta medie
18-26 ani):
ă total
ţ desenând mai întâi Studente desenând mai întâi
propriul sex propriul sex
22 89% 77% (Swensen ş Newton)
307 95% 57% (Mainord)
80 85% 67% (Holtzman)
571 88% 63% (Granick ş Smith)
Cu dificultate am putea admite ă aceasta ă faptul ă
studentele sunt marcate de o ţ ă atât de ă spre inversiune
ă ă ă este ă de faptul ă femeile spitalizate
pentru diferite nevroze ş deci, considerate ca fiind mai afectate din punct
de vedere sexual, ă prima ă un personaj feminin mai frecvent
decât studentele (Mainord).
ă ă o ă ă de-a explica aceste rezultate.
Putem considera studentele ca partea mai ă a ţ
feminine, cea mai doritoare ă asimileze valorile unei ă ţ care este
prin ţ ă ă de ă ţ Studentele ar avea, deci, ţ de a-
ş dezvolta latura ă de-a pune bazele unei cariere ş ale
ţ spirituale ş a atitudinilor, aceste scopuri fiind considerate,
ă drept "masculine". Am putea ă ne gândim, atunci, ă ţ
pentru rolurile sociale jucate de ă ţ în societate ar fi motivul pentru
alegerea personajului de ă sex ca prim desen al testului, ş nu
identificarea cu un rol biologic. Pornind de la aceste lucruri, presupunem
ă identificarea cu propriul sex ă ă aspecte pe care este util ă
le distingem. Unul ar fi identificarea ă ă acceptarea
propriului rol biologic, iar ă identificarea ă sau
acceptarea rolurilor sociale destinate femeilor ş ă ţ Cele ă
aspecte nu sunt ă identice, ş acceptarea ş a unuia ş a celuilalt
se ţ reciproc de-a lungul procesului de socializare a copilului.
Formularea ă nu exclude ă desenarea prima ă a unui
personaj de ş sex sau de sex opus n-ar putea fi un indice al
ă sexuale propriu-zise. Aceasta ne conduce la concluzia ă
acest aspect al desenului, ca ş altele, ar putea avea diferite ţ
Pentru un ă adult dintr-o societate ă ă un
prim personaj feminin ar putea denota inversiunea ă pentru ă cea
mai mare parte a ţ culturale tinde ă determine ă adopte o
172
- -,
i
!
identificare ă Cu alte cuvinte, el are nevoie de motive temeinice
pentru a respinge o valorizare de sine ca ă valorizare ă ă de
ţ Tot astfel, ş ă ă a avea vreo ă în acest sens, ă
ă femeile adulte din mediul rural ă mai frecvent mai întâi un
personaj feminin decât studentele; ă una din ele ar desena mai întâi un
ă probabilitatea unei ă de identificare ă ar fi mai mare
decât la studenta ce ă în desen un comportament similar. Am
spune, chiar, ă studentele ar ş mai ă un conflict între
acceptarea rolurilor masculine ş feminine decât o ţ ă spre
identificarea cu rolurile sociale masculine.
ă în acest sens ă ipoteza lui Machover asupra
ă sexului primului personaj desenat, se ă pe examinarea
ş ă Dar ce se ă atunci când ă ş test
ş ţ Studentele nu sunt fidele primei lor alegeri, o mare
parte dintre ele schimbând sexul din primul lor desen:
_ 39% ă de fiecare ă întâi un personaj feminin;
- 19% un personaj masculin;
- 42% ă de la test la retest.
În marea lor majoritate, ţ sunt mult mai ţ variabili:
_ 87% ă primul un ă ş la test ş la retest;
- 3% ă o femeie;
- 10% ă (Starr ş Marcuse).
Datele unei singure probe pot fi comparate cu ş unic care ne
ă un singur moment din ceea ce este în realitate un proces. Cea
mai mare parte dintre studente nu aleg deloc ă sex, ci ă
între al lor ş ă Nu ă o alegere, ci un conflict, atât în desen, cât
ş în identificare. ş acest fapt ne permite ă ne gândim ă am putea
ă mai frecvent desenul primului personaj al sexului opus la ţ
ţ decât la homosexuali. De fapt, putem ş trei feluri de
cazun:
1. persoanele care ă fidel prima ă un personaj de
ş sex;
2. cele care ă ş
3. cele care ă fidel un personaj de ă sex.
C!lzul 2 (cel al studentelor) ar traduce un conflict la nivelul
ă de roluri sociale, iar cazul 3, un grad mai mare sau mai mic
de inversiune ă
ă ne reamintim, din nou, ă ă aici in abstracta un singur
aspect al desenului ş ă nu putem acorda unui singur element valoarea de
indice absolut. Ceea ce este desenat prima ă trebuie evaluat în ţ
de alte componente ale desenului: caracteristicile pe care le atribuim
ă sex, de exemplu, cu valorizarea, ă sau ă care
173
J
J
f
decurge de aici. ă ă de lucru ne ş de o retestare
pentru a stabili gravitatea conflictului de identificare. Dar, ă este ă ne
ă la ă vizând acest aspect unic, credem ă utilizarea
datelor unei ă ar permite ţ noi, ţ ă celor trei
clase de care am vorbit.
Factori ţ pot ţ deci, alegerea primului desen iar
ă ţ respective pot varia, de asemenea, în ţ de sexul
subiectului ş de vârsta acestuia: la copii, de exemplu, dinamica
ă este premisa ă pe care trebuie ă se bazeze
evaluarea. Alegerea sexului primului personaj desenat ă mai
ă domeniul ţ individului la grupul ă sexual ş
acceptarea rolurilor socio-sexuale sau sexuale propriu-zise, decât
identificarea cu propriul sex implicat.
ă de ipoteza lui Machover, nu vedem în alegerea
ă a sexului opus o ă a inversiunii sexuale, ci expresia
unui conflict de roluri socio-sexuale
1s
• Mai rar, un asemenea grad de
inversiune ă poate fi exprimat în acest fel, mai ales când ă
alegere este ă sau ţ ă puternic de alte aspecte ale
desenului. ă ă ne ă de ce cazuri majore de ă de
ă ă ă pot fi ă în desenele în care ă un
grad ridicat de confuzie ş de distorsiune a ă ă atribuite cuplului
desenat, ş nu în desenarea ă a sexului opus.
Acest aspect al desenului nu este obligatoriu ales întotdeauna ş
de ă ţ indivizii pentru ş exprima ă ţ de identificare cu
propriul sex, ş el nu trebuie evaluat decât în contextul tuturor celorlalte
date ale testului.
15 Noi ă ne-au permis ă stabilim cu precizie gradul de identificare a copilului cu
propriul sex În ţ de un ansamblu de caracteristici ale desenului (Abraham, 1976).
174
CÂTEVA ASPECTE LEGATE DE DESENUL
CELOR Ă PERSOANE DE SEXE DIFERITE
Alegerea primului sex desenat Ş ş întreaga
ţ din perspectiva mai multor aspecte legate de desenul celor
ă persoane de sexe diferite. De fapt, din compararea celor ă
desene care ă unul o ţ ă ă ş ă o ţ ă
ă ă un câmp foarte bogat de ţ referitoare mai ales
la atitudinile copilului, în calitate de ţ ă ă ţ ă de cele ă sexe.
Se cere copilului ă deseneze cele ă persoane pe ă foi
distincte. Or, trebuie ca el ă ă ajunge la un grad minim de ş
ţ ă de figurile parentale pentru a le putea desena pe ă foi separate.
ă ş ţ ă de unul din ă ţ sau ţ ă de amândoi simultan,
este prea mare, ă ţ copilului ţ ă de ei nu este ă suficient de
ă ş de ţ ă el nu va acorda nici o ţ celei de-a doua foi
care îi este ă ş va prefera ă deseneze cele ă persoane
ă Cazul se ş frecvent la 4, 6 sau chiar la 8 ani. ă privim
desenele 2 ş 2a. ţ ă ş ţ ă de ă care ă efectiv
fiica ă ş suporte mama ş ă se afirme ş ă ă ţ ă ă
ţ celor ă personaje pe ş foaie. În plus, umbra ă ă
asupra personajului masculin ş mai ales, formele embrionare comparate
cu cele mult mai evoluate, ale personajului feminin, ne fac ă ă
ţ unei ţ regresive ş acaparatoare ţ ă de ă în
detrimentul unui frate mai mic, de doi ani, preferat de ă ţ cu
ă ş ţ de-a fi precum fratele mai mic iubit de ă ă se
ă în ş personaj de care ă ş ă prin sentimente
puternice, atât pe foaie, cât ş în forul ă interior.
ă ă în ş 10, de asemenea, desenul figurii feminine
este urmat de cel al personajului masculin (în stânga) pe ş foaie,
ş i-a fost ă ş a doua foaie, ca de obicei. Subiectul este un
celibatar de 42 de ani, medic, ş mezinul familiei. EI a ă ş de
mama sa de-a lungul întregii ţ iar celibatul a devenit pentru el singura
ţ de-a face ţ ă ă ţ de-a crea o ţ ă
ă ă ă moartea mamei sale s-a preocupat îndelung de
amenajarea casei sale, unde ă ş destul de retras. N-a ă nici o
175
-!
I . c . , C· d" . . ., . d c . I
ţ In prolesla sa ecat ţ anI mal tarzlLl, ar a gasI ţ
mai ales, ş aproape în exclusivitate, în lecturi literare continue. Când
ă prima ă personajul feminin, el ş ă identificarea cu
mama sa. ş ă este atât de puternic, încât nu poate abandona
foaia ş se ă pe sine, el ă ă de ea, sub ţ sa
(gura este ă ş ă ş desenat cu o linie ă ş cu
contururi vagi, total diferite de profilul autoritar al femeii cu nasul ă
ţ cu ă ă sale ă ş cu ă ă Desenul ă
nu-l satisface. Numai atunci ia a doua foaie ş ă un alt personaj
masculin. De ace ă ă la ţ ă ţ ă de personajul feminin, ş ş
destul de bine ă se ă de orice alte ţ cum ar fi ţ ă
de dominare (ciocul este o ă compensare a ă ş a temerii de
ă ţ capul de dimensiuni mari ă intelectualismul
excesiv care constituie, ă atuul ă pentru contactul ş ş în
societate. Dar, ă ş faptul ă afi el ş independent ş ă
îi ă o mare anxietate: a doua ă este complet ş exagerat de
ă ş noi ţ ă a ţ într-o ă ă ă la
încercarea de ş da curs liber ă ţ în ţ ă
Desenarea celor ă personaje pe ş foaie nu este ă
cu desenarea ă de personaje diferite ă spontan înainte ca un
consemn ă determine desenarea celui de-al doilea personaj. ă
repetare poate avea ca motor ţ ă ă ţ în curs de
ă sau care deja au fost ş sau domolirea unei ă ţ care
ă din insecuritatea ă a copilului. O ţ de acest tip,
ă de un desen destinat ă ă pe primul, care nu mai
satisface ş care va fi atunci acoperit de ş ă la adult o
ţ ă ă sau un proces patologic.
La copil, introducerea în desen de elemente diferite ţ ă de
personajele cerute de consemn, este ă de anxietatea ă ş de
nevoia de-a transfera asupra altor elemente confortul ş ş Întâlnite
mai ales în ţ mamei. În desenele de acest fel, mai ales între 4 ş 7
ani, ă florile, casele, arborii, au calitatea de suport matern.
Întâlnim soarele mai ales în desenele copiilor care se simt mai în
ţ ă În ţ cu ă Din ţ ă ă de vreo
ă ă scena se ă ş în desenele ţ lor. Ea poate avea
la ă noua anxietate proprie acestei vârste ş mai ales, întoarcerea la
sprijinul ş ţ materne. Acest proces ă la indivizii ambelor
sexe, dar este mai ţ la fete. El apare la întâlnirea ţ
psihologice care tind spre ţ ă ş spre rezolvarea conflictelor ş
ţ infantile. 'j
In afara ordinii sexelor desenate ş a ţ între cele ă
desene, vom ţ un alt element de ă al testului: tratarea ă a
176
figurii masculine ş a celei feminine. "În general, elementele . grafice
comune celor ă desene ale ş subiect sunt atât de numeroase,
încât nu ă nici o dificultate de a le ş dintre ţ
multor altor persoane, ca fiind desenate de ş ă Concomitent
cu ă ă ă regula o constituie ţ remarcabile ş
susceptibile ă ă simultan aspectele proiective ş expresive.
Aceste ţ sunt efectul unui consemn care ă desenarea a ă
personaje de sex diferit. Consemnul ă subiectul ă ş ă
ţ asupra unei lumi În care oamenii ţ unui sex sau celuilalt,
atitudinile sale ţ ă de unul sau ă sex, din care unul este ş al ă
ş acestei ţ ş modalitatea În care o ă
Desenarea celor ă personaje de sex opus va ă deci, ţ
afective ale subiectului ţ ă de rolurile masculin ş feminin, ţ
concepute de el ca trebuind ă existe Între ă ţ ş femei, precum ş
ţ sa asupra ţ sexuale propriu-zise. Motorul ţ va fi,
deci, identificarea copilului cu persoanele masculine sau feminine care-I
ă Este vorba despre ă ş mama sa, de ţ care îi unesc
între ei ş care îi unesc cu copilul, de climatul familial, ţ copilului
ţ ă de ţ ş surorile sale, moravurile grupului socio-cultural.
Aspectele relevante în acest domeniu vor fi tratarea ţ ă a
celor ă personaje ş descrierea ă personaj în calitate de ţ ă
ă Gama de ă merge de la desenarea În mod deschis a
organelor sexuale, la ţ mai ţ brute, cum ar fi ă ţ ş
caracterelor sexuale secundare, caracterul unghiul ar sau rotunjit al
formelor, hainele ş accesoriile.
În desenele l ş la, este dificil de recunoscut sexul celor ă
personaje desenate. Cum autorul acestora este un copil inteligent ş care
ă ş într-un climat de ţ ă este vorba mai ă de
propria sa confuzie asupra sexe lor. ţ ă a caracterelor
sexuale este ă cu o ă expresie la fel de ă desenarea ă ă
a organului masculin. Aceasta ă o preocupare masturbatorie a
copilului. ă preocupare este ă la vârsta sa, dar nu ş
exprimarea sa ă care este o sfidare ţ ă de mediu. Ea se ă
ă ă regresive ale desenului ş ă ţ procesului de
sublimare, ţ ş ă pentru o identificare ă
ă ă ş care ă ă ş ş lucru ne este evocat de faptul
ă personajul desenat este un turist. Subiectul desenului este ă de
tot ceea ce comunitatea sa (o ă îi poate oferi ca ă ă Ş
ş primul sex desenat este masculin, aceasta în conformitate cu
calitatea ă a ă de ă ale ă
ă ş ţ ă în discriminarea ă ş în ş
10, ţ medicului celibatar care nu ă ş ă deseneze ce se
177
}
j
r
I
\
r
r

ă sub curea. Într-un anumit sens, acest subiect face personajele la fel de
asexuate pe cât este ş el ş Putem concluziona asupra ă
intense a ţ lor erotice, ţ cont ş de ă ă a capului
(control intelectual), de localizarea primului desen la extrema ă a
paginii ş de umbra ă ă ă asupra celui de-al treilea.
Sora ă ă a lui David nu ă în desenele sale ş 3)
insuficienta discriminare între cele ă personaje, ci ă ţ ş
conflictul stârnite de acceptarea caracterelor sexuale ale ţ umane. În
timpul examenului colectiv, ea nu ă decât capul fetei; personajul
masculin este mai ţ incomplet, dar atitudinea sa este foarte ă ş
destul de ă ă ă ă ă ă este destul de ă la
ţ În timpul examenului individual, Sarah ne ă (3b) un
cap identic cu cel din primul ă desen ş spune ă nu poate desena
corpul. Cum ă ă continue, ă ş un personaj feminin
complet (3c). Pentru a ă la al doilea consemn, începe cu corpul,
spre uimirea ă ş ă cu capul personajului masculin (3d).
ă aici o manifestare ă a conflictului între corp ş cap, cu o
ţ ă ţ ă spre ţ ş rigiditate. Testul Bender o ă
ş ă aici constrângerea, excesul de control ş ţ formelor.
Anturajul ă ă ă ă este bine ă Întrucât este
foarte ă Spre deosebire de fratele ă ş pentru ă a ş mai
bine decât acesta identificarea sa ă ea a ţ la diferite
ă ţ fundamentale comune ă prin ajustare ă
cum ar fi o ă inhibare ă ş ă ş prin refularea
pornirilor agresive traduse de pumnii ş din desenul 3a, de mâinile
ă în celelalte desene, ş de postura ă ş ă Adaptarea sa
ă ă a fost ţ ă prin procese susceptibile ă ţ
fericirea ţ sale intime.
ţ celor ă personaje prin lor sexuale
este ă ă în desenele de la ş 8 ş 9. In contextul acestei
ţ ş în conformitate cu toate datele, schimbarea alegerii
primului sex desenat (7 ş 7b) ar semnifica în acest caz: mi-ar place ă fiu
o ă dar ă pericolul ă ă cu mama mereu ă ş ă
De aceea prefer felul unui ă activ, liber, ă pe ş ă sale. ă
ă În plus coafura ă care ă vitalitatea ă
ş faptul, simbol al controlului, ă aceasta este ă în coc. ă
ă impresie este ă ă de postura personajelor feminine cu gambele
strânse, ş devine ş mai ş ă ă ă fata vrea ă
poarte un buchet (7a), simbol al ă ţ dar, acesta nu este înflorit, ci
mai ă uscat sau ă
ţ caracterelor sexuale ale celor ă personaje este,
deci, foarte ă ş ş întotdeauna în mod elocvent ţ
178
'/
proprii ale desenatorului . Totdeauna trebuie ă ă aceste lucruri în
ţ de ă sex, mediu social ş de libertatea de exprimare ă
În ă ţ ă Favez-Boutonier ă normalul între cele ă
extreme posibile: reproducerea ă ţ ş ă a organelor sexuale ş ţ
ă aluzii la sexualitate. Am ă ă cele ă expresii extreme pot,
de altfel, ă se combine la ş individ ş 1). Oricare ar fi forma
acestei expresii, ea ne ă totdeauna, într-o ă ă ş
ă ţ desenatorului asupra lumii sexuate.
În afara ţ sexuale brute sau secundare, a
caracteristicilor vestimentare sau simbolice, ă ş alte deosebiri între
cele ă desene, uneori foarte clare, alteori mai subtile. Un personaj are
mâini, altul nu; unul are o ă ă altul o ă ă
personajul feminin nu are gât, etc. ţ ce pot fi constatate se
ă mai ţ unei. ţ asupra ă ţ decât faptului ă
suportul ţ este Într-un caz o ă ă iar în ă una
ă Se ă uneori ca ţ conflictelor ş problemelor
celor mai ă ă fie ă la personajul de ş sex. Astfel,
personajele feminine desenate erau singurele care ţ un grup de
femei normale de un grup de femei obeze (Kotov ş Goodman). În
virtutea ş principiu, ţ ă mai ă mâinile
personajului masculin (LecIerq). Poate ă acest proces este legat de faptul
ă se ă mai mult cu personajul de ş sex. Probabil ă este
dureros ş mai ţ admisibil ă ă propriile ş sau
propriile ş în desenul acestui personaj, ş atunci, mecanismul de
compensare sau de pedepsire ă un rol mai mare când se ă
personajul de ş sex. Cazul unei fete de 16 ani pe care am examinat-
o ş care avea o cicatrice, pare ă ă ă ţ Ea a
desenat mai întâi o ă cu conturul capului ş cu ă apoi, a ă ţ
ă ş a petrecut mult timp pentru a desena corpul, ş În special, rochia
ş accesorii le. ă predarea acestui prim desen, a trecut la ă Dar, de
ă ă ş a desenat hainele cu ş ă ca ş pentm figura
ă nu a uitat ţ
ă o ă privire asupra desenului ă ea ş amintit subit
ă a uitat ţ personajului feminin (pe care nu o mai avea în ţ sa) ş a
cerut permisiunea de a o completa. ă "uitare" ă sentimentul
de desfigurare provocat de cicatricea sa ş ţ fiind ă ca
organul central al ă umane, o ă ă de încredere în
posibilitatea de-a fi ă de ţ ş ă ş cum este. Ea
ş hainele cu ţ sa de a place, ca ş cum ţ sa
ă ar reprezenta pentru ea ceea ce cicatricea o ă ă
ţ ă prin ea ă ş O ă cu desenul ă problema devine mai
ţ ă O ă ţ ă ă îi permite ă ş
179
prima sa ţ ş ă o amendeze. Acest act de realism este un semn
favorabil În prognosticul asupra ă ţ ţ ale acestei tinere
adolescente foarte repliate asupra ei ă ş ş în conflict permanent cu
familia sa ă ţ sale vestimentare.
, Dat fiind ă ne ş mai ţ în personajul de ă
sex, ne ă mai ţ atunci când îl ă Se ă ă
ă asupra lui ă ă negative ş mai ales, pulsiunile interzise.
În chestionarul verbal, de asemenea, personajul "celuilalt sex" este cel
care devine la copii ş sau cel ş ă ţ ş surorile, sau nu
ă etc.
Este posibil ca ordinea în care sunt desenate personajele ă joace
un anumit rol în repartizarea caracterelor - de exemplu, primul desenat
poate fi mai impregnat de anxietate (mai umbrit) nu din cauza ţ
subiectului cu acest sex, ci ă ă ţ sale de acomodare la o
ţ ă în acest caz, examenul.
În general, repartizarea caracteristicilor între cele ă personaje
desenate nu este totdeauna destul de ă În ă ţ ă suntem
departe de-a ţ ă pe deplin confirmate, ş nu putem decât ă
ă ă pentru fiecare caz logica proprie pentru distribuirea ţ
180
)
DISCUT AREA REZULTATELOR
Rezultatele ă pe ţ ă ă ă pentru copil,
ca ş pentru adult, regula o constituie alegerea propriului sex pentru
primul desen al persoanei. Procesul de ţ pune în ţ ă
sentimentul pe care îl are copilul, de-a ţ propriului sex, ş aceasta
este una din ţ fundamentale pentru dezvoltarea sa. Prin
identificarea cu propriul sex, copilul ă ş ş ş ş rolurile,
ţ ş scopurile - sau conduita de ansamblu a sexului ă
ţ biologice sunt ă dar conduita ă ă sex,
ă cu ă dihotomie ă este ă în mare ă ă
de ţ de socializare proprii ă sex Într-un context cultural
dat. ă ţ ş fetele de ş ă ă Într-o lume total ă
Atitudinile mediului ţ ă de unul sau de ă sunt determinate de
ă ţ ş atitudinile pe care le ă ţ lor prin
ş faptul ă sunt de un sex sau de altul. ţ cu ă ţ ş mai
ales faza ă ă cum ă psihanaliza, devin ţ
majori ai ă copilului în calitate de ţ ă la o categorie
ă Atitudinile ă ţ ă un rol capital, în ă În care
ş din ă în calitate de ă sau de ă sunt susceptibili ă
ă obiecte ale ă ş ale iubirii; dar, societatea în ansamblu
ă o presiune ă prin intermediul legilor, tabuurilor,
ritualuri lor ş ş ţ a ă ţ este de a ţ ă
identificare ş de a o face mai ă ş mai ş ă Cu cât societatea
face ţ mai nete, cu atât se ă individul mai ş la acestea.
ţ individului de-a proteja ş de-a evalua ceea ce a dobândit ca
ţ ă la o categorie ă conduce ă ă ş la valorizarea în mod
deosebit a tot ceea ce a ţ personalitatea sa din ă ţ ă
Oricât de ă ar fi ţ conduitei sociale a unui individ în raport
cu modelele propriului sex, nu ă decât în cazuri extrem de grave
o negare ă a ţ la propriul grup sexual. Teoretic, se poate
ca identificarea cu ă sex ă ă atât de ă încât ă ă
la incapacitatea de-a desena propriul sex ca prim personaj sau chiar ca cel
de-al doilea. Personal, n-am întâlnit nici o ă acest caz, nici în
ş prezentat, nici în literatura ă
181
1
I
j
J
I
J
J I
1
f
r
..
Incapacitatea de-a desena personajul de sex opus, în schimb, este
destul de ă Ea este semnul unei mari ă ţ al ă ţ sau
al ţ ţ ă de acest sex. Acesta este ş cazul unui ă de 6 ani
care, desenând un ă a refuzat cu ă ă ţ ă deseneze o ă
Conform profesorului ă copilul era foarte ş de ă iar conduita
sa ă ă ţ clare de ţ ă Acest tip de refuz este
destul de frecvent la ă ţ de ă ă ş apare ş la fete la
ţ ă marcând astfel anxietatea ş ţ ţ lor cu ă
sex.
Primul rezultat al ţ noastre ş ţ între
desen ş procesul de identificare cu propriul sex. Acest proces este
dominant la ambele sexe ş la toate vârstele. Dar ă ş ă un
anumit ă de copii nu ă ă linie ă Cât despre
celelalte rezultate, nu le putem ţ decât luând În considerare
ţ de ă ca un proces inerent ă copilului.
Freud a subliniat ţ ă a ţ umane pe care o
vedea ă ă ă în ţ biologice ale ă ţ ş ă
ş americani, ă ă la ţ socio-culturale
ale ţ noastre pentru a explica problemele de identificare cu
propriul sex. In prezent, ş mai ales ă al doilea ă mondial,
ţ socio-culturale au accentuat ambiguitatea rolurilor sociale
masculine ş feminine. ţ ă de cum era conceput anterior, statutul actual
al femeii nu s-a modificat ţ ci este în ă schimbare.
Egalizarea drepturilor politice, libertatea de afirmare a femeii în domeniul
economic, noile ă ţ de ţ noua ţ în familie, ă
mari ă psihologice ă atât din partea femeii, cât ş
a ă Atitudinile, sentimentele ş ţ se ă mai încet
decât ă sociale. ţ între unele ş altele, ş conflictele
rezultate din aceasta ă o confuzie din partea ă ţ ţ ă de
copii ş ţ ă de climatul ţ lor. ă ţ rolurilor sexuale, atât
biologice, cât ş sociale, ă o flexibilitate mai mare ca oricâd din
partea copilului. Într-o astfel de ţ o identificare cu rolurile mixte
devine ă ă copilului. Marile ţ ale datelor
ţ ne ă la ă ţ mici ş la adolescente ţ spre o ă
identificare.
AI doilea rezultat ne ă faptul ă ă ţ mici (mai ales ă la
9 ani) ă mai frecvent personajul de sex opus ca prim personaj,
decât cei mai mari. Este vorba de copii în perioada de ţ ă ş care au
ă ş în mare, procesul decisiv de identificare cu ă de ş
sex. ş copii ş deja, foarte bine ă sunt ă ţ ş ş cunosc
propriul corp ş caracterele sexuale. Ei ş foarte bine cum trebuie ă se
comporte ă ş la ş ă ca ă ţ sau care trebuie ă fie raporturile
182
lor, ca ă ţ cu celelalte persoane. Ei ă jocurile ă ţ celor ale
fetelor ş ş Închipuie viitorul din perspectiva ţ ş nu din cea a
mamelor. Ei sunt, de asemenea, la vârsta la care fetele sunt adesea
ţ ş la care sunt ţ de ă atunci când acesta este
de sex feminin. Cum anume, manifestând asemenea conduite, aleg ş
copii ă deseneze prima ă personajul feminin?
Pe baza ţ noastre precedente, ş dat fiind ă mare de
cazuri care se abat de la ă nu vom presupune un proces patologic, o
inversiune a conflictului oedipian, din care ar rezulta ă ă se
ă cu mama ş nu cu tata. Presupunem ă fenomenul provine dintr-
o ş a ţ materne În timpul primei ă care nu ă
procesul oedipian normal de identificare, ci îl face mai dificil.
În Israel, ca ş într-un mare ă de alte ţ ă moderne
industrializate, participarea mamei la ţ copilului ă ş ş de
departe pe cea a ă Ea este cea care ş în ochii copilului,
ţ vitale pentru propria lui ţ ă Prestigiul ă ş ş mai
mult ă ă ţ rolului ă Date fiind ţ noastre de
ă ceî mici nu au ocazia ă ă rolul ă în ţ cum
era cazul epocilor artizanatului. ă ă ă departe de ă
ţ sa ă este ă din punct de vedere temporal. Dar, nu
credem ă ă ă se ă doar acestor ţ În
realitate, ea apare Într-o familie În care ţ Între ă ş ă s-au
modificat. În epocile trecute, ţ ă nu avea prea mare
ţ ă pentru ă el era autoritatea ă ş ă astfel, chiar
absent fiind, în virtutea ţ sale cu mama; În zilele noastre, mama nu
mai spune ă tata o ă se ă ş o ă ă pe copil, ci îl
ş ea ă ş În noile ţ ă trebuie ă se ocupe de copilul
ă în altfel decât o ă ă ă Doar atunci când schimbarea de rol nu
ă starea ă de lucruri, ţ ă ă ă de-a
mai fi ă iar ţ sa în familie ş Copilul percepe
ă într-un rol pasiv atunci când, de exemplu, ă ş ziarul; dar
acesta ş ă ţ ă ă copilul, ă ă la
ă temelor, ă ş când este bolnav, ă ă
când este plictisit, sau îl ş pentru ş sale. Capacitatea
ă de-a ă nevoilor copilului nu scade decât ă el ş
delegat majoritatea ţ sale mamei. Atunci, mama devine mai ţ
un obiect iubit ("buna ş dulcea ă a familiei patriarhale din Europa
ă cât un model investit cu sentimente ambivalente. Atitudinile
mamei moderne ţ ă de copiii ă sunt ş ele mai ambivalente. Mai mult,
ea nu se mai ă atât ţ ă de un fiu, cât ţ ă de un "viitor ă
(conduita mamei japoneze se ă la extrem acestui prototip); ea ş
va trata copiii, mai ă ă ă ă ţ ă cont de sexul acestora, ş cere
183
aproape ş ascultare ş ş respect al ordinii ş ă ţ
ă ca ş fetei. Se ă deci, ă ă dificil pentru ă ă se
ş de mama ă în timp ce fata, indentificându-se cu
mama, ş ş sentimentele de încredere ş de împlinire. Trebuie ca
ă ă introiecteze preceptele mamei ă ă a se identifica, ş cu
aceasta. EI se va ă ă semene ş în ş timp, ă difere de ea, el
fiind ă ca ş ă ă ţ ă sporesc prin faptul ă
societatea llLJ -i ă nici o ă ă ă ă ă În
ţ familiei nucleare caracteristice din prezent. ă mama
ş substitutele sale vor fi femei . Educatoarele sunt femei ş chiar
de-a lungul ş primare, ă ţ este cea care ă
puterea ş ordinea, ş care ă la dezvoltarea eului ă Nu e de mirare,
deci, ă în momentul ruperii ă infantile de ţ ă ţ ă de
ă ă ţ se ă în ă ă ş nu se pot sprijini decât pe o ă
ă pentru ş atinge scopurile, întrucât nu întâlnesc În ă un
sprijin suficient. ă ă cu mama este prea ă ş
autodeterminarea ă este ţ ă lupta contra ă ş
contra celorlalte valori considerate "feminine" va exprima tentativele
infantile de-a se dovedi ă este "el ş ş nu o ă a mamei"J6. În
lipsa a ceva mai bun, aceste tentative sunt ţ ă ă ş reparabile;
ele ă ţ ţ mai grave. Acest proces se ă
de altfel, în desenul familiei la ă ţ de 7-9 ani; ei omit mama mai des
decât fetele, sau o ă ă ă ţ ş se ă ei ş ş în centrul
grupului familial (Reznikoff). Printr-un proces similar, ă ţ mamelor
hiperprotectoare ă ă deseneze (Rahier).
Alegerea ă de-a desena mai Întâi personajul feminin
ă astfel ţ ă a mamei în ţ sa. Procedând
astfel, el nu vrea ă ă "Sunt o ă ci ă ă sunt cuminte, ordonat,
disciplinat, ş cum vrea mama mea". Alte aspecte ale desenului, diferite
de sexul primului personaj, permit confirmarea ţ privilegiate a
femeii pentru copiii din perioada de ţ ă ş copii, atât de ş de
realism ş de exactitate, ă personajul feminin mai mare decât cel
masculin. ţ este ă ş mai ţ ă la fete, care sunt,
astfel, atât de Încântate ş de mândre de feminitatea lor. Cât ş
ă ţ aproape la fel de ţ ă personajul feminin sau pe cel
masculin mai înalt (Weider ş NoIler). Autoritatea mai mare a figurii
feminine se mai ă ş prin postura sa mai ă ă ă mai
finisate ş adesea, prin indicii unei ă ă ţ atribuite agentului ţ lor
ş constrângerilor.
16 Trei sferturi din copiii care ă în prezent centrele psiho-pedagogice sunt
ă ţ
184
--------,
Dar, ă ş un alt factor 'care ă ă alegere la
ă ţ de vârste mici, ş anume, natura grupului covârstnicilor. În acest
tip de grup, mai ales la ş ă dar ş ă fata este ă ca
individul cel mai bine adaptat. Ea se ă mai bine decât ă la
ş nivel de ţ ă fetele ţ rezultate mai bune la diferitele
probe de ţ ă ş ă ş profesorii ă asiduitatea acestora. Pe
Întreaga ă a ţ modelele de "elevi buni" ş de "copii
ţ sunt fetele. Aceste lucruri sunt recunoscute nu numai de ă
ţ ci ş de copiii din ambele sexe. ă ă precum ascultarea sau
ţ care sunt asociate cu ţ fetelor În grupul lor ş sunt
evaluate pozitiv de ă ţ copiii , care ă În schimb, ă ă
asociate atitudinilor ă ale ă ţ (Fuddenham). Într-un anumit
sens, idealul eului la ă ă este Încarnat de femei, atins de fete ş
acceptat de ţ Invers, inadaptarea ă a ă ţ între 5 ş 9 ani, sau
chiar ă la 12 ani, este destul de ă ă Melanie Klein vede destule
ă ţ În sentimentul de culpabilitate ţ ă de profesor, identificat cu
ă ş care se poate ă în ţ copilului, când acesta din
ă se ă ş ă ţ bine, ă fie ca ş el - profesorul, ă - ş ă
i ia locul ă ă Credem ă acest caz este mai ă rar, iar
problema ă ţ care ş la ş ă mai ţ decât ar putea, chiar
ă profesorii sunt femei, ş cum se ă de obicei, ş are ă ă
în ă structurii familiale ş în noua repartizare a rolurilor
sociale. În ă în care mama ă din ce în ce mai mult ş
exclusiv, idealurile copilului în acest stadiu, ă va avea din ce în ce
mai ţ ţ în a ă ţ la ş ă Cu cât rolul educativ al ă va
fi mai activ, cu atât copilul ş va putea ş ţ ş utiliza energia
în scopuri constructive. Spre deosebire de Ostrovsky, nu credem ă ă ă
a modifica efectele noilor ţ asupra structurii familiale actuale, am
putea remedia ţ ă a ă prin introducerea cadrelor
didactice masculine în ă ţ ă ş în ş ă ş ţ care
se opun unei ă de atitudine a ă în sânul familiei, vor
împiedica acceptarea unei asemenea profesii. Nu din întâmplare ă
meserie a devenit specific ă Imediat ce o femeie ă într-un
domeniu profesional, acesta este devalorizat de ă societate (sau mai
precis de ţ patriarh ale ale acesteia) ş ă ă de ă ţ
În starea ă de lucruri, ş ă a fetei poate fi ă ă
de ţ ă de a fi ca ea. ă ţ în adaptare dintre ă ţ
ş fete este aceasta ş ţ primilor este ă n-ar fi de preferat o
ţ ă uneia mixte? Nu credem ă materialul de care dispunem
ne permite o incursiune În acest domeniu; dar, punem Întrebarea mai
ţ pentru a ă un ă cât pentru a nu da rezultatelor noastre o
interpretare ă
185
J
J
J
,
J
j
j
J
.J
J
(
(
r
!
r
{
L
Problema ă ă ă ă ă mai ţ în caracterul
mixt al ă ţ ă cât în climatul familial general ş al ă ţ
Modificarea acestui climat ă ca ă ţ ş femeile ă fie capabili ă
accepte alte roluri decât cele ţ Or, ă ţ ă mixt ă
acestei nevoi. Aceasta este forma de ţ care corespunde unei
ă ţ în care ă ţ ş femeile se întâlnesc nu numai în rolurile
paternale ş maternale, ci ş în multiplele ş variatele roluri pe care le
presupune munca În comun ş o raportare ă Dezvoltarea
ă a ă ţ în societatea ă presupune o
identificare ă a propriului sex, dar ş o ţ ă cu
ă în calitate de individ sexuat, membru al ă ţ ă
modificare de ansamblu a ţ va face ă de altfel, o adaptare
mai ş ă la rolurile familiale cerute de ţ ţ moderne.
Ne putem ă ţ ş ă ţ ţ unui ă ş din alt punct de
vedere. ă pe de o parte, ele provin din atitudinile sale ţ ă de ş ă
pe de alta, ele sunt ancorate în ţ ş Regimul ş
ă prea mult, pentru ă ă supunerea, ordinea,
memorizarea ş ţ Aceasta nu ă ă ă ş utilizeze ţ
libere cum ar fi spiritul de ţ ş punerea în valoare a propriei
persoane prin ă ţ proprii. Dar, aceasta ă ş dilema care i se
ă ţ ş ă astfel: ă ă ă la un model feminin sau ă refuze ş ă ş
ă ă identificarea ă În ş ă ă normele educative
la ă ă atât la ş ă cât ş ă nu ă nici fata.
ş sa prea ă În timpul perioadei de ţ ă nu constituie un atu
pentru dezvoltare. ă ea ă acest lucru în mecanismele de
ă ş control. Fata ţ ă ă ă ă ţ În supunere ş
conformism, ş ă ş ă la Încercare propria ă în acceptarea
celuilalt, dar, mai târziu, aceasta va face ă maturizarea sa. ă privim
lucrurile mai de aproape.
Conduita de supunere ş conformism constitUIe ş
fundamentul ă fetei între 6 ş 12 ani . De-a lungul acestor ani, ea se
ă de un echilibru armonios pentru ă se pare ă ea ă
modelul pentru copilul din perioada de ţ ă ţ de problemele
sexuale, ş care se ă ş eul ş principiul ă ţ De-
alungul acestor ani, ea ă de departe alegerea personajului feminin
(rezultatele III ş VI, p. 167). Ea se complace pe deplin în personajul ă
feminin, se ă este ă ă se identifice cu mama, ă mai
bine ş ani decât o face ă Ea îl ă ş ş în maturitate.
Constrângerile impuse de educatie devin ale ei personale, ş nu motive de
resentiment ca la ă În fel ţ dragostea ş sprijinul
anturajului adult. Dar, identificarea cu propriul sex ş valorizarea ă
a acestuia ă ş în perioada ţ (rezultatul III, p. 167).
186
\
Începând de la 13 ani, ţ alegerii unui prim personaj feminin
ş în timp ce ă ţ încep ă ă din ce în ce mai ă ţ ş
mai ţ în alegerea propriului lor sex pentru primul personaj. Cum
ar putea fi explicat acest lucru ă nu prin faptul ă ţ se
deschide spre o lume care ă în mod ţ ă Accesul la
vârsta ă ă mai multe avantaje pentru ă decât pentru ă
Pentru aceasta din ă desenarea personajului masculin în mod
primordial, ă ş avantaj ului care este de-a fi ă
într-o societate care ă amprenta valorilor masculine. ă o
devalorizare de sine ş o ă de identitate mai ă decât cea a
ă ă în ă în care ţ între imaginea ă care
trebuie ă ş idealurile ă ţ este foarte mare.
Societatea ă din ce în ce mai mult ă copiilor de
ambele sexe cu ă Este mai ţ ş pentru o ă ă fie un ă
ratat", decât pentru un ă ă fie o ţ ă Societatea ă presiuni
din ce în ce mai mari asupra ă pentru a-l împiedica ă se comporte
ca o ă (ceea ce nu ă ă fie ţ în cercul conflictual: ă
fie ca mama, dar ă ă ă ă decât asupra fetei adolescente.
Masculinizarea acesteia din ă este, de altfel, veche, din punct de
vedere al istoriei, ş ă de primele nevoi ca societatea ă valorizeze
femeile ca indivizi; ea a precedat presiunea la care este supus ă în
prezent.
Majoritatea celor ce au ă ă ţ ă psihologia femeilor au
descris fenomenul. H61tme Deutsch scrie pe ace ă ă "Cred ă este un
fenomen general ş normal ca fetele la pubertate ă traverseze o ă
ă ş ă ţ ă Din aceasta ş ţ cele mai bune energii de
sublimare ş de formare a ă ţ ş cred ă am dreptate ă îmi
permit ă introdllc o ţ în ţ lui R. Wagner: O ă care
nu are ceva ă ţ în ţ se va transforma într-o ă ă în
anii care vor urma" (Deutsch, p. 34).
Adolescenta trebuie ă intre într-o lume în care se ă
activitatea, spiritul de ţ ă ş de ţ ă Într-un anumit sens,
aceasta ă conduita ă Pentru ă acceptarea noilor
norme ă o ş a ă masculine; pentru ă ă o
ambiguitate: ă caute salvarea ă ţ ş ă se adapteze ca individ. Ea
trebuie ă accepte ş ă joace concomitent mai multe roluri aprobate de
societate, care nu ă simultan ş ţ psihosociale care permit
asumarea acestora ă ă un dezechilibru. A deveni ţ unui ă ş a
lucra, a fi ă ş a avea o ă ă sunt perspective care se
ă ţ ş ă adolescentei ă valorile sale ş atitudinile anterioare se
ă
187
ş ţ alegerii figurii masculine !n desen (rezultatul
V, p. 167) poate fi ă de grupul de covârstnici. In timpul perioadei
de ţ ă valorile acceptate de copii sunt întruchipate de ă ă La
pubertate, ele ţ ă Fata ş pierde atunci ţ sa în grupul
de covârstnici, ş ă ş ă pe a lui. ă ţ sunt mai bine
ţ pentru a face ţ ă problemelor vârstei lor. Fenomenul este legat mai
ales de nevoile ţ lor de-a desface ă infantile ş de ş
forma noi ă generatoare de noi valori. Alegerea este ă ă mai
ales ca ţ la figura ă Nevoile sexuale cer ă fie acceptate ş
integrate. ă acceptare ş ă integrare nu sunt posibile decât
prin ruperea ă cu mama, ă ca agent principal al
ţ ă ţ sexuale în timpul primei ă ş
excesiv al fetei ţ ă de ă în timpul ţ poate avea o
ţ ă ă asupra ă ş poate fi ţ de o reprimare
ă a ţ sexuale. Copiii de ambele sexe se ă ă acum de
ă pentru ă au nevoie ă fie ţ ş ă ă ş ă conflictele
infantile (rezultatul V, p. 167). Dar ă este mai bine ă ă ă
ţ ă noilor ă EI ş ă sexualitatea cu mai ţ ă anxietate ş
ş ă ş mai ş calea de sublimare decât pe cea de refulare. ţ
la propriile probleme ş la ţ cu ţ se ă pe o atitudine
ă ţ ă de manipulare a mediului, sau pe ţ ţ ă de acesta. La
ă conformismul sau acceptarea ţ lor parentale sunt tot atâtea
bariere care ă ţ pasivitatea ş uneori, regresia ă forme
primitive de ţ ă Conflictele ă au loc Între acesta ş
mediu, iar formele de adaptare ă (extrema fiind ţ Îi
sunt caracteristice. La ă ă ţ sunt în mod ţ
autoplastice, ş în cazuri extreme, apar ţ precum melancolia,
frigiditatea sau bolile psihosomatice. ă ea alege figura ă ca
ă ă ă este, poate, pentru a exprima afirmarea de sine,
libertatea ş pulsiunile de realizare. Dar, ă exprimare nu este
ă ea este ţ ă În desen de o anxietate ă celei a
ă ş mai ţ ă personajul feminin este devalorizat,
uneori dezumanizat, sau, ă ă ia forme foarte feminine.
188
-,
IMPORTANTA FACTORILOR SOCIO-CULTURALI
ÎN ALEGEREA PRIMULUI SEX DESENAT
Am explicat alegerea primului personaj desenat prin ţ
copilului cu ă ţ ă ş prin climatul general al ţ interpersonale
ale ă ţ Am utilizat ţ precum "regim patriarhal", ţ ă
ţ ă de ă "grup de covârstnici". ă utilizarea acestora este
ă putem presupune ţ altor rezultate atunci când se ă
mediul cultural, iar ă ţ din interiorul ă ţ sunt similare,
vom întâlni rezultate similare.
REZULTATELE NOASTRE Ş REZULTATELE Ţ ÎNTR-
UN MEDIUL Ţ
Pentru început, vom compara rezultatele noastre cu cele care au
fost ţ în cadrul unei ţ omogene foarte deosebite de copii
israelieni. În ultimul caz, testul a fost administrat fetelor cu vârste
cuprinse Între 9 ş 17 ani
17
• ş copii provin din familii foarte
ţ ş foarte religioase, în care ţ ă foarte
puternic cu cea care este ş ă pentru copiii israelieni. Aceste familii
sunt patriarhale la modul fanatic. Fetele lor ă ş speciale ş
sunt separate de ă ţ ş de ţ copii israelieni. Aici, curentele
noilor idei sau de ţ sunt detestate. Fetele sunt ş cu o
ţ ă ă ă ă ş cu mâneci lungi, pantaloni lungi, chiar În
mijlocul verii, femeile ă ş ă capul.
Am adunat 240 de desene de la fetele din acest mediu ş am
cercetat ce anume ă alegerea primului personaj desenat
(Tabelul III).
17 ţ materiale ne-au împiedicat ă ă testul ş la ă ţ din ş mediu ş
la fetele mai mici.
189
J
j
J
r
\
TABELUL III
ţ desenelor ă sexul primului personaj desenat
Fete Între 9 ş 17 ani - Mediu ţ
Vârsta copilului
PRIMUL SEX DESENAT
Feminin Masculin
9 10 6
10 13 5
11 25 17
12 21 9
13 25 5
14 27 3
15 23 6
16 26 6
17 7 3
Total 180 60
Pe grupe de ă
9-12
72 37
13-17
108 23
Total
13
21
42
30
30
30
29
32
10
240
109
131
ă prea ţ cazuri pentru a putea lua În considerare fiecare
ă separat. De aceea, am divizat aleator ţ în ă ă
ă
Fetele Între 9 ş 12 ani ă mai ţ frecvent un personaj
de sex propriu, decât fetele de 13-17 ani (p<.OI).
ţ ă aici este ă ţ ă de cea ă la fetele
din ş ă ă (rezultatul 111, p. 167). ţ figurii
masculine la fetele mai tinere este foarte ă De la 9 la 12 ani, doar
66% ă mai întâi un personaj feminin. ţ nu este ă
atât de ă ă la fetele din ş ă chiar în epoca ă
sexului feminin. ţ cu ţ de ş ă din primul
ş ş de la sine. În mediul ţ 72 din 109 fete de 9-12
ani ă mai Întâi un personaj feminin, ţ ă de 234 din 267 fete din
ş ă (p <0.1).
În opinia ă devalorizarea propriului sex de ă fete se
ă În acest caz ă ţ structurii familiale, ţ
extreme ş ţ ă ş prestigiului acordat rolului ă În
familie, ţ ă de rolul inferior al ă ă aici un proces destul
de apropiat de cel semnalat la ă mic din ă ş ă cu
mult mai accentuat.
Fetele crescute ă principii religioase, spre ţ ă se vor
ş de figura ă ş ş vor accepta ş valoriza rolurile feminine.
190
. - - - - --- - --
1
Presupunem ă la ă ă ţ pentru ele este mai ţ
ă decât pentru cele care ă Într-un mediu modern. Ele ă
mai ferm ş mai complet rolul feminin decât le este atribuit de ă
societate. Ele sunt, deci, mai ţ orientate spre roluri sociale masculine
ş au de acceptat un conflict mai mic decât cel care le este rezervat
(aceasta nu ă ă acest conflict va fi mai mic la nivelul ţ
obiectale - de iubire - cu ă sex; ă dat fiind ă ele resping
mai frecvent ă sex).
ţ ă pe . care o ă este ă de
similitudinea rezultatelor ă În mediul ţ cu cele ale
ţ lor sârbi care au ă în familii cu o ă ă
ă ă ţ sârbi ă o ţ ă pentru personajul
masculin, la fel ca ş fetele mai mici de 10 ani. Numai Începând de la Il
sau 12 ani, fetele sârbe ă primordial personaje feminine (Granick
ş Smith).
REZUL TA TELE NOASTRE Ş REZULTA TELE Ţ ÎN
STATELE UNITE
În mod contrar, toate datele provenind din ă ţ mai moderne
(cum ar fi Statele Unite) dovedesc ţ comparabile cu cele
înregistrate în primul nostru ş de copii israelieni. Despre acestea
vom vorbi în continuare.
Cercetarea cea mai ă este cea ă ă de Jolles, care
ă 8500 de copii Între 5 ş 12 ani, ş ă 2598 de desene,
ş reprezentativ pentru întreaga ţ a desenelor. Ca ş în
ş nostru, copiii au o ţ ă de a desena mai Întâi personajul de
ş sex. ă ţ de 6-8 ani ă mai ţ frecvent primul acest
personaj decât o fac ă ţ mai mari. Pentru fete, procentajul alegerii
personajului de ş sex ă constant în timpul perioadei de
ţ ă ca ş în ţ ă dar începe ă ă ă vârsta de
Il ani.
ş ţ se ă ş la Weider A. ş Noller P.
Examinarea desenelor a 438 de copii de ambele sexe ă ă între 8 ş
10 ani, desenarea ă a personajului de ş sex este mai
ă la fete (94%), decât la ă ţ (70%). O ă cercetare a ş
autori pe desenele a 153 de copii de ş ă ă ţ
comparabile: 97% pentru fete ş 74% pentru ă ţ Tolor, cu 136 de copii
de zece ani, ă ă 91 % dintre fete ă primordial un personaj de
ş sex, ţ ă de 82% dintre ă ţ Curba ţ ă
personajului de ş sex ş pentru ă ţ Începând de la vârsta de 8
191
ani, iar pentru fete, ea este ă începând cu ţ Butler
ş Marcuse aduc o confirmare pe baza rezultatelor a 1544 de copii din
ş din Washington.
ţ manifestate de copiii americani ş de cei israelieni
sunt,'deci, foarte ă ă ţ între datele americane ş cele
israeliene se ă la vârsta la care se ă aceste curbe. ă vom
compara rezultatele primei noastre ţ cu cele prezentate de Jolles,
autorul studiului american cel mai reprezentativ, vedem ă accentuarea
ţ pentru personajul propriului sex începe mai devreme la ă ţ
americani (8 ani), decât pentru ă ţ israelieni (9-10 ani). În plus, ş
ţ alegerilor celuilalt sex este mai ă ă la ă ţ americani
decât la cei israelieni. Presupunem ă ă din ţ familiale
sunt mai accentuate în societatea ă decât În societatea Statelor
Unite. Societatea ă este ţ ă de cea ă cum este aceasta
din ă ţ ă de o societate ă mai ţ ă Israel este o
ţ ă de pionieri în care efortul comun cerut persoanelor de ambele sexe
pentru edificarea ş punerea în valoare a ţ ă a Tacut aproape ă
ă nu ş mai ş ă ă ş atitudinilor preconcepute ş a ţ
ţ
Nu vrem ă spunem ă în Israel noua ţ a femeii este
ţ ă totdeauna de o schimbare ă a rolurilor respective
ale ă ş ale mamei în familie ş în ţ copiilor, ci doar ă
ă schimbare este mai mare decât în ă parte, ş ă ă un efort
special de adaptare din partea celor ă sexe.
Al doilea factor pe care-l ă pentru explicarea acestei
ţ Între copiii israelieni ş cei americani, ar fi încetineala ă a
ă copiilor israelieni. ş se ă de sub tutela
mamei cu aproape doi ani întârziere ţ ă de tinerii din Statele Unite. La
fel, ă datele lui Jolles, tinerii americani aleg mai ţ personajul
feminin începând de la 11 ani, ceea ce copiii israelieni nu încep s-o ă
decât spre 13 ani. Aceasta ni se pare a corespunde locului diferit ocupat
de tineri în cele ă ă ţ În Israel, se ă mai mult copilul ca ş
copil, iar ţ de-a fi adult este mai ă la acesta din ă ş ă
tineretului ş ţ ă ă pe care o ă nu ă tinerii
israelieni ă se ă ă spre lumea ă ci sunt ţ ţ de
ţ lor ş de lumea aparte care le-a fost ă ă ţ ă o
valoare mai mare ă ş cum ş s-o ă doar o ţ care a
rupt-o cu trecutul ş ă pe viitor. Acest fapt se traduce printr-un
spirit mai ţ ă ţ ă de nevoile infantile. Copiii nu sunt ţ când
ş sug degetul, hainele lor sunt ţ ş nu sunt copiate ă cele
adulte, drepturile lor sunt mai respectate. Este posibil, atunci, ca
dezvoltarea lor ă fie ă
192
Proportia fetelor care ă mai întâi personajul masculin
ş mai târziu în Israel decât în Statele Unite, ş este vorba de o
ş mai ă Întrucât datele lui lolles nu se ă decât la o ă
de ă de ă 12 ani, vom examina datele lui Butler. De la 13 la 17
ani, 77,6% dintre israeliencele din mediul modern, 65,9% dintre
americance ş 82% dintre israeliencele din mediu ţ ă
primordial un personaj feminin. Ultimele ă mai mult rolul social
feminin, rolurile de ţ ş de ă fiind pentru ele singurele
ă ţ ş ă mai ţ ă ţ ţ ă de lumea rolurilor
exterioare. Americancele au o ă ţ ă de-a visa la valorile
"masculine" ş cum sunt ele reflectate în atitudinile, moravurile ş în
ţ americane, ş o vie ţ ă de a ş le ş În ce ş
israeliencele din ş publice, ele ă mai rar personajul
masculin ca ă alegere, ţ ă de americance, dat fiind ă au mai multe
ă ţ de-a participa la ă ţ sociale ş profesionale În calitate
de femei. De exemplu, rolurile soldatului ş ţ din armata ă
nu sunt roluri exclusiv masculine, ' întrucât serviciul militar este
obligatoriu pentru cele ă sexe în Israel. Este motivul pentru care, chiar
între 13 ş 17 ani, când ţ pentru personajul masculin este la
maximul ă la ă ţ ş ţ pentru personajul feminin la minimum
pentru fete, nu ă ţ semnificative între ă ţ ş fete în ţ
ă cu propriul sex (rezultatul VII, p. 167).
Am putut ă deci, ţ grupului socio-cultural în
alegerea primului desen. Acesta va fi legat de ţ ş ă ţ
create de un mediu patriarhal, pentru fete, pentru ă ţ mici, la fel ca ş
pentru adolescente, de ă o ţ în care emanciparea femeilor ş
ţ ţ moderne pun problema ă rolurilor
masculine ş feminine, ş stabilesc noi ţ în familie ş în societate în
general. În ă în care psihologia este o încercare ă de a
ş ţ sale de ţ ă putem crede ă aportul
psihologilor europeni, precum Freud sau Abraham, la studiul conflictelor
feminine de identificare cu propriul sex ş de atitudine ţ ă de ă nu
este ă În cadrul ţ europene cu o veche ţ
ă fetele resimt invidia penisului cu cohorta sa de ă ş se
constituie un complex al Electrei mult timp nerezolvat. ă în
America, acolo unde ţ femeii s-a modificat mai mult, psihologii au
devenit sensibili la realitatea ă a problemelor personale. Ca, de
exemplu, Margaret Mead, care ă ţ diferite de dezvoltare
ă în societatea ă comparate cu cele din ă ţ
primitive. În acest cadru ă ă ţ ă " ... prima
ţ ă de sinea ă este una în care el este obligat în ţ cu
193
)
J
j
1
j
r
L
mama, ă se ă pe sine ca ă ca o ă ă de ă
(Mead, p. 158).
Femeia este ă ca o ă mai mare" care este un model
ş ş pe care ă trebuie s-o ă ş ă ă vrea ă ş merite
prestigiul de ă ă ţ ă în mamele sau în ţ lor persoane
care trebuie ă asigure ă sunt buni. Vocea ş ţ devine mai
ă o voce ă ă în fine, ă devine posibil ă fie
ă nu numai ţ ă dar ş cea a femeilor, care pot
aduce pe lume copii. Se ă invidia ă ţ ă de darul mamei
ă ă ă ş ă ă ă iar pe de ă parte, certitudinea
ă ţ pentru ţ ă care prin faptul de-a fi ă ş ă cu
mama, va avea ş capacitate (Margaret Mead, KarenHorney). Ş
psihologii americani au pus în ţ ă dificultatea cu care ă actual
ă la nevoile copiilor în ţ de ţ ă date (Seward G.,
Rabban M., Ostrovsky E.).
În prezent, ş este ă redistribuirea rolurilor
masculine ş feminine codificate ş cristalizate de atâta timp, creând o
confuzie care n-a existat înainte. Desenele copiilor ă eforturile
de adaptare la ă ţ atât de ă de ţ ş de
ţ pentru ambele sexe. Devine din ce în ce mai dificil ă
ă pe deplin rolurile propriului sex ş ă ţ o ţ
ă cu sexul opus. ă ă ă ţ sunt sporite în
special pentru ă ţ la începutul perioadei de ţ ă ş pentru
adolescente
l8
. Atunci când putem lua în considerare ţ alegerii
primului personaj desenat în ţ dintre testare ş retestare,
credem ă putem observa mai ţ copii în conflict în aceste ă
perioade, ş fenomenul descris aici va fi consolidat.
CONCLUZII
Ne permitem ă ă ă datele pe care le-am analizat
sunt indicele unei ţ a alegerii între figura ă ş cea
ă exprimând conflictul copiilor, dar ş ă lor pentru
ţ ă ţ Din ele reiese ă copiii, în calitate de ţ ă
ă ş ca membru al ă ţ ţ ă ă fie în contact cu diferite
roluri, "masculine" sau "feminine", pe care trebuie ă le ă în
18 O ă foarte ă în dezvoltarea copiilor, cea între 3 ş 6 ani, a fost ă ă de
o parte aici ă ţ mij loacelor noastre de administrare a testului, ş cum
am explicat. Aceasta este perioada în care au loc ă decisive pentru copil, ş
credem ă studiul desenului la ă ă va permite completarea tabloului
ă în alegerea primului personaj desenat în cursul ă
194
timp ce în societatea de care ţ determinarea acestor roluri nu mai
este ă ş ă ci se ă un nou echilibru, cel vechi fiind rupt
de ţ moderne ş de modificarea ţ femeii.
Putem evalua datele ă noastre din mai multe puncte de
vedere.
1. Ele ă normele necesare psihologului care va
examina copiii.
2. ţ între copiii provenind din medii diferite scoate
în ţ ă ţ factorilor socio-culturali în ţ
alegerii sexului pentru primul personaj desenat, la diverse
vârste ş pentru ambele sexe.
3. Am ţ câteva ipoteze asupra ţ specifice de
dezvoltare a copiilor, care ă rezultatele acestora la
testul desenului persoanei. ş ă ca acestea ă fie
confirmate, dar întrevedem ă de pe acum posibilitatea de-
a utiliza testul într-o cercetare ă
4. ă ca studiul nostru ă fie util psihologului clinician
care va utiliza testul în orice ţ ă în sensul de a-l incita la
cercetarea ş sesizarea contextului examinat. Atitudinea sa
nu poate fi ă decât ă va concepe ă ă ă ţ
masculinitatea ş feminitatea ş le va reconsidera în ţ
de ă ale unei ă a contradictiilor la care trebuie ă
, , , .
se acomodeze copilul, dar pe care trebuie, de asemenea, ş ă
le ă ş ă
5. Am interpretat alegerea sexului primului personaj desenat în
ţ de ă sex ş mediu social. Reamintim ă am
tratat arbitrar o ă ă care ş ş
deplina sa ţ decât în contexul general furnizat de
desenul persoanei. Tabloul acestui context ne va indica
gravitatea alegerii personajului de ă sex, pentru unul
sau altul dintre copii, ş va permite stabilirea ă ţ
unui ajutor eficient.
195
B. AMPLASAREA DESENELOR ÎN TESTUL
MA CHOVER
INTRODUCERE
Specificul gestului grafic este de a se imprima, de ş ă urma
într-un ţ dat, organizându-l într-o ş care-i este ă În
cazul desenului totul se petrece ca ş cum foaia de hârtie ă
mediul în care se ă pe sine ş cel ce ă
Pornind de la ă activitate motrice prin care se
ă personalitatea subiectului atât în dimensiunile sale
proiective cât ş expresive, putem considera amplasarea desenului în
cadrul foii ca un aspect structural de ă al testului Machover. Maniera
în care este decupat în acest fel ţ grafic este deosebit de ă în
ţ întrucât este în ş timp o ţ a gestului grafic,
precum ş una a ţ imaginii corpului.
ţ corpului ca centru de elaborare a ţ ţ
fundamentale este pe deplin ă Construirea ţ are loc
plecâlyde la ţ kinestezice ş vizuale, de la impresiile
propnoceptive ş tactile, de la tonusul muscular, etc. Ea ă invariabil
ă unei ţ afective de ă a ţ pe care individul o
ă în cadrul lumii. Astfel, studiul acestei dimensiuni a desenului este
posibil plecând de la o interpretare a valorii simbolice a ţ
În conformitate cu ă interpretare, o amplasare la dreapta pe
axa ă ş o personalitate ă spre ţ în timp ce
amplasarea la stânga ă o personalitate ă spre ea ă ş
(Machover, 1949, p. 89). Buck (1948) ă amplasarea în dreapta
ca semn caracteristic al ă ţ controlul instinctelor, ţ
satisfacerii intelectuale mai ă decât ţ dreapta ă
ş "spre viitor", stânga - "spre trecut". Este dimensiunea ă care
se ă astfel în dimensiunea ţ ă
ă empirice referitoare la deplasarea ţ desenului
ă cu vârsta nu sunt consecvente. Weider ş Noller (1950) au constatat
ă între 8 ş 10 ani ă o deplasare a desenului spre dreapta. 61 % dintre
copiii în ă de 8 ani ş ă desenul la stânga, ţ ă de 41 % dintre
197
I 1
j
j
j
j
f
r
r
I
r
copiii de 10 ani. ă ţ ă este ă (a = .05). În
schimb, pe un ş de copii cu vârste Între 5 ş 12 ani, Jolles ş Beck
(1953) ă o ţ ă Între avansarea În ă ş ţ
spre stânga.
Amplasarea desenului pe axa ă se ă
(Machover, 1948, p. 89) ca exprimând ţ individului Într-o
dimensiune ă de optimism ţ ă de depresie. ă interpretare,
care vede în amplasarea desenului în partea ă a foii o ă de
optimism, ă cu interpretarea lui Buck (1948), care o ă
ca dovada unei ă ţ aspirând la ă ş ţ ţ
preponderent imaginativ, ş mai ţ din realitate. ă Buck, un desen
plasat în josul paginii ş o abordare ă sau o ă de
ţ ă ă a merge ă la depresie. Ca ş pentru Machover,
ă ş ţ ă a ă
ului, identificat cu ă cu ţ cu realitatea, În timp ce "aerian"-ul
ă imaginarul, ţ sentimentul euforic.
Din punct de vedere al ă ipoteza decurgâhd din aceste
ă este cea a unei ă a amplasamentului desenului o ă cu
vârsta, de la nivelul gândirii concrete (Piaget), la nivelul unei gândiri mai
abstracte, în stadiul ţ formale.
Ne-am întrebat, de asemenea, despre ţ obiceiurilor de
ă ş a celor grafice, asupra alegerii locului ă desenului.
Studiile lui Dennis (1958, 1960) au pus În ţ ă aceste aspecte.
Practic, copiii americani cu vârste cuprinse Între 5 ş 10 ani, scriind de la
dreapta la stânga, au ţ de-a desena pe partea ă a foii. de hârtie
(75%), în timp ce copiii arabi de ş vârste, sc'riind de la dreapta la
stânga, au ţ de ş plasa desenul la dreapta (62%).
Scopul acestei ă este de-a studia ţ vârstei ş a
sexului subiectului asupra ă desenelor, ş de-a s.tabili ă este
posibil ă ă la copiii israelieni ţ lecturii ş scrierii de la
dreapta la stânga, În ţ de locul pe care-I aleg pentru personajele
desenate.
METODA Ă
ţ ş ţ ă
Testul a fost administrat unei ţ ş de copii cu vârste
cuprinse Între 5 ş 16 ani. Ş ţ unor ş diferite, alese pentru
a reprezenta ă diferitele medii socio-economice ale
ţ generale. Testul a fost administrat în grup În ă În ţ
unui profesor. Testul a fost realizat ă consemnele ş S-a
explicat În plus, În termeni ţ vârstei copiilor ţ ă desenele nu
198
vor fi utilizate decât pentru cercetare, ş nu vor avea nici o ă ă sau
ţ ă cu/asupra ţ lor ş
Modul de ă
Amplasarea pe ă a fost ă ă treimea În care se
afla desenul: dreapta, mijloc sau stânga; iar amplasarea În ă ţ
conform axei mediane. ă 2/3 din desen se ă deasupra sau dedesubt
de axa ă amplasarea este ă ca fiind sus sau jos. Când
mai ţ de 2/3 din desen se întinde de o parte sau de alta a axei
mediane, amplasarea sa pe ă ţ este ă ca fiind ă
REZULTATE
Amplasarea ă
Tabelul IV, ca ş graficul 1 ă repartizarea ţ
ţ ă sex ş ă din punctul de vedere al ă
desenului pe axa ă Au fost analizate 2540 de desene. Cu câteva
ţ au fost ă câte ă desene de ă fiecare copil.
Pentru toate clasele de ă ş pentru cele ă sexe, fenomenul
cel mai remarcabil este marea concentrare de desene la mijlocul paginii
ă mai ţ de 50%). ţ ă desenului o ă cu
vârsta ă În ţ de sex. ş (a se vedea Tabelul V),
ţ între cele trei grupe de ă sunt semnificative din punct de
vedere statistic.
TABELUL IV
Repartizarea ă desenelor pe axa ă ă ă ş sexul
subiectului (%)
Fete ă ţ
D M S Total N Vârsta D M S Total N
28 60 12 100 32 5 19 67 14 100 37
16 69 15 100 110 6 16 74 10 100 86
23 65 12 100 98 7 20 66 14 100 146
17 69 14 100 106 8 20 71 9 100 114
17 65 9 100 132 9 28 60 12 100 124
24 66 10 100 125 10 23 58 19 100 146
17 72 11 100 122 11 20 68 12 100 123
15 60 25 100 128 12 20 67 13 100 120
24 52 24 100 106 13 22 66 12 100 112
26 54 20 100 102 14 17 64 19 100 108
11 54 35 100 92 15 29 55 16 100 140
11 60 29 100 76 16 17 61 22 100 57
D = Dreapta M=Mijloc S = Stânga
199
a) ă ţ
GRAFICUL I
Localizarea ă a desenelor
r---- ------------ -----------.. -----.-. -- ..--
200
80 l
70
60
50 -
;!. 40
30
20
10
.. -
'.
, ....
'.
... -...•....•. " , ...
O 1
2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Vârsta
[
---.- ---.---.---.--.----.. -------.-J
.--.- .. (S) Stânga __ (M) Mijloc---.-(D) Dreapta
._---- --•.. " - .. _ ... ...-.. _.
... , ..
" " ... __ ....
..-7-'. . .....
'--,----,---,------,-----,------.,.----
3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Vârsta
! ., '.' " (S) Stânga __ (M) (D)
L-______________ . ____ ________ .. ___ I
.' ______________ ._ 0-.. -__ --- .. __ 0_' ___ • __ ._
TABELUL V
Repartizarea desenelor ă amplasarea lor pe axa ă ţ de
ă ş sex
Fete ă ţ
Total S M O Vârsta Total S M O
478 58 332 88 5-9 507 60 341 106
383 58 255 70 10-12 389 58 249 82
366 86 211 69 13-16 417 57 211 149
1227 202 798 227 Total 1313 175 801 337
a < .001 df=4 x
2
=40 a<.OOl df=4 x
2
=33
S = Stânga M = Mijloc D = Dreapta
Se ă la ă ţ o deplasare spre dreapta pornind de la
centru, pe ă ă ce ă în ă La fete, deplasarea se face de la
centru spre stânga. Nu se ă ţ semnificative Între sexe ă
la vârsta de 12 ani . Din punctul de vedere al, ţ amplasarea
desenului este ă (stânga, centru, dreapta). Incepând de la 13 ani, ş
ă la 16 ani, ă ţ ă se ă În rândul ă ţ iar
ordinea se ă la fete: din punct de vedere al ţ a doua
categorie, ţ spre stânga, devin preponderente. (Pentru ă ă de
ă ţ Între cele ă sexe este ă x
2
= 70, df = 2, a
= .0001)
Amplasarea ă
Tabelul VI ş graficul II ă repartizarea ţ
ţ ă ă ş sex, din punctul de vedere al ă
desenelor pe axa ă au fost analizate 2430 de desene,
201
1
I
.1
I
j
J
I
j
r
I
TABELUL VI
Repartizarea ă desenelor pe axa ă ă ă ş sexul
subiectului (%)
r
Fete ă ţ \
r
M S Total N Vârsta M S Total N
69 19 12 100 32 5 62 33 5 100 37
60 24 16 100 110 6 59 19 22 100 86
55 19 26 100 98 7 61 16 23 100 146
54 31 15 100 106 8 58 19 23 100 114
46 27 27 100 132 9 38 36---26 100 124
28 34 38 100 125 10 27 40 33 100 146
32 36 32 100 122 11 19 39 42 100 123
r
22 43 35 100 128 12 18 45 37 100 120
(
16 58 26 100 106 13 22 42 36 100 112
27 31 42 100 102 14 15 45 40 100 108
21 54 25 100 80 15 21 42 37 100 60
20 50 30 100 76 16 16 42 42 100 57
1 = Inferior M = Mijloc S = Superior
Tabelul VI ă la cele ă sexe o ţ ă ă de
ridicare a desenului o ă cu vârsta. Pentru grupa de ă de la 5 la 8
ani, mai mult de 50% din desene sunt situate în partea de jos a paginii. De
la 13 la 16 ani, acest procent scade la cel mult 30. La ă ţ apare o
ş a ţ ă desenului în treimea ă a paginii.
r
202
1.
L -
a) ă ţ
70
GRAFICUL II
Localizarea ă a desenelor
60 -1 .- .. ... "" ... -•.•.
50
40
o
30
20
...•. '. .., ....•
.--.-.. .
10
o -f----,--
b) fete
80,
70 -1 • .
60
50
'i!- 40
30 .
20
I
2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Vârsta
(1) ___ (M) Mijloc superiori
...
.........
....
•.. . ......
..

1 2 3 4 5 6 7
Vârsta
8 9 10 11
l ....... (1) Inferior --(M) (s)
- ------._-- ------ -
12
Pentru ambele sexe, ţ Între cele trei grupe de ă sunt
semnificative din punct de vedere statistic (a se vedea Tabelul VII).
203 r------------------------------------------------------------
TABELUL VII
Rep,artizarea desenelor ă amplasarea lor pe axa ă ţ de
ă ş sex
Fete
ă ţ
Total
M S Vârsta Total M S
478 260 120 98 9-10 497 276 119 102
365 91 142 132 10-12 389 86 160 143
364 76 175 113 13-16 337 64 144 129
1207 427 437 434 Total 1223 426 423 374
a < .0001 df=4 x
2
=87
a < .0001 df=4 x
2
=157
Inferior
M=Mijloc S = Superior
Nu s-au constatat ţ semnificative Între sexe În cadrul
celor trei grupe de ă din punct de vedere al ă desenului pe
axa ă
DISCUTAREA REZUL TA TELOR
Din structurarea ţ În testul Machover, se ă o
impresie ce se impune cu ţ ă ş În mod direct, ca ş cum ar fi ă
la modul intuitiv, global, cea a atmosferei ş În care ă ş subiectul,
locul ă ţ În lume. Rezultatele anchetei ă cu claritate ă
ă structurare ă cu vârsta ş uneori În ţ de sexul
copilului. Cum afirmau ş Wallon ş Luryat: ţ este pentru om
ţ ă a tot ceea ce ă întreaga realitate este ţ ă ... ă
realitate ă diferite forme, diferite niveluri, care ă cu ţ
ţ ş ă ş ă activitatea".
În desene, acest ţ imaginat poate fi sesizat în ţ cu
imaginea corpului, cu conflictele, cu ţ cu ă specifice
ale subiectului. Este o organizare ă atât a ţ lui propriu
"interior", cât ş a ţ ambiant, "din ă care se ă prin
intermediul imaginii corpului, al ă corporale care este') ă vie a
ţ interpersonale. Anterior am dat o interpretare a
amplasamentului desenului plecând de la ă ă ţ ă locul
din foaie ales pentru desenarea personajului este locul pe care ni-l
204
atribuim în ţ cu ţ ş sentimentul pe care îl avem despre
ţ pe care o ă în raport cu ş
La vârsta de 3-4 ani, desenele copiilor se ă în centrul foii.
La ă ă personajul desenat nu se ă în ţ ă ci
în toate ţ posibile, ă ă nici o ă ă cu marginile foii. De aici se
ă o impresie de "Eu sunt centrul universului, lumea se Învârte În
jurul meu!". ă 5 ani, acest sentiment de egocentrism, dar ş de
expansiune ă ş spontaneitate, ă locul unei ţ diferite.
Practic, curba de dezvoltare ă ă începând de la ă ă ş ă
la 9-10 ani, copiii încep ă utilizeze partea ă a paginii. ş cum
s-a constatat ş într-o ă ă (Abraham, 1972), în ă ă ş
în ţ cu alte vârste, ă ţ personajului desenat este mai
ă ca ş cum copilul, marcat de conflictul oedipian ş intrând în ţ
ş ă s-ar ţ persecutat, ţ zdrobit de greutatea ă a
Întregii lumi. În incertitudinea referitoare la ă ă Eu,
incertitudine ă proceselor de refulare ş de identificare, el este
obligat ă se ţ de o ă de concret, într-o ţ ă mai ă
ă ţ ă ă ă ă a foii doar ă 10 ani; iar
ă ţ ă de la 9 ani. ă fie efectul ă ţ motrice ş al unei mai mari
ă ţ în exprimarea ţ agresive de care se ă ă ţ ă
de ă care îi dau, ă ş impresia ă ţ este liber în ţ sa?
Rezultatele acestei ă - deplasarea desenului, cu vârsta,
spre partea ă a foii - ă cu cele ale altor ă
similare. Ele par ă indice o ă a ţ de sine a copiilor, o
ş de concret, o intensificare a ă ţ imaginative, o ridicare a
nivelului ţ
În ceea ce ş amplasarea ă rezultatele ţ nu
ă ă nici cu cele ale lui Jolles ş Bock (deplasare spre stânga), nici cu
cele ale lui Weider ş Noller, care au constatat o deplasare spre dreapta,
ă cu ş vârstei. Cea mai mare parte dintre ţ din
ş ales, ş aceasta în cazul tuturor grupelor de ă ă în
mijlocul paginii; foarte ţ dintre ei ş ă desenele la dreapta sau
la stânga.
ă ş ţ de scriere ar avea o ţ ă ă asupra
ă desenului, ar trebui ă se ă pentru ş nostru o
ţ a desenelor situate la dreapta. Se pare, deci, ă ţ pentru
mijloc, din punct de vedere al ă ţ traduce mai ales un echilibru
între controlul ţ ş cel intelectual, ş ţ de scriere nejucând
nici un rol.
Se poate, oare, vedea în ţ dintre aceste rezultate ş cele
ale lui ş Noller, precum ş ţ ă de cele ale lui Jolles ş Beck, o
aluzie la ţ cu.Iturale între tinerii israelieni ş cei americani,
205
1
J
,
r
r
1
stabilitate ş ţ ă de sine pentru primii, ţ ă spre instabilitate
pentru cei din ă Concluziile lui Altschuler ş Hattwich (1947), care
au constatat la copiii care ă spre mijlocul paginii un
comportament mai autonom decât al ţ copii, precum ş opinia lui
Wolff, ă desenul plasat în centrul foii ş o mare ţ ă de
sine, ar putea veni în sprijinul unei asemenea ipoteze.
Mai mult, ă ţ ă nu ă ea, oare, mai ales o
ţ ă ţ ă de copii în lumea ţ israelieni? Ca ş
cum copiii ar interioriza ş ş proteja apoi În ţ lor de ţ ă locul
care le este conferit de ţ proiectele ş de ţ de ă
ale ă ţ adulte.
S-a constatat o ţ ă a ă ţ ş a fetelor Începând de
la vârsta de 13 ani: pentru ambele sexe, ă ă amplasarea
ă a desenului, dar la fete, ţ spre stânga este mai ţ ă
Ce ţ ar putea fi ă acestei ţ Ca ş mâna ă
partea ă a foii ă ă ţ controlul intelectual, ş
ă ţ ă viitor; în timp ce partea ă ă elanul
ă sine ş ţ pulsiunilor, o emotivitate ă o
ţ ă ă
ă studii ă aceste ţ Handler ş Reyher (1964)
ă ă amplasarea desenului spre stânga este ă de anxietatea
ă în laborator; Hoyt ş Baron (1958) ă ă ţ ă
din desenul persoanei în ţ cu scala de anxietate ă
(manifest anxiety scale). Astfel, ţ de repliere spre stânga a fetei
poate fi ă ca un semn al trezirii ă ţ proprii ţ
La ă ă fetele, mai mult decât ă ţ se ă sub imperiul
conflictului între rolurile socio-sexuale: locul lor în lumea ă pare mai
incert ş mai ambiguu, anxietatea lor ş Într-o ă cercetare
(Abraham, 1963), s-a constatat la adolescente o ţ ă ă de a
desena mai întâi personajul masculin, ă a ă lor cu rolurile
psiho-sociale masculine. ă ţ ă ş aleg din ce în ce mai
mult propriul sex ca fiind primul desenat: ei sunt mai bine ă ţ ă
ă ţ ă ă proprii ţ atât prin valorizarea propriei
ă masculine, cât ş printr-o atitudine mai ă ţ ă de cei ţ
anxietatea ş ţ regresive specifice la ă ă sunt, deci,
mai ţ accentuate la ei decât la fete. Ţ cont de aceste date,
suntem ţ ă ne ă ă ş ţ de scriere stau la baza
ţ constatate în ă sale de Dennis, între copiii americani
ş cei arabi. ă fie posibil ca, plecând de la procesele diferite de
socializare, copiii arabi ă fie mai ţ mai ţ spre ţ
mai ţ ţ mai ţ ţ de anxietate decât copiii
americani? ă interpretare s-ar putea sprijini pe ă lui
206

---- - --------
)
McHugh (1963). Acesta ă la copiii de culoare ţ de-a desena
mai spre dreapta paginii decât semenii lor albi, având ş ş ţ
de scriere.
Datele acestei ă ă concluzia ă utilizarea
ţ în testul Machover nu este ă ş ţ de scriere, ci
unor factori mai profunzi ş eminamente ţ ă concluzie ar
fi ă de locul pe care-I ă copiii în ţ lor imaginar de ţ ă
Prin alegerea ă ţ drepte sau stângi a paginii, a celei superioare sau
inferioare, copilul ă sentimentul de implicare în mediul ă
psihologic, implicare care este o dimensiune ă ţ ă
prin intem1ediul ă corporale, el ă astfel identitatea ţ ă a
ţ sale, ca un raport simbolic între sine ş ţ
207
C. Ă PERSONAJELOR DESENATE
, A
IN TESTUL MACHOVER
ă ţ personajului este ă ca etalon de ă ă în
testul desenului unei persoane, legat de aspectele centrale ale
ă ţ Machover (1947) presupune ă ă (size) ş
amplasarea (position) în ă a desenului sunt supuse unui control
ş mai redus ş sunt mai ţ variabile decât celelalte aspecte
structurale ale desenului. Buck (1948) ş Machover (1949) ţ ă
ă ţ desenului este ă de evaluarea de sine: "Mai ales la
paranoicii ş de o evaluare iluzorie de sine, ă o ă a omului
foarte ă ă (p. 90). Se pot întâlni personaje mici la schizofreni în stare
ă ş de ţ ă ă expresie a unui nivel de energie
foarte ă ş a unui "Eu" ă (p. 91) ... Psihopatul poate desena un
personaj la fel de mare ca ş psihopatul isteric ... " ă Hammer (1958),
ă ţ personajului desenat ţ ţ referitoare la evaluarea
de sine a celui ce ă sau la expansivitatea care-l ţ ă
sau referitoare la ţ Eului imaginar" ... "desene mici la ţ care
ă sentimente de inadecvare ş au ţ introversive" (p. 64).
ţ precum Levy (1959) ş Caligor (1957) ă ă
desenele mici dovedesc un sentiment de inferioritae, de ă de
auto ă ă
ţ ă ţ

desenului pe care ă în majoritatea
ă nu este ă ş nici ă In · general, sunt ţ
termenii ă (size) ş ă ţ (height) ă ă vreo ţ ş li se
atribuie ş ţ ă În general este vorba de
ţ în centimetri ă de liniile corpului. Uneori este vorba de
ţ ă de desen în raport cu foaia de hârtie. Iar la ţ se
ă ă în centimetri ţ de la cap la picioare.
Fidelitatea
Star ş Marcus (1959) au ă ă ţ ca ş criteriu fidel într-o
ţ de 193 de ş la care testul a fost repetat la interval de o
19 Cu ş ţ ă în ă cercetare cuvântul "lungime".
1
J
1
J
J
I
J
209 J
r
r-:
r
,
r
I
I '
'-
ă Gunderson ş Lehner (1953) ă de asemenea, o fidelitate
ă ă la ţ între 20 ş 50 de ani, la o retestare ă patru luni.
E bine ă ă ă pe timpul ă ă o ţ ă de alungire a
personajelor desenate. Numeroase ă pe ţ de ţ au
demonstrat ă Între ă ţ personajelor desenate ş diverse
. variabile precum vârsta, sexul, imaginea corpului, angoasa, bolile
mintale, etc. Gunderson ş Lehner (1953) ă o ă ă
ă între ă ţ personajelor desenate ş corpul ţ
precum ş cu sexul acestora.
La ă ţ ă o ţ ă de-a reduce lungimea desenului
începând de la 30 de ani ş mai târziu. La femei, ă ţ ă se
ă începând de la 40 de ani. Lakin (1956) ă desenele
persoanelor În ă cu cele ale copiilor de 10 ani ş ă printre
altele, o reducere ă a ă ţ personajelor desenate la ă
Lungimea desenului ş imaginea ă
Kotkow ş Goodman (1953) ţ ca Imaginea ă se
ă în acest aspect al desenului. ţ Între lungimea desenului ş
ă sa este mai ă la femeile obeze decât la cele nOITDale, având
ş origine ă ă etc. Fisher (1958, 1959) ă ă
lungimea personajelor desenate ş o ţ Între indivizii cu
caractere fiziologice normale ş cei cu caractere fiziologice deviante.
Lungimea desenului ş toxicomania
Kurtzberg ş col. (1966) ă ă toxicomanii ă ţ
ă un personaj feminin mai mare decât personajul masculin, în
timp ce indivizii normali atribuie ş dimensiune celor ă
personaje. Toxicomanii au, de asemenea, o ţ ă ă de a
desena mai întâi personajul feminin ş doar ă aceea pe cel masculin.
Cercetarea asupra copiilor
Bennet (1964), ă o ţ între ţ desenelor la
ă grupe de copii de 12 ani, unii având o evaluare de sine ă
ţ - ă ş cum a fost ă prin cvartile, nu ă nici
o ţ ă ă Între aceste grupuri .
Weider ş Nollan (1950), Într-o evaluare ă ă
ă 38% din ă ţ dintr-o ţ de elevi cu vârste cuprinse Între 8 ş
12 ani ă un personaj masculin mai mare decât cel feminin. În
ţ ă nu ă ţ semnificative între ă ţ medie a
desenului personajului feminin ş a personajului masculin. În schimb,
69% dintre fete au desenat un personaj feminin mai mare decât personajul
210

masculin: ţ între media ă ţ celor ă desene este
ă
ş ş ţ de examinare
Testul a fost administrat la copii cu vârste cuprinse Între 5 ş 17
ani: la ă ţ ă (5 ş 6 ani), la ş ă ş gimnaziu (6 la 14 ani) ş
elevi de liceu (14 la 17 ani). Rezultatele au fost studiate pentru 653 de
ă ţ ş 653 de fete, în total 1306 copii (A se vedea tabelul VIII pentru
repartizarea copiilor pe grupele de ă În scopul ş ă
ţ ş au fost alese diferite ş frecventate de copii
provenind din diverse medii sociale.
Testul a fost administrat în grup în ă Conform vârstei, s-a
explicat copiilor ă scopul examenului este legat de cercetare ş ă nu are
nici o ţ ă asupra notelor sau ă lor de ă cadrele
didactice. Li s-a explicat ă obiectivul era de-a vedea cum ă
copiii. Fiecare copil a primit o foaie de 21/28 cm, ă cu latura mai
ă pe ă Au fost ţ ă ă pe ea ă 1 ş câteva
date de identificare, apoi s-o ă ş ă deseneze un ă sau o
femeie. O ă terminat primul desen ţ care a durat în medie 8
minute), s-a distribuit copiilor o a doua foaie, cu ă de a desena
un personaj de sex opus celui din primul desen.
S-a ă lungimea desenului pornind de la vârful capului,
inclusiv ă ă cocul sau coafura ă ă la vârful picioarelor,
totdeauna în linie ă Cifrele au fost rotunjite prin ă pentru
intervale de 0,5 cm (de exemplu: 9,2 cm a fost trecut ca 9,5 cm).
REZULTATE
ă ţ medie a desenului personajului masculin ş a celui feminin pe
grupe de ă variabile
În tabelul VIII au fost grupate lungimile desenelor (ca medii ş .
ecart), În ţ de vârsta copiilor, de sexul lor ş de sexul personajelor
desenate. Mediile sunt reprezentate în graficele IIIa ş IIIb. În plus ţ ă de
repartizarea ă ă ă copiii au mai fost ţ pe trei
clase de ă de la 5 la 9 ani, de la IOla 12 ani, de la 13 la 17 ani,
confonn ă utilizate în psihologie: vârsta ţ pre-
ţ ă ş ţ ă
211
TABELUL VIII
ă de elevi ţ ş lungimea desenelor ă ş (în cm) ă
vârsta ş sexul subiectului
FETE Ă Ţ
Pers. fem. Pers. masc. Pers. fem. Pers. masc.
N
media dif. media dif.
Vârsta N
media dif. media dif.
16 8,2 2,8 8,2 3,1 5 16 8,6 3,8 8,8 3,1
54 8,1 4,8 7,3 4,2 6 44 8,1 5,2 8,6 6,0
51 9,6 5,1 8,4 4,9 7 73 8,8 5,9 9,1 6,1
54 10,5 6,1 9,3 6,1 8 53 10,2 6,2 10,3 6,1
66 10,2 5,0 9,0 4,4 9 62 11,2 5,9 11,3 7,3
63 11,2 4,9 9,7 4,0 10 74 10,5 5,1 11,5 4,7
62 14,4 6,1 12,1 5,6 Il 61 12,1 5,5 12,1 4,5
67 12,6 4,6 10,9 4,4 12 64 12,7 5,9 12,9 5,3
53 13,9 4,8 11,7 4,2 13 58 14,7 6,5 14,0 5,1
52 13,5 5,2 12,6 4,6 14 64 14,3 5,1 13,8 5,2
44 14,3 4,7 14,0 4,9 15 35 14,7 5,6 13,4 5,5
41 13,8 5,1 12,6 5,2 16 34 13,2 3,9 13,4 4,7
30 14,9 5,9 14,2 5,8 17 15 14,5 6,5 14,1 5,2
ă grupele de ă
241 9,5 5,3 8,5 5,0 5-9 248 9,5 6,0 9,8 5,3
191 12,7 5,7 10,8 4,8 10-12 199 11,2 5,6 12,1 4,9
220 13,9 5,0 12,9 5,0 13-17 206 14,3 5,6 13,7 5,2
653 12,0 5,6 10,7 5,1 Total 653 11,7 6,1 11,7 5,1
-
212
- 1
- --- - --- --_ ..
1
1
I
GRAFICUL III
ă ţ personajelor masculin ş feminin
a) ă ţ
16 l
14
I
î 12 J
c: 10
al I
<II
: 1
al --o--
}
" al
E
-- ;n;
c:
i
(-
2
-'---'-' I
i
J
I
I
I
0 +--,
I
2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
I
I Vârsta
I
j
i
L __
[ -o- Personaj feminin __ Personaj masculin [
1
b) fete
I 16
1
I
I
14 I
I E 12 i
I
; 10 ]
1
I
al
: j
<II
al
1 " al
I
E
--
4
;n;
I
c:
I
(-
2 1
I
0 +
I
2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
J
Vârsta
I
I-o- Personaj feminin __ Personaj masculin
L ___
213
\
f:
r
1
\
I
r
1,
f'
_J.
Curbele din graficul III ş tabelul VIII ă o ţ ă
ă atât la ă ţ cât ş la fete, o ş a lungimii desenului o ă
cu vârsta. ţ (q;) între ă ş lungimea desenului pentru patru
serii au fost toate de la .31 la .35. Toate sunt semnificative pentru un p <
. 0,01. ş lungimii desenului cu vârsta se ă ş prin ţ
Între grupele de ă (tabelul VIII, partea a II-ua): pentru cele patru
serii, toate ţ între clasele de ă au fost ă ca fiind
semnificative din punct de vedere statistic (Testul T, p < 0,01). Cu toate
acestea, sunt câteva abateri clare de la ă ţ ă o reducere la 6
ani ţ ă de dimensiunile de la 5 ani, ş ă la fetele de 11 ani'
ţ ă ne spune ă o ş la ă ă este ă de
intensificarea sentimentului de "feminitate", o ă cu ţ
caracterelor sexuale secundare), ş diminuarea de la 15 la 16 ani.
Vom studia mai în detaliu diminuarea de la vârsta de 6 ani, care
apare în cele patru serii de desene. Pentru ă dintre acestea -
personajul masculin la ă ţ ş la fete - se ă o diminuare; chiar ş
în celelalte ă cazuri - personajul feminin la ă ţ ş la fete - putem
discuta de ţ unei ş a lungimii desenului.
Am presupus ă originea acestei ă se ă în grupul de
copii (aproximativ ă dintre copiii de 6 ani) care au trecut în cursul
anului În care s-a ă cercetarea de la ă ţ ă la ş ă Putem
presupune ă acest grup a suferit un fel de ă care s-a repercutat ş în
desenele lor. Pentru verificarea acestei ipoteze, am comparat ă ţ
desenelor copiilor de 6 ani care erau ă la ă ţ ă cu cea a desenelor
celor care ă în ş ă Rezultatele sunt redate în tabelul IX.
TABELUL IX
Lungimea medie (în cm) a desenelor personajelor masculin ş la copiii
de 6 ani ă ă ţ ş ş
FETE Ă Ţ
N pers. fem. pers. mase. N pers. fem. pers. mase.
ă ţ ă 26 8,2 8,0 21 9,2 9,2
Ş ă 29 8,0 6,8 23 7,1 7,3
--- --
214
\
,
Conform acestui tabel, în cadrul grupului de ă ţ ă o
ţ ă ă ş ă ă ţ ă Între lungimea
personajelor desenate de copiii din ş ă ţ ă de a celor desenate de cei
din ă ţ ş din ă ă personaje mai mari . Grupul de
fete ă o ţ ă ă ă de ş a dimensiunilor la
fetele din ş ă ţ ă de cele din ă ţ ă ş ţ este mai ă În
ceea ce ş personajul masculin.
ă ţ medie a desenului personajului masculin ş a celui feminin la
ă ţ ş lafete
Tabelul VIII ş graficele III a ş b ă ă ţ medii ale
desenelor personajelor feminin ş masculin ş cum au fost ele desenate
de ă ţ ş de fete. O ţ între ţ ă ţ din toate clasele
de ă (N=653) ş fetele din toate clasele de ă (N=653) ă ă la
ă ţ nu ă o ţ ă între lungimea medie a desenului personajului
masculin (11,7) ş cea a personajului feminin (l1,7). La fete, în schimb,
lungimea medie a desenului personajului feminin (12,0) este mai mare
(P<0,01) decât cea a personajului masculin (10,7).
Lungimea medie a desenului personajului masculin desenat de
fete este mai ă (P<0,01) decât cea a personajului feminin sau masculin
desenat de ă ă ţ În schimb, nu ă ţ ă între lungimea
medie a personajului feminin desenat de fete ş cea a personajului
. masculin sau feminin desenat de ă .
\ Lungimea ţ ă a desenulUi' personajului masculin în raport cu
desenul personajului feminin
În cadrul ţ Între lungimea desenului personajului
feminin ş cel a personajului masculin, discernem anumite ţ
(tabelul VIII, fig. Ia ş b) care sunt ş mai accentuate în cadrul ă pe
vârste (tabelul VIII, partea a doua):
a) La ă ţ nu ă ţ semnificative între personajele
masculin ş feminin la nivelul nici unei vârste. ş se pare
ă de la 5 la 12 ani, ş mai ales la 1 ° ani, ă ţ au ţ
de-a desena un personaj feminin mai mare decât cel masculin.
b) Fetele ă la toate vârstele un personaj feminin mai
mare decât cel masculin. Pentru trei grupe de ă
ţ sunt semnificative pentru un p<O,Ol, conform
testului T. ă ţ ă este mai ă de la IOla 13
ani. Începând de la 14 ani, ţ Între lungimea desenelor
tinde ă se ă
Aceste ţ se ă indiferent cum am grupa datele. S-a
calculat procentajul elevilor ţ care ă personajele: unuJ mai
215 •
mare decât ă de dimensiuni egale sau unul mai mic decât ă
Rezultatele sunt redate în tabelul X.
Procentajul ă ţ care ă personajul masculin mai
mare decât cel feminin ş o ă cu vârsta. Testul i ă o
ţ ă între vârsta în ş ş ţ de-a alungi personajul
masculin ci = 7,55, df= 2,p<0,05).
În ceea ce ş fetele, se poate observa ă ţ celor ce
ă personajul feminin mai înalt decât personajul masculin este
mult mai mare decât ţ ă În ă de acest fapt, procentajul
fetelor care fac desenul unui ă mai mare decât cel al unei femei
ş ş el o ă cu vârsta ş în grupul de ă de la 13 la 17 ani, acest
procentaj atinge valoarea de 30. ă ţ ă nu este ă
din punct de vedere statistic ci = 4,41, df = 2, p<O, 1 O).
TABELUL X
ă elevilor ţ (%) în ţ de raportul între lungimea personajului
masculin (M) ş a celui feminin (F), conform sexului ş grupelor de ă ale
ţ
FETE
Ă Ţ
F<M F=M F>M Total
VÂRSTA
M<F M=F M>F Total
22 24 54 100 5-9 44 24 32 100
20 15 65 100 10-12 50 Il 39 100
30 12 58 100 13-17 39 13 48 100
ă între lungimea desenului ş ă ţ ă
Am demonstrat deja ă între alungirea personajelor
desenate ş înaintarea în ă Dar, o întrebare ă alungirea
desenului este în ţ de ş ă a copiilor care ă
sau ţ ă procese psihice care nu sunt obligatoriu legate de ş
ă
Stabilind ţ între alungirea desenului personajului o ă
cu vârsta ş ş ă în centimetri, pe ansamblul diferitelor clase de
ă am utilizat datele care au fost calculate în Statele Unite (Stuart,
1954, p. 20).
Tabelul XI ş graficul IV descriu ş ă ţ reale a
ă ţ ş a fetelor în ţ cu alungirea desenelor personajelor
masculin ş feminin.
Comparând curbele ş fizice a ă ţ ş a fetelor, se
ă ă în realitate, ă sunt mai mari decât fetele ă la vârsta
de 10-11 ani. Începând de la ă ă ş ă la 14 ani, fetele ajung
216
\
din ă ă ţ Începând de la 14 ani ş ă aceea, ă ţ sunt din nou
mai ţ
TABELUL XI
ă ţ ă a ă ţ ş afetelor ă Stuart). Media lungimii
personajelor desenate. ţ între ă ţ ă ţ ş în realitate
ş în desene, pe vârste (toate datele sunt în centimetri)
ă ţ
ă ţ desenelor
ţ Între ă ţ
ă ş femei
Vârsta
ă Fete Desene Desene
ă ţ Fete reale
m f f m ă ţ fete
5 111 110 8,6 8,8 82 8,2 1,0 -0,2 O
6 1175 116 8,1 8,1 8, 1 7,3 1,5 -0,7 -0,8
7 124 122 8,8 9,1 9,6 8,4 2,0 -0,3 -1,2
8 130 128 10,2 10,3 10,5 9,3 2,0 -0,1 -1,2
9 135,5 133 11,2 11,3 10,2 9,0 2,5 -0,1 -1,2
10 140 138,5 10,5 11,5 11,2 9,7 1,5 -1,0 -1,5
Il 144 145 12,2 12,1 14,4 12,1 -1,0 O 1 -2,3
12 149,5 152 12,7 12,9 12,6 10,9 -2,5 -2,5 - 1,7
13 155 157 14,7 14,0 12,9 11,7 -2,0 0,7 -2,2
14 163 159,5 14,3 13,8 13,5 12,6 3,5 0,5 -0,9
15 168 161 14,7 13,4 14,3 14,0 7,0 1,3 -0,3
16 171,5 162 13,2 13,4 13,8 12,6 9,5 -0,2 -1,2
17 174 162,5 14,5 14,1 14,9 14,2 11,5 0,4 -O 7
GRAFICUL IV
ţ de ă ţ între ă ţ ş în realitate ş în desene
a b
c 1---
12, I 1,4 0,2 I
10,8 1,2 O
I
I
A
tJ
9,5 1,0
-0,2 I
I!)
8,2 0,8 -0,4
El
0i§ 6,9 0,6 -0,6
I!)
5,6 0,4 -0,8
u
<8
4,3 0,2 -1,0
ro
3,0 O -1,2
"E'
I!)
0,7 -0,2 -1,4 ....

0,4 -0,4 -1,6
ti
-0,9 -0,6 -1,8
-2,2 -0,8 -2,0
-2,5 -1,0 -2,2
in realitate";:' in desenele baietilor'--- in desenele
-4,8 -1,2 -2,4
5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17
Vârsta
217
1
.;
J
J
J
J
J
l

I
I
I
r
f
L.
ă o mare similitudine Între alungirea personajelor în cadrul
desenelor ş ş ă la cele ă sexe; aceste ă fenomene sunt
în ţ de ă Cu toate acestea, ă ţ În special atunci
când ă În considerare ţ Între ă ţ desenului personajelor
masculine ş a celor feminine (a se vedea tabelul XI). Contrar ă ţ
fetele alungesc personajul feminin la toate vârstele ş nu numai de la 11 la
13 ani. Ş contrar ă ţ ă ţ alungesc personajul feminin de la 5 la
10 ani . Dar, ă ă cele trei curbe ale ţ între ă ţ
desenelor, ţ ş o ă similitudine cu ă ţ ă
ţ cele mai mici În realitate (femeia mai mare decât ă
intervin, ş cum am ţ mai înainte, între Il ş 13 ani. ş
ţ ă se ă ş în desenele fetelor: la aceste vârste, ţ este cu
deosebire mare Între desenele personajului feminin ş celui masculin.
ă ţ ă fenomenul la vârsta de 10 ani, care constituie un
punct de ă înainte de alungirea personajului masculin ţ ă de cel
feminin. Este interesant de notat, printre altele, ă nu este o mare
ţ ă Între ţ ă ţ ş cele ale fetelor, mai ţ pentru
intervalul 5 la 7 ani: În acest moment ă la fete o ă mai
ă a desenului personajului masculin în raport cu cel feminin.
ă ş un factor cauzal, ni se pare ă nu ă o
ă ă prea ă Între ă ţ ă a personajului ş lungimea
desenului. Aducem o ă ă În acest sens În paragraful
despre desenele ţ
ţ ordinii ă desenului asupra ă ţ personajelor
desenate
Am tratat lungimea personajelor desenate ă ă a lua în
considerare ordinea în care au fost desenate personajele. Pentru a putea
examina ţ ordinii ă desenelor asupra lungimii
pesonajelor, am ă constante sexul ş vârsta ş am comparat ă ţ
medie a primului ş a celui de al doilea personaj cu ajutorul testului T20•
În cadrul a 12 ţ nu am constatat decât o ă ţ ă
ă Ca < 0,05), în grupul fetelor de 13 la 17 ani, referitor la
personajul feminin: când acesta este desenat primul, este mai mare decât
atunci când este desenat al doilea.
ţ ţ semnificative statistic între mediile pentru
Il dintre ă ne permite ă ă ansamblul desenelor ca
provenind din ş ţ
20 Cele 12 grupe pentru ţ au fost stabilite plecând de la cele 3 grupe de ă
ale celor ă sexe referitor la desenul ă ş la cel al femeii (3 x 2 x 2).
218
I
ţ între ţ ă ş lungimea personajului desenat
Pentru a putea examina ă Între ţ ă ş
lungimea personajului desenat, am inclus în ş trei categorii de
ş de diferite niveluri (înalt, mediu, ă conform datelor care ne-au
fost furnizate de Ministerul ţ ţ Am verificat, În plus,
ţ acestei ă luând drept criteriu profesia ă ă
pe 5 intervale. Rezultatele acestei ă au confirmat clasificarea
ş
Tabelul XII cuprinde mediile lungimii desenelor ă clasele de
ă ş ă ţ ă
TABELUL XII
Lungimea medie a desene/or pe clase de ă ş ţ de ţ socio-
ă (date în centimetri)
Ă Ţ FETE
Nivel ă
Desen Desen Desen Desen
B F B F
Ridicat. .. ... ............ .... ... .. .... . 13,2 13,4 13,8 12,2
Mediu .. .... .... ......... ... ... ........ 7,9 8,2 7,6 6,9
ă ....... .. .. ... ..... ... .. .... ....
5-9
7,5 7,1 7,5 6,5
semnifici F
p<O,Ol p<O,OI p<O,OI p<O,Ol
Ridicat.. ... .... .. .. ......... ....... .. . 13,9 13,1 17,6 15,2
Mediu .. .. .... ...... ... ........ .. .. .... 11,3 11,7 11,6 10,1
ă .. .. ... ......... .. ... ..... .....
10-12
10,2 12,1 10,4 8,2
ţ F p<O,OI p<0,05 p<O,01 p<0,01
Ridicat.. .. ............... .. ... .. ... ... 16,3 15,4 13,5 13,2
Mediu .... ... ... .. ... ..... .... .... .... . 13,8 13,0 14,6 13,0
ă .. ... ....... ....... .. .. .. ... .. ..
13-17
13,5 13,5 13,4 12,5
ţ F p<0,05 p<O,05 p<O,05 p<0,05
-
219
Analizele de variabilitate efectuate în fiecare din cele 12 grupuri
ale tabelului (4 grupuri de desene x 3 grupe de ă ă ţ între
ţ ă ş lungimea desenului personajului. Pentru 9 din
cele 12 ă s-a constatat o ă ă ă statistic între
ţ ă ş lungimea desenelor (pentru 7 grupe, nivelul
ţ este la un p<O,OI ş pentru 2 grupe la un p<0,05). Doar în
cazul a trei grupe (fete adolescente - desenul ă ş al fetei, ş ă ţ
de la IOla 12 ani - desenul fetei), nu s-a constatat o ă ă
ă statistic între ţ ă ş lungimea
desenelor. Am presupus ă lungimea personajului desenat este în ţ
de nivelul socio-economic, respectiv ă cu cât este mai ridicat nivelul
socio-economic, cu atât mai lung este personajul desenat, cu alte cuvinte:
desenul de la nivelul A > desenul de la nivelul B > desenul de la nivelul
C. Rezultatele nu au confirmat ă ă decât ţ
Examinarea tabelului XII ne ă ă ă în general o mare
ţ ă între clasa ă ş cea medie, dar ă nu ă ă
ţ ă între clasa medie ş cea de jos. Putem spune ă cei ce ţ
clasei socio-economice superioare ă în ă ă
statistic un personaj mai mare decât celelalte clase socio-economice.
Un al doilea fenomen apare ş el destul de clar: pentru clasa de
ă 5-9 ani, toate ţ sunt semnificative pentru un p<O,O 1. Dar,
de la 13 la 17 ani, nu ă nici o ţ ă atât de ă iar
pentru desenele fetelor de la aceste vârste, ţ nu sunt deloc
semnificative la nivelul ă În ţ sunt sensibile
pentru vârstele mici (5 la 9 ani) ş se reduc pe ă ş
Lungimea desenelor la ţ
Putem ă aspecte suplimentare despre ţ lungimii
desenului examinând ş alte ţ Este motivul pentru care, în afara
ţ ş au fost ţ 120 de ţ 60 de ă ţ ş 60 de
femei cu vârste cuprinse între 25 ş 50 de ani (mediana fiind de 35 de
ani). ă ţ erau ţ la un curs pentru profesori de ţ
ă la un curs de contabilitate ş ţ care urmau un curs de
ţ la Academia ă Femeile au fost alese dintre
participantele la ş cursuri, plus un curs de secretariat. Testul le-a
fost prezentat în ş ă ca ş elevilor; dar, li s-a cerut ţ
ă ă ţ la terminarea testului vârsta, sexul ş ă ţ lor în
centimetri.
Tabelul XIII ţ mediile desenelor ţ precum ş
ă ţ lor ă
220
TABELUL XIII
ă ţ medie a desenelor personajelor la ţ ş ă ţ ă a acestora
(în centimetri)
SEXUL ADUL TULUI
Femei ă ţ
Personajul masculin 13,20 14,02
Personajul feminin 13,86 14,12
ă ţ ă a subiectului 161,9 170,6
- -------- ---------------- - - ------_.. - - -
Analiza datelor din tabel ne permite ă ajungem la ă
concluzii:
a) Se pare ă ţ femeile ca ş ă ţ au ţ de a
desena personajul feminin mai mare decât cel masculin. La ă ţ
ţ ă ţ ă este ă ş nu este ă din punct de
vedere statistic. În schimb, femeile au desenat personajul feminin mai
mare decât cel masculin (P<0,05)2!.
b) ă ţ ă personaje mai mari decât femeile.
Personajul masculin a fost desenat, în medie, cu 0,78 cm mai mare.
Pentru personajul feminin, ţ nu era decât de 0,26 cm ţ
sunt semnificative pentru un p<0,05, conform testului T).
c) Faptul ă ă ţ ă personaje mai mari decât femeile
a pus din nou problema ţ între lungimea personajelor desenate ş
ă ţ ă a persoanei care ă De fapt, ă ţ ţ aveau
o ă ţ ă cu 8,7 cm, în medie, mai mare decât femeile. Am
examinat ă ţ cu ajutorul ţ (Pearson). Am constatat o
ţ de 1{= 0,12 Între ă ţ ă ş cea a personajelor desenate în
cazul ă ţ ş 1{ = 0,06 pentru femei. Aceste ţ nu sunt
semnificative. Putem presupune ă ă ţ personajului desenat nu este
ă de ă ţ persoanei care ă
Lungimea desenelor personajului În cazul retardului mintal
Una din celelalte ţ testate a fost cea a copiilor ţ
ă un centru psiho-educativ din cauza ă ţ de ă ţ ş de
comportament. Dintre copiii care au fost în ă ţ în ultimii
21 ţ ţ între medii a fost ă cu testul T ca ş cu testul
Willcoxonpentru ş perechi.
221
J
J
J
J
f
J
(
r
I
f
f
\
r
i
L.
patru ani, am ales desenele tuturor celor al ă coeficient de ţ ă
ă ă Wechsler) era mai mic de 65. Testul le-a fost aplicat În
cadrul centrului, conform ţ lor descrise anterior.
Este vorba de 20 de ă ş 15 fete cu vârste cuprinse între 7 ş
14 ani, media de ă fiind lO' ani . În tabelul XIV ă mediile
lungimii desenelor comparate cu lungimile constatate la copiii normali de
10 ani.
TABELUL XIII
Lungimea medie a desenelor personajelor masculin ş la copii cu retard
ş la cei normali
Ă Ţ FETE
DesenB Desen F Desen B Desen F
Copii cu retard -
Vârsta medie 10 ani 6,2 6,3 7,6 7,2
Copii normali-
Vârsta medie 10 ani 10,5 11,5 11,2 9,7
Acest tabel ne ă clar ă desenele celor cu retard mintal sunt
sensibil mult mai mici decât cele ale copiilor normali. De fapt, nu ă
nici o medie atât de ă nici chiar la cei mai mici copii normali pe care
i-am testat (5 ani).
DISCUTAREA REZUL TA TELOR
ş ă atribuie indicelui lungimii desenului unui
personaj diverse ţ evaluarea propriei persoane, ţ de
sine a individului, stare de inferioritate, de ă etc. Fiecare dintre
ă atribuie, în general, o ă ţ pe care tocmai am
enumerat-o În cadrul ţ despre indicele lungimii desenului
personajului. ă abordare ni se pare prea ă ş credem ă
lungimea desenului nu ă doar un singur ş unic proces psihologic,
ci este rezultanta ţ mai multor ţ psihologice. Aceste ţ
ă ţ ă a ă ţ spre expansiune sau
ţ ţ ă care se ă ş prin lungimea ă ţ
personajului desenat.
Rezultatele anchetei ă ţ ţ .. ş factori
asupra lungimii desenului. Aceste ţ influente ţ ă În mod
concertat. Cu toate acestea, pentru cazurile individuale, nu este exclus ă
222
ă un conflict între ş factori ş confonn ă ţ
subiectului, fiecare dintre factori ă ţ diferit. O ă mai
ă a ă desen, referitor la diversele ţ ale ă ţ
corpului care ă lungimea ă a desenului (cap, corp, gât,
picioare), permite psihologului clinician ă ă dominanta uneia
sau alteia dintre ţ de la caz la caz. ă ă ă rezultatele
ă în lumina ipotezei noastre plurivalente.
Tindem ă vedem în alungirea desenului ă cu vârsta expresia
ă caracteristice vârstei în ţ imaginii corporale proprii.
Pe ă ş copilului, imaginea corpului ş ş ea. Copilul se
simte mai mare ş o ă ş în desenele sale. Ş faptul ă femeile
aduIte ă personaje mai mici decât ă ţ este legat, ă
ă ă de imaginea ă proprie, care se ă în
lungimea desenului, dat fiind ă ă ţ medie a femeilor în ţ
este semnificativ mai ă decât cea a ă ţ (Este bine ă subliniem
aici ă acest fenomen se ă ş în cadrul ş ă unei ţ
nonnale ş ă pe ansamblu faptul ă evaluarea ă a
imaginii corpului este ă Într-o ţ ă
Acest fapt ţ ă ţ care ă între imaginea corpului
ş ă ţ ă într-o ţ ă ş trebuie subliniat ă
imaginea ă este o dimensiune ă care nu ă fidel o
ă ă ă Între ea ş ă ţ sau persoana ă a individului.
Aceasta se ă bine prin ţ ţ între ă ţ ă a
subiectului ş lungimea desenului în ţ ă ş în general prin
ţ ţ între cele ă curbe ş ă ş lungimea
desenului) . Rezultatele lui Larkin (1956) ă de asemenea, ă
desenele ă lor sunt mai scurte decât ale tinerilor, vine în sprijinul
acestei ă întrucât imaginea ă a ă se ă Într-
un sentiment ă
datele, am constatat ă desenul personajului feminin
la ă ţ ş la fetele mai mici era mai mare decât desenul personajului
masculin; acest lucru se ă atât prin curbele mediilor pentru diferite
vârste (graficul IIIa ş b), cât ş prin ţ ă a ă ţ ş fetelor
care ă o femeie mai mare decât un ă Acest rezultat ă
ă noi, idealul Eului feminin de care este ă cultura ă la
cei mici, atât ă ţ cât ş ţ ş care este ţ ţ femeii
În procesul de socializare a copilului, atât ca ă cât ş ca educatoare.
Regimul ş ă elaborarea idealului Eului feminin la copiii
mici, întrucât le ă ă fie ţ ă ă ş ă ţ ă de
ă ţ ă ş ea tot femeie, care are ţ ţ ă de ei În diverse
domenii.
223
Trecerea de la ă ţ ă la ş ă ă ă ţ de adaptare
ş angoase. Acest lucru se ă prin reducerea desenului personajului
masculin ş a celui feminin la ă ţ ş prin reducerea personajului
masculin la fete. Doar personajul feminin al fetelor nu este redus o ă
cu ă trecere, ceea ce, ă noi, ă o exagerare în evaluarea
ţ personajului feminin ş o ă a ţ feminine a
idealului de sine. .
O ă cu debutul ţ ş în continuarea acesteia, se
ă la ă ţ o ă a idealului de sine ş În autoevaluare, ceea ce
se ă prin ă personajului masculin ţ ă de cel feminin. Este
interesant de constatat ă la clasa de ă ă la fete, ţ
ă a desenului unui personaj masculin mai mare decât cel feminin
ş Aceasta ă de asemenea, adoptarea de idealuri masculine
grandioase ş valorizarea ţ masculine În personalitate, atât la
ă ţ cât ş la fete. .
Acest rezultat vine în sprijinul rezultatelor legate de alegerea
sexului pentru primul desen, din anchetele lui Noller ş Weider (1950) ş
din cercetarea ă (Personajul feminin este ales de ţ ă ca
primul desenat la prima ă de ă 6-9 ani ş personajul masculin o
ă cu debutul ţ la ambele sexe).
ţ Între desenele copiilor din diferite clase sociale ş
ş ă a desenelor copiilor cu retard mintal ă ţ
unui factor psihologic suplimentar. Copiii ţ clasei bogate fac
desene mai mari ş exprimI.' de asemenea, o ţ de sine mai mare;
ţ ă de ei, copiii din clastle mai ă ă personaje mai scurte,
expresie a unei ă de sine ă provenind din sentimentul de
ţ În plan social. Faptul ă ă ţ ă se ă mai ales Ia
copiii de vârste mici repune în ţ rolul ş ş ţ sa asupra
acestei ă a copiilor din clasele mai ă Aceasta, dat
fiind ă valorile predate în ş ă de ă ţ ă sunt de fapt valorile
ă lor sociale ă care, ca atare, pot constitui o ţ în
sistemul de valori inculcat copiilor din ă defavorizate.
O ă ă asupra ţ între evaluarea de sine ş
lungimea desenelor este ă ă noi, de rezultatele ş de
copii cu retard, care fac desene sensibil mai reduse. În acest caz,
lungimea desenelor ă ţ ţ ă ă a
retardului ă În mod ţ de ţ ă de sine, de
ă ş de lipsa de Încredere în sine.
ţ date de ă de cercetare asupra lungimii
desenelor nu sunt atât de explicite În ceea ce ş ă fenomene pe
care ne ş ă ă le vedem atât Ia copii, cât ş la ţ Am ă ă
fetele din toate clasele de ă ă un personaj feminin mai mare
224
decât cel masculin; femeile adulte la fel, în ţ cu realitatea
ă ş cu stereotipul social al ă mai mare decât femeia. De
fapt, nici ă ţ nu ă fidel realitatea ş apropie În desenele lor
ă ţ ă de cea a femeii. De asemenea, mediile ă ţ între
5 ş 17 ani dau ş rezultat. Putem atribui aceste fenomene
narcisismului mai dezvoltat la femei ş faptului ă ţ narcisice
(primare ş secundare) sunt legate la fiecare individ, indiferent de sex, de
imaginea ă ş prin aceasta, de componentele feminine ale
ă ţ sale. Nu ne vom mira, deci, ă vedem ă ele se ă În
desenul personajului feminin.
În concluzie, putem distinge, deci, Între patru ţ psihologice
care ţ ă atât ş ă cât ş pe cea ă din
cadrul ă ţ desenului: imaginea corpului, idealul Eului, evaluarea de
sine ş narcisismul.
225
1
.1
J
J
J
1
!
1
r-
I
r
f
f
r
\
I
-----
D. PROFILUL ÎN TESTUL MACHOVER
Ţ PROFILULUI
ţ ă au fost consacrate studiului profilului
personajelor desenate în testul Machover ş ă lor, ceea ce s-ar
putea datora ţ acestor desene din profil. De fapt, desenul din
profil apare destul de des: ă din ă ţ de 8 Ia 10 ani ş ă
personajul din profil, în timp ce trei sferturi din fete îl ă din ţ ă
(Weider, 1950). Morris (1955) ă ş el profilul mai frecvent la
ă ţ
Desenul din profil este considerat ca semnul unei nevoi de
evaziune, a unei propensiuni spre ascunderea ţ ţ sau
conflictelor proprii.
ă Machover (1949), desenul din ţ ă pe care-l ă mai
frecvent la femei, ş o spre contactul social mai
ă femeii din civilizatia ă aceasta ă uneori o
ă de ţ Tot conform lui Machover, profilul este considerat
ca fiind mai adult din punct de vedere intelectual; rar îl întâlnim în
desenele copiilor mici, nu numai ă ă ţ de a desena profilul,
ci ş din cauza ă ţ lor mai mari. Un cap desenat din profil
deasupra unui corp desenat din ă se ă ş în general Ia ă mai
ales Ia ţ întâlnim rar ansamblu în desenele fetelor. În
ceea ce ş ă ă ă Machover, trebuie ă vedem aici
ţ unei anumite jene sociale, a unei ă ţ legate de
contactele sociale ş ă o aplecare spre expunerea propriului corp,
care ă executarea unui profil coerent" (p. 94). Ipoteza lui
Machover referitoare la ţ unei ă între desenul din profil ş
nivelul intelectual, este ă în ă lui Morris ş cele ale lui
Weider ş NoIIer.
Desenul din profil este în general orientat spre stânga. ă
Zazzo (1950), ă ţ ă se ă ş ş Ia copii ş Ia ţ într-o
ţ de 78 ă Ia 84 %. ,
Jensen (1952) ă ş ţ ă în rândul copiilor
americani, norvegieni ş egipteni. Cercetarea sa ş ă ă
227
ţ ă nu depinde de ş ţ de ă În ă de aceasta, copiii
americani provenind dintr-un mediu socio-economic ridicat ă o
mai mare ţ ă pentru profilul spre stânga decât colegii lor mai ţ
ţ În plan socio-economic.
, Copiii stângaci ă un profil orientat spre dreapta. ă
ţ ă se ă ş În grupele de schizofreni ş la ţ (Zazzo,
1950; Crowitz, 1963).
În ă cercetare ne-am Întrebat ă ş ţ ă spre
stânga a profilului ă ş desenele copiilor israelieni care ţ ă ă
scrie ş ă ă de la dreapta spre stânga, ş ă ş copii, care se
ă de o, relativ, mare libertate de expresie, aleg profilul cu ş
ţ ă ă Am vrut, de asemenea, ă studiem ş ţ sexului
copilului asupra alegerii profilului ş ă ă ă vom constata ş
ţ ş la ţ
Modalitatea de apreciere
Se ă un desen din profil orice desen în care capul apare
din profil. Personajul desenat al ă cap este din profil ş restul corpului
sau anumite ă ţ sunt din ţ ă este considerat ca profil. Pentru
un personaj cu ţ ş picioare din profil ş cu capul în ţ ă desenul este
considerat ca fiind din ţ ă Când capul nu este desenat În mod prea clar
nici din ţ ă nici din profil, am ţ cont de celelalte ă ţ ale corpului.
REZULTATE
Desenul din profil la copii
Tabelul XIV ş graficul V ă procentajele copiilor care au
desenat cel ţ unul din cele ă personaje din profil, separat pe sexe
ş pe categorii de ă
Examinarea tabelului pune În ţ ă trei fenomene:
a) o ţ ă ă de-a desena din profil: aproape ă din
ă ţ ş aproximativ 40% din fete;
b) o ă cu vârsta ş pentru ambele sexe, ţ de-a desena
din profil ş La copiii mici (5, 6 ani), ă foarte ţ profile. În
schimb, la 16 ani, mai mult de 50% dintre ţ ă din profil.
Cea mai mare ţ ă este Între clasele de ă 5-9 ş 10-12 ani
(tabelul XV): la vârsta de 9 ani, ş se ă
ţ între cele trei grupe de ă sunt semnificative din
punct de vedere statistic (X
2
=87, df=2, a<O,OOI la ă ţ X2=68, df=2,
a<O,OOI la fete).
228
TABELUL XIV
Procentajul ă ţ ş fetelor care au desenat din profil unul sau ă
personaje
Ă Ţ FETE
Procentaj al Procentaj al
Vârsta ţ ţ
Total ă ţ care Total fete care
ă ă
din Drofil din rofil
16 16
44 7 55 4
72 30 51 12
58 27 54 26
62 37 66 42
10""".,,, ... .. ,, .,,,,.,, ....... . 74 58 63 46
Il 61 60 62 45
64 58 67 49
13 .. " ..... , ..... ,." .. " ......... . 58 66 53 51
14., .... , ... " ... ,." .. " .. .. .... . . 64 62 51 57
36 72 44 45
34 74 41 56
15 67 30 53
Total" .. ,,, ... , .. , .... ,,,,,, .. ,, 658 49 653 39
229
)
J
J
I
)
j
1
J
J
r
I
!
r
r
I
r
r
I
r
)
L
GRAFICUL V
Procentajul ţ care ă unul sau ă personaje din projil
80
70
60
50
40
30
20
10

5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
Vârsta
I-+- ă -o- Fete I
TABELUL XV
- - - - --1
I
I
i
15 16 17
I
J
Procentajul pe clase de ă al ţ care ă din projil;J
Clasa de ă Ă Ţ FETE
Total Procentaj Total Procentaj
5-9 ........ : .. ......... ..... . 252 25 242 20
10-12 ..... .. .... .... ....... 199 60 192 50
13-17 ...... .. .............. 207 70 219 53
Total ... ...... ... .... .... .. 658 49 653 39
. Orice subiect care a desenat cel ţ un personaj din profil
c) ţ de-a desena din profil este mai ă la ă ţ
Conform ş ă ă ţ ă mai frecvent din profil decât
fetele (;(2=10.8, df=2, a<O,Ol). În schimb, în ceea ce ş ă de
profiluri pentru fiecare subiect, nu ă ţ Între cele ă sexe:
ă dintre ţ ţ ă un personaj din profil,
ă ă ă personaje. Pentru mai ă ţ 50% din
ă ţ ş 55% dintre fete nu ă decât un personaj din profil.
230
Ne-am întrebat ă copiii care ă un singur profil aleg ă
o ă pentru primul sau pentru cel de-al doilea personaj. Am constatat ă
ă o ţ ă între sexe, care se ă astfel: 62% dintre ă ţ ş
doar45% dintre fete ă din profil primul personaj (;(2=7.6, df=l,
a<O,OI) .
ţ de-a desena un profil prima sau a doua ă nu ş cu
vârsta, nici la fete nici la ă ţ
ă acum ne-aIU interesat de ţ care ă din profil.
Dar am Încercat, ă ă ă ş o ţ referitoare la
desenul În sine: alegerea profilului este ă de personajul masculin sau
de cel feminin? În ciuda ă ţ claselor· de ă personajul
masculin ă 50% din profilele desenate pentru ambele sexe.
Repartizarea profilelor ă sexul subiectului ş sexul personajului
desenat este ă În tabelul X\
TABELUL XVI
Repartizarea ţ care ă un projil ă sexul personajului
desenat
SEXUL SUBIECTULUI
Total
Sexul personajului
desenat
Total
procentaj
ă ţ Fete
Personaj masculin 107 79 186 62
Personaj feminin 51 64 115 38
Total 158 143 301 100
Conform acestui tabel, 62% dintre ţ ă din profil
un personaj masculin ş doar 38% un personaj feminin.
;(2 Între sexul subiectului ş sexul personajului desenat ă o
ţ ă ă între cele ă (;(2=4.9, df=l, 0.<0,05) .
Tabelul ă ă ţ de-a desena din profil personajul
masculin este ă celor ă sexe, ş mai ă la ă ţ
Orientarea profilului
Aproape toate profilele sunt orientate spre stânga (95%), ş doar
5% spre dreapta. ă ţ ă se ă ş la ambele sexe ă ţ
94% profile spre stânga; fete: 96%). Din acest punct de vedere n'! ă
231
nici o ţ ă Între ţ care ă primul personaj masculin
sau feminin, ş nici Între desenele personajelor masculine sau feminine.
Desenele profilelor la ţ
. Procentajul ţ care ă cel ţ un profil este mai
ridicat. Din 110 ţ ţ 79% dintre ă ţ au desenat din
profil ş doar 49% dintre femei. La fel ca ş la copii, deci, ţ de sex
masculin au ţ de-a alege profilul. ă ţ ă este
ă din punct de vedere statistic (l=I1.3, df=l, a<O,OO 1).
Conform tabelului XVII, ă ă cele ă sexe ă la
fel ca ş în cazul copiilor, ă deseneze din profil mai frecvent personajul
masculin. Dar ă ţ ă nu atinge un nivel semnificativ statistic.
La ţ procentajul profilelor orientate spre stânga este de 92;
am întâlnit ş fenomen ş la copii.
TABELUL XVII
ţ ă de desene din profil ă sexul subiectului ş al personajului
desenat
ă de profile
ă
Personajul desenat total de
ă
Personaj Personaj ţ
masculin feminin
profile .
Masculin ...................................... 34 21 55 61
Feminin ................ ... ............... ..... 18 13 31 49
Total ......... .. ......... ................ ....... 52 34 86 110
'---------- ---

DISCUTAREA REZULTATELOR
Rezultatele ţ ă faptul ă un procentaj ridicat de ă ţ
ş de fete au ţ de-a desena din profil. ă ţ ă de ă ş
atât la copii cât ş la ţ
Ţ cont de interpretarea lui Machover (1949), ă care
desenul din profil ă o ă ţ ă de reprezentarea de sine, ă
ţ ă ar fi una dintre cele mai comune în ţ ă în rândul
ţ "normale". Putem vedea, oare, aici o ă ă
despre lipsa de deschidere ş despre temerile ţ ă de un contact
interpersonal mai strâns?
232
ă interpretare ni s-ar ă ă ea se ă ş pe
faptul ă ţ se ă mai mult din profil decât copiii. De fapt, am
ă ă ă 49% din profiluri la ă ţ ş 39% la fete. ă ţ ă
este în progresie ă cu vârsta ş atinge 79% la ţ de sex
masculin. Ca ş cum, o ă cu vârsta, ţ ă ar considera din ce în
ce mai primejdios ă se prezinte "cu ţ ă ă pe ţ în mod
deschis, ş ă ar manifesta ţ de-a se eschiva, de-a fugi de
contacte ă cu scopul de ş ă masca, rolul, ţ ă
Acest proces ă mai ales ă femeia ă chiar ş la
vârsta ă mai ă (79% dintre ă ţ ă un ş
doar 49% dintre femei).
ă ă ă în ciuda ţ acest fenomen nu
ă cu nimic valoarea ă ă a acestei
dimensiuni a desenului. În sprijinul acestei ţ este ş studiul lui
Exner (1962) care a constatat o ţ ă mai ă a desenului din
profil la ţ ţ Analiza ă caz în parte din ansamblul de
date ale desenului contribuie la determinarea profunzimii ş a ă ţ
evaziunii pe care o ă subiectul prin alegerea profilului.
Cu toate acestea, am constatat, mai ales la copii, ă alegerea
profilului poate avea ş o ă ţ Am emis ipoteza ă profilul
este ales adesea pentru a reprezenta o ă în ţ profilul fiind
mai potrivit pentru a sugera ş activitatea. ă interpretare ni
s-a ă ă mai ales pentru ă ţ
Atunci când ă ţ ă personaje în ţ ei ă
pur ş simplu ţ lor, ţ spre activitatea motrice, ţ
încurajate în cazul lor de societate. Dar ei ă ş valoarea ş ţ
acestei ă ţ pentru, pe de o parte, ă pulsiunilor agresive,
ş pe de ă parte, pentru edificarea imaginii de sine active ş capabile ă
ă ş ă teama de castrare. În acest din ă caz, desenul ş
despre idealul de sine ş asupra personajelor cu care se ă
subiectul, cum ar fi: ţ de ţ sportivi, care servesc pentru
ă Eului ş ţ ă ş stimei de sine.
Studiul lui Gray ş Pepitone (1964) este de ă ă sprijine
ă ă ei ă la ţ o ţ ă ă de a desena din
profil, o ă cu prezentarea personajelor în ă activitate ă sau
ţ ă
Un alt rezu Itat al ă noastre ţ ă faptul ă atât
fetele cât ş ă ţ ă din profil mai mult personajul masculin.
Am fi ţ ă ă ă alegere prin faptul ă imaginea
ă ă în mod curent ş ă ă prin stereotipul social este
aceea a unei ţ active, în ş dar ş evitând mai mult decât
femeile ţ ţ directe ş deschiderea de sine. ă
233
1
J
.J
J
J
J
)
f
r
I
I
)
r
i
f
\
r
!
ţ nu ă ş întreaga ă ă a ă ă
asupra celor ă personaje. În ă ţ imaginea ă ar
fi din profil ă faptului ă subiectul ş ă astfel ţ de
manipulare a mediului, mecanismele de ă ă aferente ă ţ
sale "masculine". ţ acestei ă vizând ţ ă ă
Între cele ă personaje, c1inicianul poate ajunge ă ţ ă procesul
de identificare ă a subiectului. ă interpretare este ă de
asemenea, ş de ţ ă a formei rotunde, a cercului (în
cazul de ţ ă chipul ă din ţ ă ş a formei unghiulare, respectiv
profilul. ă cercul ă feminitatea, ţ narcisismul,
nu ne vom mira ă ă mai ales la copiii mici, în alegerea desenului
din ţ ă ă la vârsta de 7 ani, nu se ă aproape deloc din
profil), la femei ş la personajele feminine desenate.
Am constatat ă majoritatea profilelor (95% la copii, 92% la
ţ sunt orientate spre stânga. Este vorba de o dimensiune a desenului
ţ sau aproape deloc ţ ă de ă sex sau de originea ă a
ţ - o dimensiune ă ş general ă
ă Zazzo, profilele spre dreapta sunt mai frecvente la fete ş la
ţ Nu am ă ă ţ ă în ancheta ă Hammer ş
Kaplan (1964) nu o ă nici ei la copiii american i; Chateau nu
ă o ţ în acest sens ă perioadei pubertare, ci
ă ş un procentaj mult mai mic de profile spre stânga la fete.
În acord cu cercetarea lui Jensen, ă ş ţ ă
ă Într-o ţ care scrie ş ş de la dreapta spre stânga.
ă imposibilitatea ă ă ţ ă scrierii ca afectând ţ
profilului.
ă Zazzo, ă ţ ă depinde de ş mâinii
articulate din ă Mâna ă are o ş ă
ă care se ă în diferite desene (cum ar fi cercul) ă de
la primele ă ale copilului, ca ş în desenul din profii .
ă lui Chateau (1965) au infirmat complet ă ă
De fapt, ţ ă de Zazzo ar implica ţ profilului
sinistrogir ş în alte desene. OI' Chateau, studiind problema plecând de la
o serie de desene solicitând o ş giratorie a mâinii (cap de om din
profil, ă urechea ă sabie ă etc.), ă ă ţ
ţ pentru fiecare item sunt complet discordante. EI ş de
asemenea, ă ţ în orientarea ţ provine din ă parte" ş ă
"trebuie apelat la factori de un nivel mult mai ridicat" (p. 149) pentru a
explica acest fenomen.
Se ş ă pentru orientarea profilului, ca ş pentru ţ
ţ indici ai desenului, nici o ţ la nivelul unei ş ţ
motrice nu poate fi ă ă Desenul se ă întotdeauna pe un
234
plan simbolic care trebuie descifrat printr-o explorare a dinamicii
imagll1ll corpului, a mecanismelor de ă a ţ
ş subiective, a diferitelor sale dimensiuni.
În cazul nostru, este vorba de a ă ţ ă sensul
imaginat al ă profilului. Am sugerat ă aceasta este în ţ cu
ţ ă ţ stângi" ş a ă ţ drepte". ă ţ ş
are ă ă În ă corpului asimetric ş mai ales în ţ
ţ ă prin procesele de socializare a mâinii stângi ş a mâinii
drepte. Simbolismul general acceptat ş transmis de cultura ă vine
ă ă ă ă ă ă care ţ ă perfect cele ă
sexe.
Conform ţ lui Wolff (1943), se pare ă fotografiile
ă ţ drepte a ţ dau o impresie de viu, de activitate, de sociabilitate,
fotografiile ă ţ stângi ă ca pasive, moarte, solitare. Îi
ş pe ţ mai ales în fotografiile "drepte", ş ne
ş pe noi în fotografiile "stângi".
Care ar fi ţ acestor ţ în orientarea profilului?
Astfel ă âr-trebui ă la nivel ţ examinarea
ă ş Orientând profilul spre stânga, care partea ţ o ă
desenatorul ă examinator? Am pus ă întrebare mai multor
ţ partea ă a personajului desenat ar fi ă spre desenator
ş cea ă ă examinator. În acest caz, prin ţ subiectul ar
ă examinatorului exact partea ă ţ celui care este el, care este
ă ă ă ş ar ă pentru sine partea ă
ă ă ţ ă
ă interpretare este în acord cu ţ ă a
profilului ş o ă ş Ipoteza ă ă ă o cale de
cercetare, nu ş ş ş ă elucideze enigma profilului sinistrogir.
*
**
Încheiem acest capitol dedicat ă exacte, care ar fi putut
ă confirme sau ă infirme teoria ă ş munca psihologi lor în
general, cu ţ de a fi dovedit ă ă pe care noi,
psihologii ie ţ nu sunt ă psy", ci ă valide care
pot fi dovedite din punct de vedere strict obiectiv, cu metode statistice,
prin ă care ă ţ aportul nostru la ţ desenului ş a
ţ umane în general.
Ada Abraham
Paris. Jerusalem. 2006
235
\
BIBLIOGRAFIE
Abraham A. - Quelques reflexions sur la fidelite dans le test de Machover.
Bulletin de Psychologie, 1970- 1971,300, XXV, p. 694-699.
Abraham A. - Les identifications de I'enfant il travers son dessin. Privat,
Toulouse, 1976, p. 211.
Albee G.W., Hamlin R. M. - An investigation ofthe reliability and validity
of judgements of adjustment inffered from drawings. J. Clin. Psychol., 1949, 5,
p.389.
Albee G.W., Hamlin R. M. - Judgement of adjustment from drawings. The
applicability ofrating scale methods. J. Clin. Psychol., 1950,6, p. 363-365.
Allison Montagne J. - Spontaneous drawings ofthe human form in childhood
schizophrenia, în Anderson H.H., Anderson G.L., p. 370-384.
Allport G. -Personality. A psychological interpretation. H.Holt, N.Y., 1937.
Allport G.H., Vernon P.E. - Studies in expressive movement. N.Y.,
MacMillan, 1933.
1
.J
1
J
J
A1tschuler A., Hattwich W. - Painting and persona1ity, Chicago, University J
of Chicago Press, 1947.
Ansastasi A., Foley J. - An ana1ysis of spotaneous drawings by children in
different cultures. 1. Appl. Psychol., 1936,20, p. 689-726.
Anderson H.H., Anderson G.L. - An introduction to projective techniques.
N.Y., Prentice-Halllnc., 1951.
Auerbach J.G. - Psychological observation on "doodling" neurotics. 1. Nerv.
Ment. Dis., 1950, 3, p. 304-382.
Bach G.R. - Young children's play fantasies. Psychol. Monograph., 1945,
59, n° 2.
Barker AJ., Mathis J., Powers C. - Drawing characteristics of male
homosexuals. 1. Clin. Psychol., 1953,9, p. 185-188.
BeII J.E. - Projective Techniques. Longmans, Green, 1948.
Bellak L. - The concept ofprojection. Psychiatry, 1944,7, p. 353.
237
J
I
J
f
!
rl
r
r
r
I
I
I
L
Bender L. - The Goodenough test in chronic encephalitis in children. J. Nerv.
Ment. Diseas., 1940,91, p. 277-286.
Bender L. - Un test visuo-moteur et son usage clinique. Paris, P.U.F., 1957.
Bennet V.D.C. - Does size of figure drawing reflect self-concept? J. cons.
Psychol, 1964,28.
Berman S., Laffal J. - Body type and figure drawings. J. Clin. Psychol.,
1953, p. 368-370.
Bernfeld S. - The psychology ofthe infant. N.Y., 1929.
Bieliauskas V.J., Bristow R.B. - The effect of hormal art training upon the
quantitative scores ofthe H.T.P. J. Clin. Psychol., 1959, 15, p. 57.
Bogardus E.S. - Immigration and race attitudes. Boston, 1928.
Boutonier J. - Les dessins des enfants. Ed. du Scarabee, Paris, 1953.
Bowlby J. - Maternal care and mental health. London, 1952.
Bried Ch. - Le dessin de I'enfant. Premieres representations humaines.
Enfance, 1950, n° 3-4, p. 261-275.
Brill M. - Study of instability using the Goodenough drawing scale. J. Abn.
Soc. Psychol., 1937,32, p. 288-302.
Britton R. - Influence of social class upon performance in O.A.M. test. J.
Educat. Psychol., 1954,45, p. 44-5l.
Brower D., Abt L.E. - Progress in clinical psychology. N.Y., Grune and
Stratton, 1952 (1, 1,2), 1956 (II), 1958 (III).
Buck J.N. - The H.T.P. technique. A qualitative scoring manual. J. Clin.
Psychol., 1948,5, Monogr. Suppl. 1-120 and J. Clin. Psychol., 1949,5, p. 37-74.
Butler R.L., Marcuse F.L. - Sex identification at different ages using the
Draw-A-Person test. J. Proj. Techn., 1959,23, p. 299.
Calden G. - Psychosurgery in a set of schizofrenic identical twins. A
psychology study. J. Proj. Techn., 1953, 17, p. 100-109.
Cassel R., Johnson A., Burns W. - Examiner, ego defense and the H.T.P.
test. J. Clin. Psychol., 1958, 14, p. 157.
Caligor L. - A new approach to figure drawing. Springfield (III), Charles C.
Thomas, 1957.
Caligor L. - The detection ofparanoid trends by the eight card redrawing test
(8 C.R.T.), J.Clin. Psychol., 1952,8, p. 397-40l.
Caligor L. - Quantification on the eight card redrawing test (8 C.R.T.). J.
Clin. Psychol., 1953,8, p. 356-361.
238
I
Caligor L. - The determination ofthe individual's unconscious conception of
his own masculinity-feminity identification. J. Proj. Tech., 1951, 15, p. 494-509.
Cain J., Gomila J. - Le dessin de la famille chez l'enfant. Criteres de
classification. Ann. Medico-psychol., 1953, p. 502-506 . .
Chateau J. - Attitudes intelectuelles et spatiales dans le dessin, Monographies
franr;:aises de psychologie, CNRS, Paris, 1965, p. 1-182.
Conn J.N. - Children's awareness of sex differences. 1. Child. Psychiat.,
1951, p.82.
Cotte J., Roux G., Aureille A. - Utilisation du dessin comme test
psychologique chez les enfants. Ed. du Comite de l'Enfance deficiente.
Marseille, 1951.
Cramer-Azima J. - Personality changes and figure drawings. A case trated
with A.C.T.H. J. Proj. Techn., 1956,20, p. 143.
Crowitz H. - On direction on DAP, J. cons. Psychol., 1963,26, p. 169-20l.
Deabler L. - Drawings, diagnosis and the clinician's learning curve. J. Proj .
Techn., 1958,22, p. 415.
Dennis W. - Handwriting conventions as determinants of human figure
drawin. J. Consult. PsychoJ., 1958, 22, 293-295.
Dennis W, Raskin E. - ~ u r t h e r evidence concerning the effect of hand
writing upon yhe location of drâwings. J. of Consult. Psychol., 1960, 24, 548-
549.
Deutsch F. - Analysis of postural behavior. Psychanal. Quart., 1947, 16, p.
195-21l.
Deutsch H. - Homosexuality in women. Intern. J. Psycho-Analysis, 1953, 14,
p.34.
Oiamond S. - The house and tree in verbal fantasy: 1. Age and sex difference
in themes and content. J. Proj. Techn., 1854, 18, p. 317.
Diamond S. - The house and tree in verbal fantasy: II. Their different roles. J.
Proj. Techn., 1954, 18, p. 414.
Oolto F.M. - Cas clinique de regression. L'evolution psychiatrique, 1957,2,
p.427.
Duffy E. - Level of muscle tension as an aspect of personality. J. Gen.
Psychol., 1946,35, p. 161-17l.
Earl C.J. - The human drawing of adult defectives. J. Mental. Sci., 1933, 79,
p.305-327.
Efron D.S. - Gesture and environment. N.Y., 1941.
239
Erikson E.H. - Sex differences in the play configuration of American
adolescents, în Chilhood in contemporary cultures. Mead M., Wolfenstein M.,
1954. o'
Exner lE. - A comparison ofthe human figure drawings ofpsychoneurotics,
character disturbances, normals, and subjects experiencing experimentally
induced fear, J, Project. Techn., 1962, 26, 392-397.
Favez-Boutonier 1. - La sexualite il travers Ies dessins de I'enfant.
Neuropsychiatrie infantile et hygiene mentale de I'enfance, 1959, n° 1-2.
Fay H.M. - Une methode pour le depistage des arrieres dans Ies grandes
coIIectivites d' enfants d'âges scolaire. Bull. de la Ligne d'Hygiene Mentale, juil-
oct., 1923.
Fay H.M. - L'intelligence et le caractere; leurs anomalies chez l'enfant.
Paris, 1934.
Feather D.B. - An exploratory study in the use of figure drawngs in a group
situation. J. Soc. Psychol., 1953,37, p. 163-170.
Fiedler F.E. , Siegel S.M. - The free drawing test as predictor of non-
improvement in psychoterapy. J. Clin. Psychol. , 1949,5, p. 387-389.
Figueras A., Tait C.D., Asher R.G. - El "test" del interior del cuerpo. Acta
neuropsiquiat. Argent., 1956, în Psychol. Abstr., 1958,32, p. 41-75.
Fingert H., Kogan 1.R., Schilder P. - The Goodenough test in insulin and
metrazol treatment ofschizophrenia. 1. Gen. Psychol., 190/1, p. 348-365.
Fischer S. - Body image and asymmetry of body reactivity, L. abnorm. Soc.
Psychol., 1958,57.
Fischer S. - Body reactivity gradients and drawing variables, J cons Psychol. ,
1959,23, 54-59.
Fischer S., Fischer R. - Test of certain assumptions regarding figure drawing
analysis. 1. Abn. Soc. Psychol., 1950, 45, p. 717-732.
Flugel J.C. - Clothes symbolism and clothes ambivalence. Internat. l
Psycho-Analysis, 1929, 10, p. 205.
Frank L.K. - Projective methods for the study of personality. 1. Personal.,
1939, 8, p. 389.
Frenkel-Brunswik E. - Personality theory and perception, În Blake R. and
Ramsey. Perception, an approach to personality. N.Y., 1951, Ch. 13, p. 356-419.
Freud S. - La Psychopatologie de la vie quotidienne. Trad. Jankelevitsch S.,
Paris, Payot, 1922.
Freud S. - Totem et tabou. Trad. Jankelevitsch S., Paris, Payot, 1924.
240
. I
Gallese A., Spoerl D.T. - A comparison of Machover and T.A.T.
interpretation.1. Soc. Psychol., 1954,40, p. 73-77.
Giedt H., Lehner G.J. - Assignment of ages on D.A.P. test by male
neuropsychiatric pacients. 1. Personal., 1951 , 19, p. 440-448.
Goldstein A.P. , Rawn M. - Aggression in drawings ofhuman figure. J. Clin.
Psychol. , 1957, 13, 169-172.
G lodworth S.A. - A comparative study of the drawings of arnan and woman
done by normal, neurotic, schizophrenic and braindamaged individuals. ă de
doctorat ă Univ. PittsburgJ1', 1950, în Brower O. , Abt L.E., voI. II.
Goodenough F.L. - L' intelligence d'apres le dessin. Paris, P.U.F., 1957.
Graham S.R. - A study in human figure drawings. J. Proj . Techn., 1956,20,
p.385.
Granick S., Smith L.1. - Sex sequence in Draw-A-Person test and its relation
to the M.M.P.I. masculinity-feminity scale. 1. Consult. Psychol., 1953, 17, p. 71-
73 .
Gray D. , Pepitone A. - Self-esteem and human figure drawings, J. cons.
Psychol. , 1964, 28,452-455.
Gunzburg H.C. - Scope and limitations of the Goodenough drawing test
method in c1inician work with mental defectives. 1. Clin. Psychol. , 1953, Il, p.
8-15.
Gunzburg H.C. - Le dessin du bonhomme dans Ia deficience mentale. Revue
Psychol. Appliquee, 1952,2, p. 279-303.
Gurviz M.S. - The psychodiagnostic test battery: economic factors, în
Brower D., Abt L.E., voI. III , p. 89.
Halverson H.M. - Infant sucking and tensional behavior. 1. Genet. Psychol.,
1938, 53,p. 365-430.
Hallwick L.A. - Sex differences in behavior ofnursery school chi ldren. Child
Develop. , 1937,8, p. 343.
Hammer E.F. - An investigation of sexual symbolism: a study ofthe H.T.P. 's
ofeugenically sterilized subjects. 1. Proj. Techn., 1953, 17, p. 401-413.
Hammer E.F. - Negro and white children's personality adjustment as reveled
by a comparison oftheir drawings (H.T. P.). 1. Clin. Psychol., 1953,9, p. 7- 10.
Hammer E.F. - The clinica application of projective drawings, Springfield
(III), Charles C. Thomas, 1958.
Hammer E.F. - The role ofthe H.T.P. test in the prognostic battery. J. Clin.·
Psychol. , 1953, 9, p. 371-374.
241
] 1
J
J
J
.1
f
r
r
\
r
rt
Î
I
r
,-
1
r
i
1
L
Hammer E.F. - Guide for the qualitative research with H.T.P. J. Genet.
Psychol., 1945,51, p. 41-60. .
Hammer E.F. - Relationship between diagnosis of .psycho-sexual pathology
and the sex of the first drawn person. 1. Clin. Psychol., 1954,10, p. 168-170.
Hammer E.F., Piotrovsky Z. - Hostility as a factor in the clinician's
personality as it affects his interpretation of projective drawings. 1. Proj. Techn.,
1953, 17, p. 210.
Hammer M., Kaplan A.M. - Reliability of profile and front facing directions
in children's drawings. Child Developt., 1964,35,937-977.
Handler L, Reyher J. - The effects of stress on the OAP test, J. Consult.
Psychol., 1964,28,259-264.
Hanvik L.1. - The Goodenough test as a measure of intelligence in child
psychiatric patients. J. Clin. Psychol., 1953,9, p. 71.
Harnik 1. - The various developments undergone by narcissism in men and in
women. Internat. 1. Psycho-Analysis, 1924, 5, p. 66.
Havinghurst R.l, Gunther M.K., Pratt E. - Environment and the Draw-A-
Man test performance of Indian children. J. Abn. Soc. Psychol., 1946, 41 , p. 50-
63 .
Havinghurst R.1., Janke L.L. - Relations between ability and social status in
a Midwestem community. J. Educ. Psychol., 1944,35, p. 335.
Head H. - Studies in neurology. London, 1920.
Hinricks W.E. - The Goodenough drawing test in relation to delinquency and
problem behavior. Arch. Psychol., 1935, 175, p. 1-82.
Holtzberg J., Wexler M. - The validity ofhuman form drawing as a measure
ofpersonality deviat ion. J. Proj. Techn., 1950, 14, p. 343-361 .
Holtzman W.H. - The examiner as a variable in the D.A.P. test. 1. Consult.
Psychol. , 1952, 16, p. 145-148.
Hoytt E., Baron M.R. - Anxiety indices in some drawings of psychiatric
patients with high and low MAS scores, 1. Consult., Psychol., 1958,23,448-452.
Hutt M.L., Biskin - The clinical use of the Bender-Gestalt test. N.Y.,
London, Grune & Stratton, 1960.
Hutt M.L. - The psychodiagnostic test battery: general consideration, în
Brower O., Abt L.E., voI. III, p. 51-59.
Israelite 1. - A comparison of the difficulty of items for intellectually normal
children and mental defectives on the Goodenough drawing test. Amer. 1.
Orthopsychiat., 1936, 6, p. 494-503.
Jampolsky P. - Les tests de dessin en psychologie c1inique. Annee Psychol. ,
1955,55, p. 119.
Jensen B.T. - Left-right orientation in profile drawing. Amer. 1. Psychol.,
1952, 65, p. 80.
Johnson W.B. - Euphoric and depressed moods in normal subjects. Char.
Personnal. , 1937,6, p. 79.
Jolles J. - A study of the validity of some hypotheses for qualitative
interpretation of the H.T.P. for children of e1ementary school age: 1. Sexual
identification. 1. Clin. Psychol., 1952, 8, p. 113-118.
Jolles J. - A study of the validity of some hypotheses for qualitative
interpretation of the H.T.P. for children of elementary school age: Il. The phallic
tree as an indicator of psycho-sexual conflict. J. Clin. Psychol., 1952, 8, p. 245-
255.
Jolles 1. , Beck H.S. - A study of the validity of some hypotheses for
qualitative interpretation ofthe H.T.P. for children of elementary school age: III.
Horizontal placement. 1. Clin. Psychol., 1953,9, p. 116- 164.
Jolles 1. - A study of the validity of some hypotheses for qualitative
interpretation of the H.T.P. for children of elementary school age: IV. Vertical
placement. 1. Clin. Psychol., 1953,9, p. 164-167.
------- Klein M. -'The role of the school in the libidinal development of the child.
Internat. 1. Psycho-Analysis, 1924,5, p. 312.
Kogan L.L. - Statistical methods, în Brower D., Abt L.E., voI. 1:2, p. 519-
535.
Koppitz E., Sullivan J., Blyth O., Schelton J. - Prediction of first grade
school achievement with the Bender-Gestalt test and human figure drawings. 1.
Clin. Psychol., 1959, 15, p. 164.
Korner I.J., Westwood O. - Inter-rater agreement in judging student
adjustment from projective tests. 1. Clin. Psychol., 1955, 11, p. 167-170.
Kotkow B., Goodman M. - The O.A.P. of obese women. J. Clin. Psychol.,
1953, 9,p. 362-364.
Kurtzberg R.L., Cavior N., Lipton D.S. - Sex drawn first and sex drawn
larger by opiate addict and non-addict inmates on the draw-a-person test. 1.
project. Techn., 1966, 30, 55-58.
Lacan 1. - Encyc10pedie fran<;aise. T. 8, p. 8-40.
Landisberg S. - Relationship ofthe Rorschach to the H.T.P. J. Clin. Psychol.,
1953,9,179-183.
Lakin M. - Certain formal characteristic of human figure drawings by
institutionalized aged and normal children. 1. Consult. Psychol. , 1956, 20, p.
471-482.
2 ~ ~ 3
Leelerq C. - Rezumat de l i c e n ţ ă nepublicat. Bruxelles, Univ. Libre, în
Osterrieth P., Le dessin dans le diagnostic de la personnalite en psychologie
eliniqu'e.
Lehp.er G., Gunderson E. - High relationships in the D.A.P. test, J.
Personality, 1953,21,392-399.
Lehner G., Gunderson E. - Reliability of graphic indices in a projective test
(the draw a person). J. Clin. Psychol., 1952, 8, p. 125-128.
Lehner G., Silver H. - Age relationships on the Draw-A-Person test. J.
Personal., 1948, 7, p. 199-209.
Levin H., Sears R. - ldentification with parents as a determinent of doll play
agression. Child Develop., 1956,27, n° 2.
Levy S. - Figure drawing as a projective test, în Bellak, Abt.
Lewin K. - A dynamic theory ofpersonality. Selected papers, N.Y., 1935.
Lewinsohn P.M. - Psychological correlates of overall quality of figure
drawings,1. cons. Psychol., 1965,29,504-512.
Loosli-Usteri M. - Manuel pratique du test de Rorschach. Hermann, Paris,
1958.
Lorge 1., Tuckman 1, Dunn M.B. - Human figure drawings by younger and
older adults. 1. Clin. Psychol., 1958, 14, p. 54.
Luquet G .H. - Le dessin enfantin. Alcan, Paris, 1937.
Luria A.R. - The nature of human conflicts. N.Y., Liveright Publis. Corp.,
1932.
Machover K. - Personality projection in the 9tawing of the human figure.
Springfield III, Ch. Thomas, 1949. !
Machover K. - Human figure drawings of children. J. Proj. Techn., 1953, 17,
p. 85-91.
Machover K. - Drawing of the human figure, în Anderson H.H., Anderson
G.H., p. 341-366.
Mainford F. - A note of the use of figure drawings in the diagnosis of sexual
invers ion. J. Clin. Psychol., 1953,9, p. 187-189.
Manfred F. de Martino - Human figure drawings by mentally retarded males.
J. Clin. Psychol., 1954, 10, p. 241-244.
Mc Carthy D. - Some possible explanations of sex differences in language
development and disorders. 1. Psychol., 1953,35, p. 155-160.
Mc Elwer E. - Profil drawing of normal and subnormal children. 1. Appl.
Psychol., 1934, 18,533.
244
McHugh A; - Age associations in children's figure drawings, J. elin.
Psychol., 1965,21,429-431.
McHugh A. - HTP proportion and perspective in Negro, Puerto Rican and
White children, J. Clinic. Psychol., 1963, 19,312-314.
Mead M. -Male and Female. N.Y., 1949.
Michael Smith H. - The identification of pathological cerebral function
through the H.T.P. technique. 1. Clin. Psychol., 1933, 9, p. 293-295.
Minkowska A. - De Van Gogh et Seurat aux dessins d'enfants. Paris, 1949.
Model A., Potter H. - Human figure drawings of patients with arterial
hypertension, peptic ulcer and bronchial asthma. Psychosomatic Medicine, 1949,
Il, p. 282-292.
Morgenstern S. - Psychanalise infantile. Symbolisme et valeur elinique des
creations imaginatives ehez l' enfant. Paris, Ed. Denoel, 1937.
Morris W.W. - Ontogenetie changes in adolescence refleeted by the drawing-
human-figures teehnique. Amer. 1. Orthopsychiat. 1955,25, p. 720-729.
Muste M.J., Charpe D. - Some influential factors in the determination of
aggressive behavior in preschool ehildren. Child Develop., 1947, 18, p. Il.
Murray D., Deabler L. - Drawings diagnosis and the elinieian's leaming
curve. 1. Proj. Teehn., 1958,32, p. 415.
Murstein B.I. - Personality and intellectual ehanges in leukaemia. 1. Proj.
Techn., 1958, 22, p. 421.
Naumburg M. - Spontaneous art in therapy and diagnosis, în Brower D., Abt
L.E., vol.I:l, p. 290-311.
Nisotsky M. - A note on the order of figure drawing among incarcerated
alcoholies. 1. Psychol., 1959, 15, p. 65.
Oakley C.A. - Drawings of arnan by adoleseents. British J. Psychol., 1940,
31, p. 37-60.
Oakley C.A. - The interpretation of ehildren's drawings. British J. Psychol.,
1931,21, p. 256-270.
Ocsh E. - Changes in Goodenough drawings associated with changes in
social adjustment. J. Clin. Psychol., 1950,6, p. 2'82-284.
Orgel R.G. - The relationship ofthe H.T.P. to a sociometrie evaluation of a
group of primary grade school children in determining the degree of social
acceptance. J. Clin. Psyehol., 1959, 15, p. 22.
Osterrieth P.A. - Le dessin dans le diagnostic de la personali te en
psychologie elinique. Bull. Assoc. Intern. Psychol. Appl., 1957, 1, p. 4-27.
245
j
1
J
1
J
I
)
.f
J
f
1
r
r
r
}
f":
1
r
r
!
L
Osterrieth P.A. - Le test de copie d'une figure complexe. Arch. de Psychol.,
1945,30, p. 205-353.
Ostrovky E. - L'influence masculine et l'enfant d'âge prescolaire. Delachaux
et Niestle, Paris et Neuchâtel, 1959.
Peters G., Merrifield R. - Graphic representation of emotional feelings. J.
Clin. Psychol., 1958, 14, p. 375.
Pieron H., Pichot P., Faverge J.M., Stoetzel J. - Methodologie
psychotechnique. Paris, 1952.
Pintler M.H., Philips S., Sears T. - Sex differences in the projective doll play
ofpreschool children. J. Psychol., 1946,21, p. 73-80.
Plutchik R. - The role of muscular tension in maladjustment. 1. General
Psychol., 1954, 50, p. 45-62.
Ponzo E. - An experimental variation of the D.A.P. technique. 1. Proj.
Techn., 1957,21,278-285.
Rahier A. - Rezumat de ţ ă nepublicat, Bruxelles, 1953, în Osterrieth P.,
Le dessin dans le diagnostic de la personalite en psychologie clinique.
Reichemberg W., Hack R. - Changes in Goodenough drawings after a
gratifying experience. Amer. 1. Orthopsychiat., 1953,23, p. 501.
Reznikoff M. - The family drawing test: a comparative study of children's
drawings.1. Clin. Psychol., 1956, 12, p. 165.
Reznikoff M., Tomblen D. - The use of human figure drawing in the
diagnosis of organic pathology. J. Consult. Psychol., 1956, 20, p. 467.
Rey A. - Epreuves de dessin comme temoins du developpement mental.
Arch. dePsychol., 1946-1947, v. 31-32.
Ribble M.A. - Infantile experience in relation to personality development.
Cap. 20 în Personality and the behavior disorders. Ed. M.J.Himt VII, N.Y.,
Ronald Press, 1944.
Rorschach R. -Psychodiagnostic. Paris, P.U.F., 1953.
Ross N. - The postural model of the head and face in various positions. 1.
General Psychol., 1932,7, p. 144-162.
Royal R. - Drawings characteristics of neurotic patients using a drawing of a
man and a woman technique. J. Clin. Psychol., 1949,5, p. 392-395.
Schachter M., Cotte S. - Les divers tests de dessin. Leur place dans la
psychologie normale et pathologique de l'enfant. Sauvgarde, 1953, 8, p. 620-
638.
SchiIder P. - The image and appearance of the human body. N.Y. , Inter.
Univ. Press, 1950.
246
Sherman LJ. - The influence of artistic quality on judgements of patient and
non-patient status from H.D.F. 1. Proj . Techn., 1958,22, p. 338.
Silverstein A.B., Robinson H.A. - The representation of orthopedic disability
in children figure drawings. J. Consult. Psychol., 1956, 20, p. 333-341.
Sinnet E.R., Eglash A. - The examiner as a variable in the D.A.P.
Comunicare ă ă de Holtzman.
Sioan W. - A critic al review of H.T.P. validation studies. J. Clin. Psychol.,
1954,10, p. 143-148.
Spitz R.A. - The smiling response: a contribution to the ontogenesis of social
relations. Genetic Psychol. Monogr., 1946,34, p. 57.
Spoerl Tilden D. - The drawing ability of mentally retarded children. J.
Genetic. Psychol., 1940,57, p. 259.
Starr S., Marcuse F.L. - Reliability in the Draw-A-Person test. 1. Proj.
Techn., 1959,23, p. 83.
Stuart H.C., Stevenson M., Stuart S. - În W.E. Nelson: Textbook of
Pediatrics (capitolul 4,j Psysical Growth and Development), ed. 6-a, Philadephia
and London W.B. SOl,mders, 1954, p.48.
Swensen C.R. - Empirical evaluation of human figure drawings. Psychol.
Bull., 1957,54, p. 431-446.
Swenson C., Newton X. - The development of sexual differentiation on the
Draw-A-Person test. J. Clin. Psychol., 1955, 11, p. 417-419.
Tolor A. - Teacher's judgements of the popularity of children from their
D.A.P. 1. Clin. Psychol., 1955, Il, p. 158-162.
Tolor A. - A comparison of several measures of psycho-sexual disturbance.
1. Proj. Techn., 1957,21, p.
Tolor A., Tolor B. - Judgement of children's popularity from their human
figure drawings. J. Proj. Techn., 1955, 19, p. 170.
Tuddenham R.D. - Studies in reputation. Sex and grade differences in school
children's evaluations oftheir peers. Psychol. Monogr., 1952, v. 22.
Utsugi, Etsuko, Oktsuki, Katsuko - A study of human drawing of chiIdren.
Tohoku Psychol. Folia, 1955, 14, p. 131-146, în Psychol. Abstr., 1956,30, p.
1067.
Waehner T.S. - Interpretations of spontaneous drawings and paintings.
Genetic Psychol. Monogr., 1946, 33, p. 3-70.
Wallon H. - Kinesthesie et image visuelle du corps propre chez l'enfant.
Bull. de Psychol., 1953,7, p. 239-246.
247
WalJon R., Lun;at L. - Espace postural et espace environnant, Enfance, Ian-
Feb. 1962, p. 1-33.
Wallon H., Luryat L. - Le dessin du personage par l'enfant: ses etapes et ses
mutatiQns. Enfance, 1958,3, p. 175-211 .
Weider A., Noller P. - Objectives studies of children's drawings of hurnan
figures . 1. Sex awareness and economic level. 1. Clin. Psychol., 1950, 6, p. 319-
325.
Weider A., NolJer P. - Objectives studies of children's drawings of hurnan
figures. II. Sex, age, intelligence. 1. Clin. Psychol., 1953,9, p. 20-23.
Whitmyre J.W. - The significance of artistic excellence in the judgernent of
adjustment inferred from human figure drawings. 1. Consult. Psychol., 1953, 17,
p.421-424.
Wintsch J. - Le dessin comme temoin du developpernent mental. Zeitschr.
Kinderpsych., 1935,2, p. 33-34, 69-83.
Wolff W. - The expression of personality. N.Y., Rarper & Brothers, 1943.
Wolff W. - Projective methods for personality analysis of expressive
behavior in preschool children. Char. Personal., 1942, 10, p. 309.
Wolff W. - The personality of the preschool child. N.Y., Grune & Stratton,
1946.
Wolff W., Percker J. - Expressive movement and the methods of
experimental depth psychology, în Anderson, p. 457-497.
Woods W., Cook W. - Proficiency in drawing and placement of hands in
drawings ofthe human figure. J. Consult. Psychol., 1954, 18, p. 110-126.
Zander A.F. - A study of experimental frustration.ljSychol. Monogr., 1944,
56, p. 256. (
Zazzo R. - Le geste graphique et la structuration de l'espace. Enfance, 1950,
3-4,p. 204-220.
Ziler H. - Der Mann-Zeichen Test, Miinster, Aschendorff, 1958, p. 51, în
British 1. Psychol., 1959.
Zucker L. - A case of obesity befor and after treatment. J. Proj . Techn., 1948,
12, p. 202-215.
248
]
.J
P L A N Ş E ANEXE
1
1
J
j
l ,
f
r .
r
f
1
r
l
I L
ş 1
r
z;;;;, ţ
.
.[
'1 /=1.'''' . """ . ţ ':f...J
'J,\..,:t. .
,
I
I
/""'" . .
s"'.J, .. . ... .
f\. .. r-" .. . .... . . __ .... . '. '.-:::

. . . . ... '1
':}e..----
I
I
I

.....
I:l
Fig. 1 Masculin Fig. la Feminin
ă 14;4 ani (p. 49, 60,89,93, 177, 179)
250
Plan ş 2
.=ol __
I
I
2; 2a )
2b
--7
u·'
."
J
..
.
r
.
-
Fig. 2 Feminin; 2a Masculin Fig. 2b Feminin
ă 8;10 ani (p. 60,90,109,136,175)
lf
..
251
.
....-.
I
252
3
3a
Plan ş 3

r ..
)
I'I!..
(A

i
/
Fig. 3 Feminin Fig. 3a Masculin
-l
Desene din examinare în grup - ă 14;4 ani (p. 60, 93, 178)
i
3c
1----
I
3d
Fig. 3b Feminin Fig. 3c Feminin Fig. 3d Masculin
Desene din examen individual ă o ă
ş ă (3 ş 3a) (p. 60, 93, 178)
253 1
r '
I
r
1
r
i
(
)
I

ş 5

() J ([5
.....
I
I


f. I \-r--
i
. I
J
I
\ -- .
I
_r-'
l.....-...--
4a
Fig. 4 Masculin Fig. 4a Feminin
ă 4;4 ani (p. 70)
254
ş 6
.....
.....
--.

r
L
S

n
Sa
Fig. S Masculin Fig. Sa Feminin
ă 4;6 ani (p. 70)
255
r
6
I
'----
6a
256
ş 7
Fig. 6 Feminin Fig. 6a Masculin
ă 6;4 ani (p. 70, 93)
l
I

I
I
I
I .
L
ş 8
'=l
r--
1--:-
I .
I
Fig. 7 Masculin
,-
FIg. 7a ___ ---1
Desen din examinare în grup
ă l3;6 ani (p. 90, 134, 178)
257
j
J
.J
J
J
} I
r '
1
(
r-
{
l L
__l
r,
258
ş 9
Fig. 7b Feminin Fig. 7c Masculin
Desene din examen individual ă o ă
ş ă (7 ş 7 a) (p. 90, 134, 178)

o
ş 10
ţ )-
'f
(" r
' ..
.i
\
L i
.
I
I
8b

.:....1
1. .'
d-"

f }
Fig. 8 Feminin; 8a Masculin Fig. 8b Masculin
Adult (p. 92, 175, 177)
259


"
I
260
ş 11
,
Fig. 9 Feminin Fig. 9a Masculin
ă 14;3 (p. 61)
INDEX DE TERMENI
Aspecte ale ă ş ă testului
ConsemnuL..... ............... .. .. . 37-41,45,109,115,123-124,152,154, 169
Administrarea în grup.. .... ... .. 116-119,125-126,162
InterviuL.. .. ...... .. ... .... .... ... ... 147-149
ţ psihologului .... 123-128
Interpretarea ţ elementelor din desen
CapuL .... ....... .... .. .
ţ .... ........ .... .... .. .
Gura ..... .. .. ............ .
Ochii .... .. .. .. ... .... ... .
ţ ...... ..... .... .. .. . .
NasuL ...... ...... .. ... . .
Gâtul. ............ .. ..... .
ţ ... ... .... .. ...... .
Mâinile .. ........ ... .... .
Degetele ... ..... .... .. . .
Umerii.. ..... .. ...... ... .
Organele genitale ..
Picioarele ..... .. ...... .
Hainele ... .. ...... .... .. .
18,22,25,31,38,46,54-56,62-63,69,71,86, 95, 98,
103,109,118,126,148,160,176,178-179,227-228,234
26,53,56,68-71,75,77,84,87,95,137-138,159,179,
234-235
31-32, 38-40,53, 58, 60, 69, 71, 87, 97, 100, 116, 125,
148,160,176
31,55,63,87,151,160
40,79,100,119,125,160
31,39,45,62,87,106,145,148,151,160,176
31,46,62,70,79,84,89,93,1 19,160,179, 223
24-25,31-33,58,62,69,75,77,88,100,103- 104,119,
160, 184
58,72,117
19,40,44,71,100,103,125,132,160
53-54,58, 125
26,31,56,62
18,24-25,38,40,53,58,61-62,72,88,160
18-19,24,32,38,58,60,65-67,177,179
261
J
.J
j
J
J
Aspecte implicite ale desenului
Amplasarea în ă .... ..... ...... ...... ..... .. .. ..
{
Calitatea liniei ..... ... .... ....... ........ ... ..... ....... .
I r
Sexul personajului
\
ă ţ personajului .. .. .... .. .. ....... ...... ..... .
ă personajului ....... ...... ................ .
r
ş ........ ...... ......... ... ... ...... ................ .
(
Personajul desenat din spate ............. ...... . .
Personajul desenat din profiL ................. .
ţ personajului... ......... .... .... ..•...... ......
Umbrele .... ......... .. .. ... .. .... ... ...... .. ... .... ..... .. .
Omisiunile .... ... ... .. .. ... .... ..... ... ...... .. .... .... ... .
ţ .......... .. ........... ... ..... ... ... .... .. .. .
ă ............. .. ... .. ... ........ ... .. .... ....... .
ţ ş simetria .. .. .. ... ............... ..... . ..
r
Comentariile spontane ... ... .. ... .. ....... .. ....... .
ă de ansamblu
Aspectul adaptativ ...... ....... ..... ....... .. ... .. .. ..
r
i
Aspectul proiectiv .............. ............... ..... . .
Aspectul expresiv .. .. .. .. ...... ... .. ........ .. ....... .
262
38,42, 54-55, 88-89,97-98,
126,145-146,152,178, 197-
207
38,44, 58, 70, 78-79, 92-93,
100,120,128,138,145,160,
176,182
32,37,39,42-43,60-61,70-
71,88,90-91,98-100, 107,
109, 113,117, 120,124,126-
127,136,144-145,153,157-
195,198,224,231
53,88,89,94,98,205-225
53,210
50, 78,80, 85, 87, 133-140,
159
90, 99, 134, 137, 151
91,227-235
80, 87
32,93
21,23-24,32,29,41,55,57,
71,93,104,119,126,148,151
32, 71
78, 119
18,23-25,29-32,39,41-42,
57,83,87-88,120,126,131,
134,139,141,148,150,210,
215,223
37,50

51 -74
75-96
Variabile ş factori ţ în diferite ă
ţ .... ... .... .. ... .. ... .. ....... .. ..... ... ...... ... .
QI .. .... ... .... .......... .. .................. .... ........... ... . .
Vârsta ă ........ ; .. ...... ... .... .. ...... .
ţ .. . . ............. . ...... ... ... ..... .
ţ ........ . : ... ... ..... ....... .. ...... ...... ... ..... ... ..
Vârsta a III-a ..... , ..... .. .. ....... ....................... .
.. ..... .. ........ , .... ... ....... ..... ..
cultural. .. . , . . .. .. .... .. .... .. . ... .. .. .
Venit (nivel economic) ..... , ........... .. ... .. .. .. .
Referiri la ţ medicale
120,
137,141,177,185,222
18,20-21,24-27,30-32,37,53,
89
18-24, 30-31,33,35,37, 39-43,
129
22-23,28,33,43-44,55-56,
71-72,90-91,93,104-10,117,
131,134,136-137,140,145-
146,157,165,176,178-180,
182, 186-1 88, 190, 192, 194,
206,211,220,224,227-228,
234
42-43,45,72,97-100,102-103,
112-113,116-117,126,143,
154,170-173,233
42,56,210,223
19,33,104,108,118,170,188
17,26-27,43,65,77-79,83,
91,118-119,132,139,157-
160,172,177,181-182, ·189-
195,205,223,235 -
27,91-92,161,182,198,219-
220,228
ţ ă ă 25,41, 150, 157,210, 221c222,
224
Depresie ... .... .... ....... .... ..... ... .... .... .............. .
Psihoze . ........... ...... .. . .. . .. .... ...... .... ..
Schizofrenie ...... .... ....... .. .. ..... ..... ............... .
Hipoacuzie ............ .... .. ........ ........ ..... ......... .
Hipertensiune .. ...... ..... .. ....... ................ .... .. .
Ulcer .. ....... ..... ..... ........ ... .... .. ........... .... ..... . .
Astm .. .. .... ................ .... ...... ... ...... .. ...... .... .. .
100,
146,150,198,205
31,98,100
31,34,55,64-65,72-73,86-87,
91-92,99, 102-103, 105-106,
108, 130, 135, 149, 153-154,
209,228
57
57-58,103
57-58,73, 103
57-58, 103
263
1.
J
l
\
j
J !
J
R e l a ţ i a cu alte teste
Rorschach .. ...... ..... ...... , .......... . ... : .. .
.
Wechsler .... .... ...... ... .... ... .... ............. ...... .... .
28, 37i 47,75, 100-102, 111-
112, 114-116, 127, 129, 131,
133-152,171
20-21,28,89, 101,222
\

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->